O NOUĂ TRADUCERE A BIBLIEI CU NUMELE LUI DUMNEZEU (RO, HU)

Detalii în curând

Taguri: o nouă traducere a Bibliei, traduceri noi ale Bibliei, Biblia cu Numele lui Dumnezeu, Iehova Elohim, Yehowah Elohim, Yehova Elohim, Iehova Dumnezeu, Jehovah God, Jehova Isten, Biblia Apostolică Cu Numele Lui Dumnezeu, Az Apostoli Biblia Isten Nevével 

Az Apostoli Biblia Isten Nevével 

- Mostra din limba maghiara

2 Mózes Könyve (40 fejezet)

1:1 Ezek Izrael fiainak a nevei, akik Egyiptomba jöttek Jákobbal, minden férfi a házanépével:

2Rúben, Simeon, Lévi és Júda;

3Izsakhár, Zebulon és Benjámin;

4Dán, Naftali, Gád és Áser.

5És mindazok a lelkek, akik Jákob ágyékából származtak, hetven voltak, József pedig Egyiptomban volt.

6És Józsefnek, minden testvérének és az egész nemzedéknek a halála után,

7Izrael fiai szaporodtak, sokasodtak és igen hatalmasak lettek, és a föld megtelt velük.

8És új király támadt Egyiptomban, aki nem ismerte Józsefet;

9És monda az ő népének: Íme, Izráel fiainak népe számosabb és hatalmasabb nálunknál:

10Nosza, bánjunk vele okosan, hogy ne sokasodjék és ne legyen, ha háború támad, ő is ellenségünkhöz adja magát és ellenünk harcoljon és az országból kimenjen.

11Rendeltek azért föléje adóhajszolókat, hogy sanyargassák őket terheikkel, és raktárvárosokat építettek a fáraónak, nevezetesen Pitómot és Ramszeszt.

12De ahogy sanyargatták őket, úgy szaporodtak és úgy megerősödtek, és undorodtak Izrael fiaitól.

13Így rabszolgasorba hajtották az egyiptomiak Izrael fiait hátfájdító munkával.

14És megkeserítették életüket nehéz munkával, agyaggal, téglával és mindenféle mezei munkával, minden munkájukat, amit velük végeztek, hátfájdító munkával.

15És szóla Egyiptom királya a héber bábáknak, az egyiket Sifrának, a másikat Púának nevezték.

16És monda: Ha majd megszülitek a héber asszonyokat, és látjátok a szülőszéken, ha fiú, öljétek meg, de ha lány, élhet.

17A bábák azonban félték Istent; Nem tették meg tehát, amit Egyiptom királya mondott nekik, hanem életben hagyták a fiúkat.

18És Egyiptom királya hívatta a bábákat, és ezt kérdezte tőlük: „Miért tettétek ezt, hogy életben hagytátok a fiúkat?”

19A bábák ezt felelték a fáraónak: „Mert a héber asszonyok nem olyanok, mint az egyiptomi asszonyok, mert ügyesek a bábák dolgában; mire a bába még nem érkezik meg hozzájuk, már szültek.”

20Isten jót tett a bábákkal, a nép megsokasodott és nagyon megerősödött.

21Amiért a bábák félték Istent, ő gondoskodott nekik a házaikról.

22A fáraó megparancsolta egész népének, mondván: „Minden fiút, aki születik, vessetek a Nílusba, és minden leányt hagyjatok életben.”

https://apostolibiblia2025.blogspot.com/2025/12/2-mozes.html

 

O nouă traducere a Bibliei

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

Adevărul despre Numele lui Dumnezeu este necesar

Adevărul despre Numele lui Dumnezeu este necesar

 

De ce spun unii că Numele lui Dumnezeu se pronunţă “Iahve”?

Când anume savanţii se pot pripi?

 

Totul a pornit de la o eroare de gândire. În secolul XVI unii călugări romano-catolici din Germania, neştiind cum să pronunţe Numele lui Dumnezeu, s-au gândit că acest Nume începe cu YAH, deoarece aşa este în expresia de laudă Hallelu-Yah. Însă “Yah” este compus din primul şi ultimul sunet din Numele lui Dumnezeu: “I” şi “a”, nu din primul şi al doilea sunet din Nume “I” şi “e”. În limbile semitice mai întâlnim această prescurtare, în care se omit anumite cuvinte din interiorul unui cuvânt – aspect care se numeşte contracţie şi astfel literele din urmă avansează în faţă. De exemplu expresia “Allah” derivă din Al-illah (şi înseamnă “Dumnezeul”). Acest Al-illah a fost prescurtat în Allah. Mai întâlnim asemenea prescurtări, în care literele nu apar în ordinea lor firească. Deci, sunt multe asemenea cazuri, în care la o prescurtare a unui nume complet, literele nu mai apar în ordinea strictă în care sunt găsite în nume: Ion (de la Ioan – “n” fiind ultima literă, nu a treia), Mitru (de la Dumitru – “m” fiind a treia literă, nu prima), Bety (de la Elisabeta – “b” fiind a şasea literă, nu prima).

Din păcate, mulţi lingvişti au căzut în această capcană.

 

Care sunt vocalele ebraice ale Numelui sfânt al lui Dumnezeu, YHWH?

Există o discuţie lungă şi complicată. O ipoteză de pe timpul lui Wilhelm Gesenius, spune că ele sunt artificiale şi nu reflectă poziţia adevăratelor vocale, care sunt necunoscute. El spune că la citirea Scripturilor, atunci când evreii ajungeau la Numele lui Dumnezeu, citeau fie Adonay (în circa 6500 de locuri), fie Elohim (în circa 400 de locuri).

Dar de ce nu sunt cunoscute vocalele Numelui lui Dumnezeu? Nici nu ar putea fi cunoscute, niciodată?

Gramaticile moderne ale ebraicei biblice, cum ar fi "A Modern Grammar for Classical Hebrew" de Duane A Garrett, spun că punctele vocale ebraice, numite "niqqud" care se găsesc acum în Bibliile ebraice tipărite au fost inventate în a doua jumătate a primului mileniu d.Hr., cu mult timp după ce textele au fost scrise, cu aşazisele consoane. Acest lucru este indicat în Gramatica ebraică autorizată a lui Wilhelm Gesenius, un profesor german de limbi semitice și în enciclopedii precum Jewish Encyclopedia, Encyclopaedia Britannica și Godwin's Cabalistic Encyclopedia.

Dacă cunoşteai regulile de scriere, pronunţia vocalelor venea "de la sine", căci era încorporată în consoane. Însă dacă nu cunoşteai aceste reguli, descifrarea cuvintelor era greoaie şi confuză. Confuzia vine din cauză că literele ebraice se împart în trei grupe:

- litere mame (matres lectionis) care pot lua atât formă de consoană cât şi formă de vocală

- consoane

- consoane combinate (grup de litere).

Se spune că cele patru litere ce formează Numele lui Dumnezeu, fac parte din prima categorie, din literele mamă (matres lectionis). Aşadar, după caz, pot lua atât formă de vocală cât şi formă de consoană.

Dacă am cunoaşte regulile antice de scriere ebraică, nu am mai avea nevoie de acei "niqqud" şi descifrarea pronunţiei Numelui lui Dumnezeu ar veni "de la sine".

Se cunosc aceste reguli din antichitate? Da, căci altfel nu ar exista nici acei niqqud.

Din păcate Gesenius a scos din ecuaţie varianta coincidenţei niqqudilor şi a mers pe mâna acelora care au sugerat forma samariteană Yabe sau Yave (Theodoret), care puteau fi forme prescurtate ale Numelui, în diferite regionalisme. Forma aceasta, simpatizată de Gesenius, este fie o adaptare prescurtată samariteană a Numelui lui Dumnezeu, fie un theonym abreviat (prescurtare a numelui), decât o formă completă a numelui, aspecte la care Gesenius probabl nu s-a gândit. În plus rabinii ştiau că Numele lui Dumnezeu este trisilabic (Ye-how-ah) şi nu bisilabic, cum este Yah-weh, fapt pe care probabil Gesenius fie nu l-a ştiut, fie l-a omis.

Concluzie: Şi savanţii se pripesc. Şi Gesenius şi Cornilescu şi alţii... Indiscutabil, valoarea şi cunoştinţele dobândite de ei sunt de apreciat. Dar şi ei sunt oameni imperfecţi, ca şi noi, oamenii simpli. Şi ei şi noi avem multe pe cap, cu toţii putem greşi. Nu le potrivim întotdeauna bine. Gesenius nu a fost singurul. Nici noi nu suntem singurii, atunci când greşim. Eroarea este omenească, numai să nu se perpetueze.

 

Redările eronate din traducerile Bibliei făcute de diverşi traducători pot mutila sau chiar deforma complet mesajul acelor versete.

 

Membrii din multe biserici sunt pur şi simplu dezavantajaţi şi duşi în eroare de gândire, de nişte versete traduse greşit, fie în Biblia făcută de Dumitru Cornilescu, fie de alţi traducători.

Chiar şi cei care nu cunosc ebraica sau greaca pot verifica aceste informaţi, căci sunt nişte noţiuni elementare despre Numele lui Dumnezeu şi se pot verifica uşor folosind un site interlinear ebraic-român.

 

Ştiaţi că este o diferenţă între Biblia făcută de Dumitru Cornilescu şi Biblia Ebraică la Exod 3:14?

 

Biblia Ebraică, Exodul 3:14 Atunci Dumnezeu (Elohim) a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt" (Ehyeh aşer ehyeh). Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este (Ehyeh) m-a trimis la voi!"

Biblia lui Dumitru Cornilescu, Exodul 3:14 14 Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce Se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi."

 

Puteţi observa din comparaţia versetelor cum Cornilescu a reformulat o frază pe care Biblia Ebraică nu o are. Această frază reformulată este: "Se numeşte "Eu sunt". Fiecare poate verifica textul ebraic şi poate constata că aşa ceva nu există acolo. Deci, este degeaba toată argumentaţia că Numele lui Dumnezeu ar fi „Eu sunt”, dacă redarea textului este greşită.

În textul ebraic nu există această construcţie textuală folosită de Cornilescu, ci este aşa cum este în Biblia Ebraică redată corect şi de ortodocşi, fără "Se numeşte "Eu sunt".

În Biblia Ebraică nu scrie că Numel lui Dumnezeu ar fi Ehyeh („Eu sunt”). Ci scrie clar în aproximativ 7000 de versete că nu „Ehyeh” ci „Yehowah” este Numele lui Dumnezeu, care nu înseamnă nici Domnul (Adonay), nici Dumnezue (Elohim), nici Eu sunt (Ehyeh). Acest nume Yehowah înseamnă "Cel ce este, a fost şi va fi" (Eternul).

Aceste versete n-au fost scrise de către cei din cultul Martorii lui Iehova, nici de mine, nici de Cornilescu, nici de tine, nici de prietenii mei. Eu nu fac parte din cultul Martorilor lui Iehova, deci nu îi sprijin. Însă orice este adevărat trebuie lăsat aşa, chiar dacă e spus de Satan Diavolul. Degeaba se spun falsităţi cu privire la Numele lui Dumnezeu. De exemplu, degeaba se spune că Dumnezeu ar avea mai multe nume (care sunt de fapt titluri - idee care a fost preluată şi adaptată atât în iudaismul rabinic, cât şi în creştinătate şi islam (la musulmani), căci în Biblie nu apare nicăieri expresia „Numele Tale”, la plural. Oriunde ne uităm în textul Sfintelor Scripturi, expresia este „Numele Tău” sau „Numele Meu”, la singular. Aşa este şi în rugăciunea Tatăl nostru „sfinţească-se Numele Tău” Matei 6:9. În mod normal, dacă Dumnezeu ar avea mai multe nume, expresia ar suna în mod cert „sfinţească-se Numele Tale”. Cuvântul „dumnezeu” nu este un nume, ci un titlu. Există o diferenţă clară între numele persoanei şi titlul persoanei.

Exemple de nume: Maria, Nicoleta, George, Ioan, Adrian, Cătălin, etc..

Exemple de titluri: Împărat, rege, preşedinte, ministru, prinţ, duce, marchiz, baron, cavaler, nobil, burghez, ţăran, muncitor, doctor, inginer, savant, învăţător, etc..

Un om poate fi numit George, iar dacă a făcut o facultate de medicină va fi chemat cu titlul de „doctor”, dar dacă acest om este şi politician şi ajunge să conducă România, va fi chemat cu titlul de „preşedinte” sau dacă ajunge să conducă guvernul, va fi chemat „prim-ministru”. Cuvintele „doctor”, „preşedinte” sau „prim-ministru” nu vor ajunge niciodată alte nume ale lui George, ci vor rămâne doar titlurile sale. Când vom spune „Vine domnul preşedinte George!”, vom şti că numele său este George şi titlul său este „preşedinte”. Nici în cazul lui Dumnezeu nu este altfel. El are un singur nume, însă mai multe titluri.

Iată de ce consider că Dumnezeu are un nume:

"Moise a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: "Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" Ce le voi răspunde?" (Exodul 3:13)

"căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în Casa aceasta, -" (1Regi 8:42)

"Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt! (Psalmul 99:3)

"Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;" (Matei 6:9)

Comentariu la versetul din Exod 3:14: Şi Dumnezeu (ebr. Elohim = gr. Theos) a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt (în ebraică: ehyeh aşer ehyeh, iar în greacă, în Septuaginta: Ego eimi ho on). Şi a zis: Aşa vei zice fiiilor lui Israel: Cel ce este (în ebraică: „ehyeh” = Cel ce este (există); iar în greacă „Ho on” înseamnă la fel „Cel ce este (există)”, m-a trimis la voi. Cuvântul ebraic „ehyeh” care apare de trei ori în versetul 14, este tradus în Septuaginta greacă cu „ho on”, însemnând: Cel ce este (există); dar nu acesta este Numele lui Dumnezeu, aici fiind doar o descriere a purtătorului Numelui, ci Numele este cel revelat în versetul 15, unde nu mai apare acel cuvânt „ehyeh”, ci este  „yehowah”, care înseamnă mai mult ca „ehyeh”.  Numele „Yehowah” este compus din trei silabe, care înseamnă „A fost, este şi va fi (Eternul):

După ce arată că unii preferă Yahweh, un autor care a cercetat înţelesul Numelui Creatorului, a scris următoarele:

"Problema cu această propunere este chestiunea CONȚINUTULUI! Aceste patru sunete par să nu însemne nimic în ebraică și își pierd legătura cu verbul „hayah”, "a fi", pe care se pare că se bazează Numele Divin. Cu cât este mai mult cazul cu numele lui Dumnezeu! (...)

"IE" reprezinta viitorul sau imperfectul verbului "a fi", "HO" reprezinta prezentul, in timp ce "AH" reprezinta trecutul. Cu alte cuvinte, această formă a Numelui ar avea un înțeles specific și nu va fi doar o repetare a sunetelor vocale. În mod literal, YEHOAH înseamnă „a fost, este, va fi” - adică Eternul, Cel viu care va fi, este și întotdeauna a fost. Acesta este motivul pentru care aș prefera pronunția YEHOAH, sau chiar forma mai populară, YEHOVAH, deoarece reflectă în mod clar acest înțeles profund. YAH ar fi atunci forma contractată sau scurtată a acestui nume complet, luând primul și ultimul sunet împreună "(Restaurarea Credinței Abrahamice, de Dr. James D. Tabor, Genesis 2000, Charlotte, NC, 28256, 1993, p. 11).

Citatul este din cartea Restoring Abrahamic Faith, de Dr. James D. Tabor, Genesis 2000, Charlotte, NC. 28256. 1993, p. 11. Cartea a fost reeditată în anul 2018.

 

Fiţi înţelepţi şi permiteţi în biserici dezbaterile şi dialogul adevărat cu privire la Numele lui Dumnezeu şi cercetarea reală bazată pe ea... Nu uitaţi că venirea Domnului este aproape şi ar fi păcat să fiţi găsiţi aşa cum nu se cade.

 

Avem nevoie de o Biblie cu Numele lui Dumnezeu, din care să cunoaştem Numele lui Dumnezeu?

 

Dacă nu avem nevoie de o astfel de Biblie cu Numele lui Dumnezeu, atunci întreabă-te:

Este scris: "Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt! (Psalmul 99:3)

Întreabă-te: Lauzi tu Numele lui Dumnezeu, dacă nu-l cunoşti?

Este scris: Sfinţească-se Numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta (Matei 6:9)

Întreabă-te: Sfinţeşti tu Numele lui Dumnezeu, dacă nu-l cunoşti?

Este scris: "Fiindcă Mă iubeşte - zice .... - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. (Psalm 91:14)

Întreabă-te: Cunoşti tu Numele lui Dumnezeu? Se va aplica profeţia pe care tocmai ai citit-o peste tine, dacă nu cunoşti Numele lui Dumnezeu?

Este scris: De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; şi de aceea va şti în ziua aceea că Eu vorbesc şi zic: "Iată-Mă!" (Isaia 52:6)

Întreabă-te: Vei fi tu în poporul lui Dumnezeu, dacă nu cunoşti Numele lui Dumnezeu?

Este scris: "De aceea, iată că le arăt de data aceasta şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că numele Meu este .... (Ieremia 16:21)

Este scris: De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte ca Eu sunt ..., zice ... Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. (Ezechiel 36:23)

Întreabă-te: Vei putea tu deosebi mesajul adevăratului Dumnezeu, pentru timpul în care trăieşti?

Toţi aceia care doresc să fie împlinitori ai acestor profeţii despre Numele măreţ al lui Dumnezeu, trebuie să fie bine informaţi.

 

Apologetica: Apărarea credinţei în Numele lui Dumnezeu

Apologetica: Apărarea credinţei în Numele lui Dumnezeu

 

Biblia arată clar că este necesară credinţa în Numele lui Dumnezeu:

Credinţa în Numele sfânt al lui Dumnezeu, nu se poate face fără a-l cunoaşte şi iubi în mod deosebit.

 - Voi vesti Numele Tau fratilor mei si Te voi lauda in mijlocul adunarii. (Ps.22:22)

- Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Ps.9:10)

 

Numele lui Dumnezeu trebuie iubit, slăvit, sfințit şi vestit în teamă sfântă, pronunțându-l cu evlavie în public sau particular, glorificându-l în predici, rugăciuni şi cântări.

 

- Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura, se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău. (Ps. 5:11)

- Eu voi lăuda pe Iehova pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt. (Ps. 7:18)

- Cantati slava Numelui Sau, mariti slava Lui prin laudele voastre. (Ps.66:2)

- Iata, dar, cum trebuie sa va rugati: "Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; (Mat.6:9)

- El le-a zis: "Cand va rugati, sa ziceti: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. (Luc.11:2)

 - cand zice: "Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii." (Evr.2:12)

 

Oamenii trebuie sfătuiţi să se teamă de Numele lui Dumnezeu şi să-l cheme, căci mântuirea este legată de chemarea Numelui lui Dumnezeu, iar cei care îl refuză vor fi osândiţi:

   

- Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit. Caci mantuirea va fi pe muntele Sionului si la Ierusalim, cum a fagaduit Domnul, si intre cei ramasi pe care-i va chema Domnul. (Ioel.2:32)

- Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit." (Fapt.2:21)

- Fiindca "oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit." (Rom.10:13)

 

- Varsa-Ti mania peste neamurile care nu Te cunosc si peste imparatiile care nu cheama Numele Tau! (Ps.79:6)

- Varsa-Ti urgia peste neamurile care nu Te cunosc si peste popoarele care nu cheama Numele Tau! Caci mananca pe Iacov, il inghit, il topesc si-i pustiesc locuinta. - (Ier.10:25)

 

A „inventat” Raymond Martini Numele lui Dumnezeu în latină?

 

Oamenii care nu-l cunosc pe nume şi nu-l iubesc pe Dumnezeu - cum era fudulul faraon al Egiptului, încearcă diferite căi de obiecţii, cum a încercat şi acest faraon fără succes:

Faraon a raspuns: "Cine este Iehova ca sa ascult de glasul Lui si sa las pe Israel sa plece? Eu nu-l cunosc pe Iehova si nu voi lasa pe Israel sa plece." (Exod.5:2)

 

Cel mai şocant este că în zilele noastre Satana a atacat Numele sfânt al lui Dumnezeu din interiorul bisericilor, liderii acestora dând ordin să fie scos din Biblii, liturghii, predici, de pe inscripţiile din biserici, din cărţile de cântări, iar pe membrii care nu se supun să îi dea afară. Se vehiculează că Numele lui Dumnezeu, Iehova, nu este autentic şi că acest cuvânt chiar înseamnă ceva odios, fiind „inventat” din nebăgare de seamă de un anume călugăr romano-catolic, pe nume Raymundus Martini. Ei spun că înainte de a fi „inventat” în latină de acest călugăr în cartea Pugio Fidei, Numele lui Dumnezeu exista ca Iahve.

Totuşi, acest călugăr, nu a fost un călugăr oarecare, ci unul foarte educat. Raymond Martini, numit și Ramon Martí în catalană, a fost un călugăr și teolog dominican din secolul al XIII-lea.

---

Raymond Martini, în Schaff Encyclopedia şi Wikipedia

 

RAYMOND, MARTINI: savant dominican și rabinic spaniol din secolul al XIII-lea. El era originar din Catalonia și a fost în 1250 unul dintre cei opt călugări numiți să facă un studiu al limbilor orientale cu scopul de a duce o misiune la evrei și mauri. În 1264, el a fost unul dintre companiile numite de regele Aragonului să examineze manuscrisele evreiești pentru a elimina din ele orice problemă care ataca creștinismul. A lucrat în Spania ca misionar și, de asemenea, pentru o scurtă perioadă de timp la Tunis. Un document care poartă semnătura sa și datat iulie 1284 arată că la vremea aceea încă trăia.

 

Respingerea Coranului de către Raymond este pierdută. Există la Bologna un manuscris al lui Capistrum Judaeorum, care vizează erorile evreilor; iar la Tortosa un manuscris care conține, Exlanatio simboli apostolorum ad institutionem fidelium are o notă marginală că a fost editat de „a fratre Ro Martini de ordine predicatorum”. Marea lucrare cu care numele lui Raymond este asociat este Pugio fidei, la care lucra încă în 1278. Această lucrare a fost folosită de Hieronymus de Sancta Fide în Hebraeomastix și în alte părți, a fost plagiată de Petrus Galatinus și a fost una dintre surse creditate ale lui Victor Porchet Victoria adversus impios Ebreos (Paris, 1520). Pe la 1620 episcopul Bosquet a descoperit în Collegium Fuxense un manuscris al lui Pugio, iar din acesta și din alte trei manuscrise Joseph de Voisin a editat lucrarea cu numeroase adnotări învățate (Paris, 1651; editat din nou cu introducere de J. B. Carpzov, Leipsic, 1687). Prima parte tratează despre Dumnezeu și omnisciența divină, creația, nemurirea și învierea din morți; partea a doua și a treia sunt dedicate respingerii evreilor. Partea a doua și a treia sunt încă de valoare pentru misiuni și, de asemenea, pentru știință, deoarece există numeroase citate corect citate din Talmud, lucrări Midrashic și alte literaturi evreiești timpurii. Printre aceste lucrări citate se numără Bereshith Rabba major sau magna, o lucrare derivată parțial din Yesodh-ul lui Moise ha-Darshan. În utilizarea de către acesta a acestei lucrări, singura taxă care poate fi adus împotriva lui Raymond este că el a deconectat propozițiile de contextul lor și le-a asamblat în conformitate cu interpretarea sa subiectivă și scopul său în scris.

Întrebarea, despre care se înțelege prin „Rachmon” adesea invocată de Raymond, nu este cu siguranță un răspuns, unii savanți considerând că este un El cu propriul său nume și nu un personaj introdus ca vorbind în Talmud și Midrash.

 

(H. L. STRACK.)

Martí a fost citit pe scară largă în literatura ebraică, citând nu numai din lucrări talmudice și midrashice, ci și din Rashi, Abraham ibn Ezra, Maimonide și Ḳimḥi. Părerile sale fundamentale, pe care încearcă să le susțină prin citările sale, sunt că Isus este anunțat în literatura rabinică ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu; că legile evreiești, deși revelate de Dumnezeu, sunt abrogate prin venirea lui Mesia. Un alt aspect proeminent al contribuției sale a fost enumerarea și respingerea „tikkune soferim”, presupuse corectări făcute de scribii evrei asupra textului biblic. Martí a acuzat în mod direct și public aceste amendamente asupra cărturarilor evrei drept „corupții și perversiuni intenționate introduse de ei în textul sacru”.

---

Informaţia că Raymond Martini ar fi inventat Numele lui Dumnezeu Iehova, este foarte greu de crezut, deoarece se observă că anumite forme de redare din literatura antică greacă cum ar fi Pistis Sophia (sec. II-III AD) sunt foarte asemănătoare cu forma Iehova din latină folosită în cartea Pugio Fidei (sec. XIII):

Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II AD)

Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II şi III AD), (M. Kyriakakes, după un autor grec, din anul 2000)

 

Interdicţia romană

 

Evreii s-au revoltat de trei ori într-o perioadă de 66 de ani: prima dată în anul 66 AD, a doua oară în anul 113 AD, iar a treia oară în anul 132 AD. Ridicarea evreilor la luptă a avut consecinţe de rău augur pentru ei, victoriile obţinute de evrei în prima parte a războaielor, fiind răzbunate întotdeauna crunt: Ierusalimul distrus, templul dărâmat până la temelii, pruncii aruncaţi în flăcări, femeile violate, preoţii masacraţi, soldaţii prinşi aruncaţi de pe ziduri, iar supravieţuitorii însemnaţi cu fierul roşu şi vânduţi ca sclavi. În cele din urmă, Sfintele Scripturi ebraice au fost confiscate şi interzise, religia iudaică a fost desfiinţată printr-o interdicţe cruntă, iar Ierusalimul şi Ţara Iudaică au devenit teritorii interzise pentru evrei. În mod paradoxal, în anul 212, romanii le-au acordat cetăţenie tuturor evreilor, le-au construit sinagogi şi le-au dat înapoi Scripturile Sfinte confiscate, văzând că au o cultură superioară celei greco-romane.

 

Folosirea Numelui lui Dumnezeu

 

Un cărturar evreu din secolul I-II, pe nume Josef, zis Flavius Josephus, care a fost din neam de preoti, a scris cartea Războiul iudeilor. Aici scrie că preoţii şi oamenii adunaţi în Templu au chemat în ajutor Numele lui Dumnezeu, la ultimul asediu al romanilor asupra Templului (The Jews War V:438). Într-o altă carte, scrisă în greacă, el a scris că nu are dreptul să dezvăluie acest nume cititorului său, deci îl ştia (Jewish Antiquities II:275), totuşi el a oferit detalii importante referitoare la pronunţia pe care dorea să o ascundă. În lucrarea sa The Jewish War V:235 el spune: <<Marele preot avea capul acoperit cu o tiara de in subţire cu o bordură violet şi înconjurat de o coroană de aur pe care erau inscripţionate literele sfinte (ale Numelui); acestea sunt patru vocale;”

 

Descrierea lui Josef (Iosif) completează pe cea din Exod 28:36-39 şi se armonizează cu formele Numelui lui Dumnezeu întâlnite în lumea antică greacă:

Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua), întâlnit în cartea Pistis Sophia [103] (secolul II AD), poate fi redarea Numelui lui Dumnezeu auzit dintr-un cântec ebraic, iar Ιεωά (Ieōa), întâlnit în textele magicienilor greci (Hellenistic magical texts [105] (secolele II şi III AD), (M. Kyriakakes, după un autor grec, din anul 2000), ar putea fi vocalele despre care scria Josef. Dacă luăm tot Numele transliterat YEHOWAH, putem vedea că cele două litere „H” nu se pronunţau, dând forma auzibilă de IEOA, accentul fiind pe cele două litere din mijloc (E şi O), numele sunând astfel melodios. Dacă totuşi azi avem o formă mai lungă a pronunţiei, vine din cauza contactului vizibil cu transliterarea, care a creat impresia că toate literele trebuie rostite, mai puţin litera finală, despre care se ştia că nu se pronunţă.

 

Din forma de rostire Hallelu-Yah (a se citi Haleluia), se ştie că primul şi ultimul sunet din Numele lui Dumnezeu este I şi A. Deci literele care ar trebui "ghicite" sunt cele din mijlocul numelui: I-?-?-A.

 

Ieoa: era forma ştiută şi de cardinalul papei, Nicolae din Cusa (1428).

Nicolaus Cusanus a fost un învățat german, savant multilateral, filosof și teolog, jurist, astronom și matematician, ambasador al papei în diferite delegaţii importante, considerat drept cea mai importantă personalitate în cultura europeană a secolului al XV-lea.

Redarea sa coincide cu cea folosită de o sectă din secolele II – III (Ιεωά (Ieōa)), care practica magia cu ajutorul Numelui lui Dumnezeu. Sursa: un grec pe nume M. Kyriakakes, care a scris o carte despre Numele lui Dumnezeu la greci (anul apariţiei 2000).

Rabinii mai ştiu că Numele lui Dumnezeu este compus din trei silabe: Ye-ho-wah. Forma Ie-o-a ar corespunde şi în această privinţă.

 

Numele lui Dumnezeu în public

 

Numele lui Dumnezeu se folosea în public, în Templul din Ierusalim, până la distrugerea lui în anul 70, după care unii dintre rabini au preluat atribuţia folosirii Numelui lui Dumnezeu la diferite ocazii religioase (ex. Hananiah Ben Teradion), până la interdicţia lui de către împăratul Hadrian (117-138).

 

Deoarece Numele lui Dumnezeu se folosea în public, în Templul din Ierusalim şi astfel foarte mulţi oameni ar fi auzit asta până în anul 70AD, ar fi greu de crezut că putea să fie înlăturat pur şi simplu printr-o interdicţie a romanilor, chiar şi una foarte aspră cum a şi fost de fapt. În plus, interdicţia a încetat la moartea lui Hadrian (în 138) – cel care a promulgat-o. Astfel, ar fi dificil de crezut că n-ar fi supravieţuit o tradiţie de redare a Numelui lui Dumnezeu, în mediul rabinic evreiesc.

 

În plus, nu există nici o dovadă că Raymond Martini ar fi fost primul care a încercat o transliterare a Numelui lui Dumnezeu din ebraică, într-o formă latinizată, existând posibilitatea ca el să fi fost luat de la evrei, într-o perioadă mai veche – fapt ce n-a fost exclus de enciclopediile catolice. Nu ni s-au păstrat toate cărţile şi scrieriele creştine scrise în latină. De obicei fiecare teolog a învăţat ceva de la înaintaşii lui. Nimic nu este nou sub soarele teologiei.

Rostirea numelui divin a fost restrânsă, nu abandonată, şi a existat pe toată perioada celui de al doilea Templu, după cum arată şi Talmudul evreiesc: "Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile." Talmudul - 39b Yoma.

De unde ar fi ştiut evreii că de 10 ori se folosea Numele lui Dumnezeu în acea zi, dacă Numele lui Dumnezeu nu se auzea, cum a sugerat un preot romano-catolic, foarte ostil faţă de folosirea actuală a Numelui lui Dumnezeu. Aceste ceremonii unde se rostea numele divin se făceau în public şi existau oaspeţi (prozeliţi romani) care îl auzeau. Deci nu numai iniţiaţii (preoţii), ci şi publicul cunoştea numele divin, cel puţin până în secolul II, dacă ne gândim că templul a fost distrus în anul 70 AD. Publicul creştin, ieşit din iudaism avea informaţie corectă despre pronunţia numelui divin.

Folosirea numelui divin nu era banată nici în traduceri, dovadă este versiunea lui Aquila Ponticus din Sinope (ex-creştin, prozelit, ucenic al marelui rabin Akiba), făcută în secolul II, unde numele divin exista în caractere ebraice, lăsat netradus.

Înlocuirea acestui nume cu Domnul la creştinii dintre neamuri şi Hashem la mozaici se datorează banării totale a religiei mozaice, de către autorităţile romane, după rebeliunea lui Bar Kochba, banare ce s-a extins probabil şi asupra creştinilor ieşiti dintre mozaici. Cât de aspră a fost această interdicţie, se poate vedea în istoria celor zece martiri iudei din secolul II, care şi-au practicat religia şi după interdicţie. Rabinul Haninah Ben Teradion a fost ars pe rug învelit în sulurile Bibliei ebraice, soţia sa a fost biciuită nemilos în public până la moarte, pentru că nu l-a denunţat, iar fiica lor a fost vândută ca sclavă într-un bordel de prostituate. https://en.wikipedia.org/wiki/Haninah_ben_Teradion

Această interdicţie aspră a afectat şi literatura acelor timpuri, o dovadă în acest sens fiind versiunea evangheliei după Matei, scrisă în ebraica secolului II, găsită în scrierea rabinului Shem Tob, din Spania (secolul XIV). El urmează a versiune foarte veche, având tendinţe eretice (ebionite). Ciudăţenia acestei versiuni este folosirea expresiei Hashem (Numele), acolo unde în versiunile greceşti este Domnul, pentru citatele din cărţile Vechiului Legământ. La fel se procedează şi în citatele evangheliei din cartea lui Nestorius, o lucrare în limba ebraică datată între secolele VI-IX.

Aceste trei dovezi (folosirea numelui divin în public, până în anul 70 cel puţin, la care au avut acces primii creştini, traducerea lui Aquila, care arată că numele divin nu a fost banat în traduceri, şi redarea "hashem" în citatele VT din evangheliile în limba ebraică) arată că nu putem exclude ipoteza folosirii numelui divin de către primii creştini în public şi în scrieri, cel puţin până la edictul respectiv.

Ce s-a întâmplat în secolul II AD a putut să zdruncine serios instituţia folosirii Numelui lui Dumnezeu, dar nu a dărâmat-o, după cum se vede şi din cartea Pugio Fidei, care este una dintre verigile păstrării Numelui lui Dumnezeu în circulaţie.

 

Numele lui Dumnezeu este binecuvântat şi ce este binecuvântat rămâne pe vecie:

 

(Un psalm al lui David.) Binecuvanta, suflete, pe Iehova, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! (Ps.103:1)

Gura mea sa vesteasca lauda lui Iehova, si orice faptura sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant, in veci de veci! (Ps.145:21)

 

Aleluia! Amin!

 

Dr. Nehemia Gordon: Numele lui Dumnezeu “YHWH” se pronunţă “Iehova”

Cine este savantul Nehemia Gordon?

 

Există un savant evreu pe nume Nehemia Gordon, care susţine că Numele lui Dumnezeu “YHWH” se pronunţă “Iehova”, deoarece între timp evreii au trecut de la litera w (un fel de “ou”) la litera v, accentul fiind pe mijlocul cuvântului, trăgând după sine şi includerea primei litere h, pentru a ajuta (clarifica) mai bine expresia “OU”.

Deoarece în ultimul timp au apărut nişte materiale scrise şi video de la acest savant evreu, în care el s-a exprimat în legătură cu pronunţia Numelui lui Dumnezeu, iată câteva date din biografia lui.

 

Despre Nehemia Gordon

Dr. Nehemia Gordon este creatorul și gazda podcastului Hebrew Voices, a scris două cărți populare despre originile ebraice ale creștinismului și este activ în dialogul interconfesional. Gordon și-a obținut doctoratul în Studii Biblice la Universitatea Bar-Ilan, scriind teza de doctorat despre „Scrierea, ștergerea și corectarea tetragramei în manuscrisele biblice ebraice medievale”. Gordon deține, de asemenea, o diplomă de master în studii biblice și o diplomă de licență în arheologie de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. El a lucrat ca traducător la Manuscrisele de la Marea Moartă și un cercetător care descifrează manuscrise ebraice antice. Gordon lucrează în prezent la cercetări de ultimă oră utilizând manuscrise ebraice ale Bibliei.

 

Biografie

 

Naștere:

1972

Naţionalitate:

american

Instruire:

Universitatea ebraică din Ierusalim

Activități:

Rabin, traducător, cercetător

Zonele de cercetare:

Manuscrisele de la Marea Moartă, Creștinismul antic, Tanakh, Numele lui Dumnezeu, studii despre YHWH în manuscrise, susţinerea pronunţiei "Iehova"

Religie:

Iudaismul, ramura karaită

Site-ul web:

www.nehemiaswall.com

 

Nehemiah Gordon (נחמיה גורדון) (născut pe 1 ianuarie anul 1972) este cercetător evreu. Se știe că a lucrat ca traducător la Manuscrisele Mării Moarte și ca cercetător descifrând manuscrisele ebraice antice. A lucrat cu Emanuel Tov și rămâne o figură proeminentă în iudaismul karait contemporan.

 

Considerat de mulți dintre ei drept o autoritate spirituală, el este membru sau fondator al mai multor instituții majore karaite, conducând, de asemenea, cercetări academice care vizează stabilirea superiorității karaismului asupra iudaismului rabinic. Această cercetare l-a determinat, de asemenea, să discute despre Isus și Biblia creștină.

 

Nehemia Gordon deține un masterat în studii biblice și un BA în arheologie la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Gordon a scris cinci cărți despre vechile origini ebraice ale iudaismului și creștinismului și a fost predat în sinagogi și biserici din întreaga lume.

 

Elemente biografice

 

Nehemia Gordon s-a născut la Chicago într-o familie de evrei ortodocși, care cuprinde mulți rabini. Urmând un curs rabinic clasic, el a respins valabilitatea Talmudului și legea orală a iudaismului ortodox în adolescență și a adoptat karaismul după ce l-a întâlnit pe Mordecai Alfandari, el însuși un dezertor al iudaismului rabinic.

 

A emigrat în Israel în 1993, stabilindu-se la Ierusalim, unde a devenit membru al iudaismului universal karait (conducerea karaită din Israel, în principal din comunitatea egipteană veche) și a consiliului de administrație al unei "kenessa" îngropată, un vechi loc karait al închinare situată în Orașul Vechi al Ierusalimului .

 

De asemenea, el a câștigat un masterat în Studii biblice de la Universitatea Ebraica din Ierusalim, care participă la Manuscrisele de la Marea Moartă în Proiectul Publishing coordonat de Emanuel Tov și Proiectul Biblic Universitatea Ebraică sub auspiciile Shemaryahu Talmon.

 

Cofondator al Mișcării Mondiale Karaite, care determină începutul lunii Aviv în fiecare an (de care depinde calendarul religios Karaite), Nehemiah Gordon, din 2007 până în 2008, a deținut funcția de decan al Universității Evreiești Karaite. De asemenea, a devenit cunoscut publicului american prin participarea sa la diferite emisiuni de televiziune unde a reprezentat karaismul, precum și ca profesor de ebraică al lui Reggie White.

 

Cel mai recent, Nehemia Gordon a fost oaspete obișnuit la Truth2U Radio împreună cu coautorul uneia dintre cărțile sale, fostul pastor metodist afro-american Keith Johnson. Amândoi au călătorit împreună pentru a preda împreună diverse concepte conținute în Tora la nivel internațional. Ei s-au adresat astfel publicului evreu și creștin. Parteneriatul și prietenia lor improbabile au fost uneori privite cu suspiciune de anumite grupuri religioase (karaite sau creștini). Cu toate acestea, Nehemia Gordon și Keith Johnson susțin că relația lor este un succes datorită acordului lor comun de a nu căuta să se convertească reciproc.

 

Publicații

Studii despre pergamentele de la Marea Moartă:

The Dead Sea Scrolls Reader (Cititorul de pergamente de la Marea Moartă), partea 1. Texte legate de dreptul religios ( ISBN 90-04-12650-3)

The Dead Sea Scrolls Reader, Part 2. Textele exegetice ( ISBN 90-04-12648-1 )

The Dead Sea Scrolls Reader, Partea 6. Genuri suplimentare și texte neclasificate ( ISBN 90-04-12646-5 )

Studii despre karaism:

Așa cum este scris: un scurt caz pentru karaism de Shawn Lichaa, Nehemia Gordon și Meir Rekhavi ( ISBN 0-9762637-1-8 )

Studii despre Numele lui Dumnezeu:

Pronunția numelui (Traducere în franceză: La Pronunciation du Nom de Nehemia Gordon)

Studii despre Iisus şi rugăciunea Tatăl nostru:

Yeshua ebraic vs. Isusul grec (ISBN 0-9762637-0-X)

O rugăciune către Tatăl nostru: origini ebraice ale rugăciunii Domnului de Nehemia Gordon și Keith Johnson (ISBN 0-9762637-4-2)