luni, 18 martie 2024

Documentarul "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" p1

 

Când s-au împlinit "cele două mii trei sute de seri şi dimineţi" din Daniel 8:12-14,26?

 

Partea 1

 

Am citit şi recitit cu mare interes Cartea lui Daniel din Biblia comentată de la Geneva, deoarece îmi place istoria, mai bine zis îmi place să cunosc adevărul istoric. Aici mi s-a descoperit o istorie fascinantă a evreilor din secolul doi şi lupta lor pentru neatârnare şi pentru legile lor dumnezeieşti.

 

Unii dintre comentatori cred că Daniel 8:12-14,26 s-a împlinit sau trebuie să se împlinească în timpul Noului Testament, deoarece ei cred că Daniel 8:17, la asta se referă.

 

Însă de-a lungul timpului au existat două tipuri de explicaţii la Daniel 8:17. Unii sugerau că este timpul de înaintea venirii lui Mesia iar alţii că se referă la timpul regelui Antiochus Epifanes.

 

Continuarea prezentării cu ajutorul notelor de la versetul din Daniel 8:17, versiunea Biblia de la Geneva, prin care se arată greşeala Adventiştilor, Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, care nu au ţinut seama de context. Sper să nu se supere, ci să ia această mână întinsă, ca un mod de ajutor în a vedea unde trebuie să se corecteze.

 

Chiar şi cel care a făcut aceste note în Biblia de la Geneva uneori greşeşte la interpretarea unui verset.

 

Biblia lui Cornilescu redă: 17. El a venit atunci langa locul unde eram; si la apropierea lui, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului!"

Biblia de la ortodocşi redă: 17 Si el a venit unde eram eu si, cand se apropia, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. Si el mi-a grait: "Ia aminte, fiul omului, caci vedenia este pentru a arata sfarsitul veacurilor!"

Traducerea Septuagintei Brenton redă:

Și el a venit și a stat lângă locul unde stăteam eu;

dar el mi-a zis: „Înțelege, fiul omului, căci totuși vedenia este pentru o vreme hotărâtă”.

Nota din Geneva Bible

17 So he came where I stood: and when he came, I was afraid, and fell upon my face: but he said unto me, Understand, O son of man: for [aa]in the last time (shall be) the vision.

Daniel 8:17 Efectul acestei vedenii nu va apărea încă, ci după mult timp.

 

Comentariu Benson

Căci în timpul, sau, până la vremea sfârşitului, va fi viziunea — Adică există un timp precis determinat pentru împlinirea viziunii, când cu siguranţă se va împlini. Sau sensul poate fi că împlinirea viziunii nu ar trebui să se întâmple pentru un spațiu considerabil de timp; că era vorba despre chestiuni la distanță, și anume la distanță de aproape patru sute de ani.

 

Comentariul lui Matthew Poole

La vremea sfârşitului, adică în timpul hotărât de Dumnezeu, adică în generaţiile din urmă, dar nu acum în timpul vieţii tale, ci peste patru sute de ani. Vezi Daniel 8:26.

 

Expunerea lui Gill a întregii Biblii arată că sunt două variante de traducere:

1. căci la vremea sfârşitului va fi viziunea;

2. sau mai degrabă, „căci (ki) e timpul (le-et) sfârșitului (ketz) vedeniei (hechazon)”; adică există un timp stabilit, fix și determinat de Dumnezeu, când viziunea prezentată şi explicată profetului în Daniel capitolul 8 se va încheia și va avea deplina împlinire; și anume când vor trece cele timpul celor 2300 de jertfel, care trebuiau aduse permanent în fiecare seara şi dimineaţă (1150 de zile).

 

 

Îmi pare rău că trebuie să o spun şi nu mă simt deloc confortabil când trebuie să arăt o greşeală, dar interpretarea Adventiştilor, a Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova se bazează pe o traducere greşită a versetului din Daniel 8:17, care redat corect sună astfel:

El a venit atunci langa locul unde eram; si la apropierea lui, m-am inspaimantat si am cazut cu fata la pamant. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul lui Adam, căci (ki) e timpul (le-et) sfârșitului (ketz) vedeniei (hechazon)”!"

 

Branham: Profet sau mag (vrăjitor)?

Despre "Mesajul Timpului (Orei)" şi William Branham, pe scurt

 

Oare este adevărată pretenţia unora că "Mesajul Orei" sau "Mesajul Timpului de Sfârşit" a fost dat de Dumnezeu pentru timpul în care trăim, prin profetul Său pe nume William Marrion Branham, din SUA?

Mesajul Orei este un mesaj adevărat?

Dacă priviţi cu atenţie mesajul din acest verset alăturat, în el ni se arata un adevar fundamental, despre relaţia dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său:

Evrei 5:

7. El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

8. măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

 

Învăţăm de aici, nu numai că există două Fiinţe cereşti diferite, ci şi poziţia ierarhică dintre ele, adică Cine dă şi Cine primeşte, sau altfel spus Cine este mai mare. Şi această relatie a rămas la fel şi după înălţare, aşa cum vedem din cartea sfântă Apocalipsa.

Mesajul lui Branham însă - ca şi cel Patripassian din secolul II, condamnat la Conciliul de la Smirna în secolul II şi apoi la Antiochia în secolul III - ne spune contrariul, că nu există două fiinţe diferite şi nici o astfel de relaţie între ele, căci Tatăl s-a născut pe pământ ca şi Fiu şi în esenţă chiar Tatăl a fost Acela care a murit pe cruce, spunându-şi că este Fiul.

Nu este de mirare că Branham nu moare ca martir - ci cu o moarte năpraznică într-un accident de maşină,.

https://ioan8.wordpress.com/2012/12/03/vrajitorul-william-branham-pedepsit-cu-o-moarte-napraznica-de-catre-dumnezeu/

 

duminică, 17 martie 2024

Pământ sferic sau plat?

Pastila pământului plat

 

Biblia nu ne îndeamnă să fim habotnici şi creduli.

Din contra:

- expresia 'tot ce este adevarat' - prin care ni se cere discernământul, nu ne dă voie să alunecâm în nici o extremă.

 

- Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat, inaintea Domnului Dumnezeului sau. (2Cron.31:20)

- Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. (Filip.4:8)

 

Daca pamantul nu este glob, el are margini. Si toti marinarii si aviatorii ar vedea asta, daca s-ar apropia de extremitati.

Uneori ma gandesc daca nu ateii sunt la originea arcelor grupuri cu pamantul plat, ca sa-si bata joc de crestini dupa aceea. S-a demonstrat ca in spatele unor astfel de postari aparent pro-Biblie, sunt de fapt atei in piei de oaie.

 

James Hannam a scris:

 

    „Mitul că oamenii din Evul Mediu credeau că Pământul ar fi plat pare să dateze din secolul al XVII-lea ca parte a unei campanii a protestanților contra dogmelor catolice. Dar el a căpătat adepți în secolul al XIX-lea, mulțumită istoriilor eronate cum ar fi lucrarea lui John William Draper History of the Conflict Between Religion and Science (1874) și cea a lui Andrew Dickson White A History of the Warfare of Science with Theology in Christendom (1896). Ateii și agnosticii au susținut teza conflictului în scopuri proprii, dar cercetarea istorică a demonstrat treptat că Draper și White au propagat mai multe fantezii decât fapte reale în efortul lor de a dovedi că știința și religia sunt în mod etern încleștate în conflict.”

 

Fantezii nebiblice

Teoriile moderne ale Pământului plat, cum ar fi cele îmbrățișate de societățile moderne ale Pământului plat sunt etichetate în mod obișnuit drept pseudoștiință.

 

În 1947, Klaas Dijkstra a afirmat că Pământul este plat, afirmație pe care a susținut-o până la moartea sa în 1969. Conform teoriei sale, Pământul este un disc rotund plat care are la marginea sa un zid din gheață - acestă zonă fiind considerată Polul Sud. Dijkstra a numit Polul Sud ca "zona de apatie", lumea se termină acolo, aerul este subțire și busola nu funcționează corect. Polul Nord se află în centrul Pământului plat al lui Dijkstra.

Wikipedia

https://semneletimpului.ro/religie/teologie/biblie/ce-spune-biblia-despre-teoria-pamantului-plat.html

 

vineri, 15 martie 2024

"Napoleon a îndepărtat pe Papă" - un semn ne-Biblic pentru prezicătorii falşi

 

Ce interpretări greşite (preziceri) false a făcut Russell? Pe ce s-a bazat? Şi cum ne poate afecta, dacă îl credem?

 

Anul 1798 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 1260 de zile (pe care i-a transformat în ani) din Apocalipsa apitolul 12, în acest an. Sursă: „Three Worlds” (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această explicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889. Dar zilele acestea din Apocalipsa 12, nu au avut loc încă, ci vor avea loc cu 1260 de zile înainte de Armaghedon! Sunt zile, nu ani. Atenţie mare! Russell a schimbat zilele în ani şi le-a pus preferenţial în istorie. Ce mare greşeală a făcut.

 

Anul 1798 dat greşit! - Russell a considerat acest an ca începutul „ultimelor zile”. Prin faptul ca Napoleon a îndepărtat pe Papă, el a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; Daniel 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul de veghe, Ianuarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de C.T. Russell. Daniel 7:25, nu a avut loc încă, ci va avea loc cu trei timpuri şi jumătate (trei ani jumate sau 1260 de zile) înainte de Armaghedon! Daniel 12:7 nu trebuie băgat în acest calcul, căci este o profeţie care s-a împlinit pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care a profanat templul din Ierusalim.

 

Anul 1829 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 1290 de zile ca fiind ani, expuşi în Daniel 12:11, crezând că au început la 539 AD. Russell a crezut că este o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studenţii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163. Conform Bibliei cele 1290 de zile din Daniel 12:11, au legătură cu necazul pe care l-au avut evreii de pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care urma să fie îndepărat după acele zile. Un cercetător atent al Bibliei nu poate veni cu asemenea explicaţii eronate scoase total din contextul lor şi plasate anapoda în istorie.

 

Anul 1844 dat greşit! - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii” (aşteptat prima dată în 1843, dată schimbată la 1844, ambele fiind greşite), după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor! Pe aceast mod greşit de a interpreta Biblia, s-a zidit toate speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date. Dar procedând astfel, Biblia poate fi răstălmăcită la nesfârşit, calculând ani şi creând date de împlinire anpoda. Cele 2300 de seri-dimineţi din Daniel capitolul 8, s-au împlinit pe timpul regelui crud Antiochus Epifanes, care i-a persecutat pe evrei până la moarte. Era vorba de 2300 de jertfe de miei (nu de zile) ce trebuiau aduse seara şi dimineaţa la templul din Ierusalim, ce nu au mai putut fi aduse, din cauza profanării templului şi desfiinţării acestor jertfe de către regele nebun, Antioch.

 

Anul 1846 dat greşit! - Russell a considerat sfârşitul celor 2300 de seri-dimineţi pentru jertfă, expuşi în Daniel 8:14 ca expirând în acel an. El a considerată anul 1846 o dată importantă deoarece atunci George Storrs şi alţi colaboratori de top ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite ale creştinilor ("creştinătăţii") şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea, era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul III, p 108. Cele 2300 seri-dimineţi nu pot fi transformaţi în zile-ani aşa tam-nesam după capul nostru! Câtă prostie poate debita neatenţia din om şi cât de păgubos este spiritul acela de a te considera buricul pământului care ştie totul.

 

Anul 1873 dat greşit! - Russell a considerat anul 1873 data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Dacă atunci s-a împlinit 6000 de ani, iată că au trecut 149 de ani de atunci şi nu s-a întâmplat nimic cu moartea, cu păcatul şi cu toate relele. Totuşi fanaticii acestei mişcări văd în progresul technologic "dovada" că Domnul Isus este la "conducerea" lumii. Până unde se poate lăsa orbit şi prostit un om?

 

Anul 1874 dat greşit! - Russell considera anul 1874 data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Era data cea mai importantă din escatologia lui Russell. Sursă: „Trei lumi”, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, „Revenirea Domnului nostru”, p 27.

Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul şi că această bătălie va culmina în anul 1914 cu răsturnarea tuturor instituţiilor omeneşti printr-o anarhie mondială, după care oamenii vor fi "iluminaţi" să predea "de bunăvoie" guvernarea lumii în mâna lui Christos.

În anul 1889, se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, „The Time is at Hand” la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

Câtă aroganţă, nechibzuire, prostie şi amăgire!

Însă după 1904 au început să oscileze cu privire la Armaghedon, pregătind din timp scuze dacă anul 1914 nu ar aduce nici un eveniment radical în societatea umană. Deşi nesiguri pe ce urma să se întâmple, sute de misionari duceau sloganul Russellismului în întreaga lume: „Priviţi spre 1914!”

Culmea penibilului s-a întâmplat în 1914, când izbucnirea războiului a fost intrepretat ca o „dovadă clară” a prezicerilor lui Russell! Membrii fascinaţi ai sectei au izbucnit în oda şi lauda lui Russell, crezând că lumea rea e pe cale să se sfârşească.

În 1914,  după izbucnirea războiului, un ziar din SUA a publicat un articol despre un grup de reprezentaţi ai Russeliştilor, care s-a dus la preşedintele de atunci ai SUA şi i-a cerut să predea "de bunăvoie" domnia lui Chritos, căci potrivit Bibliei, guvernarea lumii de către oameni s-a sfârşit la 1914. Preşedintele SUA, nefiind în clar cu ideologia lor, le-a zis că dacă vor "guvernarea SUA", ar trebui să candideze la alegeri şi dacă poporul îi va alege, el este dispus să plece. Totuşi, temându-se de consecinţe anarhice, guvernul SUA a dispus ca toţi liderii de seamă ai Russeliştilor să fie arestaţi, pentru instigare la anarhie.

Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, p 101.

Biblia arată clar că venirea sau prezentarea în slavă (în greacă "parousia") lui Hristos nu durează ani într-o activitate ascunsă, perceptibilă doar pentru cei iniţiaţi, cum credea Russell, ci se manifestă puternic pentru toată lumea, atât pentru credincioşi cât şi pentru necredincioşi, generând un mare boget pe pământ în ziua arătării semnului prezenţei slavei Lui pe norii cerului (comp. 1 Ioan 2:28 cu Luca 17:30). Parousia este rapidă ca un fulger ce se arată şi este vizibilă tuturor (Matei 24:27):

Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. (Mat.24:30)

Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns (adică cei ce l-au respins). Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. (Apoc.1:7)

 

Anul 1875 dat greşit! - Russell a considerat 1875 anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: „Trei lumi”, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

Cele 1335 de zile expuse în Daniel 12:12 se referă la eliberarea templului de sub dominaţia lui Antiochus Epifanes şi rededicarea lui în închinarea curată adusă lui Dumnezeu.

 

Anul 1878 dat greşit! - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Hristos, a creştinilor credincioşi. Russell şi compania se aşteptau să fie răpiţi în acel an. Sursă: „Trei lumi”, p 68, „Proclamatorii” p 632, „Martorii Lui Iehova În Planul Divin”, p 19.

Răpirea neavând loc, Russell a rămas din nou cu buzele umflate, dar ca de obicei, nu a rămas în pană de idei nebune.

Dacă răpirea ar fi avut loc în anul 1878 atunci ar fi început şi Domnia lui Hristos, conform cu Apocalipsa 20:6; 1 Tesaloniceni 4:14-17! Dar planul lui Hristos, nu coresponda cu planul lui Russell. După această încercare nebună eşuată, cineva s-ar fi asteptat ca Russell să se fi cuminţit. Nici vorbă! Russell lansează o nouă dată: 1881.

 

Anul 1881 dat greşit! - Russell credea că în acel an se închide uşa pentru cer. Apoi, ca de obicei este nevoit să reformuleze, după ce trece anul 1881 şi nu se întâmplă nimic. Cine crede că ştie multe şi nu cercetează, ci se ia după închipuiriile lui sau ale altora, riscă să nu ştie nimic.

 

Concluzie: Russell a fost un mason-liber (piramidolog) din loja înălţării de sine, pe care numai banii lui au făcut să fie ceea ce a ajuns. Măcinat de o boală sifilitică, care nu avea leac, a alergat după o mântuire ieftină, pe care o vedea ca după un colţ. Fără aceşti bani, ar fi fost un nimeni, un biblist ridicol, pe care nimeni nu l-ar fi băgat în seamă; dar având mulţi bani, a avut şi mulţi adulatori care s-au înghesiuit la caşcaval, crezând că e gratis. Dar vorba aceea, caşcavalul e gratis doar în cursa de şoareci...

Tiparul lui Russell e bine reprezentat de un bătrân clujean, care de când au căzut Turnurile Gemene din New-York, în fiecare toamnă aşteaptă venirea ruşilor să cucerească Europa şi apoi Israelui. Nu contează că în fiecare an dă greş, dacă nu vede "o altă opţiune mai bună". Dacă "singura opţiune" crezi că eşti tu, îţi meriţi nebunia.

 

Răspunzând la întrebările:

Pe ce s-a bazat? Şi cum ne poate afecta, dacă îl credem?

Russell s-a bazat pe sine şi dacă ne bazăm şi noi pe noi înşine, ajungem ca el. RIDICOLI...

Parafrazând: Caci oricine se inalta ajunge ridicol; si cine se smereste nu va fi desconsiderat." (Luca 14:11)

De-a joaca cu datele pe seama Bibliei

 

DE-A JOACA CU BIBLIA

Nu te juca cu datele! Ai grijă pe cine urmezi! Pe Christos sau pe Russell, Miller, Flavius Pana şi Sebi, Ionel Desubcoasta, etc.?

 

Nimeni sa nu va rapeasca premiul alergarii, facandu-si voia lui insusi, printr-o smerenie si inchinare la ingeri, amestecandu-se in lucruri pe care nu le-a vazut, umflat de o mandrie desarta, prin gandurile firii lui pamantesti, si nu se tine strans de Capul din care tot trupul, hranit si bine inchegat, cu ajutorul incheieturilor si legaturilor, isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu. (Col.2:18,19)

 

Există un mare pericol la cei care nu se ţin strâns de ce a predicat Domnul nostru Isus Christos, ci se iau după diferiţi oameni, căzând în diferite erori, care îi duc la decepţii.

 

Interpretările greşite a unor profeţii şi alte texte biblice, vestite de Charles Taze Russell şi colaboratorii săi, au condus pe mulţi oamenii la credinţe şi asteptări false, nebiblice.

 

Unele grupări desprinse din miscarea lui Russell au supravieţuit continuând să predice erorile lui, neclintind nimic din „moştenirea” lui – altele au încercat să vândă „aceeaşi marfă dar în alt ambalaj” (alt nume de grup); unele grupuri trăiesc şi astăzi, altele au murit cu timpul, s-au stins, deoarece oamenii din jurul lor şi-au dat seama cine sunt ei cu adevărat şi învăţătura lor plină de greşeli, nu a mai avut priză la public.

Un astfel de grup stins a fost Forest Gate Church (England) (1920s - 1979).

Acesta a fost al doilea cel mai mare grup de Studenți ai Bibliei din Anglia. F.G. Guard, socrul lui William Crawford, a condus efortul de a divorța de Societate. Cu toate acestea, nu a fost decât în 1939, când au început să-și publice propriul jurnal, „The Forest Gate Church Bible Monthly”, împreună cu broșuri și tracte. Acest grup s-a desfiinţat în 1979.

 

Charles Taze Russell s-a născut la 16 februarie 1852 în Allegheny, părinţii lui fiind prezbiterieni, după care Charles s-a ataşat mai târziu de biserica Congregaţionalistă.

Allegheny City a fost o municipalitate care a existat în statul american Pennsylvania din 1788 până când a fost anexată de Pittsburgh în 1907. El a dezvoltat o afacere de materiale textile şi alte afaceri obscure şi chestionabile şi a devenit prosper. După moartea mamei sale experimentează şi alte religii, după care devine ateu şi primeşte boala sifilisului, din cauza unei vieţi destrăbălate.

 

În timp ce Russell era în căutarea „adevărului”, într-o seară din 1869, a luat contact cu o grupare numită "Second Adventists" (cei ce aşteaptă a doua venire), astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic Second Adventist. În acest grup îşi întâlneşte viitoarea soţie, la care nu-i destăinuie boala sa, ci o pune să facă un legământ de castitate.

 

Russell şi grupa lui de adventişti, unde a fost ordinat ca pastor după un studiu de doi ani, a adoptat anumite calcule şi preziceri false de la mentorii adventişi ai acestui grup, care l-au învăţat şi l-au uns ca pastor. Astfel după „mica decepţie” de la 1843 şi „marea decepţie” de la 1844 (deoarece Isus nu s-a reîntors la anii stabiliţi de ei), mişcarea millerită s-a fragmentat în multe orientări. Una dintre ele, condusă de Nelson H. Barbour a pus data revenirii lui Cristos pe data de 1874 şi a calculat că cele „şapte timpuri” a câte 2520 de ani se vor termina la 1914.

 

În această mişcare a intrat şi tânărul Charles Taze Russell, care a acceptat aceste ipoteze, în plus simpatizând cu mişcarea piramidologică a masoneriei libere, pe care o încadreaza la învăţăturile sale. Înainte de moartea sa a cerut secretarului său care îl însoţea să fie îmbrăcat într-o togă romană, semnul clar al simpatiei masonice, dacă nu chiar al apartenenţei la o mişcare masonică, de orientare "liberă" şi "biblică". Literatura editată de el, avea semne masonice clare pe coperţi. Este clar că Russell se credea un fel de mason, un propriu iluminat, un "mason de orientare biblică", chiar dacă poate nu a fost afiliat la nici o grupare masonică. Sau poate a fost, cine ştie, căci ei păstrau secretele. Cert este că unii dintre adepţii săi se întruneau în temple masonice, chiar până în zilele noastre. Ei evitau cuvinte ca biserică, creştin sau creştinătate, ci preferau expresii ca templu, tabernacol sau pur şi simplu sală, pentru a-şi descrie locurile de adunare, iar în loc de creştin îşi spuneau student al Bibliei, vestitor al dimineţii, prieten al popoarelor, berean, filantrop, serv, martor, laic, etc.. Unii au ajuns chiar să creadă că primii ucenici nu s-au numit creştini, ci acest cuvânt a fost introdus mai târziu în Biblie.

 

Ce aştepta tânărul Charles de la 1914? Sfârşitul lumii - prin anarhie şi instaurarea efectivă a Regatului lui Dumnezeu pe pământ. Dar nu s-a întâmplat, nu-i aşa? Nu. Astfel după prăbuşirea aşteptărilor lor legate de 1914, şi moartea lui Russell, colaboratorii lui, au fost nevoiţi să de-a alte sensuri aşteptărilor lor faţă de 1914.

 

În primul rând au abandonat ipoteza cu venirea lui Cristos în 1874 şi au „transferat” evenimentul pe data de 1914.

 

De fapt, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604 î.e.n., când după opinia lui, Nebucadneţar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a căzut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfârşeau la 1917.

 

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a revizuit-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

 

Apoi pe la 1875, al doilea care a revizuit-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606 î.e.n., găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfârşeau în 1914.

 

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul: „Bible Examiner” (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii nici Barbour, nici Russell, arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră.

 

Abia în 1904, Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.