Locația numelui lui Dumnezeu în Cartea Profetului Hagai

Să spui că numele lui Dumnezeu este Dumnezeu sau Domnul este pur și simplu un neadevăr, la fel ca zicala că Dumnezeu are mai multe nume... vezi Matei 6:9.


FIECARE BIBLIE AR TREBUI SĂ CONȚINĂ NUMELE LUI DUMNEZEU, MĂCAR ÎN VARIANTA EBRAICĂ, CUM ERA ÎN SEPTUAGINTA.

Cartea Profetului Hagai

Bazat pe textul ebraic, versiunea Masoretică

Capitolul 1


1 În al doilea an al regelui Darius, în luna a șasea, în prima zi a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, zicând:

2 „Așa vorbește Iehova al Oștirilor, zicând: Poporul acesta zice: Nu a venit vremea, vremea când să se rezidească Casa lui Iehova.”

3 Atunci a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

4 „Este vremea să locuiți în casele voastre căptuşite cu ornamente, în timp ce Casa aceasta este în ruină?

5 Acum, deci, așa vorbește lehova al Oștirilor:
Luați în considerare căile voastre.

6 Ați semănat mult și ați adunat puțin, mâncaţi, dar nu aveţi destul, beți, dar nu vă săturați de băutură, vă îmbrăcați, dar nu este nimeni încălzit; şi cel care câștigă salariu, câștigă un salariu ca pentru o geantă cu găuri.

7 Așa vorbește lehova al Oștirilor: Luați în considerare căile voastre.

8 Suiţi-vă la un ţinut muntos, aduceţi lemne și zidiţi Casa; și Eu voi avea plăcere în ea și voi fi slăvit, zice lehova.

9 Ați privit la mult și iată că s-a ajuns la puțin; și când l-ați adus acasă, am suflat peste el. De ce? - zice Iehova al Oștirilor. Din cauza Casei Mele, care este în ruină, în timp ce voi alergaţi fiecare pentru casa lui.

10 De aceea, cerul s-a oprit asupra voastră, încât nu este rouă, și pământul și-a ținut înapoi roadele.

11 Pentru că Eu am chemat secetă asupra pământului, asupra munților, asupra grâului, asupra vinului și asupra uleiului și asupra celor pe care le produce pământul și asupra oamenilor și asupra vitelor și peste toată munca mâinilor.”

12 Atunci Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, cu toată rămășița poporului, au ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul lor și de cuvintele profetului Hagai, pentru că lehova, Dumnezeul lor îl trimisese; şi poporul s-a temut în prezenţa lui Iehova.

13 Atunci Hagai, solul lui Iehova, în solia lui Iehova, a spus poporului: „Eu sunt cu voi, zice Iehova.”

14 Aşa a stârnit Iehova duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului; și au venit și au lucrat în Casa lui Iehova al Oștirilor, Dumnezeul lor,

15. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al regelui Darius.

Capitolul 2

 

1 În luna a șaptea, în ziua a douăzeci și unu a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

2 „Vorbește acum lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și lui Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, și rămășiței poporului, zicând:

3 Cine a rămas dintre voi care a văzut Casa aceasta în slava ei de odinioară? Şi cum o vedeţi acum? Nu este ca un nimic în ochii voştri?

4 Dar acum, întărește-te, Zorobabel, zice Iehova; și întărește-te, Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot; şi fiţi tari, voi toţi poporul ţării, zice Iehova, şi lucraţi; căci Eu sunt cu voi, zice Iehova al Oştirilor.

5 Am întărit cuvântul pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și duhul Meu rămâne printre voi; nu vă temeți.

6 Căci așa vorbește Iehova al Oștirilor: „Încă o dată, peste puțin timp și voi zgudui cerurile, pământul, marea și uscatul;

7 Şi voi zgudui toate neamurile și vor veni cele mai alese dintre toate neamurile și voi umple Casa aceasta de slavă, zice Iehova al Oștirilor.

8 Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice lehova al Oștirilor.

9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a fostei Case, zice lehova al Oștirilor; și în locul acesta voi da pace, zice lehova al Oștirilor.”

10 În ziua a douăzeci și patru a lunii a noua, în al doilea an al lui Darius, a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

11 „Așa vorbește lehova al Oștirilor: Întreabă acum preoții Legii, spunând:

12 Dacă cineva poartă carne sfințită în poala hainei sale și el atinge cu marginea ei pâine, sau mâncare fiartă, sau vin, sau ulei sau orice fel de mâncare, va deveni sfânt?” Și preoții au răspuns și au zis: „Nu.”

13 Atunci Hagai a zis: „Dacă cineva care este necurat de la un cadavru atinge vreuna din acestea, va fi necurat?” Și preoții au răspuns și au zis: „Va fi necurat”.

14 Atunci Hagai a răspuns și a zis: „Așa este poporul acesta și așa este neamul acesta înaintea Mea, zice lehova; și așa este orice lucrare a mâinilor lor; iar ceea ce ei oferă acolo este necurat.

15 Și acum, vă rog, luați în considerare cu grijă de astăzi și înainte - înainte ca o piatră să fie pusă pe piatră în Casa lui Iehova,

16 În tot acest timp, când cineva a ajuns la o grămadă de douăzeci de măsuri, erau doar zece; când cineva venea la teascul de vin pentru a scoate cincizeci de măsuri de presare, erau doar douăzeci;

17 V-am lovit cu rugină, cu mucegai și cu grindină în toată lucrarea mâinilor voastre; dar nu v-ați întors la Mine, zice lehova.

18 Luați în considerare, vă rog, din această zi și înainte, din a douăzecea zi a lunii a noua, chiar din ziua în care a fost pusă temelia Casei lui Iehova, luați în considerare;

19 Mai este încă sămânța în hambar? Şi nici vița, smochinul, rodia și pomul de măslin nu a dat.  De astăzi însă, vă voi binecuvânta.”

20 Și cuvântul lui Iehova a venit a doua oară către Hagai, în ziua a douăzeci și patru a lunii, și a zis:

21 „Vorbeşte lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, și spune: „Voi zgudui cerurile și pământul;

22 Şi voi doborî tronul regatelor și voi nimici puterea regatelor neamurilor; și voi doborî carele și pe cei care călăresc în ele; și caii și călăreții lor vor coborî fiecare prin sabia fratelui său.

23 În ziua aceea, zice lehova al Oștirilor, te voi lua, Zorobabel, robul Meu, fiul lui Șealtiel, zice lehova, și te voi face ca un sigiliu; căci te-am ales pe tine, zice lehova al Oștirilor.”

 

De câte ori apare, numele lui D-zeu, Iehova, în cărţile din Vechiul Testament?

Singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, are un nume unic, iar acest nume este יהוה (cea mai populară și apropiată formă de redare fiind Iehova în limba română). Acest nume unic apare în Vechiul Testament de aproape 7000 de ori, inclusiv în prima traducere în limba greacă, numită Septuaginta, după cum aflăm din scrierea lui Clement din Alexandria (sec II-III), cartea Stromata, și Ieronim (sec IV-V), în prefața traducerii sale, numită Vulgata. Clement menționează că numele acesta era numele lui Dumnezeu ”atât la evrei cât și la greci”. Din anumite citate ale rabinilor evrei din secolele I-II, existente în Talmud, aflăm că acest nume exista și în Evanghelii și alte cărți ale creștinilor, foarte probabil în varianta în care exista în copiile Septuagintei, adică în cele patru litere ebraice vechi, pe care grecii le numeau ”Tetragrama” (înseamnă ”cele patru litere”).

Iată o listă cu numelui lui Dumnezeu, Iehova, în cărţile din Vechiului Testament

Geneza: 165

Exodul: 398

Leviticul: 311

Numeri: 396

Deuteronom: 550

Iosua: 224

Judecatori: 175

Ruth: 18

1Samuel: 320

2Samuel: 153

1Regi: 257

2Regi: 277

1Cronici: 175

2Cronici: 384

Ezra: 37

Neemia: 17

Estera: 0

Iov: 32

Psalmi: 695

Proverbe: 87

Eclesiastul: 0

Cântarea Cântărilor: 0

Isaia: 450

Ieremia: 726

Plângerile lui Ieremia: 32

Ezechiel: 434

Daniel: 8

Osea: 46

Ioel: 33

Amos: 81

Obadia: 7

Iona: 26

Mica: 40

Naum: 13

Habacuc: 13

Ţefania: 34

Hagai: 35

Zaharia: 133

Maleahi: 46

În următoarele articole voi prezenta locația (versetul) numelui lui Dumnezeu, în fiecare carte din Vechiul Testament, acolo unde există.
-----

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii sau în e.mail la debuzaprojects@yahoo.com

MODIFICAREA FORMEI TEXTULUI DIN 1IOAN 5:7,20

 CARE SUNT PROBLEMELE?

Printre unii cercetători și traducători ai Bibliei a existat de multă vreme o suspiciune cu privire la textul din 1 Ioan 5:7,20, din cauza ambiguității formulării acestuia. Această carte biblică conține faimoasa locuțiune Ioanină (numită Comma Johanneum în latină), dezbătută de mult timp, care s-a dovedit a fi un text procesat.

Locuțiunea ioanină (în latină:) este o frază interpolată (adăugată) în versetele 5:7–8 din Prima Epistolă a lui Ioan și a fost adăugată în a treia ediție a lui Erasmus, Textus Receptus. Erasmus s-a confruntat cu o presiune intensă din partea Bisericii Catolice și a altor susținători și apărători ai doctrinei Trinității, însă el a cerut dovezi (măcar un manuscris grec) deoarece el nu a găsit nici o mențiune a acestei fraze în manuscrisele grecești pe care le-a consultat. Și atunci, la ordinul papei de la Roma, a fost făcut unul la comandă ...

Nici un manuscris grecesc anterior acestui manuscris făcut la ordinul papei, nu conține această frază, chiar și cel mai vechi manuscris Vulgata - Codex Fuldensis realizat între 541 și 546 omite fraza.

Există o părere aproape unanimă a experților în textul Bibliei că locuțiunea ioanină nu a existat în textul original al epistolei întâi a lui Ioan.

Atât în Biblia Cornilescu cât și în Biblia Ortodoxă, textul adăugat este pus între paranteze:

Biblia Cornilescu la 1Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.

Biblia Ortodoxă la 1Ioan 5:7 (Caci trei sint cari marturisesc in cer: Tatal, Cuvintul si Duhul Sfint, si acesti trei una sint.)

8 Si trei sint cari marturisesc (pe pamint): Duhul, apa si singele, si acesti trei sint una in marturisirea lor.

Care este situația cu 1 Ioan 5:20?

Biblia KJV (engleză)

1 Ioan 5:20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere, ca să-L cunoaștem pe Cel adevărat, și suntem în Cel adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

Biblia Standard în engleză

1 Ioan 5:20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaştem pe Cel adevărat; iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, surpriza vine și din Biblia Vulgata, care formulează altfel expresia.

Latin Biblia Vulgata - Codex Fuldensis (541 și 546) 

1 Ioan 5:20 et scimus quoniam Filius Dei venit et dedit nobis sensum ut cognoscamus verum Deum et simus in vero Filio eius hic est verus Deus et vita aeterna.

Traducerea din latina a versetului:

Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu cel adevărat și să fim în Fiul Său cel adevărat. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Noul Testament Traducerea Fidelă *2007 (de baptistul Viorel Ratiu, Romania)

1 Ioan 5:20 NTTF Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat minte ca să cunoască pe Cel Adevărat; şi suntem în Cel Adevărat prin Fiul Său Iesus Christos. Acesta este Dumnezeu Adevărat și viața cea eternă.

1 Ioan 5:7 - acest verset nu apare în niciun manuscris grecesc al NT anterior celui dat de papă lui Erasmus. Chiar și Cornilescu îl pune între paranteză, considerându-l nesigur. ”Apare în TR pentru că aceasta a fost voia papei (nu a lui Dumnezeu).” Viorel Rațiu, Arad, România, 2015În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, este Dumnezeu adevărat și viața veșnică. Nu există un alt dumnezeu alături de Tatăl. Textul nu poate contrazice cele spuse în Ioan 17:3. Apostolul Ioan nu avea nici un motiv să-l contrazică pe Domnul Isus.

Din cauza aceasta este evident că și acest text a fost prelucrat.

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

UN ECOU DIN ISTORIE: BIBLIA PATRIPASISTĂ

BIBLIA PATRIPASISTĂ - TEXTUL ARBITRAR AL PATRIPASIENILOR




Patripasionismul (pe scurt patripasismul) este o poreclă peiorativă și înseamnă „Tată-suferitor” (cel ce crede că Dumnezeu Tatăl a suferit pe cuce). Patripasionismul este opinia că Isus este manifestarea lui Dumnezeu Tatăl în formă umană, adică de la nașterea sa până la moartea sa pe cruce, Tatăl a apărut pe pământ ca om, numindu-se Isus. Aceasta era ceea ce patripasiștii numeau „deoființă”, cu sensul de „aceeași ființă” (în opinia lor eretică crezând că Dumnezeu Tatăl și Isus sunt aceeași ființă). A fost cea mai numeroasă sectă din secolele II-IV.




După ce doctrina „deoființei” a fost respinsă la Conciliul de la Antiohia din 267, conciliul a încercat să contracareze textul Bibliei patripasiste prin „readucerea” textului în ceea ce credeau a fi forma originală, deoarece aceștia își introduseseră în mod arbitrar teza în Biblia lor. Din aceasta se poate concluziona că primul codex biblic a fost creat de patripasiști. Până atunci, textul cărților Bibliei fusese distribuit individual sau în grupuri mai mici, care nu au avut un așa impact, ca o carte cu mai multe cărți în ea, de fapt la acea vreme o minibibliotecă ambulantă.




Un exemplu în acest sens este versiunea patripasistă a Apocalipsei 1.1:Descoperirea lui Isus Hristos, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan




Din păcate, nu se știe ce s-a întâmplat cu textul Sinodului de la Antiohia, care probabil a fost folosit în mișcarea „ariană”.




În Evul Mediu, un Papă a vrut să reînvie Biblia patripasistă, dar moartea sa l-a împiedicat. Întrucât cardinalii Papei nu au privit-o cu ochi buni, proiectul Bibliei patripasiste moderne a încetat.

Întrebare de lămurire a diferenţei de la 1Timotei 3:16 

Există manuscrise vechi și Biblii în care acest verset apare "Cel ce a fost arătat în trup" şi există manuscrise vechi și Biblii în care apare "Dumnezeu S-a arătat în trup". Care manuscrise și Biblii sunt corecte aici? 

1Timotei 3:16. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă." (Biblia Cornilescu)

1Timotei 3:16 Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. (Biblia Ortodoxă)

În Noul Testament se spune clar că Dumnezeu nu a fost văzut niciodată de oameni și oamenii nici nu-l pot vedea conform cu adevărul rostit de apostolul Pavel în 1Timotei 6.16. Prin urmare textul din Biblia Ortodoxă vine din Biblia Patripasiana din sec 2-4, care credeau că Dumnezeu Tatăl s-a arătat lumii sub numele de Isus.

Anunț

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

(sau e.mail la debuzaprojects@yahoo.com)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!” (Moartea lui Cirus Persanul)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!”

Moartea unui rege menționat în Biblie

Cirus cel Mare, regele Persiei, este menționat în Biblie, alături de unchiul său, Darius, ultimul rege al Mediei (fratele mamei lui Cirus).

Cirus a creat un vast imperiu, a fost un bun strateg și viclean, de trei ori mai înțelept decât oamenii timpului său. Garda sa personală era formată din 10.000 dintre cei mai bravi soldați khazari.

În fruntea vastei sale armate, a invadat în cele din urmă Massagetia, condus de regina Tomiris.

Înainte de bătălia decisivă, regina a fost întrebată: Cum putem învinge o armată atât de mare? Iar ea a răspuns: „Tăieți capul șarpelui și el va muri.”

Strategia ei era ca cei mai buni soldați să facă o breșă în armata inamică și să-l omoare pe rege. Ceea ce au și făcut, dar cu pierderi foarte mari. Fiul său s-a întors cu o altă armată și a recuperat trupul regelui Cirus.




Cirus în Biblie

Cirus, rege al Persiei, fondator al dinastiei ahemenide

Cirus a fost un rege persan, fondator al dinastiei ahemenide. A domnit între 559 și 529 î.Hr. Mormântul său de la Pasargadae poartă și inscripția: „Eu sunt Cirus, regele, un ahemenid”. Biblia ebraică îl menționează ca Koresh, numele său persan era Kuru, iar grecii îl numeau Cirus.




Sursa: Cirus, Lexiconul Biblic Creștin, Manual - Arcanum

Mandane din Media - Wikipedia

"Mandane (greacă: Μανδάνη, Mandánē) a fost o prințesă mediană și, mai târziu, regina consoartă a regelui persan Cambyses I și mama lui Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Achemenid. Numele provine probabil din iranianul vechi *Mandanā-, care înseamnă „încântător, vesel”.

Mandane a fost fiica lui Astyages, dar numele mamei sale nu este menționat. Se spune că Astyages s-a căsătorit cu Aryenis în 585 î.Hr., dar este puțin probabil ca Aryenis să fi fost mama lui Mandane. Este posibil să fi fost fiica unei foste soții a lui Astyages. Potrivit istoricului grec Herodot, Astyages a avut un vis în care fiica sa stătea în fața lui și, dintr-o dată, o viță de vie a început să crească din spatele ei, întinzându-și cârceii pentru a acoperi toată Asia. El i-a chemat pe magi și pe preoți să interpreteze visul, iar aceștia i-au explicat că vița-de-vie îl reprezenta pe nepotul său, fiul lui Mandane, care avea să-i ia locul pe tron ​​și să domnească peste întreaga Asie. În 577 î.Hr., când Mandane a ajuns la vârsta căsătoriei, Astiages a dat-o în căsătorie lui Cambyses I, un persan cu strămoși nobili, blând și cu o poziție inferioară mezilor. Prin urmare, nu credea că Cambyses I ar reprezenta o amenințare pentru regatul său. Căsătoria lui Mandane cu Cambyses a fost încurajată de Astiages pentru a întări legăturile dintre mezi și perși.

Mandane a născut un fiu pe nume Cirus, pe care Astiages a ordonat să fie executat de Harpagus. Cu toate acestea, Harpagus l-a predat pe copil unui păstor și l-a mințit pe Astiages, spunând că Cirus fusese ucis. Când Cirus a crescut, bunicul său, Astiages, a descoperit că era în viață și i-a permis să se întoarcă la părinții săi în Persia. Xenofon îl menționează și pe Mandane în lucrarea sa, Cyropaedia. Conform poveștii sale, Mandane și fiul ei au călătorit la curtea lui Astyages, unde adolescentul Cirus și-a surprins bunicul, care a decis să-l țină la curte. Mandane, însă, s-a întors la soțul ei, Cambyses I, în Persia. După câțiva ani, Cirus i-a cerut lui Astyages să-l lase să se întoarcă în Persia, dar la ceva timp după plecarea sa din Ecbatana, a început Revolta Persană. Visele lui Astyages și interpretarea lor au devenit realitate când Cirus a condus revolta care a dus la răsturnarea lui Astyages de pe tron, căderea regatului med și ascensiunea Imperiului Achemenid."

Această versiune a fost preluată de Herodot de la babilonieni, dar Xenofon o pune la îndoială, spunând că regele babilonian a răspândit calomnii prin intermediul trimișilor săi despre originea lui Cirus, căruia i s-a opus și a stârnit totul împotriva lui.

Influența rabinilor evrei elenistici

Influența elenismului în cercurile evreiești și creștine
Elenismul în iudaism și creștinism

Unii rabini evrei eleniști din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al I-lea d.Hr. au susținut o teologie foarte asemănătoare cu cea a lumii politeiste, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, în Egipt, unde au fondat o școală a acestei teologii. Rabinul Ben Sira a spus că se închina Arhanghelului Mihail pentru că acesta era conducătorul (prințul) invizibil al lui Israel, probabil referindu-se și presupunând că Iosua s-a închinat unui înger special în timpul cuceririi Canaanului (Iosua 5:14). Prin urmare, rabinul Filon îl numește pe Mihail un „al doilea zeu” (deuteros theos), după Dumnezeu Creatorul. Criticii istorici susțin că creștinii care au citit cărțile acestor rabini eleniști au adoptat aceste „erezii”, adică au crezut că Hristos putea fi numit „dumnezeu” și merita închinarea cuvenită unui „dumnezeu”. Prin urmare, pentru a face această idee biblică, în secolul al II-lea, gnosticii au rescris sintagma „și Fiul era Cuvântul” din Ioan 1:1 în „și Cuvântul era Dumnezeu”, iar această interpretare a orientării rabinico-elenistice a supraviețuit până în zilele noastre prin această mică, dar semnificativă modificare textuală (ceea ce academicienii numesc „interpolare stilistică”).




Treptat, această cristologie a subordonării – care este evidentă din primii apologeți (de exemplu, Iustin Martirul), discursul (Oratio) împăratului Constantin la Conciliul dela Niceea 325 și o scrisoare importantă a lui Eusebiu – a fost înlocuită de o cristologie care a mers paralel cu ea, proclamând deofiița (dumnezeirea lui Hristos) într-o formă modalistă (vezi controversa patripasiană), dar care a fost condamnată de Conciliul de la Antiohia din 267. În cele din urmă, în 325, s-a ajuns la un compromis la Niceea (întrucât patripasienii erau mai numeroși) și cuvântul „deoființă”, care fusese anterior contestat (respins) la Conciliul de la Antiohia, a fost inclus în crez. Falsificarea textului din Ioan 1:1c din „și Fiul era Cuvântul” în „și Cuvântul era Dumnezeu” a cauzat multă confuzie în creștinism. Și din cauza textului falsificat, anumite versete biblice nu au fost înțelese corect, cum ar fi Ioan 20:28. Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Expresia „Domnul meu și Dumnezeul meu” din Ioan 20:28 este incompletă în sine, așa că contextul trebuie considerat în ansamblu. Pentru a nu greși în interpretare, cum ar trebui să înțelegem exclamația apostolului Toma, ce a vrut să spună?

1. Ca predicat? - „Domnul meu și Dumnezeul meu a înviat cu adevărat din morți!”

2. Ca afirmație? - „Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, care ai înviat din morți!”

3. Sau ca o exclamație de uimire? - „Domnul meu și Dumnezeul meu (adică Dumnezeu Tatăl), Tu L-ai înviat cu adevărat din morți!” Adică, apostolul Toma nu se referea deloc la Isus, ci la Dumnezeu Tatăl, deci cuvântul în cauză, cuvântul găsit în Ioan 20:28, se referă strict la Dumnezeu Tatăl, nu cum spun unii strict la Isus, sau cum spun unii la Tatăl în prima parte și la Fiul în a doua parte...

Exclamația de uimire este cea corectă, datorită contextului exclusiv din Ioan 17:1-3, în care era prezent și apostolul Toma. Să nu uităm că el era un necredincios în ceea ce privește învierea, așa că textul nerostit din mintea lui vorbește despre înviere, și nu despre altceva, așa cum înțeleg unii din păcate. Necredința lui s-a transformat într-o exclamație de uimire față de Tatăl care face astfel de minuni. Apostolul Toma nu a putut să-L contrazică pe Cel Înviat care i-a fost mentor:

Ioan 17:1-3

Acestea a spus Isus. Apoi, ridicându-Și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească,

precum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Câte persoane se potrivesc în sintagma „Pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”? Una sau două? Tatăl sau Fiul?

Recenzie istorică, Husiții: precursori ai Reformei

17 octombrie 2022

Credințele husiților cehi, slovaci, sârbi și maghiari

În raportul său scris, inchizitorul franciscan catolic Jakab Marchiai a rezumat principalele credințe ale husiților maghiari în 67 de puncte, a căror persecuție o considera principala sa sarcină.

După cum a scris el: „Acestea sunt principiile pe care le-am găsit și le-am distrus cu ajutorul Domnului în țara Ungariei, Secuilor și Ardealului:

1. Că toată lumea trebuie să primească împărtășania sub ambele feluri [adică cele două feluri de împărtășanie cu pâine și vin].

7. Că Fecioara Maria și ceilalți sfinți nu ne pot ajuta, doar Dumnezeu însuși.

12. Că nu trebuie să venerăm imagini, pentru că există un diavol în ele care batjocorește omul, pentru că dacă un măgar este împins în foc, îl va evita, dar un crucifix pe un buștean arde.

13. Că nu trebuie să înfățișăm nici crucifixul, nici crucea.

14. Că nu este necesar să facem semnul crucii.

15. Că nu trebuie să venerăm relicve, pentru că au fost inventate din lăcomie.

21. Că uleiul sfințit, ultimele ritualuri și apa sfințită sunt lipsite de valoare.

22. Că fontul baptismal (baptistierul) este o invenție omenească, deoarece Hristos

a fost botezat în râu.

27. Că ofrandele pentru morți nu sunt de niciun folos.

28. Că Fecioara Maria, frumos pictată, este ca o curvă.

29. Că nu există purgatoriu.

32. Că Papa este pictat în timp ce slujește liturghia, iar diavolul îi slujește, iar demonii îl înconjoară.

33. Că nu este nevoie să ne temem sau să ne gândim la excomunicare, pentru că, în timp ce un om blestemă, Dumnezeu îl binecuvântează.

34. Că un episcop se poate căsători cu o fecioară, iar monahismul și canonicatul sunt invenția diavolului.

38. Că marii preoți care blestemă poporul lui Dumnezeu sunt membri ai diavolului și ai anticristului.

40. Că mândru vicar al lui Hristos (adică papa) nu este vrednic să fie tutorele nici măcar al unui copil.

61. Că legea lui Hristos este suficientă pentru mântuire, iar legile sunt inventate de oameni din afară.

62. Că închinătorii la chipuri sunt idolatri.”

Doctrinele husite erau foarte răspândite în toate cele trei țări maghiare, și anume Ungaria, Secuimea și Transilvania, unde au jucat un rol în declanșarea răscoalei din 1437 și a răscoalei din 1514 condusă de Gheorghe Dozsa. Pentru a combate mișcarea husită, în 1436, Papa, cu acordul Conciliului de la Basel și al împăratului Sigismund, l-a trimis în Ungaria pe franciscanul observant Jakab Marchiai ca inchizitor, care, conform propriei sale declarații, a convertit 25 de mii de husiți la credința catolică „cu cuvinte frumoase”.




Această poveste cu „cuvinte frumoase” ar fi putut fi un compromis din partea husiților, prin care au încercat să-i convingă pe husiți să renunțe la credința lor prin diverse metode, inclusiv amenințări, închisoare, confiscarea proprietăților, arderea pe rug... sau luarea de mită.




Mulți husiți cehi și maghiari au fost grațiați, iar regele Matia a recrutat o armată dintre ei.




Armata Neagră

De pe Wikipedia, enciclopedia liberă

Detalii

„Tânărul rege a început să curețe Munții cu mare vigoare. A trebuit să experimenteze că nu-și putea atinge scopul doar cu forță militară. Trupele mercenare cehe, în mare parte independente, retrăgându-se în castelele și fortărețele improvizate, au rezistat în mare parte cu succes atacurilor, iar în bătălii mai mici au învins în mod repetat armatele regale și județene trimise împotriva lor.[10] Ján Jiskra a căutat, de asemenea, sprijin străin pentru cauza lor împotriva regelui maghiar. Matthias a încercat apoi să-i câștige pe liderii mercenari mai mici unul câte unul, în principal cu bani, cumpărându-le practic castelele de la ei - și dându-le imediat domnilor loiali, cum ar fi castelele Berzevice, Tapolcsány și Késmárk, printre multe altele.[11] Dintre mercenarii rămași fără castele, i-a acceptat pe cei mai buni în propriul serviciu, iar aceștia luau loialitatea față de rege foarte în serios, cu condiția să-și primească plata în mod corespunzător. Erau dispuși, în conformitate cu spiritul european general al vremii, să lupte cu înverșunare chiar și împotriva propriilor compatrioți. Cotitura decisivă Momentul decisiv a venit atunci când Ján Jiskra i-a jurat credință lui Matthias: a renunțat la castelele sale din Munții Apusului și a primit în schimb castelele Lippa și Solymos din sudul țării, cu moșii și trupe uriașe, și a promis serviciu perpetuu împotriva turcilor.[12][13] În anul următor, a participat la campania Jajce, iar mai târziu, în ultimii ani ai vieții sale, a luptat de partea lui Matthias împotriva regelui ceh. După moartea sa, majoritatea soldaților săi s-au alăturat lui Matthias: aceștia au format nucleul armatei mercenare permanente a lui Matthias.[10]"

După moartea regelui Matthias, Armata Neagră s-a revoltat, iar în războiul ce a urmat a fost învinsă.

O soartă similară a avut-o și armata lui György Dózsa. Cu toate acestea, doctrinele husite au supraviețuit și s-au extins ulterior în Marea Reformă condusă de Martin Luther.

Note

Husiții maghiari din Banatul sârbesc (lângă Újvidék) au fost primii care au tradus Biblia în maghiară. O parte din ei emigrează în Muntenia și apoi în Moldova, de unde fac misioneriat în Ardeal și sunt raportați peiorativ regelui ca ”oile râioase din Moldova”. O altă parte dintre husiții din Cehia emigrează în Germania și Țările de Jos, unde vor fi cunoscuți ca ”anabaptiști”.