luni, 29 iunie 2015

Proiectul Versiunea Biblia Antica - Vestea buna dupa Ioan, capitolele I - XXI cu diactrice (in lucru)

Conversație deschisă. 24 (de) mesaje. Toate mesajele au fost citite.
Delabuza
Mai multe
1 din 5

Documentul atasat, de care am vorbit la telefon

Mesaje primite
x

Delabuza

19 iun. (Acum 10 zile)


Shalom Florin.
Ti-am atasat documentul si te rog sa-mi faci si o coperta. Ti-am atasat si docurile cu coperta fata si coperta spate.
Raman indatorat si sper sa ma revansez cat de curand.

Cu dragoste crestina,
I.
Daca ai ceva nelamuriri suna-ma,
...

Scrie-mi, te rog, cam in cat timp va fi gata.
N-au reusit sa ti-l trimit de pe noul meu e.mail. De aceea it trimit si de aici.
3 atașamente
Previzualizați atașamentul Coperta spate Vestea buna dupa Ioan.docx

Previzualizați atașamentul Evanghelia dupa Ioan.docx



Ataşamente28 iun. (Acum 1 zi)



Am văzut că ultimul verset este în Codex Khaboris care conţine textul lui Tatian şi deci probabil a fost pus pe curat (Peşitta) de acesta.
Am terminat şi am ataşat ultimele capitele de la XI la XXI.
Shalom!

Sent: Sunday, June 28, 2015 4:53 PM


Ataşamente17:40 (Acum 23 de ore)


E sabat la singular: The day of Shabbat, dar pe biblehub este week pentru că aşa e agenda societăţilor biblice.  

From: Delabuza .
Sent: Sunday, June 28, 2015 5:09 PM

Delabuza .

17:12 (Acum 24 de minute)


Daca te uitai la ce scrie sub week vedeai N-GNP si daca dadeai pe ele iti dadea Noun - Genitive Neuter Plural :) 1-0 pentru mine! :)

Se utilizează 0 GB (0%) din 15 GB
Ultima activitate în cont: Acum 21 de minute
Detalii

Pagina 1 din 40

Proiectul “Biblia Antica Ante-Niceeană” - Biblia antică înainte de Conciliul de la
Niceea, 325
Cărţile Vechiului şi Noul Legământ înainte de intervenţiile scribale de modificare
“A greşi este omeneşte”, dar cum vin greşelile?
Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele
foarte demne de încredere? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus sau
au copiat Biblia, cât de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copiştii
Bibliei? Sunt ei demni de totală noastră încredere, sau această încredere o datorăm
numai lui Dumnezeu şi Fiului sau?
Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva"
Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului
Testament. Nota bene: "a permite" nu înseamnă neapărat a fi de acord cu ceva.
Iată câteva dovezi în acest sens:
1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui
şi al altora, ceea ce s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în
numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi
aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la
abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele
apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian
(secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre
manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din
pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din
cauză că sunt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-
se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi
netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alterați?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru
modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea
lui

Pagina 2 din 40

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice
asupra textului Noului Testament
O mărturie grăitoare găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al
manuscriselor nu poate decât să fie de acord cu ce a scris cineva în tema: ”Ceea ce nu
reuşim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat şi
revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc
Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care
raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini m-au
invitat să le scriu scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu
neghină, au scos unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e
de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului
Însuşi, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".
Un alt loc, ce vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe
Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile
divine, susţinând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această
cheştiune, oricine dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele
copii ale lor, şi să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult.
Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus.
Şi multe dintre acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile,
cum le numesc ei, care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la
Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt
consecvente cu ele însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată
anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce
îndrăzneaţa este această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți.
Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, şi, astfel,
sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât duhul sfânt, şi în acest caz,
ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile
au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de
la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".
Pentru cărţile Noului Legământ, manuscrisele din Categoria I (de “tip alexandrine”) sunt
cele mai vechi şi cele mai credibile.
Papirusuri (P) şi pergamente (latina “vellum”) ce conţin texte biblice ante-niceene (de
înainte de Conciliul de la Niceea, 325).
“Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus,
pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt.” Enciclopedia Libera
Wikipedia
“Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A
fost folosită odinioară, în loc de hârtie.” E. L. Wikipedia
Până în jurul anului 150, avem:
52, 90, 104
Pana în jurul anului 200, avem:
32, 46, 64/67, 66, 77, perg. 0189

Pagina 3 din 40

Pana în jurul anului 250, avem:
1, 4, 5, 9, 12, 15, 20, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 39, 40, 45, 47, 49, 53,
65, 70, 75, 80, 87, perg. 0220
Pana în jurul anului 300, avem:
13, 16, 18, 37, 72, 78, 0162, 115
Pana în jurul anului 350, avem:
10, 24, 35, perg. 01, 03
Cărţile Noului Legământ
Scrierile atribuite apostolului Ioan
Evanghelia redactata după apostolul Ioan
Autor narator: Apostolul Ioan
Asistent scribal: Un ucenic anonim
Ioan 1:14 şi 1Ioan 1:1 foloseşte acelaşi cuvânt "etheasametha" ("am văzut", "am
contemplat"). Aşa ceva nu putea spune decât cineva care a fost personal cu Fiul lui
Dumnezeu. Fraze la persoana a doua, în care apostolul Ioan este numit "unul dintre
ucenici" Ioan 13:23, arată că apostolul Ioan a narat evanghelia unui ucenic al sau, care
l-a asistat scriind cuvintele lui.
Capitolul I
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi dumnezeu era Cuvântul.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut.
4. În el era viata şi viata era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca sa mărturisească despre lumina, pentru ca toţi să creadă prin
el.
8. N-a fost el lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumina.
9. Adevărata lumina este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai sai nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să
fie copii ai lui Dumnezeu,
13. care au fost născuți nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci
din Dumnezeu.
14. Şi Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca a
unui singur născut al unui tata, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu:
Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. caci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos.

Pagina 4 din 40

18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut încă, vreodată. Singurul născut al lui
Dumnezeu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este marturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe niste preoti şi
leviti sa-l intrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tagaduit, şi a marturisit: "Eu nu sunt Christosul."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Esti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Esti prorocul?" Şi
el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca sa dam răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu
despre tine însuţi?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce striga în pustie: "Neteziti calea înaintea lui
Iehova" cum a zis prorocul Isaia."
24. Trimisii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Christosul, nici Ilie, nici
prorocul?"
26. Şi raspunzand, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru sta unul, pe
care voi nu-l cunoasteti.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic sa-i dezleg cureaua
sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
30. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu, care ridica
pacatul lumii!" El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul
înaintea mea, caci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunosteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezand cu apa: ca el
sa fie arătat lui Israel."
32. Şi Ioan a marturisit, spunând: "Am văzut duhul coborandu-se din cer ca un
porumbel; şi a rămas peste el.
33. Eu nu-l cunosteam; dar cel care m-a trimis sa botez cu apa mi-a zis: "Acela peste
care vei vedea duhul coborandu-se şi ramanand, acela este cel care boteaza cu duh
sfant.
34. Şi eu am văzut şi am marturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu.
35. Tot în aceeasi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umbland, a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut ca merg după el, le-a zis: "Ce cautati?" Ei i-au
spus: Rabbi (care în traducere inseamna "invatatorule", unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeti", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea
au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auzisera de la Ioan şi
mersese după el.
41. El, cel dintai, a gasit pe fratele sau Simon şi i-a zis: "Noi am gasit pe Mesia (care în
traducere inseamna Unsul).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei
chema Chifa (care în traducere inseamna Stanca).
43. A doua zi, a vrut sa se ducă în Galileea; şi a gasit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după
mine!"
44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

Pagina 5 din 40

45. Filip a gasit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am gasit pe acela despre care a scris Moise
în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit
în care nu este viclenie."
48. "De unde ma cunosti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut
înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Raspunzand, Natanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui
Israel!"
50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru ca ti-am spus ca te-am văzut sub smochin, crezi?
Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca veţi vedea cerul deschis şi pe ingerii lui
Dumnezeu suindu-se şi coborandu-se pe Fiul omului.
Capitolul II
1. A treia zi s-a făcut o nunta în Cana din Galileea şi mama lui Isus era acolo.
2. Şi la nunta a fost invitat şi Isus cu ucenicii sai.
3. Când s-a terminat vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin."
4. Isus i-a zis: "Femeie, ce am eu cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul."
5. Mama lui a zis celor care serveau: "Sa faceti orice va va zice."
6. Şi acolo erau sase vase de piatra pentru apa, puse în conformitate cu purificarea
iudeilor; şi în fiecare incapeau cate doua sau trei masuri.
7. Isus le-a zis: "Umpleti vasele cu apa!" Şi le-au umplut pana sus.
8. "Scoateti acum" le-a zis el "şi aduceţi mai-marelui mesei". Şi i-au adus.
9. Mai-marele mesei, după ce a gustat apa devenita vin, şi neştiind de unde este
acesta, despre care doar slujitorii ştiau, a chemat pe mire
10. şi i-a zis: "Orice om pune intai vinul cel bun; şi, după ce oamenii au baut bine, atunci
pune pe cel mai slab; dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum."
11. Isus a făcut acest început al semnelor în Cana din Galileea. El şi-a arătat slava şi
ucenicii lui au crezut în el.
12. După aceea, s-a coborat la Capernaum împreună cu mama lui, fratii lui şi ucenicii
lui; şi acolo n-au rămas multe zile.
13. Pastile iudeilor erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim.
14. În curtea templului a gasit pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbatorii
de bani, stand jos.
15. A făcut un bici din streanguri şi i-a scos pe toţi afara din curtea templului, împreună
cu oile şi boii; a varsat banii schimbatorilor şi le-a rasturnat mesele.
16. Şi a zis celor care vindeau porumbeii: "Ridicati acestea de aici şi nu faceti din casa
Tatalui meu o casa de negustorie."
17. Ucenicii lui şi-au adus aminte ca este scris: "Ravna pentru casa ta ma mistuie."
18. Iudeii au răspuns deci şi i-au zis: Ce semn ne arati tu noua, ca aceste lucruri tu le
poti face?
19. Isus a răspuns şi le-a zis: "Daramati templul aceasta şi în trei zile il voi ridica."
20. De aceea iudeii au zis: "În patruzeci şi sase de ani a fost construit templu acesta, şi
tu il vei ridica în trei zile?"
21. Dar el vorbea despre templul trupului sau.

Pagina 6 din 40

22. Tocmai de aceea, când a inviat dintre cei morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte ca
spusese acestea şi au crezut Scriptura şi cuvantul pe care il spusese Isus.
23. Pe când era el la Ierusalim, la Paşti, la sarbatoare, multi au crezut în numele lui,
vazand semnele pe care le facea.
24. Dar Isus în sinea lui nu se incredea în ei, pentru ca îi cunostea pe toţi.
25. Şi n-avea nevoie sa-i faca cineva marturisiri despre om, fiindca el insusi ştia ce era
în om.
Capitolul III
1. Dar intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor.
2. El a venit noaptea şi i-a zis: Învăţătorule, ştim ca eşti un invatator venit de la
Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el."
3. Isus a răspuns şi i-a zis: "Adevărat, adevărat iti spun ca, dacă un om nu se naste din
nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu.
4. Nicodim i-a zis: "Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara în
pantecele mamei sale şi sa se nasca?
5. Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat iti spun ca, dacă cineva nu este născut din apa
şi duh, nu poate sa intre în regatul lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din carne este carne; şi ce este născut din duh este duh.
7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa fiti nascuti din nou.
8. Vantul sufla incotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge.
Tot asa este cu oricine este născut din duhul."
9. Nicodim a răspuns şi i-a zis: "Cum se poate face asa ceva?"
10. Isus a răspuns şi i-a zis: "Tu eşti invatatorul lui Israel şi nu intelegi aceste lucruri?
11. Adevărat, adevărat iti spun ca noi vorbim ce ştim şi marturisim ce am văzut şi voi nu
primiti marturia noastra.
12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pamanteşti şi nu credeţi, cum veţi crede când va voi
vorbi despre cele cereşti?
13. Nimeni nu s-a suit în cer, dacă n-a ieşit din cer, coborand ca Fiul omului.
14. Şi după cum Moise a inaltat sarpele în pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat şi Fiul
omului,
15. pentru ca oricine crede în el sa aiba viata vesnica.
16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu, pentru
ca oricine crede în el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Caci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul sau în lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa
fie mantuita prin el.
18. Cine crede în el nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru ca n-a
crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi aceasta este judecata: ca lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult
intunericul decât lumina, pentru ca faptele lor erau rele.
20. Caci oricine face raul, urăşte lumina şi nu vine la lumina, ca sa nu i se vadă faptele
asa cum sunt.
21. Dar cine lucreaza adevărul vine la lumina, pentru ca faptele sa-i fie aratate, intrucat
sunt facute în Dumnezeu."

Pagina 7 din 40

22. După aceea Isus şi ucenicii lui au venit în tinutul Iudeii şi el a rămas acolo cu ei şi
boteza.
23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; şi
oamenii veneau şi erau botezati,
24. caci Ioan încă nu fusese aruncat în inchisoare.
25. Intre ucenicii lui Ioan şi iudei a avut loc o neantelegere cu privire la curatire.
26. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, cel care era cu tine dincolo de Iordan
şi despre care ai marturisit tu, iată ca boteaza şi toţi vin la el."
27. Ioan a răspuns şi a zis: "Un om nu poate sa primeasca nimic dacă nu-i este dat din
cer.
28. Voi insiva îmi sunteti martori ca am zis: "Nu sunt eu Christosul, ci sunt trimis
înaintea lui."
29. Cine are mireasa este mire; de aceea prietenul mirelui, care sta şi-l asculta, se
bucura, bucuros de glasul mirelul: şi aceasta bucurie, care este a mea, s-a implinit.
30. Trebuie ca el sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
31. Cel care vine de sus este mai presus de toţi; cel care este de pe pamant este
pamantesc şi vorbeste ca de pe pamant. Cel care vine din cer este mai preseus de toţi.
32. El marturiseste ce a văzut şi ce a auzit şi nimeni nu primeste marturia lui.
33. Cine a primit marturia lui, a pus pecetea ca Dumnezeu este adevărat.
34. Caci acela pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca
nu-i da duhul cu masura.
35. Tatal iubeste pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mana lui.
36. Cine crede în Fiul are viata vesnica; dar cine nu se supune Fiului nu va vedea viata,
ci mania lui Dumnezeu ramane peste el."
Capitolul IV
1. Deci, când Isus a cunoscut ca fariseii au auzit ca Isus face şi boteaza mai multi
ucenici decât Ioan,
2. desi chiar Isus nu boteza, ci ucenicii lui,
3. a parasit Iudeea şi s-a întors în Galileea.
4. Fiindca trebuia sa treaca prin Samaria,
5. a venit lângă o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov il
daduse fiului sau Iosif.
6. Acolo se afla fantana lui Iacov, Isus, deci, fiind obosit de calatorie, s-a asezat asa
cum era, lângă fantana. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. O femeie din Samaria a venit sa scoata apa, "Da-mi sa beau", i-a zis Isus.
8. Caci ucenicii lui se dusesera în cetate sa cumpere de mancare.
9. Femeia samariteanca i-a zis, deci: "Cum, tu, fiind iudeu, ceri sa bei de la mine,
femeie samariteanca?"
10. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este cel
care-ti zice "Da-mi sa beau", tu ai fi cerut de la el şi el ti-ar fi dat apa vie."
11. "Domnule", i-a zis femeia, "n-ai cu ce sa scoti şi fantana este adanca; de unde ai
putea sa ai apa cea vie?

Pagina 8 din 40

12. Esti tu oare mai mare decât parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana şi a baut
din ea el insusi şi fiii lui şi vitele lui?"
13. Isus i-a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care
i-o voi da eu, se va face în el un izvor de apa, tasnind în viata vesnica."
15. "Domnule", i-a zis femeia, "da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete şi sa nu mai
vin aici sa scot."
16. "Du-te" i-a zis Isus, "de cheama pe sotul tău şi vino aici."
17. Şi raspunzand, femeia a zis: "N-am sot." Isus i-a zis: "Bine ai zis ca n-ai sot,
18. pentru ca cinci barbati ai avut şi acela pe care-l ai acum nu este sotul tău. Aici ai
spus adevărul."
19. "Domnule" i-a zis femeia, "vad ca tu eşti proroc.
20. Parintii nostrii s-au inchinat pe muntele acesta, şi voi ziceti ca în Ierusalim este locul
unde trebuie sa se inchine oamenii."
21. "Femeie", i-a zis Isus, "crede-ma ca vine ceasul când nu va veţi inchina Tatalui nici
pe muntele acesta, nici în Ierusalim."
22. Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci
mantuirea vine de la iudei.
23. Dar vine ceasul, şi acum este, când inchinatorii adevarati vor adora pe Tatal în duh
şi adevăr; caci şi Tatal cauta astfel de adoratori.
24. Dumnezeu este duh; şi cine il adora pe el, trebuie sa-l adore în duh şi adevăr."
25. "Stiu", i-a zis femeia, "ca vine Mesia; când va veni el, ne va spune toate lucrurile."
26. Isus i-a zis: "Eu sunt. Cel care vorbesc cu tine."
27. Atunci au venit ucenicii lui şi se mirau ca vorbea cu o femeie. Totusi nici unul nu i-a
zis: "Ce o întrebi?" sau "De ce vorbeşti cu ea?"
28. Atunci femeia şi-a lasat vasul de apa, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. "Veniţi sa vedeti un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva acesta este
Mesia?"
30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre el.
31. În timpul acesta, ucenicii il rugau, zicând: "Învăţătorule, mananca!"
32. Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mancare pe care voi n-o cunoasteti."
33. Ucenicii ziceau deci unii altora: "Nu cumva i-a adus cineva sa manance?"
34. Isus le-a zis: "Mancarea mea este sa fac voia celui care m-a trimis şi sa implinesc
lucrarea lui."
35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pana la seceris? Iată, eu va spun: Ridicati-va
ochii şi priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris.
36. Cine secera, primeste plata şi strange roada pentru viata vesnica, pentru ca şi cel
care seamana şi cel care secera sa se bucure împreună.
37. Caci în aceasta privinta este adevărat proverbul: "Unul seamana şi altul secera."

Pagina 9 din 40

38. Eu v-am trimis sa secerati unde voi n-ati ostenit; altii s-au ostenit şi voi ati intrat în
munca lor."
39. Multi samariteni din cetatea aceea au crezut în el din cauza cuvantului femeii, care
marturisea: "Mi-a spus tot ce am făcut."
40. Deci, când au venit samaritenii la el, l-au rugat sa ramana cu ei. Şi el a rămas acolo
doua zile.
41. Mult mai multi au crezut în el datorita cuvantului lui.
42. Şi ei ziceau femeii: "Acum credem nu numai din cauza spuselor tale, ci noi insine l-
am auzit şi ştim ca acesta este cu adevărat mantuitorul lumii."
43. Dar după aceste doua zile, Isus a plecat de acolo, ca sa se ducă în Galileea.
44. 45. Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care vazusera tot ce
facuse el la Ierusalim în timpul sarbatorii; caci fusesera şi ei la sarbatoare.
46. S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefacuse apa în vin. Şi în Capernaum
era un slujbas regal, al carui fiu era bolnav.
47. Acesta când a aflat ca Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat
sa se coboare şi sa vindece pe fiul lui, care era pe moarte.
48. Isus i-a zis deci: "Dacă nu vedeti semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi."
49. Slujbasul regal i-a zis: "Domnule, coboara-te pana nu moare copilul meu!"
50. "Du-te", i-a zis Isus, "fiul tău traieste." Şi omul acela a crezut cuvantul pe care il
spusese Isus şi a pornit la drum.
51. Şi pe când se cobora el, l-au intampinat robii lui şi i-au adus vestea, spunând: "Fiul
tău traieste."
52. El i-a întrebat de ceasul în care incepuse sa-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: "Ieri, în
ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile."
53. Tatal a cunoscut ca tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: "Fiul tău traieste."
54. Acesta de acum, este al doilea semn făcut de Isus, din nou, după ce s-a întors din
Iudeea în Galileea.
Capitolul V
1. După aceste lucruri era o sarbatoare a iudeilor şi Isus s-a suit la Ierusalim.
2. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scaldatoare numita în evreieste Betesda,
avand cinci pridvoare.
3. În acestea zaceau o multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati. (Textul din paranteze nu
apare în cea mai veche Biblie, Codex Sinaiticus: asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger se cobora din când în când în scaldatoare şi tulbura apa. Şi cel dintai
care se cobora în ea după tulburarea apei, se facea sanatos, orice boala ar fi avut.)
5. Acolo se afla un om care suferea de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a văzut zacand şi fiindca ştia ca este de mult timp, i-a zis: "Doreşti sa te
faci bine?"
7. "Domnule", i-a răspuns bolnavul, "n-am pe nimeni sa ma arunce în scaldatoare când
se tulbura apa şi, pana sa ma duc eu se coboara altul înaintea mea."

Pagina 10 din 40

8. "Scoala-te", i-a zis Isus, "ridica-ti presul şi umbla."
9. Indata omul acela s-a făcut sanatos, şi-a luat presul şi umbla. Şi ziua aceea era
sabat.
10. Iudeii ziceau deci celui care fusese vindecat: "Este ziua sabatului; nu-ti este ingaduit
sa-ti ridici presul."
11. El le-a răspuns: "Cel care m-a făcut sanatos mi-a zis "Ridica-ti presul şi umbla."
12. Ei l-au întrebat: "Cine este omul acela care ti-a zis: Ridica-ti presul şi umbla"?
13. Dar cel care fusese vindecat nu ştia cine era, caci Isus se retrasese din multimea
care era în locul acela.
14. După aceea, Isus l-a gasit în templu şi i-a zis: "Iată, te-ai făcut sanatos; de acum sa
nu mai pacatuieşti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau."
15. Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor ca Isus era acela care-l facuse sanatos.
16. De aceea iudeii prigoneau pe Isus, fiindca facuse aceste lucruri în sabat.
17. Dar Isus le-a răspuns: "Tatal meu lucreaza pana acum, şi eu deasemenea  lucrez."
18. Tocmai de aceea iudeii cautau şi mai mult sa-l omoare, nu numai pentru ca dezlega
sabatul, dar şi pentru ca zicea ca Dumnezeu era Tatal sau şi se facea astfel egal cu
Dumnezeu.
19. Isus, deci, raspunzand le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca Fiul nu poate sa
faca nimic de la sine, ci numai ce vede pe Tatal facand; şi tot ce face, face şi Fiul
intocmai.
20. Caci Tatal iubeste pe Fiul şi-i arata tot ce face şi-i va arata lucruri mai mari decât
acestea, ca voi sa vă minunati.
21. Caci după cum Tatal inviaza mortii şi le da viata, tot asa şi Fiul da viata cui vrea.
22. Caci Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul,
nu cinsteste pe Tatal, care l-a trimis.
24. Adevărat, adevărat va spun ca cine aude cuvantul meu şi crede în cel care m-a
trimis are viata vesnica şi nu vine la judecata, ci a trecut de la moarte la viata.
25. Adevărat, adevărat va spun ca vine ceasul şi acum este, când cei morţi vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trai.
26. Caci, după cum Tatal are viata în sine, tot asa a dat şi Fiului sa aiba viata în sine.
27. Şi i-a dat autoritate sa judece, intrucat este fiu al omului.
28. Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul când toţi cei din morminte vor
auzi glasul lui
29. şi vor iesi din ele: cei care au făcut binele, pentru invierea vietii, iar cei care au făcut
raul, pentru invierea judecatii.
30. Eu nu pot sa fac nimic de la mine insumi; judec după cum aud şi judecata mea este
dreapta, pentru ca nu caut voia mea, ci voia celui care m-a trimis.
31. Dacă eu marturisesc despre mine insumi, marturia mea nu este adevarata.

Pagina 11 din 40

32. Este un altul care marturiseste despre mine şi ştiu ca marturia pe care o da el
despre mine este adevarata.
33. Voi ati trimis la Ioan şi el a dat marturie pentru adevăr.
34. Dar eu nu primesc marturie de la om, ci spun acestea ca sa fiti mantuiti.
35. Era lumina care arde şi lumineaza, şi voi ati vrut sa vă bucurati pentru un timp la
lumina lui.
36. Dar eu am o marturie mai mare, decât a lui Ioan; caci lucrarile pe care mi le-a dat
Tatal sa le implinesc, lucrarile pe care le fac eu marturisesc despre mine ca Tatal m-a
trimis.
37. Şi Tatal, care m-a trimis, a marturisit el insusi despre mine. Voi nu i-aţi auzit
niciodata glasul, nici nu i-aţi văzut infatisarea;
38. şi nu aveţi cuvantul lui care sa ramana în voi, pentru ca nu credeţi în acela pe care l-
a trimis el.
39. Voi cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca în ele aveţi viata vesnica; dar tocmai
ele marturisesc despre mine.
40. Şi nu vreti sa veniti la mine, ca sa aveţi viata!
41. Eu nu primesc slava de la oameni,
42. dar ştiu ca n-aveţi în voi insiva iubirea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit în numele Tatalui meu, şi nu ma primiti; dacă va veni un altul în numele
lui insusi, pe acela il veţi primi.
44. Cum puteti crede voi, care primiti slava unul de la altul şi nu cautati slava care-i de
la singurul Dumnezeu?
45. Sa nu credeţi ca va voi invinui înaintea Tatalui; este cine sa vă invinovateasca:
Moise, în care v-ati pus nadejdea.
46. Caci dacă ati crede pe Moise, m-ati crede şi pe mine, pentru ca el a scris despre
mine.
47. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele mele?"
Capitolul VI
1. După aceste lucruri Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numita a Tiberiadei,
2. şi o mare multime mergea după el, pentru ca vedea semnele pe care le facea cu cei
bolnavi.
3. Isus s-a suit pe munte şi sedea acolo cu ucenicii sai.
4. Dar Pastile, sarbatoarea iudeilor, era aproape.
5. Isus deci şi-a ridicat ochii şi a văzut ca o mare multime vine spre el. Şi a zis lui Filip:
"De unde avem sa cumparam paini, ca sa manance aceştia?"
6. Spunea lucrul acesta ca sa-l incerce, pentru ca ştia ce avea sa faca. 
7. Filip i-a răspuns: "Paini cu doua sute de dinari, n-ar ajunge ca fiecare sa ia putintel
din ele."
8. Unul din ucenicii sai, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

Pagina 12 din 40

9. "Este aici un baietel care are cinci paini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la
atâţia?"
10. Isus a zis: "Spuneti oamenilor sa sada jos." În locul acela era multa iarba. Deci
barbatii au sezut jos, în numar de aproape cinci mii.
11. Isus a luat painile, a multumit, le-a impartit celor ce sedeau jos; de asemenea, le-a
dat şi din peşti cât au voit.
12. După ce s-au saturat, a zis ucenicilor sai: "Strangeti resturile care au rămas, ca sa
nu se piarda nimic."
13. Le-au adunat deci şi au umplut douasprezece cosuri cu resturile care ramasesera
din cele cinci paini de orz, după ce mancasera toţi.
14. Oamenii aceia, când au văzut semnul pe care il facuse, ziceau: "Cu adevărat,
acesta este prorocul cel asteptat în lume."
15. Isus, deci, stiind ca au de gand sa vina sa-l ca sa-l faca rege, s-a dus iarăşi spre
munte, numai el singur.
16. Când s-a inserat, ucenicii lui s-au coborat la marginea marii.
17. şi suindu-se într-o corabie, treceau marea, ca sa se ducă în Capernaum. Se
intunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18. Sufla un vant puternic şi marea era agitata.
19. După ce au vaslit cam douazeci şi cinci sau treizeci de stadii, zaresc pe Isus
umbland pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au infricosat.
20. Dar el le-a zis: "Eu sunt, nu va temeti!"
21. Voiau deci sa-l ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22. A doua zi, multimea care ramasese de cealalta parte a marii a văzut ca acolo nu era
alta corabioara, decât cea cu care plecasera ucenicii, şi ca Isus nu se suise în corabia
aceasta cu ucenicii lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea.
23. Dar sosisera alte corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei pâinea,
după ce multumira Domnului.
24. Când au văzut multimile ca nici Isus, nici ucenicii lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în
corabioarele acestea şi au venit la Capernaum, cautand pe Isus.
25. Când l-au gasit, dincolo de mare, i-au zis: "Învăţătorule, când ai ajuns aici?"
26. Isus le-a răspuns şi a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca ma cautati nu pentru ca
ati văzut semne, ci pentru ca ati mâncat din painile acelea şi v-ati saturat.
27. Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata
vesnica şi pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, Dumnezeu, pe el l-a pecetluit."
28. Ei i-au zis deci: "Ce sa facem ca sa indeplinim lucrarile lui Dumnezeu?"
29. Isus a răspuns şi le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi sa credeţi în
acela pe care el l-a trimis."
30. "Ce semn faci tu, deci", i-au zis ei, "ca sa-l vedem şi sa credem în tine? Ce lucrezi
tu?

Pagina 13 din 40

31. Parintii nostri au mâncat mana în pustie, după cum este scris: "Le-a dat sa manance
pâine din cer."
32. Deci Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun, nu Moise nu v-a dat pâinea din cer,
ci Tatal meu va da adevarata pâine din cer.
33. Caci pâinea lui Dumnezeu este acela care se coboara din cer şi da lumii viata."
34. "Domnule", I-au zis ei, "da-ne totdeauna aceasta pâine."
35. Isus le-a zis: "Eu sunt pâinea vietii. Cine vine la mine nu va flamanzi niciodata şi
cine crede în mine nu va inseta niciodata.
36. Dar v-am spus ca m-ati şi văzut, şi tot nu credeţi.
37. Tot ce-mi da Tatal va ajunge la mine; şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi izgoni afara;
38. caci m-am coborat din cer ca sa fac nu voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39. Şi voia celui ce m-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce mi-a dat el, ci sa-l inviez
în ziua de la urma.
40. Caci voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în el sa aiba viata
vesnica; şi eu il voi invia în ziua de la urma."
41. Iudeii murmurau aşadar impotriva lui, pentru ca zisese: "Eu sunt pâinea care s-a
coborat din cer."
42. Şi ziceau: "Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata şi mama îi
cunoastem? Cum deci zice el: "Eu m-am coborat din cer"?"
43. Isus a răspuns deci şi le-a zis: "Nu murmurati intre voi!
44. Nimeni nu poate sa vina la mine, dacă nu-l atrage Tatal, care m-a trimis; şi eu il voi
invia în ziua de la urma.
45. În Proroci este scris: "Toti vor fi invatati de Dumnezeu." Oricine a ascultat pe Tatal şi
a invatat, vine la Mine.
46. Nu doar ca cineva a văzut pe Tatal, afara de acela care este de la Dumnezeu; da,
acela a văzut pe Tatal.
47. Adevărat, adevărat va spun ca cine crede are viata vesnica.
48. Eu sunt pâinea vietii.
49. Parintii vostri au mâncat mana în pustie, şi au murit.
50. Painea care se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea şi sa
nu moara.
51. Eu sunt pâinea vie care s-a coborat din cer. Dacă mananca cineva din pâinea
aceasta, va trai în veac; şi pâinea pe care o voi da eu este carnea mea pe care o voi da
pentru viata lumii."
52. Iudeii deci se certau intre ei şi ziceau: "Cum poate acesta sa ne dea carnea lui sa-o
mancam?"
53. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca, dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului
şi dacă nu beti sangele lui, n-aveţi viata în voi insiva.
54. Cine mananca carnea mea şi bea sangele meu are viata vesnica; şi Eu il voi invia în
ziua de la urma.

Pagina 14 din 40

55. Caci carnea mea este adevarata hrana, şi sangele meu este adevarata bautura.
56. Cine mananca carnea mea şi bea sangele meu ramane în mine, şi eu în el.
57. După cum Tatal, care este viu, m-a trimis pe mine, şi eu traiesc prin Tatal, tot asa,
cine ma mananca pe mine va trai şi el prin mine.
58. Astfel este pâinea care s-a coborat din cer, nu cum au mâncat parintii vostri, şi au
murit; cine mananca pâinea aceasta va trai în veac."
59. A spus aceste lucruri în sinagoga, invatand pe oameni în Capernaum.
60. Deci multi din ucenicii lui, după ce au auzit, au zis: "Cuvantul aceasta este prea tare;
cine poate sa-l sufere?"
61. Dar Isus, care ştia în sine ca ucenicii sai murmurau impotriva vorbirii acesteia, le-a
zis: "Aceasta va face sa vă poticniti?
62. Dar dacă ati vedea pe Fiul omului suindu-se unde era mai înainte?…
63. Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-
am spus eu sunt duh şi viata.
64. Dar sunt unii din voi care nu cred." Caci Isus ştia de la început cine erau cei care nu
cred şi cine era cel care avea sa-l vândă.
65. Şi a zis: "Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la mine, dacă nu-i
este dat de Tatal."
66. De atunci, multi din ucenicii lui s-au dus inapoi şi nu mai umblau cu el.
67. Aşadar Isus a zis celor doisprezece: "Voi nu vreti sa vă duceti?"
68. "Domnule", i-a răspuns Simon Petru, "la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii
vesnice.
69. Şi noi am crezut şi am cunoscut ca tu eşti sfantul lui Dumnezeu."
70. Isus le-a răspuns: "Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este
un diavol."
71. Vorbea despre Iuda, a lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-l vândă, el, care era
unul dintre cei doisprezece.
Capitolul VII
1. După aceste lucruri Isus strabatea Galileea; nu voia sa stea în Iudeea, pentru ca
iudeii cautau sa-l omoare.
2. Şi sarbatoarea iudeilor, a Corturilor, era aproape.
3. Fratii lui i-au zis deci: "Pleaca de aici şi du-te în Iudeea, ca sa vadă şi ucenicii tai
lucrarile pe care le faci;
4. caci nimeni nu face ceva în ascuns, ci cauta sa fie în public; dacă faci aceste lucruri,
arata-te lumii."
5. Caci nici fratii lui nu credeau în el.
6. Isus le-a zis: "Timpul meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu va poate uri, dar pe mine ma urăşte, pentru ca marturisesc despre
ea ca lucrarile ei sunt rele.

Pagina 15 din 40

8. Suiti-va voi la sarbatoarea acesta; Eu nu ma sui la sarbatoarea acesta, fiindca nu mi
s-a implinit încă timpul."
9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
10. După ce s-au suit fratii lui, s-a suit şi el, dar nu pe fata, ci cam pe ascuns.
11. Iudeii il cautau la sarbatoare şi ziceau: "Unde este?"
12. Multimea vorbeau mult în soapta despre el. Unii ziceau ca este bun; altii ziceau:
"Nu, ci amageste multimea."
13. Totusi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe fata.
14. Când era la jumatatea sarbatorii, Isus s-a suit la templu şi invata.
15. Iudeii se mirau deci şi ziceau: "Cum ştie acesta carte, fara sa fi invatat?"
16. Isus le-a răspuns şi a zis: "Invatatura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis
pe mine.
17. Dacă voieste cineva sa faca voia lui, va cunoaste despre invatatura aceasta dacă
este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine insumi.
18. Cine vorbeste de la sine insusi cauta slava lui insusi; dar cine cauta slava celui care
l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este nedreptate.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea. De ce cautati sa
ma omorati?"
20. Multimea a răspuns: "Ai demon. Cine cauta sa te omoare?"
21. Isus a răspuns şi le-a zis: "O lucrare am făcut, şi toţi va mirati.
22. Moise v-a dat circumcizia - nu ca ea este de la Moise, ci de la patriarhi - şi voi faceti
circumcizia unui om în ziua sabatului.
23. Dacă un om primeste circumcizia în ziua sabatului, ca sa nu se calce Legea lui
Moise, va maniati impotriva mea pentru ca am insanatosit un om intreg în sabat?
24. Nu judecati după infatisare, ci judecati dreapta judecata."
25. Deci unii dintre cei din Ierusalim ziceau: "Nu este el acela pe care cauta ei sa-l
omoare?
26. Şi iată, el vorbeste pe fata şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva cei mai mari vor fi cunoscut
cu adevărat ca el este Christosul?
27. Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Christosul, nimeni nu va
sti de unde este."
28. Şi Isus a strigat, pe când invata multimea în templu, spunând: "Ma cunoasteti şi ma
ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la mine insumi, ci cel care m-a trimis este adevărat
şi voi nu-l cunoasteti.
29. Eu il cunosc, caci sunt de la el, şi el m-a trimis."
30. Ei cautau deci sa-l prinda, dar nimeni n-a pus mana pe el, caci încă nu-i venise
ceasul.
31. Dar multi din popor au crezut în el şi ziceau: "Când va veni Christosul, va face mai
multe semne decât a făcut acesta?"

Pagina 16 din 40

32. Fariseii au auzit pe popor spunând, în soapta, aceste lucruri despre el. Atunci preoţii
cei mai de seama şi fariseii au trimis niste slujitori sa-l prinda.
33. Isus, deci, a zis: "Mai sunt cu voi putin timp, şi apoi ma duc la cel care m-a trimis.
34. Voi ma veţi cauta, şi nu ma veţi gasi; şi unde sunt eu, voi nu puteti veni."
35. Iudeii au zis intre ei: "Unde are de gand sa se ducă acesta, ca sa nu-l putem gasi?
Doar n-o avea de gand sa se ducă la cei imprastiati printre greci şi sa invete pe greci?
36. Ce inseamna cuvintele acestea pe care le-a spus: "Ma veţi cauta, şi nu ma veţi gasi;
şi unde sunt eu, voi nu puteti veni"?"
37. În ziua de pe urma, ziua cea mare a sarbatorii, Isus a stat în picioare şi a strigat:
"Dacă inseteaza cineva, sa vina la mine şi sa bea.
38. Cine crede în mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura."
39. Dar el spunea acestea despre duhul pe care aveau sa-l primeasca cei ce vor crede
în el. Caci duhul încă nu era, fiindca Isus nu fusese încă slavit.
40. Unii din multime, când au auzit acest cuvant, ziceau: "Acesta este cu adevărat
prorocul."
41. Altii ziceau: "Acesta este Christosul." Şi altii ziceau: "Cum, din Galileea vine
Christosul?
42. N-a zis Scriptura ca Christosul vine din samanta lui David şi din satul Betleem, de
unde era David?"
43. S-a făcut deci dezbinare în multime din cauza lui.
44. Unii din ei voiau sa-l prinda, dar nimeni n-a pus mâinile pe el.
45. Slujitorii s-au întors deci la preoţii cei mai de seama şi la farisei. Şi aceştia le-au zis:
"De ce nu l-ati adus?"
46. Slujitorii au răspuns: "Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta."
47. Fariseii le-au răspuns: "Nu cumva ati fost amagiti şi voi?
48. A crezut în el vreunul din mai marii nostri sau dintre farisei?
49. Dar multimea acesta, care nu ştie Legea, este blestemata!"
50. Nicodim, care era unul dintre ei, le-a zis:
51. "Legea noastra judeca ea pe un om dacă nu aude mai intai de la el şi nu cunoaste
ce face?"
52. Ei au răspuns, şi i-au zis: "Şi tu eşti din Galileea? Cerceteaza bine şi vei vedea ca
din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc."
53. (Şi s-a întors fiecare acasă.)
(Textul de la Ioan 7:53 pana la Ioan 8:11 este un text preluat dintr-o alta sursa, caci nu
se regaseste în cele mai vechi Biblii)
Capitolul VIII
(Textul de la Ioan 7:53 pana la Ioan 8:11 este un text preluat dintr-o alta sursa, caci nu
se regaseste în cele mai vechi Biblii)
(1. Dar Isus s-a dus la Muntele Maslinilor.

Pagina 17 din 40

2. Şi dis-de-dimineata a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el. El a stat jos
şi-i invata.
3. Atunci carturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsa în adulter. Au pus-o în mijloc
4. şi au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar când infaptuia
adulterul.
5. Moise, în Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
6. Şi ei spuneau lucrul acesta ca sa-l ispiteasca şi sa-l poata invinui. Dar Isus s-a plecat
şi scria cu degetul pe pamant.
7. Fiindca ei nu incetau sa-l intrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fara
pacat sa arunce cel dintai cu piatra în ea."
8. Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pamant.
9. Când au auzit ei acestea, au ieşit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai
batrani, pana la cei din urma. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10. Şi Isus ridicandu-se şi nevazand pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: "Femeie, unde
sunt toţi ceilalti? Nimeni nu te-a condamnat?"
11. "Nimeni, Domnule", i-a spus ea. Şi Isus i-a zis: "Nici eu nu te condamn. Du-te, şi sa
nu mai pacatuieşti.")
12. Isus le-a vorbit din nou şi le-a zis: "Eu sunt lumina lumii; cine ma urmeaza pe mine
nu va umbla în intuneric, ci va avea lumina vietii."
13. De aceea, fariseii i-au zis: "Tu marturiseşti despre tine însuţi; marturia ta nu este
adevarata."
14. Isus a răspuns şi le-a zis: "Chiar dacă eu marturisesc despre mine insumi, marturia
mea este adevarata, caci eu ştiu de unde am venit şi unde ma duc; dar voi nu ştiţi de
unde vin şi unde ma duc.
15. Voi judecati potrivit carnii; eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă judec, judecata mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci sunt
eu şi Tatal, care m-a trimis.
17. În Legea voastra este deasemenea scris ca marturia a doi oameni este adevarata;
18. despre mine insumi marturisesc eu, şi despre mine marturiseste şi Tatal, care m-a
trimis."
19. Ei i-au zis deci: "Unde este Tatal tău?" Isus a răspuns: "Voi nu ma cunoasteti nici pe
mine, nici pe Tatal meu. Dacă m-ati cunoaste pe mine, ati cunoaste şi pe Tatal meu."
20. A spus aceste cuvinte pe când invata pe popor în templu, în locul unde era cutia
pentru daruri; şi nimeni n-a pus mana pe el, pentru ca încă nu-i sosise ceasul.
21. El le-a mai spus: "Eu ma duc, şi voi ma veţi cauta şi veţi muri în pacatul vostru;
acolo unde ma duc eu, voi nu puteti veni."
22. Atunci iudeii au zis: "Doar n-o avea de gand sa se omoare, de zice: "Unde ma duc
eu, voi nu puteti veni"!"
23. "Voi sunteti din cele de jos", le-a zis el, "Eu sunt de sus. Voi sunteti din lumea
aceasta; eu nu sunt din lumea aceasta.

Pagina 18 din 40

24. De aceea v-am spus ca veţi muri în păcatele voastre; caci, dacă nu credeţi ca eu
sunt, veţi muri în păcatele voastre."
25. "Cine eşti tu?", i-au zis ei. Isus le-a răspuns: "Ceea ce de la început va spun.
26. Am multe de zis despre voi şi de judecat despre voi; dar cel care m-a trimis este
adevărat şi eu, ce am auzit de la el, aceea spun lumii."
27. Ei n-au inteles ca le vorbea despre Tatal.
28. Isus deci le-a zis: "Când veţi inalta pe Fiul omului, atunci veţi cunoaste ca eu sunt şi
ca nu fac nimic de la mine insumi, ci vorbesc după cum m-a invatat Tatal.
29. Cel care m-a trimis este cu mine; el nu m-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-
i este placut."
30. Pe când spunea el aceste lucruri, multi au crezut în el.
31. Deci Isus a zis iudeilor care crezusera în el: "Dacă ramaneti în cuvantul meu, sunteti
în adevăr ucenicii mei;
32. veţi cunoaste adevărul, şi adevărul va va face liberi."
33. Ei i-au răspuns: "Noi suntem samanta lui Avraam şi n-am fost niciodata robii
nimanui; cum zici tu: "Veti fi liberi!"?"
34. "Adevărat, adevărat va spun", le-a răspuns Isus, "ca oricine traieste în pacat este
rob al pacatului.
35. Şi robul nu ramane pentru totdeauna în casa; fiul ramane pentru totdeauna.
36. Deci dacă Fiul va face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
37. Stiu ca sunteti samanta lui Avraam; dar cautati sa ma omorati, pentru ca nu
patrunde în voi cuvantul meu.
38. Eu spun ce am văzut la Tatal meu şi voi faceti ce ati auzit de la tatal vostru."
39. Ei au răspuns şi i-au zis: "Tatal nostru este Avraam." Isus le-a zis: "Dacă ati fi copii
ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam.
40. Dar acum cautati sa ma omorati pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am
auzit de la Dumnezeu: asa ceva Avraam n-a făcut.
41. Voi faceti faptele tatalui vostru." Ei i-au zis: "Noi nu suntem copii nascuti din curvie;
avem un singur Tata: pe Dumnezeu."
42. Isus le-a zis: "Dacă ar fi Dumnezeu Tatal vostru, m-ati iubi, caci eu am ieşit şi vin de
la Dumnezeu; n-am venit de la mine insumi, ci el m-a trimis.
43. Pentru ce nu intelegeti vorbirea mea? Pentru ca nu puteti asculta cuvantul meu.
44. Voi aveţi de tata pe Diavolul şi vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la început
a fost ucigas şi nu sta în adevăr, pentru ca în el nu este adevăr. Ori de cate ori spune o
minciuna, vorbeste din ale sale, caci este mincinos şi tatal minciunii.
45. Iar pe mine, pentru ca spun adevărul, nu ma credeţi.
46. Cine din voi ma poate dovedi de pacat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu ma
credeţi?
47. Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati,
pentru ca nu sunteti din Dumnezeu."

Pagina 19 din 40

48. Iudeii I-au răspuns şi i-au zis: "Nu zicem noi bine ca eşti samaritean şi ca ai
demon?"
49. "N-am demon", le-a răspuns Isus, "dar eu cinstesc pe Tatal meu, dar voi nu ma
cinstiti.
50. Eu nu caut slava mea; este unul care o cauta şi care judeca.
51. Adevărat, adevărat va spun ca, dacă păzeşte cineva cuvantul meu, în veac nu va
gusta moartea."
52. "Acum", i-au zis iudeii, "vedem bine ca ai demon: Avraam a murit, prorocii de
asemenea, şi tu zici: "Dacă păzeşte cineva cuvantul meu, în veac nu va gusta
moartea."
53. Esti tu mai mare decât parintele nostru Avraam, care a murit? Şi prorocii au murit?
Cine te faci tu pe tine însuţi?"
54. Isus a răspuns: "Dacă ma slavesc eu insumi, slava mea nu este nimic; Tatal meu
ma slaveste, el, despre care voi ziceti: "El este Dumnezeul vostru;"
55. şi totusi nu-l cunoasteti. Eu il cunosc bine; şi dacă as zice ca nu-l cunosc, as fi şi eu
un mincinos ca voi; dar il cunosc şi pazesc cuvantul lui.
56. Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca va vedea ziua Mea; a văzut-o şi s-a
bucurat."
57. "N-ai nici cincizeci ce ani", i-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!"
58. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca mai înainte ca sa se nasca Avraam, eu
sunt."
59. Ei au luat aşadar pietre ca sa arunce în el. Dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu.
Capitolul IX
1. Şi pe când trecea, a văzut pe un orb din nastere.
2. Ucenicii lui l-au întrebat: "Învăţătorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de
s-a născut orb?"
3. Isus a răspuns: "N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui; ci ca sa se arate în el
lucrarile lui Dumnezeu.
4. Cat este ziua, trebuie sa implinesc lucrarile celui care m-a trimis; vine noaptea, când
nimeni nu mai poate sa lucreze.
5. Cat sunt în lume, sunt lumina lumii."
6. Spunand acestea, a scuipat pe pamant şi a făcut tina din scuipat şi i-a uns ochii cu
tina aceasta
7. şi i-a zis: "Du-te de te spala în scaldatoarea Siloamului" (care inseamna: Trimis). El s-
a dus, s-a spălat şi s-a întors, vazand.
8. Vecinii şi cei ce-l cunoscusera mai înainte ca cersetor, ziceau: "Nu este acesta cel ce
sedea şi cersea?"
9. Unii ziceau: "El este." Altii ziceau: "Nu, dar seamana cu el." Şi el zicea: "Eu sunt."
10. Deci i-au zis: "Cum ti s-au deschis ochii?"

Pagina 20 din 40

11. El a răspuns: "Un om care se numeste Isus, a făcut tina, mi-a uns ochii şi mi-a zis:
"Du-te la scaldatoarea Siloamului şi spala-te." M-am dus, m-am spălat şi am văzut."
12. "Unde este acela?", l-au întrebat ei. El a răspuns: "Nu ştiu."
13. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14. Şi era o zi de sabat când facuse Isus tina şi-i deschisese ochii.
15. Deci, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a capatat vederea. Şi el le-a zis: "Mi-a pus tina
pe ochi, m-am spălat, şi vad."
16. Atunci unii din farisei au început sa zica: "Omul acesta nu vine de la Dumnezeu,
pentru ca nu tine sabatul." Altii ziceau: "Cum poate un om pacatos sa faca asemenea
semne?" Şi era dezbinare intre ei.
17. Iarasi au întrebat pe orb: "Tu ce zici despre el, ca ti-a deschis ochii?" "Este un
proroc", le-a răspuns el.
18. Iudeii deci n-au crezut ca fusese orb şi ca isi capatase vederea, pana n-au chemat
pe parintii celui care isi capatase vederea.
19. Şi i-au întrebat, zicând: "Acesta este fiul vostru care spuneti ca s-a născut orb? Cum
dar vede acum?"
20. Parintii lui au răspuns şi au zis: "Stim ca acesta este fiul nostru şi ca s-a născut orb.
21. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Intrebati-l pe el; este în
varsta, el singur poate vorbi despre ce-l priveste."
22. Parintii lui au zis aceste lucruri pentru ca se temeau de iudei; caci iudeii se invoisera
ca, dacă va marturisi cineva ca este Christosul, sa fie dat afara din sinagoga.
23. De aceea au zis parintii lui: "Este în varsta, intrebati-l."
24. Au chemat a doua oara pe omul care fusese orb şi i-au zis: "Da slava lui Dumnezeu:
noi ştim ca omul acesta este un pacatos."
25. El a răspuns deci: "Dacă este un pacatos, nu ştiu; eu una ştiu: ca eram orb, şi acum
vad."
26. Iarasi l-au întrebat: "Ce ti-a făcut? Cum ti-a deschis ochii?"
27. "Acum v-am spus", le-a răspuns el, "şi n-ati ascultat. De ce voiti sa auziti încă o
data? Voiti sa deveniti şi voi ucenicii lui!"
28. Ei l-au insultat şi i-au zis: "Tu eşti ucenicul lui, dar noi suntem ucenicii lui Moise.
29. Stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este."
30. "Aici este lucrul minunat", a răspuns şi le-a zis omul acela, "ca voi nu ştiţi de unde
este, şi totusi el mi-a deschis ochii.
31. Stim ca Dumnezeu n-asculta pe pacatosi; ci, dacă este cineva temator de
Dumnezeu şi face voia lui, pe acela il asculta.
32. De când este lumea, nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.
33. Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic."
34. "Tu eşti născut cu totul în pacat", i-au răspuns ei, "şi tu ne inveti pe noi?" Şi l-au dat
afara.

Pagina 21 din 40

35. Isus a auzit ca l-au dat afara; şi, când l-a gasit, i-a zis: "Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu?"
36. El a răspuns şi a zis: "Şi cine este, Domnule, ca sa cred în el?"
37. "L-ai şi văzut", i-a zis Isus, "şi cel care vorbeste cu tine, acela este."
38. "Cred, Domnule", i-a zis el; şi i s-a inchinat.
39. Apoi Isus a zis: "Eu am venit în lumea aceasta pentru judecata: ca cei care nu vad
sa vadă, şi cei ce vad sa ajunga orbi."
40. Unii din fariseii care erau cu el, când au auzit aceste vorbe, i-au zis: "Doar n-om fi şi
noi orbi?"
41. "Dacă ati fi orbi", le-a răspuns Isus, "n-ati avea pacat; dar acum ziceti: "Vedem."
Pacatul vostru ramane.
Capitolul X
1. Adevărat, adevărat va spun ca cine nu intra pe usa în staulul oilor, ci sare pe alta
parte, este un hot şi un tâlhar.
2. Dar cine intra pe usa este pastorul oilor.
3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el isi cheama oile pe nume, şi le scoate
afara din staul.
4. După ce şi le-a scos afara pe toate, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru
ca îi cunosc glasul.
5. Dar ele nu merg deloc după un strain; ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul
strainilor."
6. Isus le-a spus aceasta pilda, dar ei n-au inteles despre ce le vorbea.
7. Isus deci le-a zis iarăşi: "Adevărat, adevărat va spun, eu sunt usa oilor.
8. Toti cei ce au venit înainte de mine sunt hoti şi talhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt usa. Dacă intra cineva prin mine, va fi mantuit; va intra şi va iesi şi va gasi
pasune.
10. Hotul nu vine decât sa fure, sa injunghie şi sa distruga. Eu am venit ca sa aiba viata,
şi s-o aiba din belsug.
11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi.
12. Dar cel platit, care nu este pastor şi ale carui oi nu sunt ale lui, când vede lupul
venind, lasa oile şi fuge; şi lupul le rapeste şi le imprastie.
13. Cel platit fuge, pentru ca slujeste pentru plata şi nu-i pasa de oi.
14. Eu sunt pastorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale mele, şi sunt cunoscut de
cele ce sunt ale mele,
15. asa cum Tatal ma cunoaste pe mine şi cum eu cunosc pe Tatal; şi eu îmi dau viata
pentru oile mele.
16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie sa le aduc.
Ele vor asculta de glasul meu, şi va fi o singura turma, un singur pastor.
17. Din cauza aceasta Tatal ma iubeste: pentru ca îmi dau viata, ca iarăşi s-o iau.

Pagina 22 din 40

18. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la mine insumi. Am dreptul s-o dau şi am
dreptul s-o iau iarăşi. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal meu."
19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare intre iudei.
20. Multi dintre ei ziceau: "Are demon, este nebun; de ce-l ascultati?"
21. Altii ziceau: "Cuvintele acestea nu sunt ale unuia stapanit de un demon; poate un
demon sa deschida ochii orbilor?"
22. În Ierusalim era atunci sarbatoarea dedicarii templului. Era iarna.
23. Şi Isus Se plimba prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii l-au inconjurat şi i-au zis: "Pana când ne tot tii sufletele în incordare? Dacă tu
eşti Christosul, spune-ne-o pe fata."
25. "V-am spus", le-a răspuns Isus, "şi nu credeţi. Lucrarile pe care le fac eu, în numele
Tatalui meu, ele marturisesc despre mine.
26. Dar voi nu credeţi, pentru ca nu sunteti dintre oile mele.
27. Oile mele asculta glasul meu; eu le cunosc, şi ele vin după mine.
28. Eu le dau viata vesnica, nicidecum nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mana
mea.
29. Tatal meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge
din mana Tatalui meu.
30. Eu şi Tatal una suntem."
31. Deci iudeii iarăşi au luat pietre ca sa-l ucida.
32. Isus le-a zis: "V-am arătat multe lucrari bune de la Tatal: pentru care din aceste
lucrari aruncati cu pietre în mine?"
33. Iudeii i-au răspuns: "Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre în tine, ci
pentru hula şi pentru ca tu, care eşti un om, te faci pe tine însuţi dumnezeu."
34. Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastra: "Eu am zis: sunteti dumnezei"?
35. Dacă a numit "dumnezei" pe aceia carora le-a vorbit cuvantul lui Dumnezeu - şi
Scriptura nu poate fi desfiintata -
36. cum ziceti voi aceluia pe care Tatal l-a sfintit şi l-a trimis în lume: "Huleşti!", pentru
ca am spus: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"
37. Dacă nu fac lucrarile Tatalui meu, sa nu ma credeţi.
38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu ma credeţi pe mine, credeţi lucrarile acestea, ca sa
ajungeti sa ma cunoasteti şi sa ştiţi ca Tatal este în mine, şi eu în Tatal."
39. De aceea cautau iarăşi sa-l prinda; dar el a scapat din mana lor
40. şi s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început; şi a
rămas acolo.
41. Multi veneau la el şi ziceau: "Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan
despre omul acesta era adevărat."
42. Şi multi au crezut în el acolo.
Capitolul XI
1. Şi un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 

Pagina 23 din 40

2. Şi Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters picioarele cu parul
capului ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. 
3. Surorile au trimis sa-i spună: "Domnule, iată ca acela pe care-l iubești este bolnav."
4. Dar Isus, când a auzit, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui
Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslăvit prin ea."
5. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Deci când a auzit ca Lazăr este bolnav, a mai rămas doua zile în locul în care era
7. şi apoi a zis ucenicilor: "Haidem sa ne întoarcem în Iudeea."
8. "Învăţătoru-le", i-au zis ucenicii, "acum, de curând, iudeii cautau sa te ucidă cu pietre,
şi te întorci acolo?"
9. Isus a răspuns: "Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umbla cineva ziua nu se
împiedica, pentru ca vede lumina lumii acesteia;
10. dar dacă cineva umbla noaptea, se împiedica, pentru ca n-are lumina în el."
11. După aceste cuvinte, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar ma duc sa-l
trezesc din somn."
12. Ucenicii aşadar i-au zis: "Domnule, dacă doarme, se va face bine."
13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeşte despre odihna prin
somn.
14. Atunci Isus le-a spus pe fata: "Lazăr a murit.
15. Şi ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeţi. Dar hai sa mergem la el."
16. Atunci Toma, zis Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: "Haidem sa mergem şi noi să
murim cu el!"
17. Deci, când a venit Isus, a aflat ca era de patru zile în mormânt.
18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19. multi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria, ca sa le mângăie pentru fratelui lor.
20. Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casa.
21. Marta a zis lui Isus: "Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22. Dar şi acum, ştiu ca orice vei cere de la Dumnezeu, iţi va da Dumnezeu."
23. Isus i-a zis: "Fratele tău va învia."
24. "Ştiu", I-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de pe urma."
25. Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viata. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va
trai.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
27. "Da, Domnule", i-a zis ea, "eu cred ca tu eşti Christosul, Fiul lui Dumnezeu, care
trebuia sa vina în lume."
28. Şi spunând aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat în ascuns pe sora ei, Maria, şi i-a
zis: "A venit învăţătorul şi te cheamă."
29. Cum a auzit, s-a sculat repede şi s-a dus la el.
30. Şi Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta.

Pagina 24 din 40

31. Iudeii care erau cu Maria în casa şi o mângăiau, când au văzut-o sculându-se iute şi
ieşind afara, au mers după ea, zicând: "Se duce la mormânt, ca să plângă acolo."
32. Maria, aşadar, când a ajuns unde era Isus şi l-a văzut, s-a aruncat la picioarele lui şi
i-a zis: "Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."
33. Deci Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a
înfiorat în duhul lui şi s-a tulburat.
34. Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" "Domnule", i-au răspuns ei, "vino şi vezi."
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au zis: "Iată cât de mult îl iubea!"
37. Şi unii dintre ei ziceau: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul
acesta sa nu moara?"
38. Isus s-a înfiorat din nou în sine şi a venit la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era
aşezata pe ea.
39. "Daţi piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora celui mort, i-a zis: "Domnule, miroase
greu, caci este de patru zile."
40. Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus ca, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
41. Au luat aşadar piatra. Şi Isus a ridicat ochii şi a zis: "Tată, iţi mulţumesc că m-ai
ascultat.
42. Ştiam că totdeauna mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru mulţimea care stă împrejur,
ca să creadă că tu m-ai trimis."
43. După ce a zis aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!"
44. Şi mortul a ieşit, fiind legat la mâini şi picioare cu fâşii de pânză şi fata îi era
înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă."
45. Multi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut, au crezut în el.
46. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47. Atunci preoţii cei mai de seama şi fariseii au adunat sinedriul şi au zis: "Ce vom
face? Omul acesta face multe semne.
48. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el, şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotriva şi
locul şi naţiunea."
49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic;
50. nici nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să
nu piară toată naţiunea?"
51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a prorocit ca
Isus avea să moară pentru naţiune.
52. Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca sa adune într-una singura pe copiii lui
Dumnezeu, cei risipiţi.
53. Din ziua aceea, aşadar, s-au sfătuit sa-l omoare.
54. De aceea, Isus nu mai umbla pe fata printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de
lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii.

Pagina 25 din 40

55. Dar Paştile iudeilor era aproape şi multi oameni din regiunea de afară s-au suit la
Ierusalim, înainte de Paşti, ca sa se curăţească.
56. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în templu: "Ce credeţi? N-are sa vină la
sărbătoare?"
57. Iar preoţii cei mai de seama şi fariseii porunciseră ca, dacă va şti cineva unde este,
să le dea de ştire ca sa-l prindă.
Capitolul XII
1. Cu sase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese
mort şi pe care îl înviase din morţi.
2. Acolo i-au pregătit o cina. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă
cu El.
3. Maria, deci, luând un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui
Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul parfumului.
4. Unul din ucenicii săi, Iuda a lui Simon Iscarioteanul, care avea sa-l dea prins, a zis:
5. "De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?"
6. Dar el zicea lucrul acesta nu pentru că purta grija de săraci, ci pentru ca era un hot şi,
pentru ca el ţinea punga, lua el din ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis: "Las-o; caci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării mele.
8. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna."
9. O mare mulţime de iudei au aflat că era acolo şi au venit acolo, nu numai pentru Isus,
ci ca sa vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10. Dar preoţii cei mai de seamă s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,
11. căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12. A doua zi, o mulţime mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în
Ierusalim,
13. a luat ramuri de palmier şi i-a ieşit în întâmpinare, strigând: "Hosanna, (Mântuişte, te
rog) binecuvântat ce vii în numele lui Iehova, rege al lui Israel!"
14. Şi Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15. "Nu te teme, fiica Sionului; iată regele tău vine călare pe mânzul unei măgărite."
16. Ucenicii lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce Isus a fost slăvit,
şi-au adus aminte ca aceste lucruri erau scrise despre el şi ca ei le împliniseră cu privire
la el.
17. Cei mărturisind aşadar mulţimii, fuseseră împreună cu el, când chemase pe Lazăr
din mormânt şi-l înviase din morţi.
18. Şi mulţimea i-a ieşit în întâmpinare, pentru ca aflase că făcuse semnul acesta.
19. Fariseii au zis deci intre ei: "Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată, lumea se duce după
el!"
20. Şi erau nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare,
21. ei s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis:
"Domnule, am vrea să vedem pe Isus."

Pagina 26 din 40

22. Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23. Dar Isus le-a răspuns, zicând: "A sosit ceasul sa fie preamărit Fiul omului. 
24. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu
moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25. Cine îşi iubeşte sufletul îl va pierde; şi cine işi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va
păstra pentru viaţa veşnică.
26. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul
meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27. Acum sufletul meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, scapă-mă din ceasul
acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28. Tată, proslăveşte numele tău!" Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am şi
preamărit şi îl voi mai preamări!"
29. Mulţimea care stătea şi care auzise a zis ca a fost un tunet. Alţii ziceau: "Un înger a
vorbit cu el!"
30. Isus a răspuns: "Nu pentru mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat
afară.
32. Şi eu, dacă voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine însumi pe toţi." 
33. Vorbind astfel, arată cu ce moarte avea să moară. 
34. Mulţimea i-a răspuns: "Noi am auzit din Lege ca Christosul rămâne veşnic; cum dar
zici tu că "Fiul omului trebuie sa fie înălţat"? Cine este acest Fiu al omului?"
35. Isus le-a zis: "Lumina mai este puţin timp în mijlocul vostru. Umblaţi cât aveţi lumina,
ca sa nu vă cuprindă întunericul; cine umbla în întuneric nu ştie unde merge.
36. Atât timp cât aveţi lumina, credeţi în lumina, ca să fiţi fii ai luminii." Isus le-a spus
aceste lucruri, apoi a plecat şi s-a ascuns de ei.
37. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în el,
38. ca sa se împlinească cele spusese de prorocul Isaia: "Cine a crezut ce a auzit de la
noi? Şi cui i-a fost descoperit bratul lui Iehova?"
39. De aceea nu puteau sa creadă, pentru că Isaia a mai zis:
40. "Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu
inima, să nu se întoarcă, şi sa-i vindec."
41. Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava lui şi a vorbit despre el.
42. Totuşi, chiar dintre căpetenii, mulţi au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu-l
mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagoga;
43. căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44. Dar Isus a strigat şi a spus: "Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel care m-a
trimis pe mine.
45. Şi cine mă vede pe mine, vede pe cel ce m-a trimis pe mine.
46. Eu am venit ca sa fiu o lumina în lume, pentru ca oricine crede în mine sa nu
rămână în întuneric.

Pagina 27 din 40

47. Dacă aude cineva cuvintele mele, şi nu le păzeşte, nu eu îl judec; caci eu n-am
venit sa judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are cine sa-l judece; cuvântul pe
care l-am vestit eu, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49. Caci eu n-am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, el însuşi mi-a
poruncit ce trebuie sa spun şi cum trebuie să vorbesc.
50. Şi ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun
aşa cum mi le-a spus Tatăl."
Capitolul XIII
1. Însă înainte de sărbătoarea Paştilor, Isus, ştiind ca i-a sosit ceasul să plece din lumea
aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai săi care erau în lume, i-a iubit pană la capăt.
2. În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda a lui Simon Iscarioteanul,
gândul sa-l vândă,
3. fiindcă ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la
Dumnezeu se duce,
4. s-a sculat de la cina, s-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi s-a încins cu el.
5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le
şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6. A venit deci la Simon Petru, care i-a zis: "Domnule, Tu sa-mi speli mie picioarele?"
7. Isus a răspuns şi i-a zis: "Ce fac eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea."
8. Petru i-a zis: "Niciodată nu-mi vei spala picioarele!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te spăl
eu, nu ai parte cu mine."
9. "Domnule", I-a zis Simon Petru, "nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul!"
10. Isus i-a zis: "Cine are tot trupul spălat, nu are nevoie decât sa-i fie spălate
picioarele, căci este cu totul spălat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi."
11. Caci ştia pe cel care avea sa-l vândă; de aceea a zis: "Nu toţi sunteţi curați."
12. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis:
"Înţelegeţi voi ce v-am făcut eu?
13. Voi mă numiţi "Învăţătorul şi Domnul" şi bine ziceţi, căci sunt.
14. Deci, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi
datori să vă spălaţi picioarele unii altora;
15. căci eu v-am dat un exemplu, pentru ca aşa cum am făcut eu, să faceţi şi voi.
16. Adevărat, adevărat vă spun, robul nu este mai mare decât domnul său, nici trimisul
mai mare decât cel ce l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
18. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se
împlinească Scriptura: "Cel care mănâncă pâine cu mine a ridicat călcâiul împotriva
mea."
19. Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când
se va întâmpla, să credeţi că eu sunt.

Pagina 28 din 40

20. Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit eu, pe mine
mă primeşte; şi cine mă primeşte pe mine primeşte pe cel ce m-a trimis pe mine."
21. După ce a spus aceste cuvinte, Isus s-a tulburat în duh, a mărturisit şi a zis:
"Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi mă va vinde."
22. Ucenicii se uitau deci unii la alţii, neînţelegând despre cine vorbeşte.
23. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, era rezemat pe sânul lui Isus.
24. Simon Petru i-a făcut aşadar semn să întrebe cine este acela despre care vorbea
Isus.
25. Şi s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi i-a zis: "Domnule, cine este?"
26. Isus a răspuns: "Acela căruia îi voi muia bucăţica şi i-o voi da." Şi înmuind bucăţică
a dat-o lui Iuda a lui Simon Iscarioteanul.
27. Şi după bucăţica, a intrat Satan. Isus i-a zis: "Ce faci, fă repede."
28. Dar nici unul din cei aşezaţi, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29. Unii presupuneau că, deoarece Iuda avea punga, Isus voia sa-i spună: "Cumpără
ce ne trebuie pentru sărbătoare"; sau să dea ceva săracilor.
30. Aşadar, primind bucăţică, a ieşit afară îndată. Era noapte.
31. După ce a ieşit el, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost preamărit şi Dumnezeu a fost
preamărit în el.
32. Dacă Dumnezeu a fost preamărit în el, şi Dumnezeu îl va preamări în el însuşi şi-l
va preamări îndată.
33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi cauta, şi, cum am spus iudeilor ca unde
ma duc eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul; cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi
şi voi unul pe altul.
35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între
voi."
36. Simon Petru i-a zis, "Domnule", unde te duci?" Isus i-a răspuns: "Tu nu poţi veni
acum după mine, unde mă duc eu; dar mai târziu mă vei urma."
37. "Domnule", i-a zis Petru, "de ce nu pot veni după tine acum? Eu îmi voi da viaţa
pentru tine."
38. Isus răspunde: "Iţi vei da viata pentru mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va
cânta cocoş, până te vei lepăda de mine de trei ori.
Capitolul XIV
1. Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine!
2. În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus oare că mă duc
să vă pregătesc un loc?
3. Şi dacă mă voi duce şi va voi pregăti un loc, voi veni din nou şi va voi lua la mine
însumi, că acolo unde sunt eu, să puteţi fi şi voi.
4. Ştiţi unde mă duc şi ştiţi şi calea."
5. "Domnule", i-a zis Toma, "nu ştim unde te duci; cum putem să ştim calea?"

Pagina 29 din 40

6. Isus i-a zis: "Eu sunt calea şi adevărul şi viata; nimeni nu vine la Tatăl decât prin
mine.
7. Dacă m-aţi fi cunoscut pe mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu. Şi de acum încolo îl
veţi cunoaşte; şi l-aţi şi văzut."
8. "Domnule", i-a zis Filip, "arata-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns."
9. Isus i-a zis: "De atâta timp sunt cu voi şi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe
mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: "Arata-ne pe Tatăl"?
10. Nu crezi că eu în Tatăl, şi Tatăl în mine este? Cuvintele pe care vi le spun eu, nu le
spun de la mine; ci Tatăl, care locuieşte în mine, el face aceste lucrări.
11. Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în mine; credeţi-mă cel puţin pentru
lucrările acestea.
12. Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac
eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl;
13. şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul.
14. Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face.
15. Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele.
16. Şi eu voi ruga pe Tatăl şi el va va da un alt mângăietor, care sa fie cu voi pentru
totdeauna,
17. duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-l vede şi nu-l
cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
18. Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi.
19. Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea, dar voi ma veţi vedea; pentru ca eu trăiesc,
şi voi veţi trăi.
20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, voi în mine şi eu în voi.
21. Cine are poruncile mele şi le păzeşte acela ma iubeşte; şi cine ma iubeşte va fi iubit
de Tatăl meu. Eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui."
22. Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: "Domnule, cum se face ca te vei arata noua, şi nu
lumii?"
23. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl
meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.
24. Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este
al meu, ci al Tatălui, care m-a trimis.
25. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26. Dar mângăietorul, duhul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va
învăţa toate şi va va aduce aminte de tot ce v-am spus eu.
27. Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Sa nu vi se tulbure
inima, nici să nu se înspăimânte.
28. Aţi auzit ca v-am spus: "Ma duc, şi voi veni la voi." Dacă m-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că
mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.

Pagina 30 din 40

29. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când
se vor întâmpla, să credeţi.
30. Nu voi mai vorbi mult cu voi; caci vine stapanitorul lumii acesteia şi el n-are nimic în
mine;
31. dar fac asa cum mi-a poruncit Tatăl, pentru ca sa cunoască lumea că eu iubesc pe
Tatăl. Sculaţi-vă, hai sa plecam de aici!
Capitolul XV 
1. Eu sunt adevărata viţa, şi Tatăl meu este viticultorul.
2. Pe orice mlădiţă care n-aduce roada în mine, el o taie; şi pe orice care aduce roada,
o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
3. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.
4. Rămâneţi în mine şi eu în voi; după cum mlădiţa nu poate sa aducă roada de la sine,
dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneți în mine.
5. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi în cine-s eu aduce multă roadă;
căci despărţiţi de mine nu puteţi face nimic.
6. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, că mlădiţa şi se usucă; şi ele
sunt strânse, aruncate în foc şi ard.
7. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va
da.
8. În aceasta Tatăl meu este preamărit: sa aduceţi roada multa şi sa fiţi ucenici ai mei.
9. Cum m-a iubit pe mine Tatăl, asa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!
10. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit
poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui.
11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră
să fie deplina.
12. Aceasta este porunca mea: sa vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit eu.
13. Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care işi dă viaţa pentru prietenii săi.
14. Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce va poruncesc eu.
15. Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu ştie ce face stăpânul sau; ci v-am numit
prieteni, pentru ca v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu.
16. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să
aduceţi roada şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în
numele meu sa vă dea.
17. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unul pe altul.
18. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi ca pe mine m-a urât înaintea voastră.
19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi
pentru ca eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea va urăşte.
20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: "Robul nu este mai mare decât
stăpânul său." Dacă m-au persecutat pe mine, şi pe voi va vor persecuta; dacă au păzit
cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

Pagina 31 din 40

21. Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza numelui meu, pentru ca ei nu cunosc
pe cel care m-a trimis.
22. Dacă n-as fi venit şi nu le-as fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o
dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23. Cine mă urăşte pe mine urăşte şi pe Tatăl meu.
24. Dacă n-as fi făcut intre ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat;
dar acum ei au văzut şi m-au urat şi pe mine şi pe Tatăl meu.
25. Dar acesta ca să se împlinească cele scrise în Legea lor: "M-au urât fără temei."
26. Când va veni mângăietorul, pe care-l voi trimite de la Tatăl, duhul adevărului, care
iese de la Tatăl, el va mărturisi despre mine.
27. Şi voi de asemenea, veţi mărturisi, pentru ca aţi fost cu mine de la început.
Capitolul XVI
1. V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi.
2. Vă vor da afară din sinagogi, ba încă vine ceasul când oricine vă va ucide să i se
pară că aduce o jertfa lui Dumnezeu.
3. Şi vor face acestea, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.
4. Dar v-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se
împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început,
pentru că eram cu voi.
5. Acum mă duc la cel care m-a trimis; şi nici unul dintre voi nu mă întreabă: "Unde te
duci?"
6. Dar, pentru ca v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7. Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să mă duc, căci, dacă nu mă duc eu,
mângăietorul nu va veni la voi; dar dacă mă duc, vi-l voi trimite.
8. Şi când va veni el, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, dreptatea şi
judecata.
9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în mine;
10. în ce priveşte dreptatea: fiindcă mă duc la Tatăl, şi nu mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am sa vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni mângăietorul, duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; caci el
nu va vorbi de la sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucrurile viitoare.
14. El mă va preamări, pentru că va lua din ce este al meu şi va va veşti.
15. Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al meu şi vă va
vesti.
16. Peste puţin, nu mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea, pentru că
Mă duc la Tatăl."
17. Aşadar, unii din ucenicii lui au zis intre ei: "Ce înseamnă acestea: "Peste puţin, nu
mă veţi mai vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea" şi: "Pentru ca mă duc la
Tatăl"?"

Pagina 32 din 40

18. Ei ziceau aşadar: "Ce înseamnă aceasta: "Peste puţin"? Nu ştim ce vrea să spună."
19. Isus a cunoscut deci că voiau sa-l întrebe şi le-a zis: "Vă întrebaţi între voi că v-am
zis: "Peste puţin, nu mă veţi mai vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea"?
20. Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi va veţi văieta, iar lumea se va
bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar,
după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţa, de bucurie ca s-a
născut un om pe lume.
22. Tot asa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar eu va voi vedea iarăşi, inima vi se
va bucura, şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră.
23. În ziua aceea, nu ma veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat va spun ca orice
veţi cere de la Tatăl, în numele meu, va va da.
24. Până acum n-aţi cerut nimic în numele meu; cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria
voastră să fie deplină.
25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu va voi mai vorbi în pilde, ci
vă voi vorbi pe fata despre Tatăl.
26. În ziua aceea, veţi cere în numele meu, şi nu va zic ca eu voi ruga pe Tatăl pentru
voi;
27. căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că m-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la
Dumnezeu.
28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi ma duc la Tatăl."
29. Ucenicii săi i-au zis: "Iată că acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
30. Acum cunoaştem că ştii toate şi n-ai nevoie să te întrebe cineva; de aceea credem
ca ai ieşit de la Dumnezeu."
31. "Acum credeţi?", le-a răspuns Isus.
32. "Iată, ca vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi pe mine mă
veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, caci Tatăl este cu mine.
33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; dar
îndrăzniţi, eu am biruit lumea."
Capitolul XVII
1. După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tata, a
sosit ceasul! Preamăreşte pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să te preamărească pe tine,
2. după cum i-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora
pe care i i-ai dat tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: sa te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat,
şi pe Isus Christos pe care l-ai trimis tu.

4. Eu te-am preamărit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac.


5. Şi acum, Tată, preamăreşte-mă la tine însuţi cu slava pe care o aveam cu tine înainte
de a fi lumea.

Pagina 33 din 40

6. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Ai tai erau şi
tu mi i-ai dat; şi ei au pazit cuvantul tău.
7. Acum ei au cunoscut ca toate cate mi-ai dat tu sunt de la tine.
8. Caci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu
adevărat ca de la tine am ieşit şi au crezut ca tu m-ai trimis.
9. Eu ma rog pentru ei. Nu ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu,
pentru ca sunt ai tai: 
10. tot ce este al meu este al tău şi ce este al tău este al meu, şi eu sunt preamărit în ei.
11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi eu vin la tine. Sfinte Tată, păzeşte în
numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, ca noi.
12. Când eram cu ei, îi păzeam eu în numele tău. Eu am păzit pe aceia pe care mi i-ai
dat şi nici unul dintre ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, eu vin la tine şi spun aceste lucruri în lume, pentru ca să aibă în ei
bucuria mea deplină.
14. Le-am dat cuvântul tău şi lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, după cum eu
nu sunt din lume.
15. Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevăr: cuvântul tău adevăr este.
18. Cum m-ai trimis tu pe mine în lume, aşa i-am trimis şi eu pe ei în lume.
19. Şi eu însumi mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul
lor.
21. ca toţi sa fie una, cum tu, Tată, în mine şi eu în tine; ca şi ei sa fie una în noi, pentru
ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22. Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, pentru ca ei sa fie una, cum şi noi suntem
una,
23. eu în ei şi tu în mine; pentru ca ei sa fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască
lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit, cum m-ai iubit pe mine.
24. Tată, vreau ca acolo unde sunt eu, sa fie împreună cu mine şi aceia pe care mi i-ai
dat tu, ca să vadă slava mea, slava pe care mi-ai dat-o tu; fiindcă tu m-ai iubit înainte de
întemeierea lumii.
25. Neprihănitule Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au
cunoscut ca tu m-ai trimis.
26. Şi eu le-am făcut cunoscut numele tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca
dragostea cu care m-ai iubit tu sa fie în ei, şi eu în ei."
Capitolul XVIII
1. Spunând acestea, Isus a plecat cu ucenicii săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o
grădină, în care a intrat el şi ucenicii lui.

Pagina 34 din 40

2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori se adunase acolo
cu ucenicii lui.
3. Iuda, aşadar, luând ceata ostaşilor şi pe ofiţerii preoţilor cei mai de seamă şi a
fariseilor, a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4. Iar Isus, care ştia tot ce avea sa vina asupra lui, a mers spre ei şi le-a zis: "Pe cine
căutaţi?"
5. Ei i-au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul." Isus le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, cel care l-a dat
prins, era şi el cu ei.
6. Când le-a zis: "Eu sunt", ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7. El i-a întrebat din nou: "Pe cine căutaţi?" "Pe Isus Nazarineanul", i-au zis ei.
8. Isus a răspuns: "V-am spus că eu sunt. Deci, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi pe
aceştia sa se ducă;"
9. ca să se împlinească ce spusese prin cuvântul sau: "N-am pierdut pe nici unul din
aceia pe care mi i-ai dat."
10. Iar Simon Petru, având o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat
urechea dreapta. Şi numele robului aceluia era Malhus.
11. Isus a zis deci lui Petru: "Băga-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care mi l-a
dat Tatăl sa-l beau?"
12. Apoi cohorta şi chiliarhul (comandantul a o mie de ostaşi) şi ofiţerii iudeilor au prins
deci pe Isus şi l-au legat.
13. L-au dus întâi la Anna, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul
acela.
14. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că era mai bine să moară un singur om pentru
popor.
15. Mergea dar după Isus, Simon Petru şi celălalt ucenic. Aşadar ucenicul acesta era
cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în aula (locul de primire) marelui preot.
16. Petru însă stătea afară la poartă. Celalalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a
ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi a adus pe Petru înăuntru.
17. Atunci slujnica, portăreasa, a zis lui Petru: "Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii
omului acestuia?" "Nu sunt.", a răspuns el.
18. Iar slujitorii şi ofiţerii făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru
stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii lui şi despre învăţătura lui.
20. Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit pe fata lumii; totdeauna am învăţat în sinagoga şi în
templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21. Pentru ce ma întrebi pe mine? Întreabă pe cei care m-au auzit despre ce le-am
vorbit; iată, ei ştiu ce am spus."
22. Şi când a spus el acestea, unul dintre ofiţerii care stăteau acolo a dat o palma lui
Isus, zicând: "Aşa răspunzi tu marelui preot?"

Pagina 35 din 40

23. Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău; dar de bine, de ce mă
baţi?"
24. Anna l-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25. Dar Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Deci i-au zis: "Nu cumva eşti şi tu
dintre ucenicii lui?" El s-a lepădat şi a zis: "Nu sunt."
26. Unul dintre slujitorii marelui preot, ruda cu acela căruia  Petru îi tăiase urechea, a
zis: "Nu te-am văzut eu cu el în grădină?"
27. Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28. Au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu (oficiul guvernatorului roman). Şi era
dimineaţa. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mânca paştile.
29. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: "Ce acuzaţie aduceţi împotriva omului
acestuia?"
30. Ei au răspuns, şi i-au zis: "Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat noi în
mâinile tale."
31. Atunci Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după legea voastră." "Noua nu ne
este îngăduit să omorâm pe nimeni", i-au zis iudeii;
32. ca să se împlinească ceea ce spusese Isus, arătând cu ce moarte avea să moară.
33. Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, a chemat pe Isus şi i-a zis: "Eşti tu regele
iudeilor?"
34. Isus i-a răspuns: "De la tine însuţi zici lucrul acesta sau  alţii ţi l-au spus despre
mine?"
35. Pilat a răspuns: "Sunt eu iudeu? Naţia ta şi preoţii cei mai de seamă te-au dat în
mâna mea. Ce-ai făcut?"
36. "Regatul meu nu este din lumea aceasta", a răspuns Isus. "Dacă regatul meu ar fi
din lumea aceasta, însoţitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; acum
aşadar, regatul meu nu este de aici."
37. Pilat, aşadar, i-a zis: "Atunci eşti rege!" Isus a răspuns: "Tu spui ca sunt rege. Eu
pentru aceasta m-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre acest
adevăr. Oricine este din adevăr asculta glasul meu."
38. Pilat i-a zis: "Ce este adevărul?" După ce a spus aceste cuvinte, a ieşit iarăşi afară
la iudei şi le-a zis: "Eu nu găsesc nicio vină în el.
39. Dar, fiindcă voi aveţi obicei sa vă eliberez pe cineva de Paşti, vreţi deci sa vă
eliberez pe regele iudeilor?"
40. Atunci toţi au strigat din nou, zicând: "Nu pe el, ci pe Baraba!" Şi Baraba era un
tâlhar.
Capitolul XIX
1. Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus sa-l biciuiască.
2. Ostaşii au împletit o cununa de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haina de
purpura.
3. Apoi s-au apropiat de el şi ziceau: "Plecăciune, regele iudeilor!" Şi-i dădeau palme.

Pagina 36 din 40

4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afara şi le-a zis: "Iată, vi-l aduc afara, ca sa ştiţi ca nu găsesc
nicio vina în el."
5. Isus a ieşit aşadar afara, purtând cununa de spini şi haina de purpura. "Iată omul!",
le-a zis.
6. Când l-au văzut preoţii cei mai de seama şi ofiţerii, au strigat, zicând: "Răstigneşte-l!
Răstigneşte-l!" "Luaţi-l voi şi răstigniţi-l", le-a zis Pilat, "căci eu nu găsesc nicio vina în
el."
7. Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o lege, şi după legea noastră, el trebuie să moară,
pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu."
8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în pretoriu şi a zis lui Isus: "De unde eşti tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un
răspuns.
10. Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere sa te eliberez şi am putere să
te răstignesc?"
11. "N-ai avea nici o putere împotriva mea", i-a răspuns Isus, "dacă nu ţi-ar fi fost dată
de sus. De aceea, cine mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat."
12. De atunci, Pilat cauta sa-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: "Dacă eliberezi pe
omul acesta, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine rege se opune
cezarului."
13. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, a scos afara pe Isus şi a şezut pe scaunul de
judecător, în locul numit "Pardosit cu pietre", iar în evreieşte: "Gabata."
14. Era ziua pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: "Iată
regele vostru!"
15. Dar ei au strigat: "Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!" "Să răstignesc pe regele vostru"?" le-a zis
Pilat. Preoţii cei mai de seama au răspuns: "N-avem rege decât pe cezarul!"
16. Atunci l-a dat în mâinile lor, ca sa fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi l-au dus.
17. Ducându-şi crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se numeşte
"Golgota",
18. unde l-au răstignit şi cu el alţi doi: unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19. Şi Pilat a scris un titlu pe care l-a pus pe cruce; şi era scris: "Isus Nazarineanul,
regele iudeilor."
20. Mulţi din iudei au citit acest titlu, pentru ca locul unde fusese răstignit Isus era
aproape de cetate: era scrisă în ebraică, romană (latină) şi elină (greaca veche).
21. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: "Nu scrie "regele iudeilor", ci
scrie că el a zis: "Eu sunt regele iudeilor."
22. "Ce am scris, am scris", a răspuns Pilat.
23. Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, i-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi: câte
o parte pentru fiecare ostaş. Dar cămaşa n-avea nici o cusătura, ci era dintr-o singură
ţesătură de sus până jos.
24. Şi au zis aşadar unul către altul: "Să n-o sfâşiem, ci să aruncam la sorti pentru ea, a

Pagina 37 din 40

cui sa fie." ca să se împlinească Scriptura care zice: "Şi-au împărţit hainele mele între
ei, şi pentru cămaşa mea au aruncat la sorti." Ostaşii aşadar au făcut aceste lucruri.
25. Lângă crucea lui Isus, stătea mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Clopa, şi Maria
Magdalena.
26. Când a văzut Isus pe mama sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei
sale: "Femeie, iată fiul tău!"
27. Apoi a zis ucenicului: "Iată mama ta!" Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el
acasă.
28. După aceea Isus, ştiind ca acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis:
"Mi-e sete."
29. Acolo era un vas plin cu oţet. Umplând un burete pe isop punând, i l-au dus la gura.
30. Deci când Isus a luat oţetul, a zis: "S-a sfârşit!" Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31. Ca sa nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului - caci era pregătirea, şi ziua
aceea de sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat sa le zdrobească fluierele
picioarelor şi sa fie luaţi.
32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care
fusese răstignit împreună cu el.
33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34. ci unul din ostaşi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apa.
35. Şi cel ce a văzut aceasta dă mărturie şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că
spune adevărul, ca şi voi sa credeţi.
36. Acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: "Nici unul din oasele lui nu
va fi zdrobit."
37. Şi, în alta parte, Scriptura mai zice: "Vor privi la cel pe care l-au străpuns."
38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica
iudeilor, a rugat pe Pilat sa ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. El a venit aşadar şi a luat
trupul lui Isus.
39. Veni deasemenea şi Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, aducând o
amestecătură de aproape o suta de litri de smirnă şi de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de în cu miresme, după
cum au obicei iudeii să înmormânteze.
41. În locul unde fusese răstignit era o gradină şi în gradină era un mormânt nou, în
care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din cauza ca era ziua pregătirii iudeilor, pentru ca mormântul era aproape, au pus
acolo pe Isus.
Capitolul XX
1. Şi în întâia ale sabatelor, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţa la mormânt, pe
când era încă întuneric, şi a văzut piatra luata de pe mormânt.
2. A alergat deci la Simon Petru şi la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: "Au
luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde l-au pus."

Pagina 38 din 40

3. Aşadar Petru şi celalalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4. În plus, cei doi alergau împreună, dar celalalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi
a ajuns cel dintâi la mormânt.
5. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
6. Aşadar Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut
fâşiile de pânză jos,
7. iar ştergarul care fusese pus pe capul lui nu era cu fâşiile de pânză, ci împăturit şi
pus într-un alt loc singur.
8. Atunci celalalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut şi
s-a încredinţat.
9. Căci tot nu pricepeau Scriptura, că el trebuia să învie din morţi.
10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.
11. Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat sa se
uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la
cap şi altul la picioare.
13. "Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns: "Pentru că au luat pe
Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus."
14. Zicând acestea, ea s-a întors şi a văzut pe Isus stand acolo în picioare şi nu ştia ca
este Isus.
15. "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Gândind că este grădinarul, ea
i-a zis: "Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce sa-l iau."
16. Isus i-a zis: "Maria!" Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: "Rabuni!", adică:
"Învăţătoru-le!"
17. "Nu mă atinge", i-a zis Isus, "caci încă nu m-am suit la Tatăl meu, ci du-te la fraţii
mei şi spune-le ca mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul
vostru."
18. Maria Magdalena a venit şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi ca i-a spus
aceste lucruri.
19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a sabatelor, pe când uşile locului unde erau
adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a
zis: "Pace vouă!"
20. Şi după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Ucenicii s-au bucurat când
au văzut pe Domnul.
21. Aşadar le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi
eu pe voi."
22. Şi spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: "Primiţi duh sfânt!
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi tine, vor fi ţinute."
24. Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25. Ceilalţi ucenici i-au zis aşadar: "Am văzut pe Domnul!" Dar el le-a răspuns: "Dacă

Pagina 39 din 40

nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul




 cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede."
26. După opt zile, ucenicii lui erau iarăşi în casa şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când
erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: "Pace vouă!"
27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace şi uita-te la mâinile mele şi adu-ţi mâna
şi pune-o în coasta mea; şi nu fi necredincios, ci credincios."
28. Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!"
29. "Toma", i-a zis Isus, "pentru ca m-ai văzut, ai crezut; ferice de cei ce n-au văzut şi
au crezut."
30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor sai multe alte semne care nu sunt scrise în
cartea aceasta.
31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeţi ca Isus este Christosul, Fiul lui
Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viata în numele lui.
Capitolul XXI
1. După aceea Isus s-a mai arătat ucenicilor sai la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a
arătat:
2. Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael din Cana Galileii, a lui Zebedei şi alţi doi
din ucenicii lui Isus erau împreună.
3. Simon Petru le-a zis: "Mă duc să prind peste." "Mergem şi noi cu tine", i-au zis ei. Au
ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4. Dis de dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau ca este Isus.
5. "Copii", le-a zis Isus, "aveţi ceva de mâncare?" Ei i-au răspuns: "Nu".
6. Şi el le-a zis: "Aruncaţi mreaja în partea dreapta a corabiei şi veţi găsi." Au aruncat-o
deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: "Este Domnul!" Când a auzit
Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-
a aruncat în mare.
8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru ca nu erau
departe de ţărm decât cam la doua sute de coti.
9. Deci, când au ieşit pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peste pus deasupra şi
pâine.
10. Isus le-a zis: "Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum."
11. Simon Petru s-a suit şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti
mari; şi, măcar ca erau atâţia,  mreaja nu s-a rupt.
12. "Veniţi şi mâncaţi", le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteză să-l întrebe: "Cine
eşti?", căci ştiau că este Domnul.
13. Isus s-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; tot asa a făcut şi cu pestele.
14. Aceasta era a treia oara când Isus s-a arătat ucenicilor săi, după ce a înviat dintre
cei morţi.
15. Deci, după ce au mâncat, Isus a zis lui Simon Petru: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti

Pagina 40 din 40

tu mai mult decât aceştia?" "Da, Doamne", i-a răspuns Petru, "ştii ca te iubesc." Isus i-a
zis: "Paste mieluşeii mei."
16. I-a zis a doua oara: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti?" "Da, Doamne", i-a răspuns
Petru, "ştii că te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oiţele mele."
17. I-a zis a treia oara: "Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?" Petru s-a întristat că i-a zis a
treia oara: "Ma iubeşti?" şi i-a răspuns: "Doamne, tu toate le ştii: ştii că te iubesc." Isus i-
a zis: "Paşte oile mele!
18. Adevărat, adevărat iţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te
duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi
te va duce unde nu doreşti."
19. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va preamări el pe Dumnezeu. Şi
după ce a vorbit astfel, i-a zis: "Vino după mine."
20. Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela
care la cina se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: "Doamne, cine este cel ce te
vinde?"
21. Petru, văzându-l, a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi?"
22. Isus i-a spus: "Dacă vreau ca el sa rămână până voi veni eu, ce te priveşte? Tu vino
după mine!"
23. Deci s-a răspândit cuvântul acesta printre fraţi, că ucenicul acela nu va muri deloc.
Însă Isus nu zisese că nu va muri deloc, ci: "Dacă vreau ca el sa rămână până voi veni
Eu, ce te priveşte?"
24. Ucenicul acesta este cel ce mărturişte aceste lucruri şi care le-a scris; şi ştim că
mărturia lui este adevărată. 
(Versetul următor nu există în Codex Sinaiticus, cea mai veche Biblie la ora actuală,
copiata în sec IV) 
http://codexsinaiticus.org/en/manuscript.aspx?book=36&chapter=21&lid=en&side=r&ver
se=25&zoomSlider=0
25. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte
unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi putut începea cărţile care s-ar fi scris. 
(Unii dintre cercetătorii textuali ai manuscriselor biblice susţin că acest capitolul XXI a
fost adăugat ulterior la aceasta carte, una dintre dovezile aduse fiind manuscrisul coptic
MS Copt.e.150(P). Însă manuscrisul n-a convins anumiţi cercetători.)
 http://en.wikipedia.org/wiki/John_21#cite_note-6
Pentru cei interesaţi de proiect:
www.bibliaantica.blogspot.ro
bibliaantica@yahoo.com

Se afișează Evanghelia dupa Ioan-de-corectat.doc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu