Unde a dispărut a treia noapte? - Probleme calendaristice şi de redare a textului biblic
Cuvântul "sabat" (odihnă) are diferite semnificaţii. Sabatul - în functie de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a şaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală, care nu este legat de ziua a şaptea, şi poate fi o referire la ziua sărbătorii lunii noi sau la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al şaselea an.
Legea dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca pe 15 Nisan, prima zi de după Paştele din 14 Nisan, să fie un sabat de sărbătoare:
"Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întai, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numită ziua întâi a Paştelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sărbători (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afară de sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnă făceau parte din legea ceremonială; deci, spre deosebire, memorialul creaţiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau să fie împlinite în Hristos.
"A doua zi după Sabat - Sabatul de sărbătoare după Paşti - adică la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legănat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Până nu se făcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sărbătoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sărbătoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191
Anumiţi creştini care nu aveau acces la Vechiul Testament şi trăiau departe de Iudeea, nefiind familiarizaţi cu aceste noţiuni din cărţile Vechiului Legământ, au făcut o confuzie când au citit relatările din evanghelii, neputând face distincţie când anume se vorbeşte de un sabat de ziua a şaptea şi când de un sabat de sărbătoare.
În această conjunctură a neştiinţei, aceşti creştini slabi în cunoştinţe biblice, au tras concluzia că sabatul ce urma imediat după răstignire, a fost un sabat de ziua a şaptea, deşi după cum dovedeşte lucrarea citată "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi.... era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu şirul anual de sărbători..."
Conform profeţiei din Matei 12:40 Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a prezis că va sta trei zile şi trei nopţi în mormânt:
"Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat.12:40)
Însă, dacă socotim ziua morţii ca fiind o zi de vineri, nu sunt decât două nopţi, vineri noapte şi sâmbătă noapte. Unde a dispărut a treia noapte, căci trebuia să existe conform profeţiei?! Soluţia se află ascunsă în problemele calendaristice şi de redare a textului biblic.
În unele traduceri şi interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Matei 28:1 sună aşa "După sabate, ... înspre întâia după sabate", cuvântul "sabat" fiind aici la plural.
Există şi câteva traduceri care urmează forma de plural, redând "sabate" în loc de "sabat".
Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."
International Standard Version
"After the Sabbaths, around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."
Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"
Aşadar, festivalul Sărbătorii Azimilor începea la 15 Nisan cu un "prim" sabat de sărbătoare şi se termina la 21 Nisan cu un alt sabat de sărbătoare, al doilea "prim" sabat de sărbătoare conform cu Levitic 23:8, confirmat şi de textul corect din Luca 6.1. Între ele nu erau alte sabate de sărbătoare, doar un sabat de ziua a şaptea.
Dacă nu aveţi o Biblie redată sau tradusă corect peste tot, sigur o să vă încurcaţi.
Numai ca să vedeţi:
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau munci în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Chiar şi păgânii ştiau că zilele de sărbătoare la evreii din antichitate erau considerate sabate. În fiecare lună era celebrată sărbătoarea lunii noi la vederea lunii pline:
Psalmii 81
1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2. Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută!
3. Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4. Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5. El a rânduit SĂRBĂTOAREA ACEASTA pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: -
6. "I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7. Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. - (Oprire)
Horatiu se referă în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", adică "sabatul din a treizecia (zi)", fiindcă în această zi, seara, era sărbătoarea de lună plină, o zi de sărbătoare la evreii din antichitate, căci începea o lună nouă:
"Horatiu: ‘Fara indoiala nu stiu de ce doresti sa vorbesti in taina cu mine, ziceai’"
"Fuscuc: ‘Imi aduc bine aminte, dar intr-un timp mai bun da-mi voie sa vorbesc: astazi este tricesima sabbata: vrei sa-i ofensam pe evreii circumcisi?’" Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus). Numai ca să vedeţi că nu era prost informat.
De remarcat faptul că evreii din antichitate aveau un alt calendar faţă de evreii din timpul nostru care urmează un model acceptat în secolul IV AD.
Mai jos este o schema a primei luni din calendarul ebraic. Data de 31 Adar seara spre 1 ziua Nisan este sărbătoarea sabatului lunii noi, 4,11,18 şi 25 sunt sabatele săptămânale, iar 15 şi 21 sunt sabatele anuale de sărbătoare.
1 = Nisan
Primăvară
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24
4 11 18 25 sabatele săptămânale
