Despre subiectul spinos dar necesar al comparaţiei (evaluării) textuale
Desigur, nu este ceva rău să ai anumite întrebări fireşti faţă de noile traduceri care apar, dar nu pot să nu trec în revistă frica (ca să nu scriu de dispreţul unora) de a citi, compara, analiza şi evalua alte traduceri ale Bibliei. Aceştia sunt de obicei oameni care au fost presaţi - de susţinătorii anumitor şabloane de vedere asupra Bibliei - să creadă că Biblia X (Regele Iacob, Ortodoxă, Milescu, Cornilescu, Karoly, Traducerea Lumii Noi, etc.) ar fi cea mai bună. Unii vorbesc chiar de o traducere inspirată ("Textuls Receptus aka KJV") şi că ar trebui să folosim doar acest text.
Teoriile conspiraţioniste au intrat deja şi în sfera traducerilor, nu de alta dar pentru a călca în picioare imaginea traducerilor neagreate de fanii KJV. Şi astfel oamenii se înghesuie să susţină nişte idei de conjunctură, impuse sub pretextul că apară Biblia, deşi, mai degrabă aceste idei îi fac un deserviciu.
Întrebarea care o pot pune unii, este justificată: De ce, dom'le, apar atâtea traduceri noi?
Motive sunt şi ele pot fi citite la introducerile sau apendicele noilor traduceri. Însă cel mai justificat motiv este cel oferit de "detectivii textuali", adică de cei care se ocupă cu studierea comparativă a tuturor manuscriselor biblice antice şi evaluarea lor. În termenii de specialitate acest domeniu se numeşte "critica textuală", dar atenţie mare prea-zelos "bade Pavele" sau "fan KJV" (!) a nu se confunda cu domeniul denumit "înalta critică" - aka "high criticism" un domeniu speculativ, care uneori intră în sfera interpretării Bibliei cu ochii necredinţei sau al ezoteriei. Fiţi sigur prea-zelos bade Pavele, fan KJV sau NWT, că fară critica textuală acum am citi tot Biblia Catolică, cu cine ştie câte inovaţii adăugate între timp. Critica textuală - deşi poate pentru unii, (care nu ştiu ce este şi cu ce se mănâncă) este la limita blasfemiei - în realitate, dacă se situează pe principii logice, este ca un fel de arhivar, pentru buna înţelegere a textului şi contextului Bibliei.
Aşadar, pe de o parte "critica textuală" stopează apariţia unor adăugiri la textul Bibliei, iar pe de altă parte, limpezeşte textele adăugate între timp. Negreşit, şi aici trebuie rugăciune, pentru călăuzirea spiritului lui Dumnezeu.
Iată şi câteva nume de referinţă şi de marcă al domeniului: Erasmus, Stephanus, Griesbach, Tischendorf, Metzger, etc..
Poate unii ar tinde să creadă că "critica textuală" înseamnă să critici Biblia în sens negativ. Nicidecum. Critica textuală se ocupă pur şi simplu cu compararea textelor diferitelor manuscrise ale Bibliei, făcând inventarierea cuvintelor, a diferenţelor şi a altor aspecte, care duce la o evaluare.
În timp ce se adună, se contabilizează şi se studiaza noi şi noi texte ale manuscriselor, sau se reexaminează texte vechi, apar înţelegeri mai bune asupra textului primar, uneori alterat inconştient sau conştient de către traducători.
Aşa că, după cum sustineau Bruce Metzger, F. C. Kenyon şi alţi, avem nevoie de o restabilire a textelor, bineânţeles, este vorba doar despre acele texte, unde avem evidenţe (resurse directe sau resurse indirecte) că textul primar, cel original, numit textul autorului (textul autografic) a fost alterat.
Da, din păcate, s-au făcut şi “greşeli de copiere la superlativ (modificări intenţionate)”.
"Alterat conştient?" - vor întreba unii. "Dar în Biserica mea m-au învăţat că textul Bibliei s-a păstrat pur şi nealterat, deoarece Dumnezeu a avut grijă!" Da, aşa învaţă anumite Biserici, dar nu avem evidenţe că Dumnezeu a pus gardieni angelici şi CTC-işti angelici la masa traducătorilor sau în scriptorium-ul mănăstirilor. Din păcate, şi sunt evidenţe clare în acest sens, anumite texte (dar atenţie mare: nu toată Biblia (!) au fost modificate (modificate în sens coruptiv, negativ, de schimbare sau alterere a mesajului).
Putem vorbi de două tipuri de alterare: alterare individuală neorganizată, când în alterarea textului sau implicat doar traducătorii şi alterare colectivă organizată, când în alterarea textului s-au implicat mai mulţi şi a fost un proces organizat (fie de instituţia unui Sinod, fie de grupul unui lider bisericesc).
Evident, scopul acestor alterări nu a fost declarat ca fiind "scop de alterare a textului", ci din contra "scop de corectare a textului (în sensul de restabilire a textului original)", însă din păcate - deşi s-au făcut şi corecţii în acest sens - anumite aşanumite corecţii, au fost corecţii partinice, vădit influenţate de controversele doctrinale ale epocii, pentru a se putea susţine mai uşor anumite dogme şi a avea dovezi mai clare în a putea sancţiona pe ereticii care se opuneau Sinoadelor folosind manuscrisele aflate în posesia lor.
Referinţe în acest domeniu se găsesc în trilogia de critică textuala a renumitului biblist Bruce Metzger:
The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (1964; 2nd ed., 1968; 3d enlarged ed., 1992); Textul Noului Testament: Transmisia, Coruperea Şi Restaurarea Lui
The Early Versions of the New Testament: Their Origin, Transmission, and Limitations (1977);
Versiunile Timpurii Ale Noului Testament: Originea Lor, Transmisia Şi Limitele Lor
The Canon of the New Testament: Its Origin, Development, and Significance (1987).[3]
Canonul Noului Testament: Originea, Developarea Şi Semnificaţiile Lui
De asemenea F.C. Kenyon, "The Text of the Greek Bible" Textul Bibliei Grecesti, p. 241-242. şi Prof. Eberhard Nestle: "Textkritik des griechischen Testaments" Critica Textuală A Textelor Greceşti
Un caz aparte îl constituie cazul alterării Septuagintei şi a Textului Masoretic, aici intrând doar Vechiul Testament. Desigur, slavă Domnului, nu putem vorbi nici aici de o modificare generala a Bibliei, ci doar de unele texte. Dacă despre autorii Septuagintei (exceptând, poate carţile atribuite lui Moise, despre care se spune ca au fost traduse de traducători evrei) se poate spune ca au făcut anumite greşeli deoarece pe alocuri au tradus “interpretând textul original” (de aici şi neconcordanţa cu Textul Masoretic ... dar măcar au lăsat netraduse cuvintele pe care nu le-au înţeles), despre copiştii evrei se poate spune că pe alocuri au greşit, deoarece au tradus “ajutând textul original” cu părerea lor. Dar şi aşa, ce este greşit tot "rău" rămâne, dacă după cum spunea şi Domnul Isus, în cuvântul lui Dumnezeu totul contează. Desigur, se pune şi altfel problema, dacă nu cumva corecturile corectate sunt corecte?
Observăm totuşi, că modificările au fost notate. Deci, Dumnezeu tot a purtat de grijă, ca la timpul potrivit să se ştie adevărul. A se vedea Apendicele la The Companion Bible.
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://livingtheway.org/sopherim.html
Să sperăm, că între timp detectivii comparativi ai textelor sau altfel spus "criticii textuali", vor lămuri toate problemele care sunt cunoscute sau între timp vor fi cunoscute, legate de texul Bibliei, pâinea noastră spirituală cea de toate zilele. Eu cred ca acest domeniu nu trebuie tratat cu o înverşunată opoziţie habarnistă, nici cu delăsare sau superficialitate, ci trebuie făcut din el un domeniu de frunte, pentru o cât mai bună înţelegere a textului autorului şi nu al textului traducătorului. Mă refer doar la textele alterate.
Să stăm de vege, în pocăinţă, căci numai aşa vom găsi har pentru a înţelege corect Sfintele Scripturi (Daniel 12:10).
Desigur, nu este ceva rău să ai anumite întrebări fireşti faţă de noile traduceri care apar, dar nu pot să nu trec în revistă frica (ca să nu scriu de dispreţul unora) de a citi, compara, analiza şi evalua alte traduceri ale Bibliei. Aceştia sunt de obicei oameni care au fost presaţi - de susţinătorii anumitor şabloane de vedere asupra Bibliei - să creadă că Biblia X (Regele Iacob, Ortodoxă, Milescu, Cornilescu, Karoly, Traducerea Lumii Noi, etc.) ar fi cea mai bună. Unii vorbesc chiar de o traducere inspirată ("Textuls Receptus aka KJV") şi că ar trebui să folosim doar acest text.
Teoriile conspiraţioniste au intrat deja şi în sfera traducerilor, nu de alta dar pentru a călca în picioare imaginea traducerilor neagreate de fanii KJV. Şi astfel oamenii se înghesuie să susţină nişte idei de conjunctură, impuse sub pretextul că apară Biblia, deşi, mai degrabă aceste idei îi fac un deserviciu.
Întrebarea care o pot pune unii, este justificată: De ce, dom'le, apar atâtea traduceri noi?
Motive sunt şi ele pot fi citite la introducerile sau apendicele noilor traduceri. Însă cel mai justificat motiv este cel oferit de "detectivii textuali", adică de cei care se ocupă cu studierea comparativă a tuturor manuscriselor biblice antice şi evaluarea lor. În termenii de specialitate acest domeniu se numeşte "critica textuală", dar atenţie mare prea-zelos "bade Pavele" sau "fan KJV" (!) a nu se confunda cu domeniul denumit "înalta critică" - aka "high criticism" un domeniu speculativ, care uneori intră în sfera interpretării Bibliei cu ochii necredinţei sau al ezoteriei. Fiţi sigur prea-zelos bade Pavele, fan KJV sau NWT, că fară critica textuală acum am citi tot Biblia Catolică, cu cine ştie câte inovaţii adăugate între timp. Critica textuală - deşi poate pentru unii, (care nu ştiu ce este şi cu ce se mănâncă) este la limita blasfemiei - în realitate, dacă se situează pe principii logice, este ca un fel de arhivar, pentru buna înţelegere a textului şi contextului Bibliei.
Aşadar, pe de o parte "critica textuală" stopează apariţia unor adăugiri la textul Bibliei, iar pe de altă parte, limpezeşte textele adăugate între timp. Negreşit, şi aici trebuie rugăciune, pentru călăuzirea spiritului lui Dumnezeu.
Iată şi câteva nume de referinţă şi de marcă al domeniului: Erasmus, Stephanus, Griesbach, Tischendorf, Metzger, etc..
Poate unii ar tinde să creadă că "critica textuală" înseamnă să critici Biblia în sens negativ. Nicidecum. Critica textuală se ocupă pur şi simplu cu compararea textelor diferitelor manuscrise ale Bibliei, făcând inventarierea cuvintelor, a diferenţelor şi a altor aspecte, care duce la o evaluare.
În timp ce se adună, se contabilizează şi se studiaza noi şi noi texte ale manuscriselor, sau se reexaminează texte vechi, apar înţelegeri mai bune asupra textului primar, uneori alterat inconştient sau conştient de către traducători.
Aşa că, după cum sustineau Bruce Metzger, F. C. Kenyon şi alţi, avem nevoie de o restabilire a textelor, bineânţeles, este vorba doar despre acele texte, unde avem evidenţe (resurse directe sau resurse indirecte) că textul primar, cel original, numit textul autorului (textul autografic) a fost alterat.
Da, din păcate, s-au făcut şi “greşeli de copiere la superlativ (modificări intenţionate)”.
"Alterat conştient?" - vor întreba unii. "Dar în Biserica mea m-au învăţat că textul Bibliei s-a păstrat pur şi nealterat, deoarece Dumnezeu a avut grijă!" Da, aşa învaţă anumite Biserici, dar nu avem evidenţe că Dumnezeu a pus gardieni angelici şi CTC-işti angelici la masa traducătorilor sau în scriptorium-ul mănăstirilor. Din păcate, şi sunt evidenţe clare în acest sens, anumite texte (dar atenţie mare: nu toată Biblia (!) au fost modificate (modificate în sens coruptiv, negativ, de schimbare sau alterere a mesajului).
Putem vorbi de două tipuri de alterare: alterare individuală neorganizată, când în alterarea textului sau implicat doar traducătorii şi alterare colectivă organizată, când în alterarea textului s-au implicat mai mulţi şi a fost un proces organizat (fie de instituţia unui Sinod, fie de grupul unui lider bisericesc).
Evident, scopul acestor alterări nu a fost declarat ca fiind "scop de alterare a textului", ci din contra "scop de corectare a textului (în sensul de restabilire a textului original)", însă din păcate - deşi s-au făcut şi corecţii în acest sens - anumite aşanumite corecţii, au fost corecţii partinice, vădit influenţate de controversele doctrinale ale epocii, pentru a se putea susţine mai uşor anumite dogme şi a avea dovezi mai clare în a putea sancţiona pe ereticii care se opuneau Sinoadelor folosind manuscrisele aflate în posesia lor.
Referinţe în acest domeniu se găsesc în trilogia de critică textuala a renumitului biblist Bruce Metzger:
The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (1964; 2nd ed., 1968; 3d enlarged ed., 1992); Textul Noului Testament: Transmisia, Coruperea Şi Restaurarea Lui
The Early Versions of the New Testament: Their Origin, Transmission, and Limitations (1977);
Versiunile Timpurii Ale Noului Testament: Originea Lor, Transmisia Şi Limitele Lor
The Canon of the New Testament: Its Origin, Development, and Significance (1987).[3]
Canonul Noului Testament: Originea, Developarea Şi Semnificaţiile Lui
De asemenea F.C. Kenyon, "The Text of the Greek Bible" Textul Bibliei Grecesti, p. 241-242. şi Prof. Eberhard Nestle: "Textkritik des griechischen Testaments" Critica Textuală A Textelor Greceşti
Un caz aparte îl constituie cazul alterării Septuagintei şi a Textului Masoretic, aici intrând doar Vechiul Testament. Desigur, slavă Domnului, nu putem vorbi nici aici de o modificare generala a Bibliei, ci doar de unele texte. Dacă despre autorii Septuagintei (exceptând, poate carţile atribuite lui Moise, despre care se spune ca au fost traduse de traducători evrei) se poate spune ca au făcut anumite greşeli deoarece pe alocuri au tradus “interpretând textul original” (de aici şi neconcordanţa cu Textul Masoretic ... dar măcar au lăsat netraduse cuvintele pe care nu le-au înţeles), despre copiştii evrei se poate spune că pe alocuri au greşit, deoarece au tradus “ajutând textul original” cu părerea lor. Dar şi aşa, ce este greşit tot "rău" rămâne, dacă după cum spunea şi Domnul Isus, în cuvântul lui Dumnezeu totul contează. Desigur, se pune şi altfel problema, dacă nu cumva corecturile corectate sunt corecte?
Observăm totuşi, că modificările au fost notate. Deci, Dumnezeu tot a purtat de grijă, ca la timpul potrivit să se ştie adevărul. A se vedea Apendicele la The Companion Bible.
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://livingtheway.org/sopherim.html
Să sperăm, că între timp detectivii comparativi ai textelor sau altfel spus "criticii textuali", vor lămuri toate problemele care sunt cunoscute sau între timp vor fi cunoscute, legate de texul Bibliei, pâinea noastră spirituală cea de toate zilele. Eu cred ca acest domeniu nu trebuie tratat cu o înverşunată opoziţie habarnistă, nici cu delăsare sau superficialitate, ci trebuie făcut din el un domeniu de frunte, pentru o cât mai bună înţelegere a textului autorului şi nu al textului traducătorului. Mă refer doar la textele alterate.
Să stăm de vege, în pocăinţă, căci numai aşa vom găsi har pentru a înţelege corect Sfintele Scripturi (Daniel 12:10).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu