Ridicarea, căderea și redenumirile adventismului (+ Odiseea mea)

O retrospectivă a odiseei Martorilor lui Iehova

După ce am citit cărțile lui Lothar Grassman „Martorii lui Iehova” și ale lui András Szalai „Iehova și Organizația”, „Fariseii lui Iehova” a lui Teodor Ardelean și „S-au sfârșit vremurile neamurilor?” ale lui Carl Olof Jonsson, precum și „Zsolt Kovács: 1914 - O profeție împlinită?”, cartea lui Raymond Franz „Criza conștiinței” și alte cărți similare, precum și numeroase articole Wikipedia și o mare parte din publicațiile Societății Watchtower, mi s-a format următoarea imagine istorică a Mișcării Martorilor lui Iehova:

Ridicarea

Prin anii 1820 s-a ridicat printre baptișii așaziși primitivi un nou convertit pe nume William Miller, un fost căpitan de armată și a prezentat într-un cerc restrâns al fraților de credință un calcul: ”Priviți spre 1843! După cum se pare vine Domnul în acest an!”

William Miller, a fost o figură proeminentă în mișcarea adventistă zisă și millerită, care a interpretat Daniel 8:14 ca prezicând curățirea sanctuarului, despre care credea că va avea loc la sfârșitul unei perioade de 2.300 de zile. El credea că această curățire era o pregătire pentru a Doua Venire a lui Hristos, despre care credea că va avea loc pe 22 octombrie 1844. Cu toate acestea, când Hristos nu a apărut așa cum se aștepta, Miller și adepții săi au experimentat Marea Dezamăgire, ceea ce a dus la formarea Mișcării Second-Adventiste, a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și alte grupuri, care interpretează profeția diferit, considerând-o fie, începutul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc, fie cu totul altceva.

Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!" (Daniel 8:14)

Totul se baza pe interpretarea versetului în cauză din cartea profetului Daniel, scos cu totul din contextul textual și istoric, dar bine pus la punct ca teorie fictivă. Frații săi de credință au fost convinși și au decis ”să spună Lumii”, așa că au ieșit cu știrea. Au fost botezate mii de suflete și puse în așteptare. Și a venit 1843. Și apoi… o tăcere apăsătoare. Nimic. Interpretarea a fost recalculată de lideri și au răsuflat ușurați, spunând: Am greșit calculul cu un an! Au urmat și mai multe botezuri și o așteptare mai hotărâtă, spunând: De data asta suntem siguri!

Căderea

Au spus din nou Lumii și mai hotărât: ”Spunem Lumii: Priviți spre 1844! Vine Domnul în acest an!” Nimic. Mișcarea s-a prăbușit. Din cei aproximativ 50000 de mii de membrii, mișcarea s-a subțiat la circa 6000 mii, mulți au plecat, adunările s-au subțiat, la fel și fondurile, adică banii pentru lucrare. Și liderii au început să se certe între ei cu mult zel și nervi, pe diferite teme. William Miller se schimbase și el în diferite puncte de vedere, adoptând opinii noi... Încerca să-i încurajeze și spunea că a avut un vis în care Dumnezeu îi arătase venirea unui nou lider care îi va uni din nou. Era și el descurajat. Abandonase poziția de lider. Frecventa deseori cimitirul, mormintele părinților săi, unde plângea amarnic. Zicea că de dorul lor. Adunările așazise second-adventiste au rămas cu lideri dintre cei mai fanatici, care se credeau cei mai credincioși. Liderii lor s-au pus pe căutat, întrebând: Oare unde am greșit? Jarul verificării și căutării unei noi date, de data asta corecte, încă ardea. L-au întrebat și pe William Miller. Și el a recunoscut. Am greșit: Domnul nu va veni până ce nu se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor în 1914. Liderii au rămas descurajați. Timpul era departe. S-au prezentat diferite opinii. Unii n-au mai cutezat să propună o altă dată și au susținut că data de 1844 era corectă, doar că nu au înțeles la ce se referă și s-au retras ca adventiști de ziua a șaptea, orientându-se spre sabat și anumite practici din Legea lui Moise. Alții au propus o altă dată și apoi alta și alta. Toate au eșuat. Ultima în 1878. 

Redenumirea adventismului

De rușine toate adunările acestea second-adventiste și-au schimbat numele, căci nu mai cuterzau să-și spună adventiști. Unii au abandonat totul și s-au numit Strangers Church, rupând toate legăturile cu adventismul. Dar unii lideri deznădăjduiți dintre aceștia au spus aprobator: William Miller a avut dreptate. Să privim spre 1914, cum ne-a arătat el. Și sute de predicatori ambulanți zisi colportori au început să cutreiere lumea cu mesajul: Priviți spre 1914! Vine Domnul! Când lumea îi întreba cine sunt, ei răspundeau: Suntem vestitori ai zorilor mileniului. Apoi, unul dintre lideri, un pastor tânăr pe nume Charles Taze Russell, a propus un nou nume: ”Noi suntem studenții serioși ai Bibliei. Să ne numim Studenții Bibliei!”

Au fost ei studenți serioși ai Bibliei? Sau au greșit, tocmai din cauză că nu au fost studenți serioși ai Bibliei? Va fi data de 1914 propusă de Miller corectă?

Nu. După anul 1914 a urmat perioada tipică de descurajare, dezertare din grup și discuții contradictorii. Până în anul 1931 mișcarea s-a fărâmițat în multe grupri care se urau, deși își spuneau Studenții Bibliei. Sau propus diferite nume noi: Prietenii Popoarelor, Îngerul Lui Iehova, Slujitorii lui Yah, Martorii Lui Iehova, etc..

Practic, mișcările Studenților Bibliei și a Martorilor lui Iehova sunt redenumiri ale adventismului tipic și calsic, și deși nu mai poartă numele de advențiști sunt prin tradiție miscări neo-adventiste (de practică adventistă), continuând de fapt practicile adventiștilor timpurii. Ca o exemplificatre, Adventiștii timpurii sunt străbunicii spirituali (1820-1844), Adventiștii second-adventists sunt bunicii spirituali (1844-1878), Studenții Bibliei sunt fii spirituali (1879-1931) și Martorii lui Iehova sunt nepoții spirituali (1931-prezent) ai Mișcării Adventiste.

Cum au apărut Martorii lui Iehova și de ce?

Unul dintre obiectivele de lungă durată ale lui Satan este de a schimba sensul celor 1.260 de zile din Apocalipsa, capitolul 12, adică de a-l distorsiona.

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

Văzând că nimic din ceea ce fusese prezis nu se întâmpla, cu puțin timp înainte de 1914, pastorul Russell a încercat să argumenteze că interpretarea anumitor profeții era doar o sugestie până când se putea obține o mai bună înțelegere.

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o repetare a ceea ce a făcut Russell după ce s-a desprins de adventiști. O nouă mișcare s-a născut: Martorii lui Iehova. Iar președintele J.F. Rutherford a trebuit să decidă de partea cui să stea: cei care apărau tradiția mișcării sau cei care căutau adevărul?

Închinătorii moderni ai lui Iehova Dumnezeu pe calea purificării

Biblia, care conține cuvântul lui Dumnezeu, a prezentat cu fidelitate greșelile și păcatele poporului antic al lui Iehova Dumnezeu, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Așadar, de ce ar trebui să ascundem greșelile și păcatele închinătorilor moderni ai lui Iehova Dumnezeu? Și de ce ar trebui să prezentăm doar ceea ce a fost frumos și bun? De ce să nu citim cărți care critică Martorii lui Iehova și cărți scrise de foști membri despre mișcare? Pentru că atunci ar trebui să îndepărtăm din Biblie ceea ce a fost o pată rușinoasă pentru poporul lui Israel. Dacă nu ne vedem slăbiciunile, greșelile, păcatele și starea noastră reală de credință, atunci cum putem fi purificați? Istoria este ca o profeție, doar că nu privește înainte, ci înapoi, iar cel care o studiază cu sinceritate este ca un profet, doar că nu privește înainte, ci înapoi. Și veți vedea că ceea ce ați fost, sunteți. Puteți vedea acest lucru doar dacă vă cunoașteți cu adevărat istoria. Până nu știți cine ați fost cu adevărat, nu știți cine sunteți cu adevărat și, până nu știți asta, nu vă puteți schimba. După cum spune un proverb înțelept: Cine nu-și cunoaște greșelile, le repetă. Și exact asta s-a întâmplat cu toate acele profeții, timp de multe decenii după 1843. De ce au existat atâtea greșeli? Pentru că baza interpretării Bibliei a fost prezentată foarte greșit. Anumiți creștini timpurii, precum gnosticii și origeniștii, apoi anabaptiștii, adventiștii de-a doua, studenții Bibliei și, timp de mulți ani, Martorii lui Iehova, au crezut (și încă mai cred ici și colo) că Biblia este o carte cu un mesaj codificat, al cărui mesaj ascuns trebuie descifrat. Multe raționamente s-au născut din această înțelegere.

După moartea fostului Second Adventist, pe atunci pastor al Studenților Bibliei, Russell, mișcarea sa s-a divizat în mai multe ramuri, una dintre ele luând numele de „Martorii lui Iehova” în 1931. Fratele Rutherford, după eșecul dezastruos al dramei profetice din 1914-1925, a trecut de partea reformerilor și a început procesul de purificare, dar din păcate nu a abandonat „idolul” 1914. Întrucât Mișcarea Internațională a Studenților Biblici avea învățături masonice, președintele noii mișcări, Joseph Franklin Rutherford, a curățat mișcarea de aceste elemente și apoi a restaurat interpretarea corectă a doctrinei despre noul legământ. Cartea lui Roy D. Goodrich, „Turnul de veghe și demonologia”, oferă o privire asupra acelor vremuri. Roy D. Goodrich a fost un Student al Bibliei dedicat și Martor al lui Iehova care s-a opus sprijinului tacit al Societății Watch Tower Bible and Tract pentru „știința nesănătoasă”, despre care Goodrich a numit o formă de divinație demonică. El oferă o relatare interesantă și foarte grăitoare despre cum funcționa mișcarea la acea vreme.

Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, Martorii credeau că Germania nazistă și aliații săi vor câștiga războiul, care avea să fie urmat de persecuții teribile și de Armaghedon. Din acest motiv, i-au sfătuit pe tineri să nu se căsătorească decât după Armaghedon, ci să-și dedice toate energiile lucrării lui Iehova și demascării religiei false. După cum arată istoria, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce ridică unele întrebări: „Unde au greșit în interpretarea profețiilor?” Unii au devenit serios îngrijorați, precum fratele Roy Goodrich, care a luptat alături de fratele Rutherford pentru a curăța mișcarea, și Jesse Hemery, vicepreședintele Societății Watch Tower, care a propus schimbări drastice în interpretarea profețiilor, inclusiv o abandonare completă a doctrinei din 1914. Acestui lucru s-a opus noul președinte al Societății Watch Tower, Nathan Knorr, care, după ce a schimbat cronologia la o nouă dată, 1975, a propus ca aceasta să fie acceptată ca dată a Armaghedonului de la sfârșitul lumii. Pe măsură ce tensiunile dintre lideri creșteau, Knorr a luat decizia radicală de a-i excomunica pe toți cei care i se opuneau lui și noilor sale idei despre anul 1975.

După ce Charles Taze Russell și asociații săi s-au desprins de fosta lor mișcare adventistă, oamenii mișcării cunoscute sub numele de Studenți Bibliei au avut multe așteptări false până în 1925, deoarece nu examinaseră în mod corespunzător Biblia, ci fuseseră ancorați în interpretările pastorului CT Russell. Această literatură conține idei atât de copilărești încât ai putea râde de ele, dar, în același timp, conține lucruri uimitor de superficiale și periculoase în chestiuni de mântuire, pentru care ai putea chiar plânge, pentru că au indus în eroare poporul lui Dumnezeu. Din păcate, Martorii lui Iehova nu au înțeles în 1931 și majoritatea nu înțeleg acum, în 2026, că încă reprezintă doctrina lui William Miller din 1914 și sunt sub vraja acelei influențe demonice. Există înregistrări istorice despre acest lucru, conform cărora și Miller a venit cu această idee, după eșecul din 1844. Așadar, nu s-a îndreptat, nu a învățat nimic din căderea sa, pentru că a considerat mesajul Bibliei ca fiind codificat. Generația din 1914 a dispărut și nu s-a întâmplat nimic, așa cum s-a anunțat public timp de mulți ani de pretutindeni. Și asta spune multe. Așadar, Iehova Dumnezeu nu a numit pe nimeni să dea lumii o astfel de dată și un mesaj al împărăției despre aceasta. Tot ce s-a spus vreodată despre 1914 de la William Miller încoace este lucrarea secretă a lui Satan, prin care încă îi înlănțuie de orașul spiritual Babilonul cel Mare pe cei care cred stângaci și înșelător astfel de lucruri.

Ce este de făcut? Finalizarea curățirii!

Iată de ce noi, cei din Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renașter) dorim să facem niște schimbări importante în teologia noastră, printre care și abandonarea totală a vestigiilor advetiste, adică aruncarea acelui schelet adventist din dulap, care duce la 1914 și tot ce se leagă de acea dată. Toate acestea le considerăm greșite și păguboase (erezii). Desigur, mișcarea dventistă clasică a avut și puncte de credință corecte, acestea fiind moștenite și în mișcarea Studenților Bibliei și cea a Martorilor lui Iehova. De acestea nu dorim să ne dezicem. Noi nu suntem ex-Martori fără, ci Martori loiali ai lui Iehova Dumnezeu și ai Domnului Isus Christos, un fel de Martori ai lui Iehova și ai lui Isus, de tip bereean (Fapte 17:10,11). Doar avertizăm că din cauza schetelului adventist suntem încă înlănțuiți în teologia Marelui Babilon și mesajul lui Dumnezeu pentru zilele în care trăim este să fugim de tot din acest oraș simbolic. Dar cum să fugim dacă lanțul care este doctrina despre 1914 ne leagă atât de puternic de acest oraș?

Ca să fim închinători de credință adevărată ai lui Iehova Dumnezeu și urmași născuți din nou ai lui Isus Christos, care dorim să rămânem așa până la sfârșit, pentru totdeauna, trebuie să tăiem toate legăturile cu acest marele oraș simbolic, pentru a nu rămâne captivi în el spre paguba noastră veșnică:

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)

Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! 

Dar nu iesiti ingramadindu-va si nu plecati fugind, ca inaintea voastra merge Domnul si in urma voastra tot El, Dumnezeul lui Israel!"

(Isa.52:11,12)

De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. (2Cor.6:17)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! (Apoc.18:4)

Pentru un viitor mai frumos

Pentru cei interesați de această ieșire toatală din Marele Babilon, vom organiza o întâlnire teocratică anul acesta (2026), dacă va fi voia lui Iehova Dumnezeu. Vă rog în numele Domnului Isus Christos, să dați știrea mai departe tuturor celor care se consideră ”Poporul lui Dumnezeu” ca în Apocalipsa 18:4.

Pentru mai multe informații, mă puteți contacta aici (la telefon între ora 17-20):

0748073132

ianostakacs@gmail.com

https://www.facebook.com/janos.takacs.16547008

Odiseea mea

Pacea lui Dumnezeu fie asupra voastră,

Studiez Biblia din 1991. Înainte de asta, eram reformat calvinist, dar nu credeam în Biblie. În 1992, am fost botezat de Martorii lui Iehova, în ramura Credință Adevărată a Martorilor lui Iehova, care a fost fondată în 1991. În 1993 am fondat o platformă de reînnoire a mișcării Martorilor lui Iehova. Apoi, în 1998, m-am alăturat la ramura Organizației Religioase a Martorilor lui Iehova, iar apoi, în 2000, m-am alăturat Mișcării de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renaștere). Apoi, în 2005, m-am convertit la Biserica lui Dumnezeu în Hristos, și apoi la Martorii Creștini. Când elaboram crezul Martorilor Creștini, eram Martor Creștin, din ramura Gheorghiță Chis, Ioan Istoan. Erau frați Martori care au descoperit din Sfintele Scripturi că în Mileniul Mesianic, adică în domnia de o mie de ani a lui Hristos, Sabatul și sărbătorile vor fi obligatorii, lucru la care am ținut și eu, și ani de zile am lucrat în acest grup ca predicator, cu condiția ca acum să nu mai fie obligatorii. Totuși, după mulți ani nu m-au mai considerat frate, pentru că am spus: deși Sabatul și sărbătorile vor fi obligatorii în domnia de o mie de ani a lui Hristos, până atunci nu erau obligatorii, ci aveau un caracter comemorativ. Apoi am lucrat printre Studenții Bibliei Liberi, apoi cu ramura Martorilor lui Iehova numită Bereenii. Apoi m-am întors la principiile Mișcării de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Reânnoire).

Robert King este o figură proeminentă în Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Reânnoire), cunoscut pentru analiza sa aprofundată a profețiilor biblice și critica sa la adresa învățăturilor Societății Watchtower. Este activ în congregație din 1977, slujind ca bătrân și pionier regular. Opera lui King a fost atât controversată, cât și influentă, fiind acuzat de apostazie și exclus din congregație din cauza opiniilor sale. În ciuda acestor provocări, el continuă să-i susțină pe Martorii lui Iehova și învățăturile lor. Cea mai recentă lucrare a sa, „Iehova Însuși a devenit Rege”, este o contribuție semnificativă la discuția despre istoria Turnului de Veghe și impactul acesteia asupra congregației.

Fratele Robert se consideră un străjer al lui Iehova și, în multe privințe, sunt ca el. Scopul meu principal este să devin și să rămân un adevărat închinător al lui Iehova Dumnezeu și un urmaș născut din nou al lui Isus Christos pentru totdeauna și mă rog să fiți și voi.

Vă salut cu Apocalipsa 18:4,

Janos (Ionica) Takacs, Florești, Cluj

Credinţă în progres sau apucături sectare?

 

Din dosarele ereziologiei: Vestitorii Dimineţii din 1878

 

 

Când a venit anul 1878, în comunitatea adventistă a nesabatarienilor numiţi şi "vestitorii dimineţii" (după ziarul cu acelaşi nume) era mare fierbere. Ziarele locale şi cele din apropierea de Pittsburgh - un fief al grupării, urmăreau cu atenţie grupul, care prezise că în acest an va fi Răpirea şi publicase data în revista de elită a sectei, numită Vestitorul Dimineţii. Printre ei era şi tânărul pastor CT Russell, principalul finanţator şi locotenent a liderului de grup, NH Barbour - acesta fiind considerat "un vas ales de Dumnezeu".

Ulterior, ziarele din Pittsburgh au raportat că şi el se afla pe podul de pe strada Sixth Street îmbrăcat într-o haină albă în noaptea albă a Memorialului morții lui Hristos, așteptându-se să fie dus la cer împreună cu mulți alții, dar Russell a negat cu vehemenţă. El a susţinut că era în pat, dar nu a negat evenimentul:

„Eram în pat în noaptea aceea între 22:30 și 23:00. Cu toate acestea, unii dintre cei mai radicali ar fi putut fi acolo, dar eu nu am fost. Nici nu mă așteptam să fiu dus în rai în acel moment, pentru că am simțit că era mult de făcut, predicând mesajul Împărăției popoarelor pământului înainte ca biserica să fie luată."

 — după Alexander Hugh Macmillan, Faith on the March (Credinţa în progres)

Ştim că ziarele uneori exagerează, dar CT Russell a fost prins cu minciuna în diferite ocazii. Ar fi putut fi acolo şi să fi fost chiar unul dintre "radicali", deoarece suferea de sifilis, care la acea ora era de netratat şi producea o formă de demenţă. Pentru el - cu o asemenea boală gravă, un eveniment ca Răpirea, ar fi fost o mântuire din starea deplorabilă. El a ţinut boala în secret şi s-a căsătorit sub pretextul posibilităţii absistenţei sexuale totale în căsătorie.

Când a trecut anul 1878, în care şi-au pus mari speranţe, eșecul Răpirii așteptate a adus o mare dezamăgire şi dezordine în credinţă pentru adventiştii în cauză. Lumea refuza să le mai cumpere ziarul şi cărţile şi secta se rupe în mai multe orientări. CT Russell îl critică pe lider pentru cheluieli nejustificate şi pentru anumite inovaţii care erau privite ca nebiblice. După ce se desparte de Barbour, Russell se etalează ca noul vas ales de Dumnezeu şi cu cei fileli lui din sectă porneşte pe un nou drum, autonumindu-se Studenţii Internaţionali ai Bibliei, cu ziarele din Pittsburgh pe urmele lui.

Înainte de a intra în sectă CT Russell fuse-se un tânăr negustor de textile prosper din Pittsburg şi fiind decepţionat de orice religie, contactase sifilisul ducând o viaţă destrăbălată. După ce a intrat în sectă, face un studiu de doi ani de pastoraţie, fiind ordinat ca pastor al unei adunări (ramura adventiştilor nesabatarieni). După ce îşi închide afacerea, cu banii obţinuţi fondează o editură religioasă în anul 1881, unde este secretar trezorier, alături de tatăl său, care ocupa postul de vicepreşedinte şi cu William Henry Conley, un om de afaceri din Pittsburgh, ca prim președinte până în 1884. În 1884 CT Russell preia preşedinţia, învârtind în acelaşi timp diferite afaceri dubioase. Prin scopul scuză mijloacele vinde sacii de grâu obişnuit de 1 dolar bucata, la preţul de 60 de dolari sacul, sub pretextul că este un grâu miraculos.     După ce în anul 1913 ziarul "The Brookly Daily Eagle" a scris un articol pe temă, pastorul se oferă să despăgubească pe cei înşelaţi, lâudându-se ulterior că nimeni nu a aplicat pentru a primi banii înapoi. Totuşi, faptele spun totul.

          Există un semn de identificare clar al oamenilor care se declară credincioşi: faptele.

Matei 7:16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?

17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.

19. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc.

20. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Este evident că orice succes răsunător ar fi slujirea unui astfel de "pom", nu va fi un argument în favoarea sa.

CRONOLOGIE: Înţelegerea timpului Biblic

 

CRONOLOGIE: Înţelegerea timpului Biblic

 

Har şi pace de la Tatal şi Fiul sau, Domnul nostru.

 

Mulţi au încercat să facă un studiu amănunţit asupra timpului. Dintre aceştia voi aminti pe Isaac Newton, Hales, Jackson, Usser, Petavios, W. Miller, CT Russell. În tot acest studiu se remarcă David Rice, care cu multe documente - pe care mi le-a trimis şi mie - şi sârguinţă a întocmit un documentar deosebit, despre CURSUL TIMPULUI.

 

David Rice, Time and Prophecy

A Harmony of Time Prophecy

with History and Archaeology

 

Timpul și Profeția

O Armoniei a Profeției Timpului

cu Istoria şi Arheologia

 

July, 1995

(Reformatted July, 2021)

Inquiries: DavRice@aol.com

 

CRONOLOGIE

 

Cronologia este Știința sau Doctrina Timpului. Cronometria este măsurarea timpului. Cronologia scrie despre Timp și înregistrarea lui. Apostolul Pavel folosește cuvântul grecesc Kairos şi Chronos

pentru timp, care înseamnă – o măsură a Timpului; o porțiune mai mare sau mai mică de timp sau anotimpuri – Un timp fix și determinat, înseamnă un timp oportun ca în Gal 6:10 și timpul de sfârșit – un timp anume ca în 1 Corinteni 4 :5

„Nu judecați nimic înainte de vreme până când Domnul va veni”.

Pavel folosește un alt cuvânt„ Cronos” pentru timp ca în Gal 4:4.

 

Studiu - Despre cronologie

http://www.scribd.com/doc/12732931/Bible-Chronology

 

David Rice

 

2042 - 2043

 

http://2043ad.com/timeandprophecy.pdf

 

Pentru cei care stiti engleza, David Rice a calculat ca multi altii cronologia Bibliei: http://2043ad.com/

 

Conform studiului făcut de el, cei 6 mii de ani se vor sfarsi abia in 2043. Nu mă pot uni cu el în toate privinţele, mai ales în cele ce privesc anumite speculaţii lansate de CT Russell, dar putem cerceta totul şi să păstrăm ce este bun, după cum ne învaţă şi apostolul Pavel, prin Sfintele Scripturi.

Documentar despre ereziile cultului Martorii lui Iehova (apologie) 9

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford)

De-a joaca cu profeţiile

 

Declaraţii despre timpurile profetice după anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

 

Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul; ci, atunci va începe (Pastor Russell¢s Serrmons p.676), iar după moartea primului preşedinte s-a susţinut că în acest an a început necazul cel mare, învăţătură rămasă în vigoare până în anul 1969 (W 1/5 1999 p.16). Ulterior, până prin anul 1995 s-a susţinut că nu va trece generaţia oamenilor care au văzut anul 1914 fără să vadă promisiunile Lumii Noi. Această declaraţie fără acoperire Biblică – au numit-o pompos „promisiunea Creatorului” şi au printat-o în fiecare număr al revistei internaţionale a cultului Martorii Lui Iehova, numită „Treziţi-vă!”. Dumnezeu nu a făcut nici o astfel de declaraţie în Biblie şi liderii cultului au fost obligaţi de împrejurarea trecerii anilor să-şi retragă afirmaţia. Iată că suntem în anul 2024, trecând aproape 110 ani, rămânând foarte puţini oameni din acea generaţieşi probabil că în câţiva ani nu va rămânea nici unul. În România există un singur om care s-a născut înainte de anul 1914 şi se numeşte Ilie Ciocan, din judeţul Vâlcea, având acum 110 ani.

    Anul 1915, este anul când anarhia din lume va atinge apogeul (JV p.632), şi se va stabili împărăţia milenară (Taina Împlinită p.162).

    Anul 1916, Russell după moartea sa, a înviat la cer de unde supraveghează organizaţia Turnul de Veghe (Taina Împlinită p.314).

    Anul 1918, va fi pentru creştinism o groază foarte mare (Taina Împlinită p.77; „Timpul este aproape” (paginile 98 si 99), publicată în 1889, citim următoarele:

 

„Este adevărat că faptul de a pretinde, aşa cum spunem noi, ca în următorii douăzeci şi şase de ani toate guvernele prezente vor fi răsturnate şi desfiinţate înseamnă să aşteptam lucruri mareţe; dar noi trăim intr-o perioada de timp speciala, „Ziua lui Iehova”, in care lucrurile culminează cu rapiditate; şi este scris, „O lucrare scurta va face Domnul asupra pământului.” (Vezi Vol. I., cap XV.)

 

Având în vedere aceasta dovada biblica puternica referitoare la timpurile neamurilor, noi consideram acest fapt ca un adevăr întemeiat, ca finalul regatelor acestei lumi si instaurarea completa a Regatului lui Dumnezeu, vor avea loc la finalul anului 1914 e.n. Atunci rugăciunea bisericii, rostita de la plecarea Domnului ei – „Sa vina regatul tău” – va primi răspuns; şi sub acea administraţie dreapta şi înţeleptă, întregul pământ va fi umplut de gloria Domnului – cu cunoştinţa şi dreptate şi pace (Psalm 72:19; Isaia 6:3; Habacuc 2:14); şi voinţa lui Dumnezeu va fi îndeplinită „pe pământ aşa cum este şi în cer.”

 

În aceeaşi publicaţie, la pagina 101, se poate citi următoarea afirmaţie:

 

„Să nu vă surprindă, aşadar, când în capitolele următoare vom prezenta dovezi ca instaurarea Regatului lui Dumnezeu a început deja, ca profeţiile indică spre anul 1878 e.n. ca trebuie să înceapă domnia şi că „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apoc. 16:14), care se va încheia în 1914 e.n. şi va duce la răsturnarea completa a conducerii prezente a pământului, a început deja. Strângerea armatelor este vizibila clar, din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Daca viziunea noastră este întunecată de prejudecăţi, când ajustam în mod potrivit telescopul Cuvântului lui Dumnezeu, putem vedea cu claritate sensul multor evenimente prevăzute pentru „Ziua Domnului” – că ne aflam chiar în mijlocul evenimentelor şi ca „ziua cea mare a mâniei sale urmează să vină”.

 

Cu doi ani după publicarea acestei cărţi, în 1891, Russell a publicat o alta carte, „Sa vina Regatul tău” şi la pagina 153 găsim următoarele: „Lucrarea secerişului. Prăbuşirea, epidemiile, distrugerea, etc., prezise ca se vor abate asupra misticului Babilon, au fost prefigurate prin marele necaz si distrugerea naţionala care a survenit asupra Israelului carnal şi care s-a sfârşit cu căderea definitiva a naţiunii în 70 e.n. Iar perioada căderii îşi găseşte, de asemenea, corespondenta; pentru ca de la momentul când Domnul nostru a zis, „Casa vi se lasă pustie”, în 33 e.n. pana în 70 e.n. au trecut 36 ½ ani; şi de la 1878 e.n. pana la sfârşitul anului 1914 e.n. sunt 36 ½ de ani. Iar odată cu sfârşitul anului 1914 e.n., ceea ce Dumnezeu numeşte Babilon şi ceea ce lumea numeşte Creştinătate va pieri, aşa cum se arata în profeţii.”

 

Tot Russell a mai afirmat: „Noi nu vedem nici un motiv ca numerele sa trebuiască schimbate – nici nu am putea să le schimbăm şi dacă am dori. Acestea sunt, credem noi, calendarul lui Dumnezeu, nu al nostru. Insa nu uitaţi, ca sfârşitul anului 1914 nu este momentul începutului, ci al sfârşitului necazului.”

 

Noi nu vedem nici un motiv pentru a schimba opinia exprimata în punctul de vedere prezentat în Turnul de Veghe din 15 ianuarie, 1892. Îndemnul nostru este să-l citiţi din nou, şi să luaţi o decizie dacă Perspicacitate în Scripturi (vol. II, pagina 468), are dreptate când spune: Russell a făcut referiri la el însuşi ca purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi a prezentat prezicerile cronologice ca şi rezultatul îndrumării lui Dumnezeu asupra poporului Său.

Alte interpretări greşite:

 

    Anul 1925, vor avea loc învierile credincioşilor din vechime, al lui Avraam, Isac, Iacov, etc. cât şi poate luarea la cer a creştinilor (JV p.78) susţinea Rutherford, în timp ce Russell declara: „Stabilirea Împărăţiei în Palestina va fi probabil prin 1925” (Taina Împlinită p.162).

 

Al doilea preşedinte al Societăţii, Rutherford, continuă cu prezicerile false, susţinând tot anul 1925 dar pentru alte evenimente, astfel în W 1/9 1922 p.262 (engleză) se spunea: „Data de 1925 este încă şi mai limpede arătată de Scriptură, deoarece este fixată de legea lui Dumnezeu, dată lui Israel.” Iar în W 1/4 1923 p.106 se preciza: „Crezul nostru este că anul 1925 este în mod clar stabilit în Scriptură.” Pe lângă aceste afirmaţii, în cartea: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor mai muri niciodată”[3] (1920), la p.89,90 se spunea: „după cum am afirmat mai înainte, marele ciclu de jubileu trebuie să înceapă în 1925. În acest timp va fi recunoscută etapă pământească a Regatului. De aceea ne putem aştepta cu încredere că anul 1925 va marca întoarcerea lui Avraam, Isac şi Iacob şi a profeţilor credincioşi din vechime, cei amintiţi de apostol în Evrei 11 la starea de perfecţiune omenească.” (vezi şi JV unde se arată că pentru ai primi pe patriarhi au construit şi casa prinţilor, şi mulţi credeau că rămăşiţa va merge la cer în acel an).

 

Câtă deziluzie a adus acel an, făcând ca mulţi studenţi în Biblie să părăsească Organizaţia, cum s-a întâmplat şi după moartea lui Russell (JV p.78). De asemenea este curios că punctul de vedere greşit cu privire la anul 1925 s-a corectat doar în 1950, (JV p.76 n.s.), oare a fost nevoie de 25 de ani să-şi dea seama că au greşit? Ei care pretind că sunt umili şi receptivi!

 

În anii care au urmat după 1925, sau făcut zeci de preziceri iminente ale Armaghedonului, de pildă între anii 1940-1943 sau făcut cel puţin 44 de preziceri ale iminenţei sfârşitului (W15/9 1941 p.276; W15/1 1942 p.28; W1/5 1942 p.139; W1/5 1943; W1/9 1944 p.264; etc), să facem o spicuire concretă: „Sfârşitul final este aproape…lunile rămase până la Armaghedon.”