DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI (P3)

 

3. Porunca cumpărării mieilor de Paşte pe 10 Abib şi a ţinerii lor până pe 14 Abib

 

VDC Exodul 12: 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara (amurg – alte traduceri).

 

Din calendarul prezentat la punctul 2 vedem că ziua de 10 Abib era într-o vineri din a doua săptămână a lunii, după care urma şabatul (ziua de odihnă la evrei), iar după încă trei zile era 14 Abib, în a treia zi a săptămânii, adică într-o marţi.

 

"Sărbătoarea Azimelor, numit Paştile (în ebraică “Trecerea”), se apropia. (Luca 22:1)

 

Există la unii o confuzie aici, crezând că Paştele este în data de 14 Abib (Nisan), ceea ce este greşit. După cum vedem din pasajul Scripturii de mai sus, în Biblie se arată clar că Paştile ţinea de Sărbătoarea Azimelor care începea în 15 Abib. Aşadar în 14 Abib nu era nici o sărbătoare; era o zi de pregătire pentru Marea Sărbătoare ce urma. Examinaţi cu atenţie punctul 4.

Va urma - 

DESPRE "SABATUL MARE" DIN EVANGHELIE ŞI ALTE EVENIMENTE DIN JURUL PASTELUI EVREIESC

 "...şi ziua aceea de Sabat era o zi mare ..." (Ioan 19:31)

Ce înseamnă Paştele şi când era Paştele la evrei?

 

„Prin credinta a praznuit el Pastile si a facut stropirea sangelui, pentru ca nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei.” (Evrei 11:28)

 

Etimologia cuvântului „paşte”

Cuvântul paşte în ebraică este „pesach” şi înseamnă „a trece peste”, cu referire la îngerul din timpul lui Moise, care trebuia să treacă peste casele unde erau evrei, cu condiţia ca stâlpii şi pragul de asupra să fi fost unse cu sângele mielului de Paşte, după cum citim în mărturia din Epistola către Evrei.

 

Datarea cumpărării mieilor de Paşte

 

Evenimentele din jurul Paştelui sunt foarte importante deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a murit în această perioadă, El fiind “Mielul” lui Dumnezeu ce ridică păcatul Lumii:

 

   A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! (Ioan.1:29)

    Si, pe cand privea pe Isus umbland, a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu!" (Ioan.1:36)

    Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. (Apoc.6:9)

    Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. (Apoc.21:23)

 

Când trebuia ales mielul de Paşte?

 

Exodul 12: 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

În acest text avem o datare extrem de importantă ce precede datarea Paştelui cu 4 zile.

 

Datarea tăierii mieilor de Paşte şi a punerii semnului de sânge

 

Exodul 12: 6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara – mai exact în amurg – cum redau alte traduceri, deoarece în ebraică texul este „între cele două seri” un joc de cuvinte ce descrie amurgul. Acest detaliu este foarte important, deoarece se arată că mielul trebuia sacrificat în 14 Abib/Nisan, înainte de asfinţitul complet al soarelui.

 

Dacă ne uităm pe CALENDARUL EBRAIC BIBLIC de la sfârşitul articolului, cumpărarea mieilor de Paşte cădea întotdeauna în a şasea zi din săptămână (vineri) şi astfel, ziua de Paşte cădea întotdeauna în ziua a treia din săptămâna, adică marţi, după denumirile romane actuale.

 

După tăierea mieilor, imediat trebuia aplicată ungerea tocului uşii, ca semn pentru Îngerul Nimicitor, că în acel lor se află evrei, care trebuiau cruţaţi:

Exod 12:7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.

 

Datarea nopţii Paştelui, când se mânca mielul

 

Noaptea care venea după 14 Abib/Nisan trebuia consumat mielul de Paşte complet şi să nu lase din el nimic, până dimineaţa.

Exod 12:7

8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare.

9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.

10. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

 

Atenţie!

Această noapte nu era noaptea de 14 Abib/Nisan.

Când începe seara unei zile la evrei? La creaţiunea narată în Biblie, zilele nu începeau şi nu se terminau la miezul nopţii ca astăzi. Relatarea din Geneza 1:5 ne comunică: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Aşadar, partea întunecată a venit prima, care s-a numit noapte, apoi partea luminoasă, care s-a numit ziuă.

Dumnezeu nu a schimbat niciodată acest ciclu de alternanţă noapte-ziuă (şi nu ziuă-nopate), după cum vedem din cum îi învăţa pe israeliţi: „(…) din seara zilei a noua pâna în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru” (Leviticul 23:32).

„Seara” este atunci când soarele trece dincolo de orizont, ceea ce noi numim apus. „Seara, la apusul soarelui” (Deuteronomul 16:6). „Seara, după asfinţitul soarelui” (Marcu 1:32).

Când israeliţii s-au întors la Ierusalim după robia babiloniană, Neemia a poruncit ca porţile Ierusalimului să fie închise „înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra” (Neemia 13:15-19). Vedem şi de aici, că atunci când soarele apunea în seara celei de a şasea zi (la români vinerea), începea sabatul.

Textul ebraic spune că mielul trebuia lăsat inclusiv în ziua de 14 Abib/Nisan şi trebuia tăiat în amurg, înainte de apusul complet al soarelui. Aşadar, deoarece pregătirea fripturii mielului dura ceva timp, şi venea asfinţitul soarelui, mâncarea mielului intra la noaptea de 15 Abib/Nisan, prima zi de sărbătoare, când se consumau azimi în loc de pâine, după cum citim:

"In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus si I-au zis: "Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci pastile?"" (Matei 26:17)

Pentru cei ce nu cunosc acest detaliu important, că prima dată era socotită noaptea şi apoi ziua datei, textul următor pare ambiguu sau contradictoriu:

"Dupa doua zile era praznicul Pastilor si al Azimelor. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau cum sa prinda pe Isus cu viclesug si sa-L omoare." (Marcu 14:1)

"In ziua dintai a praznicului Azimelor, cand jertfeau pastile, ucenicii lui Isus I-au zis: "Unde voiesti sa ne ducem sa-Ti pregatim ca sa mananci pastile?"" (Marcu 14:12)

"Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. (Luca 22:1)

Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit." (Luca 22:7).

Doar astfel putem înţelege de ce la cina de Paşte nu se mânca pâine dospită, ci azimă. Azima este o pâine nedospită, consumată de evrei la masa de Paști și, de asemenea, folosită de catolici, de Biserica armeană şi de alte culte la împărtășanie.

 

Datarea Sărbătorii Azimelor

 

Iosif Flaviu ne mai spun următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea, prima zi fiind 15 Abib/Nisan), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

 

Datarea legănării Snopului (Omerului) de orz

 

Când se coace orzul în Israel? Pe la apropierea mijlocului lunii Abib/Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Abib/Nisan, când era Ceremonialul Legănării omerului de orz treierat. Un omer coresponda aproximativ cu un snop.

Omerul sau isarionul (ebr. ’omer; cf. arab. ‘umar, „un vas mic") apare numai în naraţiunea despre adunarea manei (Exod 16) şi este folosit atât pentru măsura propriu-zisă (v. 18, 32-33) cât şi pentru cantitatea măsurată (v. 16,22). Omerul era egal cu 1/10 dintr-o efă (v. 36). The Jewish Study Bible (2014), plasează un omer la 2.3 L (0.61 US gal), alte surse dau circa 3.5 L. Se considera că era corespondentul unui snop mare de orz treierat. (Dicţionar Biblic)

Levitic 23 VDC:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz, aşa cum am citit şi în descrierea făcută de Iosif Flaviu. În Talmud se menționează că au existat ani când orzul nu a fost copt pentru a fi adus la Templu, la timpul cerut. Pentru a nu se repeta incidentul, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului.

 

Când se coace orzul în Israel?

Răspuns dintr-o scrisoare datată pe 8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel, despre timpul secerișului orzului în Israel

 “Stimate domn,

Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. ...

Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. ...”

 

Cu stimă

N. Bar-Droma

Director in Departamentul Culturile de Câmp”

 

Cum trebuie interpretat corect "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă?

 

Legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim, trebuia să se facă “a doua zi după Sabat” (Levitic 23:11). Sabatul din acest text este chiar prima zi de praznic din ciclul Sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, din 15 Abib/Nisan până pe 21 Abib/Nisan. Avem două menţiuni importante cu privire la acest aspect în Noul Testament.

Prima menţionare:

Luca 6:1 BND Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.

2 Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a face în sabat?“

Ce înseamnă "al doilea prim sabat" din Luca 6:1?

Sabat înseamnă odihnă. Ziua sabatului înseamnă ziua odihnei. În sărbătorile lăsate de Dumnezeu poporului evreu, nu se lucra, de aceea erau Sabate, zile de odihnă; "prim sabat" înseamnă primul Sabat de sărbătoare, "al doilea" înseamnă că era al doilea Sabat de sărbătoare din ciclul Sărbătorii Azimelor.

 

Primul Sabat era cel din 15 Abib/Nisan, conform cu  Levitic 23:7.

„În ziua întâi (15 Abib), să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.”

Aşadar, 15 Abib/Nisan era Sabat de sărbătoare. Al doilea Sabat de sărbătoare era cel în 21 Nisan, conform cu Levitic 23:8.

„Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă."

 

Mare atenţie la ce spune textul original al Bibliei

Versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă au în acest subiect o omisiune importantă.

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

 

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

Acest „Sabat mare” din Evanghelia după Ioan este chiar prima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Abib/Nisan, iar după acest “Sabat”, pe 16 Aib/Nisan, trebuia adus la Templu snopul de legănat (Levitic 23:11).

Aşadar Sabatul din 15 Abib/Nisan nu era un sabat de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor lunii întâi:

 

Zilele lunii întâi Abib/Nisan

 

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)

       6  13  20  27 (a doua zi, luni)

       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)

 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)

 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)

 3  10  17  24       (a şasea zi, vineri)

 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)

Astăzi este 14 Abib (14 Nisan), a treia zi din "Săptămâna Patimilor"

Conform Calendarului lui Dumnezeu, azi este 14 Abib (14 Nisan), iar conform legii lui Dumnezeu dată prin Moise, în seara acestei zile era Cina de Paşte, dată în amintirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului. În seara acestei zile Domnul Isus şi apostolii săi au celebrat evenimentul şi au mâncat Cina de Paşte într-o atmosferă solemnă (a se citi Luca capitolul 22).

Cum se desfăşura cina de Paşte la evrei?

"După spălarea ceremonială se continua sărbătoarea Paştelui cu mâncarea ierburilor amare, corespunzător cu Exodul 12, 8. (Acestea erau pătrunjel, cicoare de grădină şi alte sorturi de zarzavaturi cu frunze). Amărăciunea verdeţurilor aducea aminte de robia aspră a lui Israel în Egipt. Verdeţurile erau mâncate cu bucăţi de azimi, care se muiau într-o amestecătură numită charoset. Era o pastă din rodii, mere, curmale, smochine, stafide şi oţet. Charoset era comparat cu mortarul unui zid – şi amintea de sclavia israeliţilor în Egipt, unde făceau cărămizi.

Urma împărţirea celui de-al doilea pahar. Exact în acest moment stăpânul casei (în acest caz era fără îndoială Isus) explica ce înseamnă Paştele (compară cu Exodul 12, 26-27). Într-o tradiţională sărbătoare iudaică de Paşte, cel mai tânăr copil pune patru întrebări stabilite mai dinainte, al căror răspuns este preluat dintr-o povestire poetică a ieşirii din Egipt.

În timp ce se împărţea cel de-al doilea pahar se cântau Psalmi. Conform tradiţiei, psalmii care se cântau de Paşte erau din Hallel (în ebraică „cântări de laudă”; din acest cuvânt a rezultat cuvântul Halleluia). Hallelul consta din şase psalmi şi începea cu Psalmul 113. Probabil că Hellel-psalmii au fost cântaţi unul după altul, în acest moment al ceremoniei se cântau primii doi psalmi.

După aceea era adus mielul fript, înainte ca să urmeze ceremonia următoare: stăpânul casei îşi mai spăla încăodată mâinile, frângea azima şi împărţea bucăţile la cei ce stăteau la masă, pe care le mâncau apoi cu carnea de miel."

Ultima cină - John F. MacArthur

De ce nu putem spune că Domnul Isus a mâncat Paştele cu o zi mai repede decât a fost stabilit?

Din relatările Noului Testament aflăm că Domnul Isus a mâncat cina de Paşte cu o zi înainte ca potrivinicii săi:

"El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;" (Luca 22:15)

"Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile." (Ioan18:28)

Că era cina de Paşte şi nu o altă cină obişnuită, ne-o arată următorul citat:

Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Matei 26:18

Cum se explică diferenţa? A luat Domnul Isus cina de Paşte mai repede cu o zi? Nu, căci am verificat Calendarul Ebraic Biblic şi conform acestui calendar, El a luat-o corect. Autorităţile au calculat greşit data. Sunt anumite mărturiile istorice, găsite în Manuscrisele de la Marea Moartă, care arată că exista o dispută cu privire la calendar. În una din cărţi autorul avertiza că exista pericolul ca sărbătorile să nu mai cadă pe timpul lor stabilit, dacă tradiţia calendarul vechi nu se urmează cu fidelitate. Iudeii din timpul Domnului Isus aveau două metode diferite pentru calculul începutului anului calendaristic, creându-se o diferenţă de o zi. Aceasta însemna că 14 Abib/Nisan cădea pentru unii în a treia zi a săptămânii (marţi), iar pentru alţii în a patra zi a săptămânii (miercuri). În felul acesta tăierea mieilor la Ierusalim se făcea în două zile diferite, unii tăiau mieii la o diferenţă de o zi faţă de alţii.

Prin acest detaliu important se explică de ce Isus şi ucenicii Lui au mâncat mielul pascal marţi seara, cu toate că Ioan 18: 28 spune că, opozanţii lor – nu serbaseră încă Paştele, când Isus a fost adus în Pretoriu pentru a fi interogat.

Dacă vă uitaţi pe această schemă a lunii Abib/Nisan, puteţi observa că Domnul Isus şi ucenicii săi au mâncat cina de Paşte în ziua stabilită. Opozanţii lor nu aveau cum să cumpere mieii pe 10 Nisan, căci după calculul lor această zi a căzut într-o zi de sabat, deci i-au cumpărat fie mai repede, fie mai târziu cu o zi.

 

       5  12  19  26 (duminică)

       6  13  20  27 (luni)

       7  14  21  28 (marţi)

 1    8  15  22  29 (miercuri)

 2    9  16  23  30 (joi)

 3  10  17  24       (vineri)

 4  11  18  25       (sâmbătă)    

Luna Abib (Nisan) în calendarul secular (Martie, Aprilie)

         26  2    9  16 (duminică)

         27  3  10  17 (luni)

         28  4  11  18 (marţi)

 22    29  5  12  19 (miercuri)

 23    30  6  13  20 (joi)

 24    31  7  14       (vineri)

 25      1  8  15       (sâmbătă)    

 Cursul evenimentelor

Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.

Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.

Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.

Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi  “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care ţinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.