CUM SĂ-I AJUTĂM PE MAHOMEDANI (Să devină creştini)?

 

CUM SĂ-I AJUTĂM PE MAHOMEDANI (Să devină creştini)?

 

Pace vouă!

 

În repetate rânduri, Domnul Isus a avertizat că vor veni profeţi falşi.

Matei 24:11

Nouă Traducere În Limba Română

Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi.

 

A fost Mahomed un profet adevărat? Putem ţine învăţăturile lui Domnului Isus şi ale lui Mahomed, cum fac cei de la noua religie numită crislam?

Dacă comparăm anumite învăţături ale lui Mahomed cu cele ale Domnului Isus, aflăm că nu sunt compatibile.

 

Cum să te apropii de un musulman, ca să îi vesteşti Vestea Bună (Evanghelia)?

Descoperă-i originile religiei sale!

 

Mahomed s-a născut în oraşul Mecca din Arabia. Numele bunicului său era Abdul Mutallib, numele tatălui fiind Abd-Allah. Bărbaţii din familia lui slujeau în templul din acest oraş, ca supervizori. Centrul religios al Arabiei era templul Ka'aba din Mecca, unde idolatria era omniprezentă prin cele 360 de statui idoleşti.

Se spune ca Arabii aveau 360 de idoli, un idol pentru fiecare zi a anului (o lună fiind compusă atunci din 30 de zile). Panteonul începea cu zeul suprem Allah şi zeiţa supremă Aşira, continua cu cele trei gemene ale cuplului Al-Lat, Manat şi Al-Uzza, apoi cu alţi fii şi fiice, printre care unii dintre zei erau mai principali, ca Anat, Hubaal şi Wadd, etc..

Una dintre practiciile idoleşti era sacrificiul unui copil sau mai mulţi ca jertfă. La un eveniment Abdul Mutallib şi-a dus fii la zeul unde se aduceau jertfe umane şi a tras la sorţi care din ei urma să fie sacrificat. Sorţul a căzut pe copilul Abd-Allah, dar a fost răscumpărat în schimbul a o sută de cămile (ceea ce arată că familia stătea relativ bine din punct de vedere economic). Abdul Mutallib era erou al oraşului, după ce a redescoperit izvorul de apă ce alimenta oraşul, ce fusese astupat la un asediu. Totuşi, familia lui Mahomed pierde controlul asupra templului şi în conflict Abd-Allah (tatăl lui Mahomed) este ucis violent. Unii din membrii clanului trec la creştinism. În acest context se naşte Mahomed.

 

Despre naşterea religiei islamului circulă anumite informaţii pe care nu toţi musulmanii le cunosc.

O astfel de informaţie este despre Sargis Bahîrâ.

 

Bahira în tradiţia creştină

 

Sebeos (în armeană: Սեբեոս; fl. 661), cunoscut și sub numele de Sebeos din Bagratunis, a fost un istoric, scriitor și cronicar armean din secolul al VII-lea AD. El este sursa principală a războaielor romano-persane din secolul al VII-lea. Sebeos este binecunoscut pentru munca sa despre istoria armeană, cea mai notabilă lucrare a sa fiind Istoria lui Heraclius.

 

Aparținând dinastiei Bagratuni, Sebeos a fost un episcop creștin şi a fost printre cei optsprezece episcopi, care au participat la Sinodul al IV-lea din Dvin, capitala medievală a Armeniei. La un moment dat, a început să scrie despre istoria armeană și în curând a compilat Istoria lui Heraclius, care este cunoscută și sub numele de Istoria lui Sebeos. Lucrarea conține evenimente până în 661 și, prin urmare, se crede că Sebeos a murit după 661.

 

Scrierile sale sunt valoroase ca una dintre puținele surse intacte care au supraviețuit care relatează despre Armenia din secolul al VI-lea și teritoriile ei înconjurătoare. Istoria lui Sebeos conține descrieri detaliate din perioada supremației sasanide în Armenia până la cucerirea musulmană din 661. El este, de asemenea, unul dintre cei mai timpurii istorici non-musulmani care au scris despre Mahomed și Califatul Rashidun.

 

Sebeos scrie despre Muhammad următoarele:

 

    „În vremea aceea, un om din aceiași fii ai lui Ismael, al cărui nume era Mahomed, un negustor ... a fost învățat și informat în istoria lui Moise.”

 

După cum vedem, acest istoric vorbeşte despre Mahomed ca despre un om care a fost învățat și informat în istoria lui Moise. Aşadar se naşte întrebarea: Cine a fost mentorul lui Mahomed?

 

Variațiile legendei Bahīrā pot fi găsite și în tradiția armeană scrisă. În timp ce Sebeos arată că fondatorul religiei islamice era bine versat în istoria lui Moise, Towma Arzruni descrie mai în detaliu în secolul al 10-lea cine a fost mentorul lui Mahomed.

Towma a început să scrie Istorie cândva în anii 870AD. La fel ca și alte istorii compuse de istorici armeni, primul volum începe la începutul națiunii armene și se termină la mijlocul secolului al V-lea. Cu toate acestea, cele mai valoroase contribuții ale lui Towma se găsesc în volumele al doilea și al treilea, care detaliază cu exactitate viața armenilor sub stăpânirea califatelor arabe și în special expediția militară arabă din 851 condusă de generalul turc Bugha al-Kabir, consecințele ei ulterioare și înființarea statului independent Bagratid la nord de Lacul Van. Data exactă la care Tovma și-a terminat opera este necunoscută, deși unii istorici au stabilit că aceasta a fost compusă cândva după 905.

El descrie mai întâi cum a ajuns Mohamed la putere cu ajutorul evreilor și apoi a menționat moartea profesorului său, Bahira:

Când a văzut Bahira că Mahomed a devenit puternic, el a mers la Mohamed și ia amintit că el a fost profesorul lui și a cerut să îl favorizeze. Dar Mohamed, care se prefăcea că a fost învățat de un înger şi nu de un om, a reacționat supărat și l-a ucis în secret pe Bahīrā.    

Potrivit lui Moses Daskhurants, un contemporan al lui Arzruni, Muhammad l-a omorât pe profesorul său ca pe un martor nedorit din același motiv. Publicul lui Muhammad a aflat de la spioni că cunoașterea lui mare, pe care a proclamat-o, nu a venit de la un înger așa cum s-a afirmat, ci de la un om cu care Mahomed a ţinut legătura pe ascuns, timp de mai mulţi ani.

Teologul bizantin Eutimie Zigabenus (a doua jumătate a secolului al 11-lea) scrie despre împrejurarea în care s-a produs crima: Mohamed l-a ucis pe Bahira după ce aceştia au băut vin și s-au certat, după care lui Mahomed îi pare rău de ce a făcut şi interzice vinul. Mai există o sursă care confirma, că la început musulmanii consumau vinul, şi unii musulmani stabiliţi în Etiopia, nu au fost de acord cu interzicerea vinului de către Mahoded, aşa că s-au separat de el.

 

Mai sunt şi alte surse creştine care conţin această versiune: Tânărul Mahomed întâlneşte în Siria un călugăr pe nume Sergius Bahīrā (Sargis). Bahira devine profesorul acestui tânăr şi botează pe Mohamed în credința nestoriană. Mohamed ascultă de Bahira timp de 23 de ani şi îndeplinește toate instrucțiunile pe care le dă acesta cu scopul ca Mahomed să devină un om mare. La un moment intervine o ceartă între ei doi şi Mahomed îşi ucide profesorul care acum îi este incomod.

 

Legenda Bahīrā

 

Conform legendei Bahīrā din biografia lui Mahomed de la începutul secolului al VIII-lea, se spune că el a văzut sigiliul profeției (un semn de naștere) între umerii lui Mahomed și semnele pe care se presupune că evreii și creștinii le aveau și ei în scrierile lor. Se spune că el i-a prezis chemarea sa profetică lui Mahomed, în vârstă de 12 ani, și, potrivit unei legende creștine speciale, a fost considerat a fi profesorul lui Mahomed.

 

Sergius Bahira este menționat de Petrus von Cluny într-o scrisoare din 1141 către Bernhard von Clairvaux despre Mahomed.

 

    „Între timp, diavolul, ...l-a trimis pe călugărul Sergius, adeptul ereticului Nestorie, care fusese izgonit din biserică, în acele zone ale Arabiei și l-a adus pe călugărul eretic împreună cu profetul mincinos. Așa că Sergius a adăugat ceea ce îi lipsea lui Mahomed: el a interpretat pentru el Sfintele Scripturi din Vechiul și Noul Testament – ​​desigur, după înțelegerea profesorului său Nestorie, care neagă că Mântuitorul nostru este Dumnezeu; parțial la propria discreție. În același timp, l-a amuzat cu fabulele scripturilor apocrife și, în cele din urmă, l-a făcut creștin nestorian.”

 

Sionistul american Richard Gottheil a scris Legenda creștină despre Bahira în jurul anului 1898, o traducere din siriacă bazată pe copia lui Eduard Sachau a înregistrării lui Isho'yahb (în arabă: Mar Isho'yabh).

 

 

Bahira în tradiția islamică

 

Povestea întâlnirii lui Muhammad cu Bahira apare şi în lucrările istoricilor musulmani timpurii Ibn Hisham (mort în 833 d.Hr.), Ibn Sa'd al-Baghdadi (784–855) și Muhammad ibn Jarir al-Tabari (839–923), ale căror versiuni diferă în unele detalii. Tânărul Muhammad, pe atunci în vârstă de nouă sau doisprezece ani, l-a cunoscut pe Bahira în Bahrain în timp ce călătorea cu o caravană din Mecca, însoțindu-l pe unchiul său Abu Talib ibn ‘Abd al-Muttalib. Când caravana a trecut pe lângă chilia sa, călugărul a invitat negustorii la un ospăţ. Au acceptat invitația, lăsându-l pe băiat să păzească cămilele. Bahira, totuși, a insistat ca toți cei din caravană să vină la el. Apoi, un eveniment pe care el l-a interpretat ca fiind miraculos ia indicat călugărului că Mahomed va deveni profet:

Când stătea sub un copac, ramurile lui se mișcau pentru a-l umbri, iar mișcarea unui nor îl însoţea pe Mahomed indiferent de ora din zi. Călugărul i-a dezvăluit viziunile sale despre viitorul lui Mahomed unchiului băiatului (Abu Talib), avertizându-l să păstreze copilul de evrei (în versiunea lui Ibn Sa'd) sau de bizantini (în versiunea lui al-Tabari). Atât Ibn Sa'd, cât și al-Tabari scriu că Bahira a găsit anunțul venirii lui Muhammad în evangheliile originale, nealterate, pe care le deținea (de fapt nişte cărţi apocrife).

 

Ipoteza celor două surse

 

Este posibil ca Bahira să nu fi fost singura sursă de montorat în viaţa lui Mahomed.

O tradiție atribuită lui Ibn Shihab al-Zuhri în lucrările lui Abd al-Razzaq al-San‘ani, apare figura nenumită a unui rabin din orasul Tayma, în loc de un călugăr creștin sirian. Acesta îl avertizează pe Abu Talib împotriva aducerii lui Mahomed în Siria, deoarece prezice că Mahomed va fi ucis de evreii sirieni dacă aceștia vor afla. Ca răspuns, Abu Talib s-a întors la Mecca cu nepotul său.

 

Mahomed numit ca find „un sabi”

O sursă arată că Mahomed a fost considerat de către unul dintre contemporani ai săi ca fiind „un convertit” (sabi), la un grup care îşi spunea sabeeni (convertiţii). Posibil să fi fost converti la o grupare iudeo-creştină nestoriană saula o ramură a ebioniţilor sau elkhasaiţilor...? În urmă cu câţiva ani pe History Channel se arăta că până la moartea soţiei sale (prima soţie) el a fost un convertit la cultul ei iudeo-creştin, iar după moartea soţiei mahomed schimbă treptat învăţăturile acestui cult, formând un cult propriu.

 

Soţiile lui Mahomed

 

Khadijah bint Khuwaylid (595–619)

În anul morţii primei soţii (619) el se recăsătoreşte cu două femei:

Sawda bint Zamʿa (619–632)

Aisha bint Abi Bakr (619–632)

Apoi urmează

Hafsa bint Umar (624–632)

Zaynab bint Khuzayma (625–627)

Hind bint Abi Umayya (629–632)

Zaynab bint Jahsh (627–632)

Juwayriya bint al-Harith (628–632)

Ramlah bint Abi Sufyan (628–632)

Rayhana bint Zayd (629–631)

Safiyya bint Huyayy (629–632)

Maymuna bint al-Harith (630–632)

Maria al-Qibtiyya (630–632)

În plus avea şi concubine.

 

Concluzie

 

Numele și afilierile religioase ale călugărului variază în diferite surse creștine, dar au o sursă comună, care a fost un personaj real din timpul lui Mahomed. De exemplu, Ioan Damaschin (d.749), un scriitor creștin, afirmă că Mahomed „după ce a discutat cu un călugăr arian, și-a conceput propria erezie”. Abd-al-Masih al-Kindi îl numește Sergius și scrie că mai târziu acesta a luat numele de Nestorius. Pentru Al-Kindi Bahira era un nasorean, un grup combinat de obicei cu nestorienii. După secolul al IX-lea, polemiciștii bizantini se referă la el ca Baeira sau Pakhyras, ambele fiind derivate ale numelui Bahira și îl descriu ca pe un iconoclast (luptător contra icoanelor). Uneori, Bahira este numit iacobit sirian sau arian. Biografiile polemice creștine timpurii ale lui Mahomed împărtășesc susținerea că orice presupus analfabetism al lui Mahomed nu a implicat că el a primit instrucțiuni religioase doar de la un duh pe care el l-a identificat cu îngerul Gabriel, ci şi de la Bahira - un profesor religios secret al lui Mahomed.

Iată de ce unii consideră islamul a fi o sectă creştină, fondată de tandemul Bahira - Mahomed, având grave abateri de la învăţăturile Evangheliei, atât din partea lui Bahira, cât şi din partea lui Mahomed.

 

Biografie

Abdallah din clanul Quraysitilor a fost tatăl lui Mahomed - iar acesta s-a născut cu putin timp, după ce tatăl său a fost ucis, de un clan rival. Astfel, el a ajuns să fie crescut de bunicul şi după moartea acestuia de unchiul său, care era creştin.

Mohamed (Muhammad) fondatorul Islamului s-a născut în anul 570 la Mecca şi a murit în iunie 632, la Medina, de pe urma unei otrăviri, după care a suferit câţiva ani. Abdallah din clanul Quraysitilor a fost tatăl lui Mahomed, iar acesta s-a născut cu putin timp, după ce tatăl său a fost ucis violent. La vârsta de şase ani rămâne orfan şi de mamă, iar restul copilăriei îl va petrece în familia unchiului său (fratele mamei sale). Copil fiind păstoreşte cămile, iar mai apoi îl însoţeşte pe unchiul său în călătorii de negoţ. La 10-12 ani face cunoştinţă cu călugărul nasorean elchesait Sergius Bahira (elcesaiţii au fost o ramură a ebioniţilor, o sectă iudeo-creştină), care prevesteşte că va fi ultimul dintre profeţi. La 25 de ani se căsătoreşte cu o văduvă bogată, evreică după neam, pe nume Khadigea (mai în vârstă ca el cu 15 ani) cu care va avea şase copii. După ce i-au murit cei doi fii, se retrage să mediteze într-o peşteră (pestera de pe Hira). Acolo, conform tradiţiei, în anul 610, pe când avea 40 de ani, este vizitat de un duh care i-a declarat că este îngerul Gabriel, de care el se sperie îngrozitor şi fuge acasă crezând că e un demon. Consoarta se îmbracă seducător ca să vadă dacă e un demon sau un înger şi datorită faptului că Mahomed nu îl mai vede acolo, trag concluzia că a fost un înger, soţia fiind prima convertită, apoi vin şi alţii. Opozanţii păgâni instituie o blocada economică asupra lor, bogătaşa Khadigea sărăceşte şi chiar moare din cauza sărăciei, iar în cele din urmă liderii păgâni hotărăsc lichidarea fizică a lui Mahomed. Trei zile stă ascuns într-o peşteră după care fuge la rudele sale din Yatrib (Medina). Acolo se întăresc şi pornesc un război de gherilă împotriva liderilor păgâni din Mecca, pe care îi silesc la o înţelegere. Mahomed face un armistiţiu de lungă durată cu liderii din Mecca, pentru a adormi vigilenţa acestora, iar când aceştia se pregătesc mai puţin, porneşte împotriva lor. Luaţi total pe nepregătite, aceştia nu depun nici cea mai slabă împotrivire ci deschid porţile oraşului. Mahomed intră triumfător. Curăţă templul de idoli şi instituie reformele sale, înlăturând rând pe rând opozanţii care au mai rămas.

 

Cum a început scrierea Coranului, dacă Mahomed nu a ştiut carte?

 

Se spune că în timpul obişnuitei sale rugăciuni în peştera de pe Hira, i s-a înfăţişat un duh care s-a dat Arhanghelul Gabriel şi care i-a poruncit să citească. Mohamed i-a răspuns că nu ştie carte, s-a înspăimântat grozav şi a fugit acasă.

Aşadar Mahomed nu a scris Coranul, ci l-a dictat unui scrib, care a fost secretarul lui. Acest scrib văzând că Mahomed face schimbări doctrinare, îndepărtându-se de niste adevăruri fundamentale, ca de exemplu renunţarea la monoteism (a se vedea controversa versetelor satanice), a renunţat să mai fie secretarul lui şi a renunţat la credinţă. El ceruse prin Coran ca zeiţele Al-Lat, Uzza şi Manat să fie considerate mijlocitoare înre credicioşi şi Allah. Speriat de eveniment şi de frică ca această rebeliune să nu fie urmată şi de alţii, Mahomed recunoaşte că a fost înşelat de Satana, corectează Coranul, eliminând versetele introduse de Diavol, iar secretarul lui revine la credinţa musulmană. Există şi o altă versiune, care spune că el a fost ucis la porunca lui Mahomed.

 

Domnul Isus a predicat iubirea şi nu a cerut adepţilor săi să se impună cu forţa armelor, cum a cerut Mahomed. Deci, numai unul din aceşti doi, putem urma:

 

Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, (Mat.5:44)

          Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? (Mat.5:46)

          Dar Eu va spun voua care Ma ascultati: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, (Luc.6:27)

          Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. (Luc.6:32)

          Voi insa iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Preainalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai. (Luc.6:35)

          Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. (Ioan.13:34)

          Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. (Ioan.14:15)

    Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. (Ioan.15:12)

           Va poruncesc aceste lucruri, ca sa va iubiti unii pe altii. (Ioan.15:17)

          In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. (Rom.11:28)

          Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. (Rom.12:10)

          Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii a implinit Legea. (Rom.13:8)

          Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, (Efes.5:25)

          Barbatilor, iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele. (Col.3:19)

          Cat despre dragostea frateasca, n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii, (1Tes.4:9)

          si iubiti in adevar pe toti fratii care sunt in toata Macedonia. Dar va indemnam, fratilor, sa sporiti tot mai mult in ea. (1Tes.4:10)

          pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, (1Pet.1:8)

          Deci ca unii care prin ascultarea de adevar v-ati curatat sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima; (1Pet.1:22)

          Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului! (1Pet.2:17)

          Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. (1Ioan.2:15)

          Iuda, rob al lui Isus Hristos si fratele lui Iacov, catre cei chemati, care sunt iubiti in Dumnezeu Tatal si pastrati pentru Isus Hristos: (Iuda.1:1)