duminică, 12 mai 2013

Cel mai vechi text al Noului Testament, diferente intre manuscrise

Daca argumentele lui Carsten Peter Thiede sunt corecte, atunci cel mai vechi text al Noului Testament este considerat a fi papirusul Magdalen, catalogat ca Papyrus 64.

P064-Mat-26.7-8-26.10-26.14-15-II.jpg


http://en.wikipedia.org/wiki/Carsten_Peter_Thiede
http://en.wikipedia.org/wiki/Magdalen_papyrus

Ideologiile si controversele ce au influentat pe copistii Vechiului si Noului Testament
Profesorul Wilhelm Gesenius traduce "el gibbor" de la Isaia 9:6 prin "puternic erou" (asa am tradus din engleza "mighty hero" ) in loc de "dumnezeu puternic". In Septuaginta fraza este tradusa foarte dinamic ca "trimisul marelui sfat".
In Textul Masoretic apare un supra-nume compus din cateva titulaturi descriptive ale viitorului Mesia: "pele joez el gibbor abi ad sar shalom" tradus in romana asa cum il stim la Isaia 9:6. In Septuaginta Isaia 9:6 este: "Trimisul marelui sfat, căci eu voi aduce pace cârmuitorilor, pace şi sănătate pentru el".
Este o fraza tare ciudata, tradusa (daca se poate numi asa) cam la repezeala in care viitorul Mesia este prezentat a fi un trimis al unui “mare sfat”. Daca traducatorul acestei carti din Septuaginta s-a gandit ca acest mare sfat este Marele Sfat evreiesc (Sanhedrin), sau cel ingeresc, nu stim cu siguranta. Daca ar fi primul caz, Septuaginta reflecta un punct de vedere tare omenesc. Nu e de mirare de ce Sanhedrinul si-a aparat cu strasnicie "viziunea" aristocratica despre Mesia, care urma sa fie unul de al lor, un aristocrat si nu un sarantoc ca Isus din Galileea. Indiferent cum am privi (interpreta) ce a tradus, viziunea de redare interpretativa a textului nu este o abordare corecta. Este clar ca traducatorul a redat versetul "interpretând-ul", ceea ce nu este corect, deoarece o traducere trebuie sa fie o traducere si nu o interpretare a unui text. Si Isaia 9:6 nu este singurul caz.
Asadar cauzele diferentelor apar din considerente de gandire, din cauza "teologiei" traducatorului.
Oare aceasta "meteahna" s-a terminat odata cu moartea celor ce au redactat traducerea Septuaginta? Din pacate nu. Iata marturii despre ce s-ar fi putut intampla si chiar s-a si intamplat in timpul traducerii textelor manuscriselor biblice crestine:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor:  Numai in cele patru evanghelii, Codex Vaticanus si Codex Sinaiticus (cele mai vechi Biblii) contin cu peste 2000 de cuvinte in minus, fata de textul modern al zilelor noastre. Asadar textul modern al Bibliei a fost imbogatit.
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: rE un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius. Un observator si un comparator atent al manuscriselor nu poate decat sa fie de accord cu ce a scris cineva in tema: “Ceea ce nu reușim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat și revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane.”
Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci cand colegii mei creștini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut așa. Acesti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri și au adaugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar și de cuvântul Domnului Însuși, atunci când acestia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".
Un alt loc, ce vorbeste de la sine, il gasim prin John William Burgon, care il citeaza pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, si-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti gasi foarte diferite. Dar ce indrazneata este această infracțiune, ea nu este ca si cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Exista marturii din primele secole ale erei crestine, ca unii dintre cei ce copiau manuscrisele personalitatilor crestine de atunci, le modificau intentionat (Origene: "sant unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor", Dionisie "au scos unele lucruri și au adaugat altele" ). Aceste modificari mergeau in doua directii: se scoteau anumite cuvinte, fraze si versete intregi din manuscrise si erau introduse cuvinte, fraze si versete intregi in locul lor sau in alte parti ale manuscriselor. De ce faceau asa ceva? Cum am mai scris, totul se reduce la ce fel de gandire aveau in mintea lor. Dorind sa impace atat conceptual de monotheism cat si viziunea filozofica greaca neo-platonista despre Dumnezeu, ca toti zeii in fond nu sunt decat manifestarea (emanatia) unui singur Dumnezeu, Dumnezeu putand fi chiar un Dumnezeu cu o mie de fete sau cate doreste el.
Exemple cu texte scoase din textul Biblic:
1.Intr-un manuscris din secolul II, cunoscut ca codexul sahidic coptic dar si din alte manuscrise, s-a scos textul din Luca 22:44 pe motiv ca nu este credibil. Asazisii corectori argumentau motivul lor in sens ideologic. Ei credeau ca deoarece Christos era insusi Dumnezeu (dupa opinia lor), el nu avea trup de carne si sange propriu, prin urmare el nu ar fi putut sa sufere.
2.Intr-un alt manuscris, de la Apocalipsa 1:1 s-a scos cuvantul "Dumnezeu", tot pe motiv ca Christos este insusi Dumnezeu, deci Dumnezeu nu putea primi ceva de la Dumnezeu. Textul modificat suna asa: "Descoperirea lui Isus Christos pe care a dat-o ca sa arate robilor sai etc." Dat fiind ca chiar si asa Apocalipsa era greu de falsificat, unii au considerat toata cartea ca fiind un fals, si au scos aceasta carte din Biblie. La Conciliul de la Laodiceea (anul 363) inca se mai credea despre cartea Apocalipsa ca este o carte apocrifa, neinspirata, necanonica!
Avem si exemple cu texte, introduse mai tarziu in textul Biblic, da, nu numai cuvinte ci si chiar texte intregi.

La ora actuala cele mai vechi Biblii sunt Codex Sinaiticus (mai vechi) si Codex Vaticanus, finalizate dupa Conciliul de la Niceea (ambele din sec IV, intre ele fiind un interval de circa 50 de ani, dupa aprecierea unora). Nu vom intelege bine aceste codexuri si adaosurile din ele daca nu ii vom cunoaste pe cei mai de seama care s-au folosit de ele. De aceea inainte de a trece la prezentarea acestor texte, propun sa ii cunoastem, prin prisma prezentarilor consemnate in scrierile din antichitate.

Stim ca Conciliul de la Niceea a fost un punct de rascruce in crestinism. Despre "dialogul" de acolo? Dand tonul, un episcop orb isi astupa urechile cand vorbea "opozitia". Atmosfera de acolo a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca attendantii (figurantii) de acolo s-au comportat ca niste caini turbati gata gata sa se sfasie. Cel mai infierbantat a fost episcopul din Mira Liciei, impartind inamicului sau public nr 1, lui Arius, niste palme generoase. A plecat de la Conciliu fara sa isi dea semnatura de adeziune sau poate a fost dat afara din marele Conciliu, pentru idea sa modalista (care sustinea ca Fiul a fost un mod de revelare a Tatalui, prin urmare chiar Tatal a murit pe cruce, idee pe care unii spun ca chiar si Athanasius a avut-o in timpul marelui Conciliu). Oricum, a devenit sfant, iar acum este sarbatorit ca sfant blajin si generos sub numele de Mos Nicolae.
Dar ce s-a intamplat dupa Niceea? Daca atunci au fost gata sa se sfasie, mai apoi chiar au facut-o.
Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera se faceau:
"Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini 'tabara'; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.' (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca 'adunari de cocori si gaste' (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: 'Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.' (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de 'intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta' (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit 'Sinodul Talharilor'. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele 'Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua' (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand 'Omorati-l, omorati-l!' si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739).
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, 'La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii 'Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.' Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: 'Ne-au fortat la 'Sinodul Talharilor' sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: 'Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.' La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.' Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.' (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348).
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un 'Sinod de nebuni si posedati' (Ibid., ii. 346).
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este." Sursa un forum de pe internet.

Un comentariu:

  1. Noul Testament Texte Antice online

    URL: https://sites.google.com/site/noultestamenttexteanticeonline/home


    Blogul, Fratele geamăn al websiteului

    Noul Testament Texte Antice online, blog

    http://noul-testament-texte-antice-online.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere