luni, 7 octombrie 2019

Articolele blogului Biblia Antică – finisate în 2019, având locaţiile actualizate


Har şi pace!

Pagina 3 a blogului
1. Bine aţi venit pe blogul Biblia Antică! 

2. Cele mai vechi manuscrise ale Vechiului Testament, diferenţe între manuscrise

3. Cel mai vechi text al Noului Testament, diferenţe între manuscrise

---

Pagina 2 a blogului
4. Din istoria traducerii Bibliei în limba română

5. Cât de tare este afectat textul Bibliei? Codex Vaticanus şi nota de la pagina 1512

6. Problema “Theosului” în prima traducere a Bibliei în limba greacă (LXX)

7. Problema “Logosului” – Redarea din 2Petru 1:1 Codex Sinaiticus este o eroare de copist, un fals sau versiunea autentică?

8. Cine a apărut în carne (gr. „sarki” - trup carnal)? 1Timotei 3:16 "Cel ce a fost arătat în trup" versus "Dumnezeu S-a arătat în trup"?





vineri, 13 septembrie 2019

Proiectul “Versiunea Biblia Antică” (VBA)


Cât de necesar este să avem o Biblie nemodificată ideologic de către “cărturari”?

Proiectul “Versiunea Biblia Antică” (VBA)

Descrierea Proiectului VBA


Proiectul Versiunea Biblia Antică (VBA)

Proiectul VBA este o încercare temerară de reconstrucţie a textului Bibliei care a existat înainte de Conciliul de la Niceea, din anul 325, reconstruind cuvintele şi fragmentele eliminate şi eliminând adstraturile care s-au suprapus peste textul autorilor biblici, fie din motive doctrinare, fie de altă natură. Textul de faţă e lucrarea mea ca amator, ce poate suferi modificări în funcţie de informaţiile ce se vor contabiliza şi analiza pe parcurs de specialişti.

Avantajele unei asemenea versiuni ar fi:
Textul grec ar fi transliterat, însoţit de traducerea cât mai apropiată în limba română, având toate cuvintele şi topica textului tradus (ordinea cuvintelor în propoziţie), atât cât s-ar putea. Astfel, se poate verifica fidelitatea textului tradus în celelalte limbi. VBA ar cuprinde note istorice şi de exegeza (comentariul) textului, acolo unde necesită textul. De asemenea ar fi prezentate diferenţele textuale din manuscrise. Cititorii ar putea lăsa mesaje, dacă cunosc amănunte în plus, care dacă se vor considera necesare, vor fi adăugate într-o viitoare ediţie VBA.



"Analiza Textuală Comparativă Este Ştiinţă şi Artă".
De ce este necesară?
(Este vorba de analiza textuală comparativă a manuscriselor biblice)

"Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."
Aşadar trebuie să avem cunoştinţe specifice acestei ramuri a ştiinţei şi intuiţie/abilitate, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.





Mostră în lucru la prima ediţie

In memoriam Vasile Şhandru

A doua şi a treia epistolă a apostolului Ioan

Textul se poate consulta în lucrarea remarcabilă de referinţă Nestle Aland, NOVUM TESTAMENTUM Graece et Latine, sau pe siteuri biblice de specialitate, în comparaţie cu versiunile actuale.

VBA 3Ioan 1:1. Bătrânul (Ho presbyteros), către Gaiu (Gaiō tō), iubitul (agapētō) pe care (hon) eu (egō) îl iubesc (agapō) în (en) adevăr (alētheia).
Versiunea Dumitru Cornilescu
VDC 3Ioan 1:1 Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.
Versiunea Pr. Dr. Emil Pascal
VEP 3Ioan 1:1 Bătrânul, către iubitul Gaiu, pe care îl iubesc în adevăr.
Versiunea World English Bible
Versiunea WEB 3Ioan 1:1 The elder to Gaius the beloved, whom I love in truth.
Versiunea Young's Literal Translation
VYLT  3Ioan 1:1 The Elder to Gaius the beloved, whom I love in truth!


Autorul, apostolul Ioan - în ebraică Yohanan, a trăit aproximativ între anii 6 - 100 şi a fost un evreu din Betsaida, Galileea, stabilit ulterior la Efes, unde a trăit mulţi ani, învăţând foarte bine limba greacă. Origene din Alexandria, scriitor grec care a trăit în secolul al doilea şi al treilea îl laudă pe renumitul apostol Yohanan (Ioan) pentru că el cunoştea “frumusețea limbii greceşti”, locuind multă vreme la Efes. Sursa: Origen, Comentariului Evangheliei lui Ioan, Cartea II, capitolul 2.
Efesul a fost un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici. A fost întemeiat în secolul XI î.Hr. de coloniști ionieni (greci). Aşadar, pe timpul apostolului Ioan în oraş şi împrejurimi se vorbea limba greacă. Cele trei epistole şi evanghelia după Ioan şi cartea Apocalipsa, sunt adresate anumitor credincioşi de limbă greacă, proveniţi din această zonă. Nu există mărturii, că aceste lucrări ar fi fost scrise mai întâi în ebraică sau aramaică şi traduse mai apoi în greacă.

Textul original al acestor scrieri a fost compus în limba greacă, având în vedere mărturia lui Origen. În acel timp, se scria pe suluri de papirus sau pergament. Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt. Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A fost folosită odinioară, în loc de hârtie.

Despre alfabetul și scrierea din Grecia antică
“Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. Începând din secolul II î.Hr. literele grecești au fost folosite și pentru a marca numeralele.” E. L. Wikipedia
„În formele sale clasice și moderne, alfabetul are 24 litere, ordonate de la alfa la omega. Ca latina și chirilica, greaca a avut inițial o singură formă pentru fiecare literă; acesta a dezvoltat cazul distincției între litere cu forma de majuscule și minuscule în paralel cu latina în epoca modernă.” E. L. Wikipedia
Literele alfabetului grec sunt: α (alfa), β (beta), γ (gamma), δ (delta), ε (epsilon), ζ (zeta), η (eta), θ (theta), ι (iota), κ (kappa), λ (lambda), μ (mu), ν (nu), ξ (ksi), ο (omicron), π (pi), ρ (rho), σ și ς (sunt sigma în ambele cazuri, numai că ς se scrie la final de cuvânt pe când σ în celelalte cazuri, ca de exemplu la Ὀδυσσεύς Odysseus), τ (tau), υ (upsilon), φ (phi), χ (chi), ψ (psi), ω (omega).
Transcrierea clasică pentru α (alfa) este "a", transcrierea modernă "a".
Transcrierea clasică pentru β (beta) este "b", transcrierea modernă "v".
Transcrierea clasică pentru γ (gamma) este "g", transcrierea modernă "g".
Transcrierea clasică pentru δ (delta) este "d", transcrierea modernă "d".
Transcrierea clasică pentru ε (epsilon) este "e", transcrierea modernă "e".
Transcrierea clasică pentru ζ (zeta) este "z", transcrierea modernă "z".
Transcrierea clasică pentru η (eta) este "e", transcrierea modernă "i".
Transcrierea clasică pentru θ (theta) este "th", transcrierea modernă "th".
Transcrierea clasică pentru ι (iota) este "i", transcrierea modernă "i".
Transcrierea clasică pentru κ (kappa) este "k", transcrierea modernă "k".
Transcrierea clasică pentru λ (lambda) este "l", transcrierea modernă "l".
Transcrierea clasică pentru μ (mu) este "m", transcrierea modernă "m".
Transcrierea clasică pentru ν (nu) este "n", transcrierea modernă "n".
Transcrierea clasică pentru ξ (ksi) este "x", transcrierea modernă "x".
Transcrierea clasică pentru ο (omicron) este "o", transcrierea modernă "o".
Transcrierea clasică pentru π (pi) este "p", transcrierea modernă "p".
Transcrierea clasică pentru ρ (rho) este "r", transcrierea modernă "r".
Transcrierea clasică pentru σ şi ς (sigma) este "s", transcrierea modernă "s".
Transcrierea clasică pentru τ (tau) este "t", transcrierea modernă "t".
Transcrierea clasică pentru υ (upsilon) este "y", transcrierea modernă "y".
Transcrierea clasică pentru φ (phi) este "ph", transcrierea modernă "f".
Transcrierea clasică pentru χ (chi) este "kh", transcrierea modernă "ch".
Transcrierea clasică pentru ψ (psi) este "ps", transcrierea modernă "ps".
Transcrierea clasică pentru ω (omega) este "o", transcrierea modernă "o".
Prin urmare redarea mai potrivită este "Christos" nu "Cristos" nici "Hristos", având în vedere că litera χ (chi), în transliterarea clasică este "kh" iar în cea modernă "ch".
Exegetii celor mai erudite popoare, englezii si francezii, redau litera χ "chi" prin "ch", Christ, nu Hrist sau Crist.
A se compara cele mai importante versiuni englezeşti si franceze:
Matei 1:1
King James Bible
The book of the generation of Jesus Christ, the son of David, the son of Abraham.
Holman Christian Standard Bible
The historical record of Jesus Christ, the Son of David, the Son of Abraham:
Marcu 1:1
World English Bible
The beginning of the Good News of Jesus Christ, the Son of God.
Young's Literal Translation
A beginning of the good news of Jesus Christ, Son of God.
Matei 1:1
Louis Segond Bible
Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Martin Bible
Le Livre de la Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Marcu 1:1
Martin Bible
1Le commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu;
Louis Segond Bible
Commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu.




A doua epistolă a apostolului Ioan

2Ioan 1. Ho presbyteros (Bătrânul), eklektē (alesei) doamne (kyria) şi (kai) tois (acelor) teknois (copiii) autēs (ai ei), hous (pe care) egō (eu) agapō (îi iubesc) en (în) alētheia (adevăr), şi (kai) nu (ouk) eu (egō) monos (numai), alla (ci) kai (şi) pantes (toţi) hoi (cei) egnōkotes (care cunosc) ten alētheian (adevărul),
2. dia (prin) tēn alētheian (adevărul) tēn menousan (care rămâne) en (în) hēmin (noi) kai (şi) meth’ (cu) hēmōn (noi) estai (va fi) eis (în) ton aiōna (veac):
3. estai (va fi) meth’ (cu) hēmōn (noi) charis (har), eleos (îndurare), pace (eirēnē) para (de la) Dumnezeu (Theou) Tatăl (Patros) kai (şi) para (de la) Iēsou (Isus) Christou (Christos), tou Huiou (Fiul) tou Patros (Tatălui), en (în) alētheia (adevăr) kai (şi) agapē (dragoste)!
4. Echarēn (M-am bucurat) lian (foarte mult) hoti (pentru că) heurēka (am găsit) ek (din) teknōn (copiii) sou (tăi) peripatountas (umblând) en (în) alētheia (adevăr), kathōs (după cum) entolēn (poruncă) elabomen (am primit) para (de la) tou Patros (Tatăl).
5. Kai (Şi) nyn (acum), erōtō (te rog) se (pe tine), kyria (doamnă), ouch (nu) hōs (ca) entolēn (poruncă), graphōn (scriind) soi (ţie) kainēn ((ceva) nou), alla (ci) hēn (aceea) eichomen (având-o) ap’ (de la) archēs (început): hina (ca) agapōmen (să ne iubim) allēlous (unii pe alţii).
6. Kai (Şi) hautē (aceasta) estin (este) hē agapē (dragostea): hina (ca) peripatōmen (să umblăm) kata (potrivit) tas entolas (cu poruncile) autou (lui). Hautē (Această) hē entolē (poruncă) estin (este), kathōs (după cum) ēkousate (aţi auzit) ap’ (de la) început, hina (ca) en (în) autē (ea) peripatēte (să umblaţi).
7. Hoti (Pentru că) polloi (mulţi) planoi (înşelători) exēlthon (au intrat) eis (în) ton kosmon (lume); hoi (aceia) mē (nu) homologountes (mărturisesc) Iēsoun (pe Isus) Christon (Christos) erchomenon (venind) en (în) sarki (carne). Houtos (Acesta) estin (este) ho planos (înşelătorul) kai (şi) ho antichristos (antichristul).
8. Blepete (Vegheaţi) heautous (la voi înșivă), hina (ca să) mē (nu) apolesēte (pierdeţi) ha (ce) eirgasametha (aţi lucrat) alla (ci) mishton (să primiţi) plērē (deplină) apolabēte (răsplată).
9. Pas (Oricine) proagōn (merge înainte) kai (şi) mē (nu) menōn (rămâne) en (în) tē didachē (învăţătura) tou Christou (lui Christos), Theon (Dumnezeu) ouk (nu) echei (are). Ho (Cine) menōn (rămâne) en (în) tē didachē (învăţătură), houtos (acela) kai (şi) ton Patera (pe Tatăl) kai (şi) ton Huion (pe Fiul) echei (îl are).
10. Ei (Dacă) tis (cineva) erchetai (vine) pros (la) hymas (voi) kai (şi) tautēn (această) tēn didachēn (învăţătură) ou (nu) prehei (o aduce), mē (nu-l) lambanete (primiţi) auton (pe el) eis (în) oikian (casă) kai (şi) chairein ("Bucură-te!") autō (lui) mē (nu-i) legete (ziceţi).
11. Ho (Cine) legōn (zice) gar (pentru) autō (el) chairein ("Bucură-te!"), koinōnei (împărtășește) tois (acele) ergois (lucrări) autou (ale lui), tois (acele) ponērois (rele).
12. Polla (Multe) eichon (aveam) hymin (vouă) graphein (să vă scriu), ouk (nu) eboulēthēn (am vrut) dia (cu) chartou (hârtie) kai (şi) melanos (cerneală), alla (ci) elpizō (sper) genesthai (să vin) pros (la) hymas (voi) kai (şi) stoma (gură) pros (la) stoma (gură) lalēsai (să vă vorbesc), hina (pentru ca) hē chara (bucuria) hēmōn (noastră) peplērōmenē ē (să fie deplină).
13. Aspazetai se (Te salută), ta tekna (copiii) tēs adelphēs (surorii) sou (tale) tēs eklektēs (alese).
1. Bătrânul, alesei doamne şi acelor copiii ai ei, pe care eu îi iubesc în adevăr, şi nu eu numai, ci şi toţi cei care cunosc adevărul,
2. prin adevărul care rămâne în noi şi cu noi va fi în veac:
3. va fi cu noi har, îndurare, pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Christos, Fiul Tatălui, în adevăr şi dragoste!
4. M-am bucurat foarte mult că am găsit din copiii tăi umblând în adevăr, după cum am primit poruncă de la Tatăl.
5. Şi acum, te rog pe tine, doamnă, nu ca o poruncă, scriindu-ţi ţie o noutate, ci aceea având-o de la început: ca să ne iubim unii pe alţii.
6. Şi aceasta este dragostea: ca să umblăm potrivit cu poruncile lui. Această poruncă este, după cum aţi auzit de la început, ca în ea să umblaţi.
7. Pentru că mulţi înşelători au intrat în lume; aceia nu mărturisesc pe Isus Christos venind în carne1. Acesta este înşelătorul şi antichristul.
8. Vegheaţi la voi înșivă, ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat, ci să primiţi deplină răsplată.2
9. Oricine merge înainte şi nu rămâne în învăţătura3 lui Christos, Dumnezeu nu are. Cine rămâne în învăţătură, acela şi pe Tatăl şi pe Fiul îl are.
10. Dacă cineva vine la voi şi această învăţătură nu o aduce, nu-l primiţi pe el în casă şi "Bucură-te!" lui nu-i ziceţi.
11. Cine zice pentru el "Bucură-te!", împărtășește acele lucrări ale lui, acele rele.
12. Multe aveam vouă să vă scriu - nu am vrut cu hârtie şi cerneală, ci sper să vin la voi şi gură către gură să vă vorbesc, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13. Te salută copiii surorii tale alese.

Nota 1. Deşi unii forţează textul cu împlinire la viitor, el este formulat la trecut, având în vedere contextul scrisorii şi cadrul istoric, care confirmă această realitate. Cei care credeau aşa ceva erau aşazişii “doceţi” (dokētaí) - de care vorbesc enciclopediile şi apologeţii, fiind o ramură eretică a creştinilor din secolul I (a se vedea 1Ioan 2:18,19). Încercând să explice Christologia în termeni dualişti, aceştia au respins naşterea şi moartea Fiului lui Dumnezeu ca om, spunând că materia este rea, fiind creată de un dumnezeu rău, numit Demiurgul, aşa că acesta nu s-a născut ca om şi nici nu a murit ca om, ci doar s-a unit cu un om, un rabin merituos care avea numele Isus, pe care l-a instruit/insuflat ce să spună, iar apoi l-a lăsat pradă morţii pe cruce. Din punctul lor de vedere, nu Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce, ci doar omul, rabinul Isus, cei doi fiind două persoane distincte, care au colaborat.
Nota 2. Nu putem exclude ipotetic nici redarea “Tu veghează la voi înșivă, ca să nu pierdem ce am lucrat, ci să primim deplină răsplată.” - în ipoteza în care persoana în cauză - fie prezbiterul care era liderul adunării, sau o altă persoană importantă - era un colaborator al apostolului Ioan, sau o colaboratoare, poate chiar o femeie pe nume Kyria, alături de care el a plantat acea adunare (ekklēsia). Însă, dacă această ipoteză nu este corectă, dar cineva - un copist - din antichitate aşa a perceput textul în cauză, atunci se poate înţelege modificarea pe care a făcut-o textului, ca această ipoteză să poată fi sprijinită şi textual.
Nota 3. Un scrib a dorit să accentueze "învăţătura de aici a lui Christos", adică să dea tărie respingerii christologiei docete care nu era specifică acelui loc, ci după cum se spune, a fost adusă din Siria.

Diferenţe textuale sesizate (diferenţele dintre manuscrise):
2 Ioan 3 "Isus" vs. "Domnul Isus"
2 Ioan 8 "vegheaţi" versus "veghează" ("tu veghează" Irenaeus, Împotriva Ereziilor p.443) 
2 Ioan 8 "să nu pierdeţi" vs. "să nu pierdem"
2 Ioan 8 "să primiţi" vs. "să primim"
2 Ioan 8 "aţi lucrat" vs. "am lucrat"
2 Ioan 9 "învăţătura" vs. "învăţătura de aici"
2 Ioan 12 "voastră" vs. "noastră"
2 Ioan 13 adăugat "Amen" la sfârșit
Unele manuscrise adaugă post scriptum, "A doua epistolă a lui Ioan" 

A treia epistolă a apostolului Ioan

 3Ioan 1:1. Ho presbyteros (Bătrânul), Gaiō tō (către Gaiu), agapētō (iubitul) hon (pe care) egō (eu) agapō (îl iubesc) en (în) alētheia (adevăr).
2. Agapēte (Iubite), peri (asupra) pantōn (a toate) euchomai (doresc) se (tu) euodousthai (să prosperi) kai (şi) hygiainein (fii sănătos), kathōs (la fel cum) euodoutai (prosperă) sou hē (al tău) psychē (suflet).
3. Echarēn (M-am bucurat) lian (foarte mult) erchomenōn (venind) adelphōn (fraţii) kai (şi) martyrountōn (mărturisind) sou tē (al tău) alētheia (adevăr), kathōs (cum la fel) sy (tu) en (în) alētheia (adevăr) peripateis (umbli).
4. Meizoteran (Mai mare) toutōn (ca acestea), ouk (nu) echō (am) charan (bucurie), hina (decât ca) akouō (să aud despre) ta ema (ai mei) tekna (copii) en (în) tē alētheia (adevăr) peripatounta (umblând).
5. Agapēte (Iubite), piston (cu credincioşie) poieis (faci) ho (orice), ean (dacă) ergasē (vei lucra) eis (faţă) tous (de) adelphous (fraţi); kai (şi) touto (ei sunt) xenous (străini),
6. hoi (care) emartyrēsan (au mărturisit) sou tē (a ta) agapē (dragoste) enōpion (înaintea) ekklēsias (adunării). Hous (Vei) kalōs (bine) poiēseis (face) propempsas (înainte trimiţându-i) axiōs (vrednic) tou Theou (faţă de Dumnezeu).
7. hyper (fiindcă) gar (pentru) tou onomatos (numele său) exēlthon (au plecat), mēden (nimic) lambanontes (lunâd) apo tōn (de la) ethnikōn (naţiuni).
8. Hēmeis (Noi) oun (deci) opheilomen (trebuie) hypolambanein (să-i primim) tous toioutous (pe asemenea (fraţi)), hina (ca) synergoi (împreună-lucrători) ginōmetha (să fim) tē alētheia (cu adevărul).
9. Egrapsa (Am scris) tē ekklēsia (adunării), all’ (dar) ho philoprōteuōn (cel de întâietate-iubitor) autōn (dintre ei), Diotrephēs (Diotref), ouk (nu) epidechetai (ne primeşte) hēmas (pe noi).
10. Dia (De) touto (aceea), ean (dacă) elthō (voi veni), hypomnēsō (voi aminti) autou (lui) ta erga (lucrările) ha (care) poiei (le face) logois (cu cuvinte) ponērois (rele), phlyarōn (clevetind) hēmas (pe noi); kai (şi), mē arkoumenos (nesatisfăcut) epi (cu) toutois (acestea), oute (nici) autos (el însuşi) epidechetai (neprimind) tous (pe aceşti) adelphous (fraţi) kai (şi) tous (pe aceia) boulomenous (ce voiesc), kōlyei (îi interzice) kai (şi) ek tēs (din) ekklēsias (adunare) ekballei (îi dă afară).
11. Agapēte (Iubite), mē (nu) mimou (imita) to (ce-i) kakon (răul), alla (ci) to (ce-i) agathon (binele). Ho (Cine) agathopoiōn (bine-face) ek (din) tou Theou (Dumnezeu) estin (este); ho (cine) kakopoiōn (rău-face), ouch (nu) heōraken (l-a văzut) ton Theon (pe Dumnezeu).
12. Dēmētriō (Dimitrie) memartyrētai (e mărturisit) hypo (de) pantōn (toţi), kai (şi) hypo (de) autēs (însuşi) tēs alētheias (adevărul); kai (şi) hēmeis (noi), de (de asemenea), martyroumen (mărturisim) kai (şi) oidas (ştii) hoti (că) hē martyria (mărturia) hēmōn (noastră) alēthēs (adevărată) estin (este).
13. Polla (Multe) eichon (aveam) grapsai (să scriu) soi (ţie), all' (dar) ou (nu) thelō (doresc) dia (cu) melanos (cerneală) kai (şi) kalamou (condei) soi (ţie) graphein (să scriu);
14. elpizō (sper) de (de asemenea) eutheōs (în curând) se (a te) idein (vedea) kai (şi) stoma (gură) pros (la) stoma (gură) lalēsomen (vom vorbi). Eirēnē (Pace) soi (ţie)! Aspazontai se (Te salută) hoi (aceşti) philoi (prieteni). Aspazou (Salută) tous (acei) philous (prieteni) kat’ (pe) onoma (nume).
1. Bătrânul, către Gaiu, iubitul pe care eu îl iubesc în adevăr.
2. Iubite, asupra a toate doresc ca tu să prosperi şi fii sănătos, la fel cum prosperă al tău suflet.
3. M-am bucurat foarte mult venind fraţii şi mărturisind al tău adevăr, cum la fel tu în adevăr umbli.
4. Mai mare ca aceastea, nu am bucurie, decât ca să aud despre ai mei copii în adevăr umblând.
5. Iubite, cu credincioşie faci orice, dacă vei lucra faţă de fraţi; şi ei sunt străini,
6. care au mărturisit a ta dragoste înaintea adunării. Vei bine face înainte trimiţându-i, vrednic faţă de Dumnezeu;
7. fiindcă pentru numele său au plecat, neluând nimic de la naţiuni1.
8. Noi deci trebuie să-i primim pe asemenea (fraţi), ca împreună-lucrători să fim cu adevărul.
9. Am scris adunării, dar cel de întâietate-iubitor dintre ei, Diotref, nu ne primeşte pe noi.
10. De aceea, dacă voi veni, voi aminti lui lucrările care le face prin cuvinte rele, clevetindu-ne pe noi2; şi nesatisfăcut cu acestea, nici el însuşi nu-i primeşte pe aceşti fraţi şi pe aceia ce voiesc, îi interzice şi din adunare îi dă afară3.    
11. Iubite, nu imita răul, ci binele. Cine face bine din Dumnezeu este; cine face rău, nu l-a văzut pe Dumnezeu.
12. Dimitrie e mărturisit de toţi şi de însuşi adevărul; şi noi, de asemenea, mărturisim şi ştii că mărturia noastră adevărată este.
13. Multe aveam să-ţi scriu ţie, dar nu doresc cu cerneală şi condei ţie să-ţi scriu;
14. sper de asemenea în curând a te vedea şi gură către gură vom vorbi. Pace ţie! Te salută aceşti prieteni. Salută acei prieteni pe nume.    

Nota 1. Este vorba de un grup de credincioşi evrei, care făceau o misiune printre credincioşii dintre neevrei.

Nora 2. În secolul I şi II AD, din cauza anumitor rebeliuni a evreilor (inclusiv din diaspora), dar şi din alte motive (religioase, economice, proasta înţelegere a Sfintelor Scripturi, etc.) s-a creat o atmosferă antisemită (anti-iudaică), susţinânu-se idea că evreii sunt rebeli şi antisociali. În aceste condiţii, un anumit cerc de credincioşi dintre neevrei, din dorinţa de a nu fi confundaţi ca o partidă evreiască, şi-au renegat moştenirea ebraică. În ce consta clevetirea şi vorbirea de rău? În faptul că ei şi-au creat o versiune şi o interpretare proprie a evangheliei, respingând orice legătură cu evreimea, argumentând că evreii nu au fost niciodată în legătură cu un Dumnezeul bun, ci doar cu un dumnezeu rău, care crează suferinţă în lume, Demiurgul. Aşa au apărut cei pe care apostolul Ioan i-a numit “antichrişti”.

Nota 3. Aceştia nu au rămas numai la cuvinte, ci au produs chiar o altă grupare, rupând orice legătură de comunicare cu foştii tovarăşi. Făcând astfel ei şi-au atins scopul, au scăpat de eticheta de evreu antisocial şi după cum arată scriitorii antici, ca Iustin Martirul şi alţii, aceştia nu erau persecutaţi, ci erau priviţi bine de opinia publică şi de către organele statale păgâne (1Ioan 4:5).

Variaţii textuale sesizate (diferenţele dintre manuscrise):
3Ioan 3 unele manuscrise conțin "pentru că m-am bucurat foarte mult venind fraţii", altele conțin "m-am bucurat foarte mult venind fraţii"
3Ioan 5 unele manuscrise conțin "şi ei sunt cei străini",
altele conțin "şi ei sunt străini"
3Ioan 7 unele manuscrise conțin "fiindcă pentru numele său au plecat, neluând nimic de la naţiuni", altele conțin "fiindcă pentru numele au plecat, neluând nimic de la naţiuni"
3Ioan 9 unele manuscrise conțin "am scris ceva adunării", altele conțin "am scris adunării"
3Ioan 11 unele manuscrise conțin "dar cine face rău", altele conțin "cine face rău"
3Ioan 12 unele manuscrise conțin "şi ştii", altele conțin "şi ştiţi“"
3Ioan 13 unele manuscrise conțin "să-ţi scriu", altele conțin "să scriu"
La final unele manuscrise conțin "Amen", urmată de fraza "A treia epistolă comună a apostolului Ioan", altele nu conțin acest cuvânt, nici această frază.
 
Greşelile de transliterare, traducere şi celelalte variante din manuscrisele timpurii sau evul mediu, pot fi trimise spre examinare, pe e.mail la bibliaantica@yahoo.com
Îi rog pe toţi cei interesaţi de proiect să se implice adânc în apariţia acestei versiuni,  şi să ne rugăm în numele Domnului nostru Isus Christos, ca Tatăl nostru ceresc să binecuvânteze toate eforturile ce se vor depune! Veniţi alături de mine în grupul de iniţiativă!
Caut specialişti în limba greaca veche, pentru a se angaja la acest proiect. Vă rog să daţi mai departe acest anunţ.
Vă mulţumesc din inimă!





































joi, 6 decembrie 2018

Voi la cine vă rugaţi? Mode vechi şi noi. Dar care este biblică?

Unii se roagă chiar şi celor morţi, de vină fiind credinţa în nemurirea sufletului, ridicând morţii la rangul de dumnezei. 
Recomand în acest sens articolul scris de Toni Berbece - Voi la cine vă rugaţi

"Voi la cine vă rugați
Am un prieten sportiv cu care am vorbit despre Hristos, iar la sfârșit m-a întrebat dacă e bine că el se roagă tatălui său. Mi-a spus că tatăl său a murit fără să vadă cine a ajuns și de fiecare dată când intră în teren zice: “Tată, te rog să fii cu mine!” Apoi tot lui îi dedică orice victorie.
Deși a trebuit să-i spulber o iluzie care aparent îi făcea bine, deși i-am adus o stare de gândire care la început l-a amărât, totuși l-am adus la adevăr. Anume că morții, oricine ar fi ei, nu ne mai pot ajuta. Nu ne putem ruga la cine vrem, la cine am iubit mai mult pe pământ și care a trecut la cele veșnice."

Continuarea articolului:


Am găsit ceva foarte interesant despre rugăciune în lucrarea tradusă de adventistul Vanyo Laszlo: Origene – Despre rugăciune şi martiraj. Mai exact - la Cine să ne rugăm? - din perspectivă creştină. A fost scris în secolul III AD, de Origene din Alexandria. Din text reiese că în acel timp existau trei păreri, unii se rugau doar Tatălui, alţii doar Fiului şi alţii se rugau la ambii. Duhul sfânt nu este menţionat, aşa că moda rugăciunii la duhul sfânt încă nu era inventată în acel timp.

Am tradus textul şi dacă am greşit undeva rog să fiu corecat:

XV. 1. Dacă ați înțeles ce se înțelege prin „rugăciune“, să nu ne mai rugăm la nici o creatură, nici la Christos, doar singurului Dumnezeu și Tatăl universului, la care şi Mântuitorul nostru s-a rugat, așa cum am explicat, ce ne-a învățat şi el. De fapt, atunci când i-au cerut „Învață-ne să ne rugăm“ (Luca 11:11), el le-a arătat o rugăciune nu la el însuși, ci la Tatăl: „Tatăl nostru care ești în ceruri ...“ și așa mai departe. (Matei 6.9). Pentru că, așa cum în altă parte am arătat, în persoană şi subiect Fiul nu este Tatăl, și așa că ar trebui să ne rugăm fie la Fiul şi la Tatăl nu sau fie la ambii, sau numai la Tatăl. Ar părea imposibil sau chiar lipsit de sens să se roage Fiului și nu Tatălui, ceea ce ar fi în mod evident contrar tuturor vederilor. Dacă ne-am ruga la ambii, ar trebui să o facem la plural: „daţi-ne“, „binevoiţi“, „împliniți“, „salvați“, şi alte asemenea. De aici se vede că sunt necorespunzătoare, deoarece nu se poate dovedi din Scripturi că s-au rugat în așa fel. Deci, rămâne doar să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl a toate, dar nu fără Marele Preot care a fost investit prin jurământ de Tatăl, după înțelesul acestor cuvinte: „El a jurat și nu îi va părea rău, tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec“ (Psalmul 110: 4; Evrei 2:17, etc.).
Sursa via bloggerul Takacs Plamen, Ungaria, el preluând traducerea făcută de Vanyó László: Órigenész – Az imádságról és vértanúságról 79-83.
Nota bloggerului Plamen: (deoarece marele preot aducea rugăciunile poporului lui Dumnezeu, astfel mediând și rugându-se Aceluia căruia se ruga şi poporul)

XV. 1. Ha már megértettük, hogy mit is jelent az „ima”, soha többé ne imádkozzunk semmiféle teremtényhez, még Krisztushoz sem, egyedül a mindenség Istenéhez és Atyjához, akihez Üdvözítőnk maga is imádkozott, mint már kifejtettük, s amire minket is tanított. Amikor ugyanis kérték, hogy „Taníts meg bennünket imádkozni!” (Lukács 11:11), ő nem saját magához, hanem az Atyához szóló imát mutatott nekik: „Mi Atyánk, aki a mennyekben vagy…” stb. (Máté 6.9). Mert, mint majd másutt kimutatjuk, személyileg és alanyilag a Fiú nem azonos az Atyával, ezért aztán vagy a Fiúhoz kellene imádkoznunk és az Atyához nem, vagy mindkettőhöz, vagy csak az Atyához. Azt mindenki lehetetlenségnek, sőt, értelmetlennek tartaná, hogy a Fiúhoz imádkozzunk és ne az Atyához, ez nyilvánvalóan minden belátással ellenkezne. Ha mindkettőhöz esedeznénk, többes számban kellene azt tennünk: „adjátok meg”, „kegyeskedjetek megtenni”, „teljesítsétek”, „mentsétek meg” és más efféléket mondanánk imádságunkban. Ebből is látszik, hogy ez nem megfelelő, hiszen az Írásokból sem bizonyítható, hogy ilyen módon imádkozott volna valaki. Tehát egyedül az marad, hogy Istenhez, a mindenség Atyjához imádkozzunk, de nem a Főpap nélkül (Saját komment: a főpap ugyanis felvitte a nép imáit Istenhez, tehát közvetítette, és maga is imádkozott Ahhoz, akihez a nép), akit az Atya esküvel iktatott be, e szavak értelmében: „Megesküdött és nem bánja meg, pap vagy te mindörökké Melkizedek rendje szerint” (Zsoltárok 110:4; Zsidokhoz 2:17 stb.)


Aici la cap X pag 25 este textul în engleză:
http://www.ntslibrary.com/PDF%20Books/Origen%20on%20Prayer.pdf#xi

But if we accept prayer in its full meaning, we may not ever pray to any begotten
being, not even to Christ himself, but only to the God and Father of All to whom our Savior both
prayed himself, as we have already instanced, and teaches us to pray.
For when He has heard one say. “Teach you us to pray,.” He does not teach men to pray to Himself
but to the Father saying, “Our Father in heaven,.” and so on. For if, as is shown elsewhere, the Son
is other than the Father in being and essence, prayer is to be made either to the Son and not the
Father or to both or to the Father alone.
That prayer to the Son and not the Father is most out of place and only to be suggested in defiance
of manifest truth, one and all will admit. In prayer to both it is plain that we should have to offer
our claims in plural form, and in our prayers say, “Grant you both, Bless you both, Supply you
both, Save you both,.” or the like, which is self-evidently wrong and also incapable of being shown
by anyone to stand in the scriptures as spoken by any.
It remains, accordingly, to pray to God alone, the Father of All, not however apart from the High
Priest who has been appointed by the Father with swearing of an oath, according to the words He
hath sworn and shall not repent, “You art a priest forever after the order of Melchizedek.”

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Sabatul pierdut din "Săptămâna Patimilor"



MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC ANTIC

Datarea lunii Nisan
Data evenimentelor din luna Nisan

Cumpărarea mieilor, Paştele - ziua răstignirii, Marea sărbătoare a Azimelor, Snopul (Omerul) de legănat, cele trei zile şi trei nopţi în mormânt

Imediat după Paştele din 14 nisan, pe 15 nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se cocea orzul în Israelul de pe timpul lui Moise? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.
Levitic 23:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"
Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.
Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă? Când anume se făcea acest ritual?
Să citim explicaţia unui evreu din primul secol:
"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii de pe timpul lui Iosif Flaviu se luau după soare, pentru a stabili începutul anului nou şi nu după lună. Aşadar 1 Nisan sau anul nou evreiesc antic, începea în noaptea de 20 martie înspre 21 martie (21 martie fiind 1 nisan), exact la echinocţiul de primăvară, iar 14 nisan era în 3 aprilie. Pe 5 aprilie era legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim. În Talmud, se menționează că au existat ani cănd orzul nu a fost încă copt la Paște. Pentru a fi în măsură să aducă Omerul de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale.
Dacă s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise - descris în Sulurile de la Marea Moartă, s-ar putea evita această oscilaţie a datei Pastelui. Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. 
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:
Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6
Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal
Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2
Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2
Marţi 14 Nisan - este ziua când o parte din popor şi ucenicii Domnului şi Mântuitorul nostru Isus Christos pregătesc Paştele; între calendarul folosit de ei şi cel preoţesc era un decalaj de o zi 
Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14
Joi 16 Nisan - este primul "prim" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă
Vineri 17 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat
Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal
Duminică 19 Nisan - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol

Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).
Zile

Dum
Luni
Mar
Mie
Joi
Vin
Sâm
Nisan, prima lună a anului biblic, Luna Spicelor de orz: Exod 12:2
Anotimp Primăvara, Semn Constelaţia Berbecului: Gene 1:14, Exod 13:4
       5  12  19  26
       6  13  20  27
       7  14  21  28
 1    8  15  22  29
 2    9  16  23  30
 3  10  17  24
 4  11  18  25             
 
Cuvântul "sabat" (odihnă) are trei semnificaţii în Biblie. Sabatul - în functie de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a şaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală, care nu este legat de ziua a şaptea, şi poate fi o referire la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al şaselea an. 

Legea dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca pe 15 Nisan, prima zi de după Paştele din 14 Nisan, să fie un sabat de sărbătoare:

 "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întai, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numită ziua întâi a Paştelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sărbători (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afară de sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnă făceau parte din legea ceremonială; deci, spre deosebire, memorialul creaţiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau să fie împlinite în Hristos. 
"A doua zi după Sabat - Sabatul de sărbătoare după Paşti - adică la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legănat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Până nu se făcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sărbătoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sărbătoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191


Mulţi păgâni care au trecut formal la creştinism, fără o innoire a minţii, şi trăiau departe de Iudeea, nefiind familiarizaţi cu aceste noţiuni din cărţile Vechiului Legământ, au făcut o confuzie când au citit relatările din evanghelii, neputând face distincţie când anume se vorbeşte de un sabat de ziua a şaptea şi când de un sabat de sărbătoare. 

În această conjunctură a neştiinţei, aceşti creştini slabi în cunoştinţe biblice, au tras concluzia că sabatul ce urma imediat după răstignire, a fost un sabat de ziua a şaptea, deşi după cum dovedeşte lucrarea citată "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi.... era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu şirul anual de sărbători..."

Conform profeţiei din Matei 12:40 Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt:
"Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat.12:40)

În unele traduceri şi interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 sună aşa "După sabate, ... înspre ziua întâi după sabate", cuvântul "sabat" fiind aici la plural.
Există şi câteva traduceri care urmează forma de plural, redând "sabate" în loc de "sabat".

Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."


International Standard Version
"After the Sabbaths, around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."


Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Aşadar, festivalul Sărbătorii Azimilor începea la 15 Nisan cu un sabat de sărbătoare şi se termina la 21 Nisan cu un alt sabat de sărbătoare, conform cu Levitic 23:8. Între ele nu erau alte sabate de sărbătoare, doar un sabat de ziua a şaptea.