Documentar despre ereziile cultului Martorii lui Iehova (apologie) 9

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford)

De-a joaca cu profeţiile

 

Declaraţii despre timpurile profetice după anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

 

Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul; ci, atunci va începe (Pastor Russell¢s Serrmons p.676), iar după moartea primului preşedinte s-a susţinut că în acest an a început necazul cel mare, învăţătură rămasă în vigoare până în anul 1969 (W 1/5 1999 p.16). Ulterior, până prin anul 1995 s-a susţinut că nu va trece generaţia oamenilor care au văzut anul 1914 fără să vadă promisiunile Lumii Noi. Această declaraţie fără acoperire Biblică – au numit-o pompos „promisiunea Creatorului” şi au printat-o în fiecare număr al revistei internaţionale a cultului Martorii Lui Iehova, numită „Treziţi-vă!”. Dumnezeu nu a făcut nici o astfel de declaraţie în Biblie şi liderii cultului au fost obligaţi de împrejurarea trecerii anilor să-şi retragă afirmaţia. Iată că suntem în anul 2024, trecând aproape 110 ani, rămânând foarte puţini oameni din acea generaţieşi probabil că în câţiva ani nu va rămânea nici unul. În România există un singur om care s-a născut înainte de anul 1914 şi se numeşte Ilie Ciocan, din judeţul Vâlcea, având acum 110 ani.

    Anul 1915, este anul când anarhia din lume va atinge apogeul (JV p.632), şi se va stabili împărăţia milenară (Taina Împlinită p.162).

    Anul 1916, Russell după moartea sa, a înviat la cer de unde supraveghează organizaţia Turnul de Veghe (Taina Împlinită p.314).

    Anul 1918, va fi pentru creştinism o groază foarte mare (Taina Împlinită p.77; „Timpul este aproape” (paginile 98 si 99), publicată în 1889, citim următoarele:

 

„Este adevărat că faptul de a pretinde, aşa cum spunem noi, ca în următorii douăzeci şi şase de ani toate guvernele prezente vor fi răsturnate şi desfiinţate înseamnă să aşteptam lucruri mareţe; dar noi trăim intr-o perioada de timp speciala, „Ziua lui Iehova”, in care lucrurile culminează cu rapiditate; şi este scris, „O lucrare scurta va face Domnul asupra pământului.” (Vezi Vol. I., cap XV.)

 

Având în vedere aceasta dovada biblica puternica referitoare la timpurile neamurilor, noi consideram acest fapt ca un adevăr întemeiat, ca finalul regatelor acestei lumi si instaurarea completa a Regatului lui Dumnezeu, vor avea loc la finalul anului 1914 e.n. Atunci rugăciunea bisericii, rostita de la plecarea Domnului ei – „Sa vina regatul tău” – va primi răspuns; şi sub acea administraţie dreapta şi înţeleptă, întregul pământ va fi umplut de gloria Domnului – cu cunoştinţa şi dreptate şi pace (Psalm 72:19; Isaia 6:3; Habacuc 2:14); şi voinţa lui Dumnezeu va fi îndeplinită „pe pământ aşa cum este şi în cer.”

 

În aceeaşi publicaţie, la pagina 101, se poate citi următoarea afirmaţie:

 

„Să nu vă surprindă, aşadar, când în capitolele următoare vom prezenta dovezi ca instaurarea Regatului lui Dumnezeu a început deja, ca profeţiile indică spre anul 1878 e.n. ca trebuie să înceapă domnia şi că „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apoc. 16:14), care se va încheia în 1914 e.n. şi va duce la răsturnarea completa a conducerii prezente a pământului, a început deja. Strângerea armatelor este vizibila clar, din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Daca viziunea noastră este întunecată de prejudecăţi, când ajustam în mod potrivit telescopul Cuvântului lui Dumnezeu, putem vedea cu claritate sensul multor evenimente prevăzute pentru „Ziua Domnului” – că ne aflam chiar în mijlocul evenimentelor şi ca „ziua cea mare a mâniei sale urmează să vină”.

 

Cu doi ani după publicarea acestei cărţi, în 1891, Russell a publicat o alta carte, „Sa vina Regatul tău” şi la pagina 153 găsim următoarele: „Lucrarea secerişului. Prăbuşirea, epidemiile, distrugerea, etc., prezise ca se vor abate asupra misticului Babilon, au fost prefigurate prin marele necaz si distrugerea naţionala care a survenit asupra Israelului carnal şi care s-a sfârşit cu căderea definitiva a naţiunii în 70 e.n. Iar perioada căderii îşi găseşte, de asemenea, corespondenta; pentru ca de la momentul când Domnul nostru a zis, „Casa vi se lasă pustie”, în 33 e.n. pana în 70 e.n. au trecut 36 ½ ani; şi de la 1878 e.n. pana la sfârşitul anului 1914 e.n. sunt 36 ½ de ani. Iar odată cu sfârşitul anului 1914 e.n., ceea ce Dumnezeu numeşte Babilon şi ceea ce lumea numeşte Creştinătate va pieri, aşa cum se arata în profeţii.”

 

Tot Russell a mai afirmat: „Noi nu vedem nici un motiv ca numerele sa trebuiască schimbate – nici nu am putea să le schimbăm şi dacă am dori. Acestea sunt, credem noi, calendarul lui Dumnezeu, nu al nostru. Insa nu uitaţi, ca sfârşitul anului 1914 nu este momentul începutului, ci al sfârşitului necazului.”

 

Noi nu vedem nici un motiv pentru a schimba opinia exprimata în punctul de vedere prezentat în Turnul de Veghe din 15 ianuarie, 1892. Îndemnul nostru este să-l citiţi din nou, şi să luaţi o decizie dacă Perspicacitate în Scripturi (vol. II, pagina 468), are dreptate când spune: Russell a făcut referiri la el însuşi ca purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi a prezentat prezicerile cronologice ca şi rezultatul îndrumării lui Dumnezeu asupra poporului Său.

Alte interpretări greşite:

 

    Anul 1925, vor avea loc învierile credincioşilor din vechime, al lui Avraam, Isac, Iacov, etc. cât şi poate luarea la cer a creştinilor (JV p.78) susţinea Rutherford, în timp ce Russell declara: „Stabilirea Împărăţiei în Palestina va fi probabil prin 1925” (Taina Împlinită p.162).

 

Al doilea preşedinte al Societăţii, Rutherford, continuă cu prezicerile false, susţinând tot anul 1925 dar pentru alte evenimente, astfel în W 1/9 1922 p.262 (engleză) se spunea: „Data de 1925 este încă şi mai limpede arătată de Scriptură, deoarece este fixată de legea lui Dumnezeu, dată lui Israel.” Iar în W 1/4 1923 p.106 se preciza: „Crezul nostru este că anul 1925 este în mod clar stabilit în Scriptură.” Pe lângă aceste afirmaţii, în cartea: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor mai muri niciodată”[3] (1920), la p.89,90 se spunea: „după cum am afirmat mai înainte, marele ciclu de jubileu trebuie să înceapă în 1925. În acest timp va fi recunoscută etapă pământească a Regatului. De aceea ne putem aştepta cu încredere că anul 1925 va marca întoarcerea lui Avraam, Isac şi Iacob şi a profeţilor credincioşi din vechime, cei amintiţi de apostol în Evrei 11 la starea de perfecţiune omenească.” (vezi şi JV unde se arată că pentru ai primi pe patriarhi au construit şi casa prinţilor, şi mulţi credeau că rămăşiţa va merge la cer în acel an).

 

Câtă deziluzie a adus acel an, făcând ca mulţi studenţi în Biblie să părăsească Organizaţia, cum s-a întâmplat şi după moartea lui Russell (JV p.78). De asemenea este curios că punctul de vedere greşit cu privire la anul 1925 s-a corectat doar în 1950, (JV p.76 n.s.), oare a fost nevoie de 25 de ani să-şi dea seama că au greşit? Ei care pretind că sunt umili şi receptivi!

 

În anii care au urmat după 1925, sau făcut zeci de preziceri iminente ale Armaghedonului, de pildă între anii 1940-1943 sau făcut cel puţin 44 de preziceri ale iminenţei sfârşitului (W15/9 1941 p.276; W15/1 1942 p.28; W1/5 1942 p.139; W1/5 1943; W1/9 1944 p.264; etc), să facem o spicuire concretă: „Sfârşitul final este aproape…lunile rămase până la Armaghedon.”

 

Documentar despre ereziile cultului Martorii lui Iehova (apologie) 8

 

Declaraţii despre timpurile profetice până la anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

    Anul 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

Din această mișcare sectară a lui CT Russell - şi cu o astfel de abordare nebiblică a Bibliei, au apărut multe alte secte, cu ideologie ciudată, nebiblica, precum grupul numit - Servants of Yah (1925 -?)

Probabil că cel mai ciudat dintre toate grupurile de Studenți ai Bibliei care s-a format în această perioadă a fost acel grup Servants of Yah cu sediul în Brooklyn, NY și condus de C.H. Zook. Acest grup mic, numit „Slujitorii lui Yah” a ajuns să creadă (evident greşit) că numele lui Satana era de fapt „Iehova” și astfel, Martorii lui Iehova au fost cu adevărat Martori ai lui Satana; iar Martorii lui Iehova acuzau pe diverşii acuzatori că sunt acel „serv rău” care îi bate pe tovarăşii săi (Matei 24). Se lansau astfel acuzaţii uneori deplasate şi teribile din ambele părţi. Slujitorii lui Yah erau universalişti, care credeau că toţi oameniivor fi mântuiţi. Ei au negat învățăturile Armaghedonului, Potopului, Botezul în apă, Răscumpărarea, Restituirea, etc.. Aveau filiale în Levittown, New York și Viena, Austria. În afară de aceste diferențe majore, doctrinele lor erau similare cu Martorii lui Iehova. Ei credeau că doar cei 144.000 sunt destinați să descopere sensul ascuns al scripturilor și să intre în rai. Sensul este ascuns parțial pentru că ei cred că textele noastre biblice au fost modificate. Ei vedeau Biblia ca fiind în primul rând o profeție, cea mai mare parte din care se referă la secolul actual. Ei cred că toți cei care au trăit vreodată vor trăi pentru totdeauna pe un pământ paradisic, cu excepția celor 144.000 care trăiesc în ceruri. Acest grup s-a redus până la inexistență.

 

  Anul 1846 - era considerat de mişcarea adventistă din care provenea Russell ca fiind sfârşitul celor 2300 de zile-nopţi, o expresie greu de înţeles pentru mulţi, fiindcă este interpretată în ternemi necontextuali. Ea se găseşte expusă în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă de mişcarea Russellită, deoarece se credea că atunci George Storrs şi alţi colaboratori adventişti de seamă ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. Dar care este adevărul?

 

  Anul 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39; JV[2] p.631, învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va căpăta o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă = Cartea: Life Everlasting (Viaţă veşnică). [vezi anul 1975].

 

  Anul 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, JV 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47, actualmente se crede că a revenit în 1914 şi de atunci şi-a început prezenţa.

 

    Anul 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

 

    Anul 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, JV p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878. Se mai credea că Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918.

 

    Anul 1873 - Se împlineau 6000 de ani de la facerea lui Adam conform lui CT Russell, dar mai târziu aceste calcule sau explicat că sunt greşite – (JV p.631).

 

    Anul 1881 – Conform lui Russell, se închidea uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), apoi s-a crezut (până în 1966), ca această uşă s-a închis în 1931, ca apoi din 1966, să se creadă că această chemare s-a sfârşit în 1935, ca în anul 2007 să se renunţe la un an stabilit pentru închiderea uşi pentru clasa cerească (vezi: W 1/5 2007 p.30,31).

 

    Anul 1889 – Începutul Bătăliei Armaghedonului. Se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

 

    Anii 1910-1914, declaraţi ca anii marii strâmtorări: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

 

    Anul 1914, Armaghedonul.  Armaghedonul din Scriptură ar fi trebuit să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.