Ridicarea, căderea și redenumirile adventismului

O retrospectivă a odiseei Martorilor lui Iehova

După ce am citit cărțile lui Lothar Grassman „Martorii lui Iehova” și ale lui András Szalai „Iehova și Organizația”, „Fariseii lui Iehova” a lui Teodor Ardelean și „S-au sfârșit vremurile neamurilor?” ale lui Carl Olof Jonsson, precum și „Zsolt Kovács: 1914 - O profeție împlinită?”, cartea lui Raymond Franz „Criza conștiinței” și alte cărți similare, precum și numeroase articole Wikipedia și o mare parte din publicațiile Societății Watchtower, mi s-a format următoarea imagine istorică a Mișcării Martorilor lui Iehova:

Ridicarea

Prin anii 1820 s-a ridicat printre baptișii așaziși primitivi un nou convertit pe nume William Miller, un fost căpitan de armată și a prezentat într-un cerc restrâns al fraților de credință un calcul: ”Priviți spre 1843! După cum se pare vine Domnul în acest an!”

William Miller, a fost o figură proeminentă în mișcarea adventistă zisă și millerită, care a interpretat Daniel 8:14 ca prezicând curățirea sanctuarului, despre care credea că va avea loc la sfârșitul unei perioade de 2.300 de zile. El credea că această curățire era o pregătire pentru a Doua Venire a lui Hristos, despre care credea că va avea loc pe 22 octombrie 1844. Cu toate acestea, când Hristos nu a apărut așa cum se aștepta, Miller și adepții săi au experimentat Marea Dezamăgire, ceea ce a dus la formarea Mișcării Second-Adventiste, a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și alte grupuri, care interpretează profeția diferit, considerând-o fie, începutul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc, fie cu totul altceva.

Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!" (Daniel 8:14)

Totul se baza pe interpretarea versetului în cauză din cartea profetului Daniel, scos cu totul din contextul textual și istoric, dar bine pus la punct ca teorie fictivă. Frații săi de credință au fost convinși și au decis ”să spună Lumii”, așa că au ieșit cu știrea. Au fost botezate mii de suflete și puse în așteptare. Și a venit 1843. Și apoi… o tăcere apăsătoare. Nimic. Interpretarea a fost recalculată de lideri și au răsuflat ușurați, spunând: Am greșit calculul cu un an! Au urmat și mai multe botezuri și o așteptare mai hotărâtă, spunând: De data asta suntem siguri!

Căderea

Au spus din nou Lumii și mai hotărât: ”Spunem Lumii: Priviți spre 1844! Vine Domnul în acest an!” Nimic. Mișcarea s-a prăbușit. Din cei aproximativ 50000 de mii de membrii, mișcarea s-a subțiat la circa 6000 mii, mulți au plecat, adunările s-au subțiat, la fel și fondurile, adică banii pentru lucrare. Și liderii au început să se certe între ei cu mult zel și nervi, pe diferite teme. William Miller se schimbase și el în diferite puncte de vedere, adoptând opinii noi... Încerca să-i încurajeze și spunea că a avut un vis în care Dumnezeu îi arătase venirea unui nou lider care îi va uni din nou. Era și el descurajat. Abandonase poziția de lider. Frecventa deseori cimitirul, mormintele părinților săi, unde plângea amarnic. Zicea că de dorul lor. Adunările așazise second-adventiste au rămas cu lideri dintre cei mai fanatici, care se credeau cei mai credincioși. Liderii lor s-au pus pe căutat, întrebând: Oare unde am greșit? Jarul verificării și căutării unei noi date, de data asta corecte, încă ardea. L-au întrebat și pe William Miller. Și el a recunoscut. Am greșit: Domnul nu va veni până ce nu se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor în 1914. Liderii au rămas descurajați. Timpul era departe. S-au prezentat diferite opinii. Unii n-au mai cutezat să propună o altă dată și au susținut că data de 1844 era corectă, doar că nu au înțeles la ce se referă și s-au retras ca adventiști de ziua a șaptea, orientându-se spre sabat și anumite practici din Legea lui Moise. Alții au propus o altă dată și apoi alta și alta. Toate au eșuat. Ultima în 1878. 

Redenumirea adventismului

De rușine toate adunările acestea second-adventiste și-au schimbat numele, căci nu mai cuterzau să-și spună adventiști. Unii au abandonat totul și s-au numit Strangers Church, rupând toate legăturile cu adventismul. Dar unii lideri deznădăjduiți dintre aceștia au spus aprobator: William Miller a avut dreptate. Să privim spre 1914, cum ne-a arătat el. Și sute de predicatori ambulanți zisi colportori au început să cutreiere lumea cu mesajul: Priviți spre 1914! Vine Domnul! Când lumea îi întreba cine sunt, ei răspundeau: Suntem vestitori ai zorilor mileniului. Apoi, unul dintre lideri, un pastor tânăr pe nume Charles Taze Russell, a propus un nou nume: ”Noi suntem studenții serioși ai Bibliei. Să ne numim Studenții Bibliei!”

Au fost ei studenți serioși ai Bibliei? Sau au greșit, tocmai din cauză că nu au fost studenți serioși ai Bibliei? Va fi data de 1914 propusă de Miller corectă?

Nu. După anul 1914 a urmat perioada tipică de descurajare, dezertare din grup și discuții contradictorii. Până în anul 1931 mișcarea s-a fărâmițat în multe grupri care se urau, deși își spuneau Studenții Bibliei. Sau propus diferite nume noi: Prietenii Popoarelor, Îngerul Lui Iehova, Slujitorii lui Yah, Martorii Lui Iehova, etc..

Practic, mișcările Studenților Bibliei și a Martorilor lui Iehova sunt redenumiri ale adventismului tipic și calsic, și deși nu mai poartă numele de advențiști sunt prin tradiție miscări neo-adventiste (de practică adventistă), continuând de fapt practicile adventiștilor timpurii. Ca o exemplificatre, Adventiștii timpurii sunt străbunicii spirituali (1820-1844), Adventiștii second-adventists sunt bunicii spirituali (1844-1878), Studenții Bibliei sunt fii spirituali (1879-1931) și Martorii lui Iehova sunt nepoții spirituali (1931-prezent) ai Mișcării Adventiste.

Cum au apărut Martorii lui Iehova și de ce?

Unul dintre obiectivele de lungă durată ale lui Satan este de a schimba sensul celor 1.260 de zile din Apocalipsa, capitolul 12, adică de a-l distorsiona.

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

Văzând că nimic din ceea ce fusese prezis nu se întâmpla, cu puțin timp înainte de 1914, pastorul Russell a încercat să argumenteze că interpretarea anumitor profeții era doar o sugestie până când se putea obține o mai bună înțelegere.

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o repetare a ceea ce a făcut Russell după ce s-a desprins de adventiști. O nouă mișcare s-a născut: Martorii lui Iehova. Iar președintele J.F. Rutherford a trebuit să decidă de partea cui să stea: cei care apărau tradiția mișcării sau cei care căutau adevărul?

Închinătorii moderni ai lui Iehova Dumnezeu pe calea purificării

Biblia, care conține cuvântul lui Dumnezeu, a prezentat cu fidelitate greșelile și păcatele poporului antic al lui Iehova Dumnezeu, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Așadar, de ce ar trebui să ascundem greșelile și păcatele închinătorilor moderni ai lui Iehova Dumnezeu? Și de ce ar trebui să prezentăm doar ceea ce a fost frumos și bun? De ce să nu citim cărți care critică Martorii lui Iehova și cărți scrise de foști membri despre mișcare? Pentru că atunci ar trebui să îndepărtăm din Biblie ceea ce a fost o pată rușinoasă pentru poporul lui Israel. Dacă nu ne vedem slăbiciunile, greșelile, păcatele și starea noastră reală de credință, atunci cum putem fi purificați? Istoria este ca o profeție, doar că nu privește înainte, ci înapoi, iar cel care o studiază cu sinceritate este ca un profet, doar că nu privește înainte, ci înapoi. Și veți vedea că ceea ce ați fost, sunteți. Puteți vedea acest lucru doar dacă vă cunoașteți cu adevărat istoria. Până nu știți cine ați fost cu adevărat, nu știți cine sunteți cu adevărat și, până nu știți asta, nu vă puteți schimba. După cum spune un proverb înțelept: Cine nu-și cunoaște greșelile, le repetă. Și exact asta s-a întâmplat cu toate acele profeții, timp de multe decenii după 1843. De ce au existat atâtea greșeli? Pentru că baza interpretării Bibliei a fost prezentată foarte greșit. Anumiți creștini timpurii, precum gnosticii și origeniștii, apoi anabaptiștii, adventiștii de-a doua, studenții Bibliei și, timp de mulți ani, Martorii lui Iehova, au crezut (și încă mai cred ici și colo) că Biblia este o carte cu un mesaj codificat, al cărui mesaj ascuns trebuie descifrat. Multe raționamente s-au născut din această înțelegere.

După moartea fostului Second Adventist, pe atunci pastor al Studenților Bibliei, Russell, mișcarea sa s-a divizat în mai multe ramuri, una dintre ele luând numele de „Martorii lui Iehova” în 1931. Fratele Rutherford, după eșecul dezastruos al dramei profetice din 1914-1925, a trecut de partea reformerilor și a început procesul de purificare, dar din păcate nu a abandonat „idolul” 1914. Întrucât Mișcarea Internațională a Studenților Biblici avea învățături masonice, președintele noii mișcări, Joseph Franklin Rutherford, a curățat mișcarea de aceste elemente și apoi a restaurat interpretarea corectă a doctrinei despre noul legământ. Cartea lui Roy D. Goodrich, „Turnul de veghe și demonologia”, oferă o privire asupra acelor vremuri. Roy D. Goodrich a fost un Student al Bibliei dedicat și Martor al lui Iehova care s-a opus sprijinului tacit al Societății Watch Tower Bible and Tract pentru „știința nesănătoasă”, despre care Goodrich a numit o formă de divinație demonică. El oferă o relatare interesantă și foarte grăitoare despre cum funcționa mișcarea la acea vreme.

Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, Martorii credeau că Germania nazistă și aliații săi vor câștiga războiul, care avea să fie urmat de persecuții teribile și de Armaghedon. Din acest motiv, i-au sfătuit pe tineri să nu se căsătorească decât după Armaghedon, ci să-și dedice toate energiile lucrării lui Iehova și demascării religiei false. După cum arată istoria, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce ridică unele întrebări: „Unde au greșit în interpretarea profețiilor?” Unii au devenit serios îngrijorați, precum fratele Roy Goodrich, care a luptat alături de fratele Rutherford pentru a curăța mișcarea, și Jesse Hemery, vicepreședintele Societății Watch Tower, care a propus schimbări drastice în interpretarea profețiilor, inclusiv o abandonare completă a doctrinei din 1914. Acestui lucru s-a opus noul președinte al Societății Watch Tower, Nathan Knorr, care, după ce a schimbat cronologia la o nouă dată, 1975, a propus ca aceasta să fie acceptată ca dată a Armaghedonului de la sfârșitul lumii. Pe măsură ce tensiunile dintre lideri creșteau, Knorr a luat decizia radicală de a-i excomunica pe toți cei care i se opuneau lui și noilor sale idei despre anul 1975.

După ce Charles Taze Russell și asociații săi s-au desprins de fosta lor mișcare adventistă, oamenii mișcării cunoscute sub numele de Studenți Bibliei au avut multe așteptări false până în 1925, deoarece nu examinaseră în mod corespunzător Biblia, ci fuseseră ancorați în interpretările pastorului CT Russell. Această literatură conține idei atât de copilărești încât ai putea râde de ele, dar, în același timp, conține lucruri uimitor de superficiale și periculoase în chestiuni de mântuire, pentru care ai putea chiar plânge, pentru că au indus în eroare poporul lui Dumnezeu. Din păcate, Martorii lui Iehova nu au înțeles în 1931 și majoritatea nu înțeleg acum, în 2026, că încă reprezintă doctrina lui William Miller din 1914 și sunt sub vraja acelei influențe demonice. Există înregistrări istorice despre acest lucru, conform cărora și Miller a venit cu această idee, după eșecul din 1844. Așadar, nu s-a îndreptat, nu a învățat nimic din căderea sa, pentru că a considerat mesajul Bibliei ca fiind codificat. Generația din 1914 a dispărut și nu s-a întâmplat nimic, așa cum s-a anunțat public timp de mulți ani de pretutindeni. Și asta spune multe. Așadar, Iehova Dumnezeu nu a numit pe nimeni să dea lumii o astfel de dată și un mesaj al împărăției despre aceasta. Tot ce s-a spus vreodată despre 1914 de la William Miller încoace este lucrarea secretă a lui Satan, prin care încă îi înlănțuie de orașul spiritual Babilonul cel Mare pe cei care cred stângaci și înșelător astfel de lucruri.

Ce este de făcut? Finalizarea curățirii!

Iată de ce noi, cei din Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renașter) dorim să facem niște schimbări importante în teologia noastră, printre care și abandonarea totală a vestigiilor advetiste, adică aruncarea acelui schelet adventist din dulap, care duce la 1914 și tot ce se leagă de acea dată. Toate acestea le considerăm greșite și păguboase (erezii). Desigur, mișcarea dventistă clasică a avut și puncte de credință corecte, acestea fiind moștenite și în mișcarea Studenților Bibliei și cea a Martorilor lui Iehova. De acestea nu dorim să ne dezicem. Noi nu suntem ex-Martori fără, ci Martori loiali ai lui Iehova Dumnezeu și ai Domnului Isus Christos, un fel de Martori ai lui Iehova și ai lui Isus, de tip bereean (Fapte 17:10,11). Doar avertizăm că din cauza schetelului adventist suntem încă înlănțuiți în teologia Marelui Babilon și mesajul lui Dumnezeu pentru zilele în care trăim este să fugim de tot din acest oraș simbolic. Dar cum să fugim dacă lanțul care este doctrina despre 1914 ne leagă atât de puternic de acest oraș?

Ca să fim închinători de credință adevărată ai lui Iehova Dumnezeu și urmași născuți din nou ai lui Isus Christos, care dorim să rămânem așa până la sfârșit, pentru totdeauna, trebuie să tăiem toate legăturile cu acest marele oraș simbolic, pentru a nu rămâne captivi în el spre paguba noastră veșnică:

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)

Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! 

Dar nu iesiti ingramadindu-va si nu plecati fugind, ca inaintea voastra merge Domnul si in urma voastra tot El, Dumnezeul lui Israel!"

(Isa.52:11,12)

De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. (2Cor.6:17)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! (Apoc.18:4)

Pentru un viitor mai frumos

Pentru cei interesați de această ieșire toatală din Marele Babilon, vom organiza o întâlnire teocratică anul acesta (2026), dacă va fi voia lui Iehova Dumnezeu. Vă rog în numele Domnului Isus Christos, să dați știrea mai departe tuturor celor care se consideră ”Poporul lui Dumnezeu” ca în Apocalipsa 18:4.

Pentru mai multe informații, mă puteți contacta aici (la telefon între ora 17-20):

0748073132

ianostakacs@gmail.com

https://www.facebook.com/janos.takacs.16547008