joi, 22 februarie 2018

Omul este decăzut (păcătos) numai cu trupul, nu şi cu sufletul?

De ce şi sufletul este păcătos şi trebuie să moară?

Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar că sufletul poate păcătui, şi dacă păcătuieşte, nu scapă de sentinţă care spune: "plata păcatului este moartea" Romani 6:23 "Sufletul care păcătuieşte acela va muri" Ezechiel 18:20. "Suflete preacurvare, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
  Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului şi cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin literatura apocrifă şi prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din creştinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26); când colo prin apologia păgâno-gnostică, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul
Dacă moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, înseamnă că moartea este un fel de mântuitor şi nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit pentru omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin dogma nemuririi sufletului, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii.  "Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26 Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului
 
Domnul nostru Isus Christos a murit şi cu trupul şi cu sufletul, pentru a putea salva atât trupul cât şi sufletul păcătoşilor:
 
Isaia 53:
10. lehova a găsit cu cale să-l zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea lui Iehova va propăşi în mâinile lui. 11. Va vedea rodul muncii sufletului lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa lui, Robul meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra lui povara nelegiuirilor lor. 12. De aceea, îi voi da partea lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. 
Ioan 10: 11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oi. 12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele, şi ele mă cunosc pe mine, 15. aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum cunosc eu pe Tatăl; şi eu îmi dau sufletul pentru oile mele. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu