marți, 10 februarie 2015

Versete ce dovedesc existenţa Fiului lui Dumnezeu, înainte de a fi om

Geneza 1:26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ 
Citind versetul de mai sus, unii credincioşi din vechime au tras logica concluzie, că Dumnezeu trebuie să aibă un fiu.
Provebe 30:4 Cine a urcat în ceruri şi a coborât de acolo? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui şi cum se numeşte fiul său? Spune-mi, dacă ştii! 
Din scrierile din antichitate vedem ca Agur n-a fost singurul cu această concluzie, ci vedem un lant, adica o scoala evreiasca care a dat mai departe conceptul din generatie in generatie:
Urmand conceptia acestei scoli de exegeti, evreul Filon (Philo) din Alexandria a folosit termenul Logos pentru a desemna o ființă cereasca de rand inalt, vazandu-l ca un artizan (mester) al creatiei lui Dumnezeu, care este arhitectul. In conceptia acestei scoli si a lui Filon, exegetul ei, Logosul a fost fiinta cu cea mai mare autoritate dupa Dumnezeu, și a fost numit de către Filon "primul născut al lui Dumnezeu" si "arhanghel" purtator de multe nume.
Din pacate, el face si o greseala, cand numește Logosul "al doilea zeu [deuteros theos]" 
 (Questions and Answers on Genesis 2:62)
Ioan Botezatorul se poate adauga acestei şcoli de interpretare:
Ioan 3:
27 Ioan a răspuns: – Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer.
28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“
29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină.
30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.11
31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ12. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor.
32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui.
33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat13.
34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu14 nu-I dă Duhul cu măsură.
35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul15 nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ca incheiere prezint o viziune proprie asupra interpretarii versetelor de la Ioan 1:1-3

1 La început era Cuvântul1, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi ca Dumnezeu era Cuvântul.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 

"Critica Textuala Este Stiinta si Arta": Ioan 1:1

"Critica Textuala Este Stiinta si Arta". 
Critica textuală, articole ce sunt sub acest nume
"INTRODUCERE 
Din pacate nu exista manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, critica textuală este necesara pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un critic de text de lucrări clasice, arată că criticii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, critica textuala este stiinta si arta, care urmărește să determine [inițial] modul de redactare a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o arta, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."
http://bible-translation.net/issue/may-2013/section/textual-criticism
Asadar trebuie sa ai intuitie, dar aceasta trebuie sa fie conectata la Dumnezeu.
Ioan 1:1   "la inceput era cuvantul si cuvantul era cu dumnezeu si dumnezeu era cuvantul"  http://biblehub.com/interlinear/john/1-1.htm
Nici o traducere engleza nu reda fidel textul grec, fiindca asa nu are sens, dat fiind ca cineva care este cu altcineva nu poate fi acelasi cu cel care este. http://biblehub.com/john/1-1.htm
Asa este in textul grec: "kai theos en ho logos" "si dumnezeu era cuvantul", ceea ce face ca fraza sa se contrazica si sa fie un nonsens, insa restabilind un singur cuvant de legatura, care probabil a existat in textul original, fraza capata valoare contextuala logica.
  1 La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si ca Dumnezeu era Cuvantul.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El.
 

8 comentarii:

  1. ca sa explicati Ioan 1 cu 1 trebuie sa dati definitia cuvantului. Ce este cuvantul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E un supranume. Acelaşi cuvânt "logos" apare ca supranume şi în cartea Apocalipsa. În ambele cazuri se referă la aceeaşi persoană, Fiul lui Dumnezeu. În ambele cazuri el există.
      Ioan 1
      1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi ca Dumnezeu era Cuvântul. (Traducere dinamică, făcută după context şi topică)
      Ioan 1:1 altfel spus
      Ioan 14:9. Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: "Arată-ne pe Tatăl"?
      Apocalipsa 19:13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: "Cuvântul (ho logos) lui Dumnezeu (tou theou)."
      Dacă se acceptă că la Apocalipsa 19:13 este vorba de o persoană reală, alta decât Dumnezeu Tatăl, supranumit (altfel spus "poreclit")Cuvântul, de ce nu ar fi vorba şi la Ioan 1:1 de o persoană reală?

      Ștergere
  2. Supranumele (titlurile de renume) se bazează pe realizări/realități care le justifică. Ștefan *cel Mare*. Isus *Cristos*. Isus poate fi numit Cuvântul lui Dumnezeu numai după o activitate în care să devină cunoscut drept cuvântul lui Dumnezeu. Fie cuvântul împlinit în el, fie transmis prin el. Comp. 2 Cor. 1:20 și Evr. 1:1, 2.
    După părerea mea, ”cuvântul” din Ioan 1:1-3 este promisiunea, cuvântul profetic care vorbește despre Mesia și viața pentru oameni prin el, conform cu 1 Ioan 1:1, 2 și Ioan 5:39.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Afirmi "Isus poate fi numit Cuvântul lui Dumnezeu numai după o activitate în care să devină cunoscut drept cuvântul lui Dumnezeu." De acord. Ioan 1:3 arata clar spre activitatea sa pe care a depus-o de la creaţiune, ca Fiu monogenetic, fiind artizanul lui Dumnezeu. In treacat fie spus, Fiul nu poate fi numit "cretor" sau "co-creator" deoarece proiectele au fost ale Tatalui, Fiul doar le-a derulat. Avem de a face cu un inginer (Tatal) si cu un maistru (Fiul). Asta arată declaraţia memorială a Tatălui (consemnată în Cartea Geneza), când spune Fiului "să facem". Oare Tatal vorbeşte aici cu ingerii? Căci ar fi singura opţiune de interpretare, dacă scoatem existenţa pre-umană a Fiului din această scenă. Tocmai de aceea, Ioan 1:3 nu permite aplicaţia către îngeri, ci spre fiul pre-existent, care spune desluşit "m-am coborât din cer":
      caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan.6:38)
      Si ziceau: "Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum deci zice El: "Eu M-am coborat din cer"?" (Ioan.6:42)
      Mulţi nu au înţeles aceste afirmaţii ale Fiului chiar şi după ce s-au botezat, dovada fiind miscarea regresistă de amploare a ebioniţilor descrisă clar de către prezbiterii din Ierusalim: 17. Cand am ajuns la Ierusalim, fratii ne-au primit cu bucurie.
      18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, si toti prezbiterii s-au adunat acolo.
      19. Dupa ce le-a dat ziua buna, le-a istorisit cu de-amanuntul ce facuse Dumnezeu in mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
      20. Cand l-au auzit, au proslavit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: "Vezi, frate, cate mii de iudei au crezut, si toti sunt plini de ravna pentru Lege. ++++ Din nefericire situaţia era deja scapata de sub control, prezbiterii erau speriaţi si l-au impins pe apostolul Pavel la un compromis rusinos, fără nici un efect, repetat mai tarziu si de Petru. În această stare de fapt autorul Epistolei către Evrei încearcă să combată enunţurile idelogiei ebionite, care au atacat si christologia, negand preexistenta Fiului. Din pacate, in secolul II cineva a inserat anumite note extremiste in textul original al Epistolei către Evrei, fapt recunoscut si de catre Luther, in mod indirect, cand scria că această epistola are doi sau trei autori.

      Ștergere
  3. Încerc să răspund la primul paragraf, pe scurt. Dacă este în discuție identitatea ”cuvântului” din Ioan 1:1-3 (Fiul SAU cuvântul promisiunii despre viață), nu putem aduce direct realizările Fiului în pre-existență (care nu este menționat decât de la versetul 14, după ce cuvântul devine carne). Pentru că nu i-am demonstrat încă pre-existența. Altfel argumentarea devine circulară.

    Referitor la ”început” și acele ”toate” venite în existență prin cuvânt, poate fi începutul din Geneza 1:1 sau poate fi începutul anterior evangheliei, de la Geneza 3:15 până la Marcu 1:1. Eu cred că Ioan spune simplu că la început a fost promisiunea vieții, aceasta a fost la Dumnezeu în ce privește împlinirea (”viață care era la Tatăl”) și apoi aceasta s-a concretizat într-o persoană când a fost uns Isus și astfel a venit Cristosul profețit. Deci acele ”toate” venite în existență PRIN sau ca urmare a cuvântului promisiunii sunt lumea omenirii (creația supusă deșertăciunii pe baza speranței), incluzând patriarhii, Israelul, Legea, preoția, jertfele, lucruri care trebuiau să indice spre Cristos.

    Deși teoretic sunt îndreptățite ambele interpretări, despre o persoană prin care Dumnezeu să fi creat Universul nu găsim nimic în Scriptură. Apoi celelalte versete din Ioan 1 restrâng interpretarea la cuvântul promisiunii (1:4, 5; 5:39; Tit 1:2, 3; 2 Petru 1:19).

    Începutul din Ioan 1:1 explicat prin comparație între Evanghelii (esența la min 9:00):
    https://www.youtube.com/watch?v=ggPTOefjes0


    RăspundețiȘtergere
  4. Afirmi "Pentru că nu i-am demonstrat încă pre-existența." deşi el însuşi o confirmă:

    "Caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis." (Ioan.6:38)
    Dar tu, prietene, gândeşti ca şi evreii de atunci: "Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum deci zice El: "Eu M-am coborat din cer"?" (Ioan.6:42)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu gândesc ca evreii de atunci, care nu au făcut o distincție importantă, din motivele lor, pe care nu o fac nici cei mai mulți dintre creștinii de astăzi. Și anume că Isus nu vorbea în calitate de Isus din Nazaret, cel cu tată și mamă cunoscuți, ci în calitate de Cristos. Valabil peste tot în Ioan, și în 6:42. Cu această distincție în minte, totul devine inteligibil. De exemplu, nu Isus cel de nici 50 de ani a fost înainte de Avraam, ci Cristosul în profeție.

    Aici este dialogul în rezumat:
    (1) Avraam, a văzut ziua mea şi s-a bucurat (a văzut-o cu ochii credinței - în profeția/promisiunea seminţei, făcută și către el)
    (2) Nu te-a văzut, pentru că n-ai nici 50 de ani (au înţeles în o vedere literală a lui Isus cel cunoscut, ceea ce presupunea ca el să aibă vârsta lui Avraam)
    (3) Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt eu (în profetie, ca mesia, deci m-a putut ”vedea”).

    Prin sublinierea "adevărat, adevărat" Isus îşi comfirmă cuvintele (care n-au fost înţelese) afirmate în (1) şi neagă argumentul iudeilor din (2) în ce priveşte timpul.
    Întrucât în (1) Isus spusese că Avraam l-a văzut ÎN PROFEŢIE (pentru că era promis deja în timpul lui Avraam), în (3) confirmă ACEST lucru prin afirmaţia că a fost (ca mesia profeţit) chiar înainte de Avraam. În realitate sămânţa mesianică a fost promisă încă din Eden, după căderea în păcat, deci cu mult înainte de Avraam.

    Schematic:
    El face o afirmaţie (1)
    Ei o pun la îndoială (2)
    El întăreşte ACEA afirmaţie (3)

    În (1) spusese că Avraam l-a văzut în profeţie (nu pe el Isus, ci pe el Cristos).
    În (2) iudeii pun la îndoială referindu-se în mod naiv la el Isus
    În (3) întărește ce a zis iniţial în calitate de Cristos


    Întrucât pre-existența lui Isus nu este arătată în primele trei Evanghelii, în mod logic nu este arătată nici în Ioan. Care scoate în evidență, prin limbajul metaforic și ironiile la care-i supune Cristos pe iudeii împotrivitori, în ce fel erau în eroare aceștia - judecându-l pe Cristos după Isus sau nerecunoscând în Isus pe Cristos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis." (Ioan.6:38)
      Dar tu, prietene, gândeşti ca şi evreii de atunci: "Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum deci zice El: "Eu M-am coborat din cer"?" (Ioan.6:42)

      Afirmaţia e clara, nu există nici un simbol aici. Eu prefer frumuseţea clară a textului şi combinaţia dintre alte texte confirmă: Ioan 1:10. El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
      Cum putea să facă Dumnezeu ceva prin cineva care încă nu apăruse pe scena lumii?
      31. Cel ce vine din cer este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant este pamantesc si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer este mai presus de toti.

      32. El marturiseste ce a vazut si a auzit, si totusi nimeni nu primeste marturia Lui.

      Mai clar de atât nu se poate. Tu nu vrei sa primesti nici marturia clara a Domnului Isus, nici marturia clara a lui Ioan. Ma întreb dacă la baza respingerii interpretării acestor texte ad literam, nu cumva stă ideea că aşa ceva este imposibil? Crezi că ar fi imposibil ca o fiinţă cerească să se facă fiinţă pământească?

      Ștergere