Enigme descifrate în Epistola către Evrei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Christos,

Comparaţia manuscriselor şi evaluarea variantelor de redare, ce apar uneori în anumite locuri (versete), este vitală în munca de reaşezare a adunării creştine pe calea urmată de primii creştini.

Epistola către Evrei capitolul 1 conţine nişte elemente ce trebuie discutate cu atenţie, să fim evaluatori şi interpreţi (exegeţi) textuali imparţiali:

Elementul 1. Texte neautentice

Sesizez o frază din Septuaginta - la versetul 6 (Toţi îngerii lui Dumnezeu să i se închine) - care în textul antic evreiesc (Textul Masoretic) nu există deloc. Nu există nici în Textul (Pentateuchul) Samaritean şi nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veţi găsi această frază în Vechiul Testament redat de Dumitru Cornilescu şi nici în Biblia Catolică oricât aţi căuta-o. O găsiţi doar în Biblia Ortodoxă la Deuteronom 32:43. Cum decidem? Cum interpretăm lipsa?

Avem doar două posibilităţi de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost "măsluit, corectat" (corectat în sens negativ) şi astfel s-a eliminat această frază din text. Dacă cineva a făcut astfel, se naşte întrebarea, din ce motiv?
Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând cineva astfel se naşte întrebarea, din ce motiv?

Septuaginta, Deuteronom 32:43
"Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se închine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său"

Textul Masoretic, Deuteronom 32:43

"Tresăltaţi de bucurie naţiunile lui, voi poporul lui,
pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi
şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui.
Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său”.

Eu aş alege posibilitatea B mai degrabă. Şi fac asta deoarece în manuscrisele copiate ale Noului Testament găsim nu una, ci o duzină de precedente, prin care textul a fost alterat pentru a se susţine o anumită dogmă sau alta. Aşadar susţin că acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris apostolul.

Distinsul istoric Nicolae Iorga, spunea că "Adevărul este ca apa rece, face rău numai dinţilor stricaţi".

Tot distinsul istoric, când a descoperit originea străină (cumană) a numelui voievodului Basarab (Basar Ab), a întrebat: Dar numai numele?

Aşa aş întreba şi eu. Dar numai versetul 6?


Alte probleme:
Nu se potriveşte citatul din Evrei 1:8,9 cu Textul Masoretic. Într-adevăr, se potriveşte PARŢIAL cu cel din Septuaginta (versetul 6 din Septuaginta Ps 44:6), dar pe care să-l alegem? Dacă mergem pe mâna Septuagintei, ar putea fi justificat doar versetul din Evrei 1:8 nu şi versetul 9, aşa că textul rămâne fără acoperire.

Septuaginta, Psalmul 44:6,7
Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi

Textul Masoretic, Psalmul 45:7,8 (pentru cei ce nu cunosc, între LXX (Septuaginta) şi TM există o diferenţă de un capitol)

Tronul tău, e de la Dumnezeu, pe veci de veci,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubeşti dreptatea şi urăşti nelegiuirea, de aceea te-a uns pe tine Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, peste tovarăşii tăi."

Textul Masoretic vorbeşte de la sine într-un limbaj uşor de înţeles.

Nu ar trebui să ne speriem şi să ne doară, dacă în acest timp în care cunoştinţa parcă a explodat, atingând culmi de nedescris - după cum spun cântând cei de la grupul Speranţa - acest lucru se resfrânge şi asupra Bibliei, ştiinţa arătând impurităţile care au fost adăugate de scribi la textul original. Neconcordanţele acestea nu le-am luat eu, au fost ştiute de mult. M-am confruntat cu neconcordanţele din Epistola către Evrei de mulţi ani, când am citit despre ele (fără să fie comentate) în scrierea unui pastor american. Neânţelegând cum s-au întâmplat lucrurile, unii dintre creştinii din SUA, au respins tot Noul Testament şi s-au întors la iudaism.


Elementul 2. Texte interpretate incorect
 
Problemele apar încă de la versetul 5, partea b:

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Elementul de neconcordanţă numărul doi conţine citate din Vechiul Testament în stil preferenţial, un apostol care era foarte versat în Scripturile evreieşti n-ar fi făcut astfel.

Iată un astfel de text surpriza şi FALS: Evrei 1:5, partea b (partea "a" este OK, e scrisă de apostol)

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Am căutat în Biblia cu trimiteri să văd ce citate din Vechiul Testament conţin această frază, şi autorii acestei traduceri dau ca texte de referinţă următoarele versete: 2Samuel 7:14, 1Cronici 22.10, 28.6, Psalm 89.26,27

Haideţi să le trecem în revistă:

Primul text, luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

2Samuel 7:13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Să vedem altul, 1Cronici 22:10. La fel, textul luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

1Cronici 22:9 Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Paşnic), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10 El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.` 11 Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!

Să vedem altul, 1Cronici 28:6. La fel, luat în context, arată că este vorba de Solomon, nu de Fiul.

1Cronici 28:5 Dintre toţi fiii mei - căci Domnul mi-a dat mulţi fii - a ales pe fiul meu Solomon, ca să- l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. 6 El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată. 7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rânduielilor Mele.`

Să vedem altul, Psalm 89.26,27. Acest text, luat în context, corespunde lui David, şi nici citatul nu este de aici.

Psalmul 89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

Textul Englez 20“I have found David My servant;

With My holy oil I have anointed him,
21With whom My hand will be established;
My arm also will strengthen him.
22“The enemy will not deceive him,
Nor the son of wickedness afflict him.
23“But I shall crush his adversaries before him,
And strike those who hate him.
24“My faithfulness and My lovingkindness will be with him,
And in My name his horn will be exalted.
25“I shall also set his hand on the sea
And his right hand on the rivers.
26“He will cry to Me, ‘You are my Father,
My God, and the rock of my salvation.’
27“I also shall make him My firstborn,
The highest of the kings of the earth.
28“My lovingkindness I will keep for him forever,
And My covenant shall be confirmed to him.
29“So I will establish his descendants forever
And his throne as the days of heaven.
30“If his sons forsake My law
And do not walk in My judgments,

Este clar că apostolul Pavel, nu ar fi făcut o asemenea gafă. Este un semn clar a unei mâini străine, care a scris după el, completând fără să menţioneze scrisul apostolului.

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Tot la acest element nr 2 la care am rămas intră şi versetele de la Evrei 1:10-12. Ele sunt un citat din Psalmul 102 şi dacă le plasăm în context, reiese clar că sunt adresate lui Yehova, Dumnezeu lui Israel şi nu Fiului. Asistăm la o încercare grosolană şi fantezistă, de a manipula textul din Epistola către Evrei, în ideea identificării Fiului cu însuşi Dumnezeu. Este o afiliere vădită cu gnosticii, deoarece ei făceau asta cu precădere. Ideea treptat s-a suprapus peste învăţătura tradiţională a Bisericii primare apostolice şi a înnăbuşit-o. Interpolatorul s-a văzut nevoit să facă aceast lucru, deoarece fără aceste versete, Epistola ar fi o sursă extradordinară în descompunerea ideii că Fiul ar fi însuşi Dumnezeu. Sunt curios cum se va justifica acest individ la înviere, când va fi pus faţă în faţă cu apostolul Pavel. Va fi teribil de ruşinos atât pentru cel auto-înşelat cât şi pentru cei ce au fost înşelaţi, prin el. 


Cui i se adresează psalmul de mai jos, lui Dumnezeu (Tatălui) sau lui Mesia (Fiului)? Care este criteriul? Întrebaţi orice evreu, cui i se adresează psalmistul, lui Dumnezeu sau lui Mesia? Toţi vor spune că nu este un psalm mesianic. Psalmi 102 Cornilescu  
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! 3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. 4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. 5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. 6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; 7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. 8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. 9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, 10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. 11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. 12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. 13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. 15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. 16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. 17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. 18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! 19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, 20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; 21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, 22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. 23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, 24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` 25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. 27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. 28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Remarca referitor la Evrei 1:10-12
Textul interpolat este atasat argumentaţiei că Mesia (Fiul) este cel invocat aici, însă contextul nu face nici o astfel de deosebire, nici chiar în varianta Septuagintei (prezentat mai jos), care se găseşte în Psalmul 101, pe când în Textul Masoretic se găseste în Psalmul 102:
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Cum a putut decide acest interpolator că textul vorbeşte nu de Dumnezeu (Tatal) ci de Mesia (Fiul)? În acest stil de interpretare toate textele ar putea fi ataşate Fiului.

Elementul 3. Legătura între texte

Avem un punct foarte important, contextul de legătură. Cu toţii ştim că o frază trebuie să se lege cu alta. Uneori folosim două fraze care se leagă una cu alta. Pentru asta avem mai multe cuvinte de legătură, una dintre ele fiind cuvântul "şi".

Iată un exemplu din toate zilele.
"Căci, căruia dintre voi nu îi este sete? Şi căruia dintre voi nu îi este foame?"
Legătura dintre ele este evidentă.

Exact asta avem şi în Epistola către Evrei capitolul 1. La o analiză atentă observăm două fraze, care ar trebui să fie lângă olaltă, dar nu sunt:

Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: "Tu esti Fiul Meu, astăzi Te-am născut?" Şi căruia dintre îngeri I-a zis El vreodată: "Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor tale."?

Acest element de comparaţie textuală arată că textul cuprins între Evrei 1:5(partea b) şi Evrei 1:12 este un text adăugat mai târziu de cineva, el nefăcând parte din textul original al epistolei.

Este clar, pentru cine vrea să fie sincer, că toate versetele dintre aceste două fraze, fie că se potrivesc sau nu lui Mesia (Fiului), nu sunt scrise de apostolul Pavel. Este o mână străină, cu o morală foarte dubioasă, dacă a putut face aşa ceva, mână care a intervenit în timp ce copia textul şi şi-a spus părerea în text, ca şi cum ar fi părerea apostolului. Profitând de faptul că scriereile creştine timpurii nu erau foarte răspândite, falsificările textelor Noului Testament erau o notorietate în primele patru secole AD şi chiar şi după, fapt reclamat atât de autori creştini, cât şi de cei păgâni sau musulmani.

Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva". Această premisă este falsă, din moment ce avem mărturii clare şi manuscrise care diferă una de alta, arătând jocurile de culise ale scribilor rău intenţionaţi şi orgolioşi în a-şi susţine punctul de vedere.

Faptul că unii nu admit să stea sinceri faţă în faţă cu faptele nu le va da acestora dreptate în negarea faptelor. Dumnezeu a permis să se întâmple astfel de lucruri... Avem nu un precedent, ci mai multe. 

Mai jos trec în revistă faptele consemnate.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2). Probabil el a spus asta avand deja o cunostinta despre asemenea masinatiuni scribale.
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".

Elementul 4. Contextul general

Evrei 1:5b-12 şi contextul general al epistolei

Am ajuns la un nou element şi ultimul pe care-l prezint.

Este clar ca "Dumnezeirea" lui Mesia (Fiului) şi punerea lui în posesia rolului Creatorului din Evrei capitolul 1 este într-o vădită contradicţie cu contextul general al Epistolei. Interpolatorul ştia bine aceasta, şi ca să contrabalanseze supremaţia Tatălui peste cea a lui Mesia (Fiului), de dragul unei doctrine, şi-a permis să înşele publicul cititor, inserând nişte versete care se aplicau tocmai lui Dumnezeu (Tatălui), ca şi cum s-ar aplica lui Mesia (Fiului), făcând să pară că asta era opinia apostolului Pavel. Câtă viclenie! Cât abuz fâcut în numele apostolului! Următoarele versete vorbesc de la sine, Mesia (Fiul) nu este Creatorul şi nu este Dumnezeu, el este "fiul Creatorului" şi "fiul lui Dumnezeu":
Evrei 5  
1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului. 4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.`` 6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.`` 7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit. 9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``

Concluzie

Textul de la Evrei 1:5b-12 este suspect.
Textul original ar fi sunat aşa:
1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4. ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?
(Aici urmeaza un text interpolat in intregime)
13. Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?
14. Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?

În manuscrisul ebraic 4QDeutq, de la Qumran avem ceva asemănător cu Septuaginta, însă cu tendinţe politeiste: 
Deuteronom 32:43 "Să i se închine lui toti dumnezeii."


Poate că aceste comentarii v-au tulburat şi poate vă puneţi întrebarea dacă mai cred în Biblie? Da, cred cu sinceritate în tot ce scrie în Biblie - inclusiv în Noul Testament şi asta a fost credinţa mea din 1991.