CE
AM AFLAT DINTR-UN ARTICOL SCRIS DE FOSTUL RABIN ŞEF AL ROMÂNIEI?
Despre "Traducerea Celor Şaptezei” de învăţaţi evrei, numită de greci “Hē metáphrasis
tôn Hebdomḗkonta”, dar cunoscută ca “Septuaginta” (abreviat LXX), am fost
învăţat să am o părere foarte bună. Până ce într-o zi, un prieten mi-a spus că
a întâlnit un înalt reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române, care, culmea, îi
spunea că această traducere nu este o traducere tocmai foarte bună. Desigur, nu
m-am lăsat “clătinat” de această discuţie, până ce fostul rabin şef al
României, Sorin Rosen, nu a postat un articol despre Septuaginta, pe siteul
dumnealui DvarTora. Aici spunea că după o veche tradiţie evreiască, după ce
acei rabini au terminat traducerea, un întuneric de trei zile s-a aşternut
peste ţara Egiptului, în care evreii din Iudeea au văzut un semn al
dezaprobării lui Dumnezeu. Traducerea a fost făcută la Alexandria, în Egipt, pe
timpul stăpânirii eleniste (greceşti), de după Alexandru Cel Mare. Distinsul fost
rabin şef al României dădea 13 exemple, de alterare (modificare) a textului,
dar nu este exclus să fi fost mai multe.
Ceea
ce m-a frapat în aceste modificări este că la un punct am observat o încercare
de a armoniza tradiţii saducheiste în redarea Tanakhului (Vechiului Testament).
Saducheii erau o partidă importantă a preoţilor (dintre preoţii evrei). Una din
părerile saducheiste de seamă era că nu există îngeri. Părerea aceasta este
ciudată, venind de la nişte preoţi evrei, având în vedere că îngerii sunt
menţionaţi atât de des în Vechiul Testament. Este de înţeles că saducheii nu ar
fi putut nega multitudinea de dovezi biblice, aşa că mai degrabă au încercat să
forţeze înţelesul anumitor texte, spre interpretarea că îngerii sunt de fapt o
faţă a lui Dumnezeu, cu formă umană. Nu este exclus ca prima traducere a
Vechiului Testament să fi fost de fapt o versiune de redare saducheistă, care
ulterior a fost corectată. O altă tradiţie evreiască, spune că în timpul celui
Al Doilea Templu din Ierusalim (construit după exilul babilonian), exista o
cameră în curtea Templului, unde fiecare evreu putea verifica acurateţea copiei
ce o avea din Vechiul Testament, după originalele de la Templu.
Din
diferite articole de pe net am mai aflat că după ce romanii conduşi de
generalul Titus, au distrus Templul în anul 70 e.n. au dus comorile şi sulurile
Vechiului Testament la Roma, fiind retrocedate evreilor abia în timpul lui
Severus, ca un semn al împăcării. Lucius Septimius Severus, a fost împărat
roman din 193 până în 211 şi le-a construit evreilor o sinagogă la Roma, dându-le
evreilor libertate de aşi practica religia, care până atunci a fost
obstrucţionată.
Însă
populaţia Romei urma să treacă prin multe vitregii (inclusiv evreii).
În
anul 388 are loc Bătălia de la Sisca, când hunii îi ajută pe romanii de la est
împotriva romanilor de la vest. Apoi Attila (395 – d. 453) a fost cel mai
puternic conducător al hunilor, domnind între anii 433–453 şi terorizând ambele
tabere.
Hunii
au vrut să jefuiască Roma, dar au fost înduplecaţi de episcopul Romei şi s-au
întors. Totuşi Jefuirea Romei a avut loc mai înainte pe 24 august 410, în
timpul domniei împăratului roman occidental, Flavius Honorius.
Apoi,
la doi ani după moartea lui Attila, Roma a fost jefuită de trupele vizigote ale
lui Alaric I. În 455, Roma a fost din nou jefuită, de către vandalii conduși de
Genseric. Se spune că ei au dus în Africa sfeşnicul şi alte artefacte luate de
către Titus din Templu. Apoi, în anul 476, Romulus Augustus, ultimul împărat al
Imperiului Roman de Apus este detronat de către Odoacru, un ofiţer din garda
imperială, ajuns comandant al armatelor confederate germanice, aliate Romei. În
această perioadă tumultuoasă originalele Vechiului Testament aduse la Roma,
s-au pierdut.
Începând
cu secolul VII AD (după unii comentatori chiar din secolul V AD sau şi mai
repede – din timpul celui de al doilea templu din Ierusalim), cei care au
copiat Scripturile ebraice au început un proces de standardizare a textului
ebraic, pentru a face o singură versiune.
Însuşi
faptul că au existat în circulaţi mai multe versiuni ale Tanakhului, ar trebui
să ne pună în gardă, ca să săpăm mai adânc şi să eliberăm Scriptura de
influenţa mâinilor străne, care au corupt-o.
Unora
li s-ar putea părea straniu, ca Biblia să fi fost modifcată la traducere, însă
faptele sunt de necontestat.
MĂRTURIILE
DIN NOUL TESTAMENT ŞI MASORA, ÎNTĂRITE DE EPISCOPUL AMBROSIE DIN MILAN
Le amintesc
celor care nu au băgat de seamă, că în timpul apostolului Pavel, situaţia se
prezenta în felul următor:
“Căci
noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inima
curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.”
(2Cor.2:17)
Poate
că unora le pare că aici este vorba doar de stâlcirea Vechiului Testament prin
răstălmăcirea lui, însă episcopul Ambrosie din Milan, arată – posibil după un
studiu comparativ, căci sulurile originale ale Vechiului Testament mai puteau
fi în Italia pe timpul său şi puteau fi consultate - că autorii Septuagintei au făcut diferite
modificări în text, fapt pentru care Biserica Apuseană a renunţat la
Septuaginta şi a decis să facă o nouă traducere.
"Sfântul
Ambrozie, în latină Sanctus Ambrosius, în italiană Sant'Ambrogio, în engleză
Saint Ambrose, (* ca. 339, Colonia Augusta Treverorum, azi Trier - † 4 aprilie
397, Mediolanum, azi Milano) a fost un episcop, teolog și unul din cei patru
părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii." Wikipedia
El
s-a luptat pentru folosirea Vechiului Testament în Biserică şi nu oricum, ci
după un text fidel.
Papa
de atunci l-a însărcinat pe Ieronim - Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca.
347, Stridon, Dalmația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), să facă
o călătorie în Iudeea şi să traducă Vechiul Testament după surse credibile.
Comentariile
copiatorilor textului ebraic al Vechiului Testament sunt numite Masora. Ele ne
dau o arecare lumină asupra textului original, în locul în care acesta a fost
modificat, însă şi ele urmează nu originalul, ci un stereotip (mod familial,
dar greşit) de redare, lăsând problema doar pe jumătate rezolvată.
De
exemplu, într-o notă din Masora, ni se spune că Dumnezeu stătea în faţa lui
Avraam, dar tradiţia a modificat fraza, ca Avraam să stea în faţa lui Dumnezeu,
ca să nu pară straniu. Acest lucru nu ar fi straniu, cum ar fi acum, dacă acolo
cândva, în timpurile de înaintea saducheilor, fraza ar fi sunat altfel.
Dacă
facem un exerciţiu de gândire, am putea deduce, cauza pentru care nu putea să
stea Avraam în faţa lui Dumnezeu. Biblia arată clar că Dumnezeu nu poate fi
văzut şi n-a fost văzut de nici un om. De aici deducţia este cară: Dumnezeu nu
a apărut niciodată în faţa cuiva. Toate textele care arată acum altfel, sunt
siluite, adică modificate, pentru a induce în eroare pe cititor şi astfel autorii
saduchei să îşi poată susţine pleodaria.
Avem
un exemplu clar în Geneza 18:1. Textul Masoretic arată că în original aici este
numele lui Dumnezeu, Yehovah şi astfel textul sună aşa: “Yehowah i s-a arătat la stejarii
lui Mamre, pe când el şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.” - însă
acest lucru este imposibil, după cum i-a arătat Dumnezeu lui Moise:
“Domnul
(în TM ebr. Iehova) a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate
omul să Mă vadă şi să trăiască!" (Exod.33:20)
Aşadar
Geneza 18:1 trebuia să sune cândva altfel, decâte este el acum:
Doar
un singur cuvânt eliminat ar putea susţine ipoteza saducheistă:
Geneza
18
1. Îngerul
lui Yehowah i s-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când el şedea la uşa
cortului, în timpul zădufului zilei. (vezi nota 1)
2. El a
ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei oameni (anasim) stăteau în picioare
lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a
plecat până la pământ (areţah).
3. Apoi a
zis îngerului lui Yehowah (vezi nota 1): "Dacă am căpătat favoare în ochii
tăi, nu trece, rogu-te, pe lângă robul tău (abdeka).
4. Îngăduie
să se aducă puţină apă, şi spală-ţi picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul
acesta.
5. Am să mă
duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi
vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru."
"Da, fă cum ai zis", i-au răspuns ei.
6. Avraam
s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: "Ia repede trei măsuri de făină
albă, frământă şi fă turte."
7. Şi Avraam
a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l
gătească în grabă.
8. Apoi a
luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea
lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.
9. Atunci ei
i-au zis: "Unde este nevasta ta, Sara?" "Uite-o în cort", a
răspuns el.
10. Şi el a
zis: "La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată
că Sara, nevasta ta, va avea un fiu." Sara asculta la uşa cortului, care
era înapoia lui.
11. Avraam
şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala
femeilor.
12. Sara a
râs în sine, zicând: "Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Şi domnul
meu (adoni, substantiv, masculin, singular), (bărbatul – nu există în textul
ebraic), (de asemenea – nu există în textul ebraic), fiind bătrân."
13. Îngerul
lui Yehowah a zis lui Avraam: "Pentru ce a râs Sara, zicând: "Cu
adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?"
14. Este
oare ceva prea greu pentru Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce
la tine, şi Sara va avea un fiu."
15. Sara a
tăgăduit şi a zis: "N-am râs!" Căci i-a fost frică. Dar el a zis:
"Ba da, ai râs!"
16. Oamenii
(ha-anasim) aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a
plecat cu ei, să-i petreacă.
17. Atunci
îngerul lui Yehowah a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?…
18. Căci Avraam
va ajunge negreşit un neam (goy) mare şi puternic, şi în el vor fi
binecuvântate toate neamurile (goyei) pământului (ha-areţ).
19. Căci eu
îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină
calea lui Dumnezeu, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Dumnezeu să
împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit"…
20. Şi
îngerul lui Yehowah a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a
mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
21. De aceea
mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit
până la mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti."
22. Oamenii
(ha-anasim) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot
înaintea îngerului lui Yehowah.
23. Avraam
s-a apropiat şi a zis: "Vei nimici tu oare şi pe cel drep (ţaddik) cu cel
nelegiuit (rasha)?
24. Poate că
în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de drepţi (ţaddikim): îi vei nimici oare şi
pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de drepţi (ţaddikim),
care sunt în mijlocul ei?
25. Să omori
pe cel drept împreună cu cel nelegiuit, aşa ca cel drept să aibă aceeaşi soartă
ca cel nelegiuit, departe de tine aşa ceva! Departe de tine! Cel ce judecă tot
pământul (haareţ) nu va face oare dreptate?"
26. Şi
îngerul lui Yehowah a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de drepţi în
mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor."
27. Avraam a
luat din nou cuvântul şi a zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Iată,
am îndrăznit să vorbesc, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
28. Poate că
din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată
cetatea?" Şi el a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci
şi cinci."
29. Avraam
I-a vorbit mai departe şi a zis: "Poate că se vor găsi în ea numai
patruzeci." Şi el a zis: "N-o voi nimici pentru cei patruzeci."
30. Avraam a
zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Să nu te mânii, dacă voi mai
vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci." Şi el a zis: "N-o
voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci."
31. Avraam a
zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Iată, am îndrăznit să vorbesc.
Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci." Şi el a zis: "N-o voi
nimici, pentru cei douăzeci."
32. Avraam a
zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Să nu te mânii, dacă voi mai vorbi
numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece." Şi el a
zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece."
33. După ce
a isprăvit de vorbit lui Avraam, îngerul lui Yehowah a plecat. Şi Avraam s-a
întors la locuinţa lui.
Nota 1: În
studiul meu la acest subiect am ajuns la un capitol interesant, unde am
petrecut foarte mult timp şi am căutat foarte mult nişte răspunsuri. Nu spun că
le-am aflat pe toate. Nici că ce am aflat ar fi sută la sută exact. Vreau să
prezint aici o ipoteză şi nu ceva concret. Ea poate fi dărâmată sau
consolidată, sau poate va rămânea în suspensie.
Am aflat că
s-au făcut schimbări intenţionate la copiere, de către scribii evrei din
antichitate. Unele se ştiu, altele nu, deoarece au fost ascunse cu grijă. În
plus nu ştiu dacă notele masoreţilor prezintă tot sau numai unele nuanţe ale
textului original.
Anexa Bibliei însoțitoare a lui EW
Bullinger și fostului rabin șef al României Sorin Rosen pe siteul Dvartora ne
arată că scribii evrei au făcut unele modificări în textul Bibliei. Văzând că
au fost făcute corecții și recorecții ulterioare, cât de sigur putem fi de un
text controversat?
Scribii
numiţi masoreţi enumerau unele modificări ale scribilor evrei de înaintea lor, de
exemplu tetragrama (numele divin) mai apărea în 134 de locuri
în plus, dar nu se ştie în ce context. Eu prezint aici o ipoteză contextuală,
care poate fi corectă sau greşită.
Conform cu
lista lui Ginsburg din Massorah, Vol.. I, pp. 25, 26, § 115, numele divin mai
apare la Geneza: 18:3,27,30,31,32.
Dar care era textul original înainte
de corectare, dacă aici era numele lui Dumnezeu? În textele traduse acum,
numele Creatorului nu apare în Geneza 18:3, deși lista din Masora îl conține.
Exemple
Noua Versiune Internațională
„El a spus: „Dacă am găsit har în
ochii tăi, domnul meu, nu trece pe robul tău.”
Noua Traducere Vie
„Stăpâne”, a spus el, „dacă vă place,
opriți-vă aici pentru o vreme.”
Versiunea Standard Engleză
„și a zis: „Doamne, dacă am găsit har
înaintea Ta, nu trece pe lângă robul Tău.”
Biblia De Studiu Berean omite la fel
redarea numelui divin şi practic toate versiunile care apar la sectiunea
traduceri paralele a siteului Biblehub, fac la fel. Nu am gasit nici o traducre
în afară de cea a Martorilor lui Iehova – numită Traducerea Lumii Noi, care să
redea aici numele divin. Însă ei – din punct de vedere biblic, expus la Ioan
1:14 şi 1Ioan 4:12 – îl redau greşit:
3 Și a zis: „Iehova, dacă am găsit
favoare în ochii tăi, te rog, nu-l ocoli pe slujitorul tău!
30 Însă Avraam a continuat: „Te rog,
Iehova, nu te aprinde de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc: Să zicem că acolo se
găsesc doar 30”. El a răspuns: „Nu-l voi
distruge dacă voi găsi acolo 30”.
31 Dar
Avraam a continuat: „Te rog, iartă-mă că îndrăznesc să-i vorbesc lui Iehova: Să
zicem că acolo se găsesc doar 20” El a răspuns:
„Nu-l voi distruge datorită celor 20”.
32 În
cele din urmă, Avraam a zis: „Te rog, Iehova, nu te aprinde de mânie, ci
lasă-mă să mai vorbesc numai de data aceasta: Să zicem că acolo se găsesc doar
10”
Avraam nu a ştiut la masă că aceştia
sunt fiinţe cereşti, pănă ce ei nu s-au descoperit lui, cine sunt cu adevărat.
Cum ar fi putut atunci să se adreseze acolo în această manieră „Iehova, ...
te rog ... (versetul 3)”?
Textul de la
Evrei 13:2, arată tocmai acest fapt, că la masă ei nu au ştiut cine sunt acei
oaspeţi “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit
fără să ştie pe îngeri (şi nu pe Yehowah, cum spun unii).”
Abia după
servirea mesei, unul dintre îngeri (şeful delegaţiei), a decis să spună lui
Avraam, cine sunt:
Atunci
îngerul lui Yehowah a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?… -
Abia acum află Avraam, cu cine are a face. Nu cu Dumnezeu însuşi, ci cu îngerii lui Dumnezeu.
De ce avem
totuşi o altă versiune în Biblia de acum?
Când partida
saducheilor, care nu credeau în îngeri, a ajuns la putere, au căutat să
modifice toate textele, în aşa fel, ca îngerii să pară a fi Dumnezeu însuşi:
Fapte 23:8.
Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii
le mărturisesc pe amândouă.
Geneza
19
1. Cei doi îngeri (în ebraică aici este “malakim”) au
ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a
sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ (areţah).
2. Și el a spus: Iată domnii mei (vezi nota 1), intraţi,
vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă
picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum."
"Nu", au răspuns ei, "ci vom petrece noaptea în uliţă."
3. Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat
în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat.
4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii (weanşe) din
cetate, oamenii (anşe) din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot
norodul (haam) a alergat din toate colţurile.
5. Au chemat pe Lot şi i-au zis: "Unde sunt
oamenii (haanasim) care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la
noi, ca să ne cunoaştem (wenedeah) cu aceştia (oţam)."
6. Lot a ieşit afară la ei (alehem), la uşă, a încuiat
uşa după el
7. şi a zis: "Fraţilor (ahay), vă rog, nu faceţi
o asemenea răutate!
8. Iată că am două fete (banot) care nu ştiu de bărbat
(iş); am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi
nimic acestor oameni (laanasim), fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei
mele."
9. Ei au strigat: "Pleacă!" Şi au zis:
"Ca unul (ehad) ce a venit să locuiască aici ca un străin, acum vrea să
facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor." Şi,
împingând pe bărbatul (haiş) Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
10. Dar oamenii (haanasim) aceia au întins mâna, au
tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.
11. Iar pe oamenii (haanasim) care erau la uşa casei
i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se
trudeau să găsească uşa.
12. Oamenii (haanasim) aceia au zis lui Lot: "Pe
cine mai ai aici? Gineri (haţan), fii (ubaneka) şi fiice (ubanoteka) şi tot ce
ai în cetate: scoate-i din locul acesta.
13. Căci noi avem să nimicim locul acesta, pentru că a
ajuns mare plângere înaintea lui Dumnezeu împotriva locuitorilor lui. De aceea
ne-a trimis Dumnezeu, ca să-l nimicim (vezi nota 2)."
14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care
luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul
acesta; căci Dumnezeu are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau
că glumeşte (vezi nota 2).
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de
Lot, zicând: "Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află
aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii."
16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au
apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Yehowah
voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.
17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis:
"Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din
câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."
18. Lot a zis îngerului lui Yehowah: "O! Nu!! (vezi
nota 3)
19. Iată că am căpătat trecere înaintea ta şi ai
arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la
munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să
fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi va
trăi sufletul (nafsi) meu!"
21. Şi El i-a zis: "Iată că-ţi fac şi hatârul
acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic
până nu vei ajunge acolo." Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele
Ţoar.
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în
Ţoar.
24. Atunci îngerul lui Yehowah a făcut să plouă peste
Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Yehowah din cer.
25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată
câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.
26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut
într-un stâlp de sare.
27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi
s-a dus la locul unde stătuse înaintea îngerului lui Yehowah.
28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi
spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca
fumul unui cuptor.
29. Când a nimicit Dumnezeu (Elohim) cetăţile câmpiei,
Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin
care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
30. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele
două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră,
cu cele două fete ale lui.
31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: "Tatăl
nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre
la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne
culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."
33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în
noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat
de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere:
"Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să
bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne
păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."
35. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea
aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă
nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel
însărcinate de tatăl lor.
37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus
numele Moab; el este tatăl moabiţilor din ziua de azi.
38. Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a
pus numele Ben-Ammi: el este tatăl amoniţilor din ziua de azi.
Nota
1: Aici adonay este
la plural masculin, iar la Geneza 18:3 adonay este la singular masculin.
Nota
2: În aceste versete apare numele lui Dumnezeu în Textul Masoretic, dar este un
exces de zel al unui scrib – care a înlocuit cuvântul original, care putea fi
Elohim sau El Shadday, pentru că, după cum am arătat până acum, nici un om nu a
cunoscut acest nume până la Moise. Exod 6:3 "Eu m-am arătat
lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic (El-Shadday), dar
nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Yehowah".
Nota 3: Masora sesizează că aici a fost numele lui
Dumnezeu în original, dar scribii de orientare saducheistă, care nu credeau că
există îngeri, au eliminat cuvântul înger. Fapte 23:8. Căci saducheii zic că nu este înviere,
nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.
