În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos?
Partea 1.
În profeţia despre
moartea sa, Domnul nostru Iisus a spus că va sta în inima pământului (adică în
mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei
nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei
nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Conform tradiţiei de
la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în
ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor.
Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos
despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria
Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei
(sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a
Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a
bisericii din secolul II, Domnul Iisus a murit într-o zi de miercuri, de aceea
bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece
diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă
reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma
între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus,
ce reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a
ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o
avea.
Cum interpretăm cele trei zile şi trei nopţi? Căci
unii spun că totul depinde cum anume interpretăm expresia “trei zile şi trei
nopţi”.
De exemplu, cum am
putea interpreta versetul următor, altfel decât 1+1+1 zile şi 1+1+1 nopţi = 3
zile şi 3 nopţi?
“şi i-au mai dat şi o
legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit
iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.”
(1Samuel 30:12)
De ce ar trebui ca în
cazul versetului din Matei 12:40 să socotim altfel?
“Domnul a trimis un
peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile
şi trei nopţi.” (Iona.1:17)
Domnul nostru Isus a
făcut o analogie cu această întâmplare, spunând următoarele:
“Căci, după cum Iona
a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va
sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Cum au înţeles
oamenii această precizare profetică?
“şi i-au zis:
"Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în
viaţă, a zis: "După trei zile voi învia."” (Matei 27:63)
“Atunci a început
să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de
bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după
trei zile să învie.” (Marcu 8:31)
“care îşi vor bate
joc de El, îl vor bate cu nuiele, îl vor scuipa şi-l vor omorî; dar, după trei
zile, va învia."” (Marcu 10:34)
Totuşi, tradiţia de
la Roma spune că Domnul Isus a murit vineri şi a înviat duminică... Adevărul
este că n-a înviat decât înspre zori, pe când era încă întuneric şi nu începuse
ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore
din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară, deci nu
era încă în mormânt. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se
duseră la mormânt pe când era încă noapte. Este greu de forţat înţelegerea
acestor texte pentru a avea trei zile, şi chiar dacă le-am admite, la calculul
nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi clar o
noapte.
De ce avem totuşi o
astfel de socoteală, care nu ţine cont de profeţia Domnului nostru Isus?
Nepotrivirea vine din percepţia greşită că Domnul Isus a murit cu o zi înainte
de sabat. Adevărat, însă mulţi nu cunosc ce fel de sabat era acel sabat. Era un
sabat de ziua a şaptea? Nu, căci era un Sabat de sărbătoare (praznic).
Situaţia nu este
complicată deloc pentru a demonstra ce fel de sabat era cu o zi înainte de
răstignire şi cele trei zile şi trei nopţi se pot calcula uşor după CALENDARUL
EBRAIC BIBLIC. Vom porni la examinarea celor trei zile şi trei nopţi, dezlegând
MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC BIBLIC.
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos?
Partea 2.
Calendarul Bibliei, făcut de Dumnezeu: Anul biblic şi
zilele lunilor
CALENDARUL EBRAIC BIBLIC din antichitate, arată anul
biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate şi evenimentele ce urmau
după Paşte, cu precizia unei formule matematice.
Dumnezeu a dat startul măsurării timpului pe pământ în ziua a patra de
creaţie.
Geneza 1:14. Dumnezeu a zis:
"Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de
noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp
având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în
Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a
treia, etc. (Geneza 8:5,13)).
Pentru a calcula câte zile are o lună a anului biblic, găsim câteva
repere exacte:
Geneza 7: 11. În anul
al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a
lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au
deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:24. Apele au
fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Geneza 8: 3. Apele au
scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută
cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
4. În luna a şaptea,
în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
Textele de mai sus
arată că între data de 17 a lunii a doua şi 17 a lunii a şaptea s-au scurs 150
de zile. Împărţirea celor 150 de zile pe segmente lunare care se armonizează
între ele, reiese din următoarea ecuaţie: 12 zile (rămase din luna a doua) + 31
zile (din luna a treia) + 30 zile (din luna a patra) + 30 zile (din luna a
cincea) + 31 zile (din luna a şasea) + 16 zile (din luna a şaptea) = 150.
Lunile anului biblic,
de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31
Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri
biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de
zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni.
Calendarul solar antic al Bibliei, folosit de Noe și Moise, este cel mai
vechi calendar din lume, precum și cel mai precis calendar solar dintre toate
calendarele utilizate astăzi. Deoarece calendarul folosește ziua 0, ca ultimă
zi a anului, pentru a începe anul de la echinocțiul de primăvară, nu are nicio
eroare intrinsecă. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a
patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a
fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii
de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.
După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de
la Marea Moartă, de lângă Qumran, confirmat de cele spus de poetul latin
Horaţiu), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului
în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în
urma); în mod normal, după acest calendar biblic, un eveniment sau o sărbătoare
fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în
aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.
De exemplu: Dacă un
om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib prima zi din an din prima lună biblică,
numită şi Nisan, în fiecare an, ziua de 1 Abib cădea întotdeauna în ziua a
patra a săptămânii (miercuri). La fel, cumpărarea meilor de Paşte cădea
întotdeauna în a şasea zi din săptămână.
Zilele lunii întâi
Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
Datarea lunii întâi, numită Abib (şi numită Nisan după
exilul babilonian)
Cum au luat fiinţă lunile anului?
Stelele aşezate în grupuri de constelatii, navighează pe căi trasate cu
precizia unor ecuaţii matematice. Scopul pentru care a creat Dumnezeu aceste
constelaţii ne este enuntat chiar în pasajul în care ele sunt menţionate pentru
prima data, la Geneza 1:14-19, să fie: “semne care sa arate vremile, zilele si
anii”. Fiecărei constelaţii i s-a dat un nume (Psalmul 147:4, Iov 9:9, Iov
38:31-33, 2 Imparati 23:5; Isaia 13:10, Amos 5:8.). Astfel, fiecare constelaţie
arată câte o lună din an.
Există pe cer o succesiune de douăsprezece semne (figuri) ca şi cum ar
fi desenate pentru a arăta ciclicitatea lunilor anului. Privit de pe pământ, ele
sunt aşezate ca un fel de inel stelar prin care trece soarele în drumul său
aparent din timpul celor douăsprezece luni sau ”semne” ale anului.
Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de
orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în
Constelaţia Berbecului (compară cu Geneza 1:14, Exod 13:4).
Luna Nisan în Constelaţiile cerului
Să citim explicaţia unui evreu din
primul secol, despre această lună şi evenimentul remarcabil din această lună:
“Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan,
şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci
când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună
am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă
împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această
sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără
să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat;”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait
in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Soarele este în Constelația Berbec din cc. 21 martie
până pe data de 20 aprilie (depinde de an). Deci luna Nisan cuprindea
aproximativ aceasta perioada, în funcţie de calcularea începutului anului.
Zilele lunii întâi
Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos?
Partea 3.
Evenimentele din jurul Paştelui; când era Paştele la
evrei?
Datarea cumpărării mieilor de Paşte
Evenimentele din
jurul Paştelui sunt foarte importante deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru
Iisus Hristos a murit în această perioadă, El fiind “Mielul” lui Dumnezeu ce
ridică păcatul Lumii:
A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el
si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! (Ioan.1:29)
Si, pe cand privea pe Isus umbland, a zis:
"Iata Mielul lui Dumnezeu!" (Ioan.1:36)
Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am
vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului
lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. (Apoc.6:9)
Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici
de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei
este Mielul. (Apoc.21:23)
Când trebuia ales mielul
de Paşte?
Exodul 12: 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a
zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de
fiecare casă.
4. Dacă sunt prea
puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după
numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul
acesta.
5. Să fie un miel
fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un
ied.
6. Să-l păstraţi până
în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l
înjunghie seara (amurg – alte traduceri).
În acest text avem o
datare extrem de importantă ce precede datarea din 14 Abib (Nisan), cand era
seara de Paşte.
Dacă ne uităm pe
CALENDARUL EBRAIC BIBLIC, cumpărarea mieilor de Paşte cădea întotdeauna în a
şasea zi din săptămână.
Datarea serii tăiatului mieilor
Când începe seara
unei zile la evrei? La creaţiunea narată în Biblie, zilele nu începeau şi nu se
terminau la miezul nopţii ca astăzi. Relatarea din Geneza 1:5 ne comunică:
„Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.”
Aşadar, partea întunecată a venit prima, care s-a numit noapte, apoi partea
luminoasă, care s-a numit ziuă.
Dumnezeu nu a
schimbat niciodată acest ciclu de alternanţă noapte-ziuă (şi nu ziuă-nopate),
după cum vedem din cum îi învăţa pe israeliţi: „(…) din seara zilei a noua pâna
în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru” (Leviticul 23:32). „Seara”
este atunci când soarele trece dincolo de orizont, ceea ce noi numim apus.
„Seara, la apusul soarelui” (Deuteronomul 16:6). „Seara, după asfinţitul
soarelui” (Marcu 1:32).
Când israeliţii s-au
întors la Ierusalim după robia babiloniană, Neemia a poruncit ca porţile
Ierusalimului să fie închise „înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge
umbra” (Neemia 13:15-19). Vedem şi de aici, că atunci când soarele apunea în
seara celei de a şasea zi (la români vinerea), începea sabatul.
Textul spune că
mielul trebuia lăsat inclusiv în ziua de 14 Nisan, deci până la perioada serii
şi apoi el trebuia tăiat în amurg, la asfinţit. Aşadar, pregătirea şi mâncarea
mielului intra la noaptea de 15 Nisan, prima zi de sărbătoare, când se consumau
azimi în loc de pâine, după cum citim:
"In ziua dintai
a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus si I-au zis: "Unde vrei
sa-Ti pregatim sa mananci pastile?"" (Matei 26:17)
Pentru cei ce nu
cunosc acest detaliu important, că prima dată era socotit noaptea şi apoi ziua
datei, textul pare ambiguu sau contradictoriu:
"Dupa doua zile
era praznicul Pastilor si al Azimelor. Preotii cei mai de seama si carturarii
cautau cum sa prinda pe Isus cu viclesug si sa-L omoare." (Marcu 14:1)
"In ziua dintai
a praznicului Azimelor, cand jertfeau pastile, ucenicii lui Isus I-au zis:
"Unde voiesti sa ne ducem sa-Ti pregatim ca sa mananci
pastile?"" (Marcu 14:12)
"Praznicul
Azimelor, numit Pastile, se apropia. (Luca 22:1)
Ziua praznicului
Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit." (Luca 22:7).
Doar astfel putem
înţelege de ce la cina de Paşte nu se mânca pâine dospită, ci azimă. Azima este
o pâine nedospită, consumată de evrei la Paști și, de asemenea, folosită de
catolici, de Biserica armeană şi de alte culte la împărtășanie.
Datarea Sărbătorii Azimelor
Iosif Flaviu ne mai spun
următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de
Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât
pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi
şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca
jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în
cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea, prima zi
fiind 15 Nisan), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu
s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu
(căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul
următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele,
un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe
altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a
valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce
prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait
in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Datarea legănării Snopului (Omerului) de orz
Imediat după Paştele din 14 Nisan, pe 15 Nisan începea marea Sărbătoare
a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se coace orzul în Israelul?
Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau
adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul
din Ierusalim pe 16 Nisan.
Levitic 23 VDC:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
"Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile,
să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta
înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi
într-alta, a doua zi după Sabat"
Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în
citatul de mai sus este vorba de orz, aşa cum am citit şi în descrierea făcută
de Iosif Flaviu. În Talmud se menționează că au existat ani când orzul nu a
fost copt pentru a fi adus la Templu, la timpul cerut. Pentru a nu se repeta
incidentul, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului.
Când se coace orzul în Israel?
Răspuns dintr-o
scrisoare datată pe 8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel, despre timpul secerișului
orzului în Israel
“Stimate domn,
Am primit scrisoarea
dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. ...
Anul acesta a fost
unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem
de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea
grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea
începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai.
...”
Cu stimă
N. Bar-Droma
Director in
Departamentul Culturile de Câmp”
Când este "a doua zi după
Sabat"? La ce Sabat se referă?
Legănarea omerului de orz la Templul
din Ierusalim, trebuia să se facă “a doua zi după Sabat” (Levitic 23:11).
Sabatul din acest text este chiar prima zi din ciclul Sărbătorii Azimelor, care
ţine şapte zile, din 15 Nisan până pe 21 Nisan. Avem două menţiuni importante
cu privire la acest aspect în Noul Testament.
Prima menţionare:
Luca 6:1 BND Şi a fost că,
în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau
spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.
2 Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a
face în sabat?“
Ce înseamnă "al doilea prim sabat" din Luca 6:1?
Sabat înseamnă odihnă. Ziua sabatului înseamnă ziua odihnei. În
sărbătorile lăsate de Dumnezeu poporului evreu, nu se lucra, de aceea erau Sabate,
zile de odihnă; "prim sabat" înseamnă Sabatul de sărbătoare, "al
doilea" înseamnă că era al doilea Sabat de sărbătoare din ciclul
Sărbătorii Azimelor. Primul Sabat era cel din 15 Nisan: Levitic 23:7. În ziua
întâi (15 Nisan), să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare
de slugă. Aşadar, 15 Nisan era Sabat de sărbătoare. Al doilea Sabat de
sărbătoare era cel în 21 Nisan: Levitic 23:8. Şapte zile să aduceţi Domnului
jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu
faceţi nicio lucrare de slugă."
Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea
Ortodoxă?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după
Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau
cu mâinile şi mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a
întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de
grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul
"grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat",
pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza
l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a
şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare,
menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a
se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi
unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce
închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare.
Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se
vedea şi Ioan 19:31.
Ioan 19:31 De frică
să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii,
şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească
fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Toate acestea coincid
cu prima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan. După acest “Sabat”, pe 16
Nisan, trebuia adus la Templu snopul de legănat (Levitic 23:11).
Aşadar Sabatul din 15
Abib/Nisan nu era un sabat de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor
lunii întâi:
Zilele lunii întâi
Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos?
Partea 4.
Cum se desfăşura cina de Paşte la evrei?
"După spălarea
ceremonială se continua sărbătoarea Paştelui cu mâncarea ierburilor amare,
corespunzător cu Exodul 12, 8. (Acestea erau pătrunjel, cicoare de grădină şi
alte sorturi de zarzavaturi cu frunze). Amărăciunea verdeţurilor aducea aminte
de robia aspră a lui Israel în Egipt. Verdeţurile erau mâncate cu bucăţi de
azimi, care se muiau într-o amestecătură numită charoset. Era o pastă din
rodii, mere, curmale, smochine, stafide şi oţet. Charoset era comparat cu
mortarul unui zid – şi amintea de sclavia israeliţilor în Egipt, unde făceau
cărămizi.
Urma împărţirea celui
de-al doilea pahar. Exact în acest moment stăpânul casei (în acest caz era fără
îndoială Isus) explica ce înseamnă Paştele (compară cu Exodul 12, 26-27).
Într-o tradiţională sărbătoare iudaică de Paşte, cel mai tânăr copil pune patru
întrebări stabilite mai dinainte, al căror răspuns este preluat dintr-o povestire
poetică a ieşirii din Egipt.
În timp ce se
împărţea cel de-al doilea pahar se cântau Psalmi. Conform tradiţiei, psalmii
care se cântau de Paşte erau din Hallel (în ebraică „cântări de laudă”; din
acest cuvânt a rezultat cuvântul Halleluia). Hallelul consta din şase psalmi şi
începea cu Psalmul 113. Probabil că Hellel-psalmii au fost cântaţi unul după
altul, în acest moment al ceremoniei se cântau primii doi psalmi.
După aceea era adus
mielul fript, înainte ca să urmeze ceremonia următoare: stăpânul casei îşi mai
spăla încăodată mâinile, frângea azima şi împărţea bucăţile la cei ce stăteau
la masă, pe care le mâncau apoi cu carnea de miel."
Ultima cină - John F.
MacArthur
De ce nu putem spune că Domnul Isus a mâncat Paştele
cu o zi mai repede decât a fost stabilit?
Din relatările Noului
Testament aflăm că Domnul Isus a mâncat cina de Paşte cu o zi înainte ca
potrivinicii săi:
"El le-a zis:
"Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima
Mea;" (Luca 22:15)
"Au adus pe Isus
de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de
judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile." (Ioan18:28)
Că era cina de Paşte
şi nu o altă cină obişnuită, ne-o arată următorul citat:
Învăţătorul zice:
„Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Matei
26:18
Cum se explică
diferenţa? A luat Domnul Isus cina de Paşte mai repede cu o zi? Nu, căci am
verificat Calendarul Ebraic Biblic şi conform acestui calendar, El a luat-o corect.
Existau două calendare? Sau autorităţile au calculat mai târziu data anului
nou? Cu siguranţă că nu erau două calendare, ci autorităţile au calculat greşit
data anului nou, posibil intenţionat, pentru a nu sacrifica atâţia miei într-o
singură zi. Sunt anumite mărturiile istorice, găsite în Manuscrisele de la
Marea Moartă, care arată că exista o dispută cu privire la calendar. În una din
cărţi autorul avertiza că exista pericolul ca sărbătorile să nu mai cadă pe
timpul lor stabilit, dacă tradiţia calendarul vechi nu se urmează cu
fidelitate. Iudeii din timpul Domnului Isus aveau două metode diferite pentru
calculul începutului anului calendaristic, creându-se o diferenţă de o zi.
Aceasta însemna că 14 Abib/Nisan cădea pentru unii în a treia zi a săptămânii
(marţi), iar pentru alţii în a patra zi a săptămânii (miercuri). În felul
acesta tăierea mieilor la Ierusalim se făcea în două zile diferite, unii tăiau
mieii la o diferenţă de o zi faţă de alţii.
Prin acest detaliu
important se explică de ce Isus şi ucenicii Lui au mâncat mielul pascal marţi
seara în odaia de sus, cu toate că Ioan 18: 28 spune că, opozanţii lor – nu
serbaseră încă Paştele, când Isus a fost adus în Pretoriu pentru a fi
interogat.
Dacă vă uitaţi pe
această schemă a lunii Abib/Nisan, puteţi observa că Domnul Isus şi ucenicii
săi au mâncat cina de Paşte în ziua stabilită. Opozanţii lor nu aveau cum să
cumpere mieii pe 10 Nisan, căci după calendarul lor această zi a căzut într-o
zi de sabat, deci i-au cumpărat fie mai repede, fie mai târziu cu o zi.
Zilele lunii întâi
Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
Explicarea
frazei “în ziua dintâi a praznicului Azimelor”
La Matei 26:17 vedem o confirmare la ceea ce am
explicat până aici, fapt care merită o atenţie deosebită:
În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au
venit la Isus şi I-au zis: "Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci
paştile?"
Pentru ucenici, seara în care au pregătit mielul era
deja ziua întâi a sărbătorii Azimelor, conform obiceiului de a considera
începutul zilei calendaristice seara. Problema denumirii acestei zile din
optica ucenicilor, se rezolvă doar dacă admitem că Domnul Isus şi apostolii
socoteau altfel zilele calendaristice ale primei luni, decât autorităţile din
Ierusalim. Din punctul de vedere al ucenicilor, ziua de 14 Nisan tocmai trecuse
şi erau deja în prima zi a Sărbătorii Azimelor, pe când autorităţile erau în
urmă cu o zi.
Vedem aici că Domnul Isus şi apostolii respectă
calendarul vechi, pe când autorităţile au deviat de la el.
Ioan 18:28. Au adus
pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în
odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
Ioan 19:31. De frică
să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii
(mielului), şi ziua aceea de Sabat era o zi mare (de sărbătoare) - iudeii au
rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie
luaţi de pe cruce.
Astfel se explică de
ce Domnul Isus şi apostolii au mâncat mielul de Paşte, cu o seară înainte ca
cei care s-au ghidat după calculul autorităţilor.
În ce zi a
săptămânii a căzut răstignirea?
Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei
nopţi în mormânt
Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în
calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 31), cât şi cea după zilele
săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)
Cele mai importante evenimentele
din luna întâi Abib/Nisan după cele două calendare - cel vechi şi al
autorităţilor - s-au derulat în această ordine:
După calendarul vechi
(folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită
“Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia
să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor.
În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a
săptămânii care urma.
Calendarul vechi
5 12
19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14
21 28 marţi
1 8 15
22 29 miercuri
2 9 16
23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10
Nisan după calendarul autorităţilor.
Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele
după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2. Era 11 Nisan
după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de
Paşte, după calendarul vechi. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea
sacrificarea şi “Pregătirea (adică
frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între
cele două seri” – adică într-o perioadă care tinea cam două ore de la începutul
micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan
după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - a fost ziua
răstignirii, după
datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii
Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la
Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când
oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de
pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat. Domnul Isus stă prima noate în mormânt.
Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15
Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul
Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de
oficialii Templului. Este sabatul cel
mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat,
deoarece în Lege se scrie clar că nu se
făcea nici o lucrare de slugă. Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte
în mormânt.
Vineri a fost 17 Nisan după calendarul vechi, dar 16
Nisan după calendarul autorităţilor. După noua versiune a calendarului făcut de
oficialii Templului, în această zi s-a făcut ceremonialului legănării omerul de orz din snopul uscat şi
treierat pentru această ocazie. Domnul
Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.
Sâmbătă a fost 18 Nisan după calendarul vechi, dar 17
Nisan după calendarul autorităţilor. Este sabatul săptămânal. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt,
iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.
Duminică a fost 19 Nisan după calendarul vechi, dar este 18
Nisan după calendarul autorităţilor. Este
ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul, dis de dimineaţă, pe
când era încă întuneric, şi l-au găsit gol.
Luni a fost 20 Nisan după calendarul vechi, dar 19 Nisan
după calendarul autorităţilor.
Marţi a fost 21 Nisan după calendarul vechi, dar 20 Nisan
după calendarul autorităţilor. Este
ultima zi a Sărbătorii Azimelor după calendarul vechi, care era considerat
“prim Sabat” sau o mare zi de Sabat, deoarece era o sărbătoare în care nu se
lucra (a se vedea Luca 6:1 texul nemodificat din versiunea Young).
Miercuri a fost 22 Nisan după calendarul vechi, dar 21 Nisan
după calendarul autorităţilor. Este
ultima zi a Sărbătorii Azimelor, după calendarul autorităţilor.
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos,
despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului
(Matei 12:40, Matei 27:63).
Ziua răstignirii şi a
morţii Domnului Isus este într-o zi de miercuri, dar nu se pune la socoteala
celor trei zile şi trei nopţi, deoarece după ce a murit pe la ora 15 după masă,
el încă nu a fost dat jos de pe cruce, până ce nu s-a obţinut autorizaţia de la
Pilat. Asta însemna un drum din Dealul Golgota până la Pilat şi statul în
audienţă. Când Pilat a primit vestea de la Iosif din Arimatea, a verificat
informaţia, adică a trimis un soldat să verifice, care a luat încă un drum de
dus şi întors. Abia atunci a mers înapoi Iosif la Golgota cu atorizaţia. În
plus trebuie adăugat mersul în oras după lucrurile necesare pentru îmbălsămarea
cu fâşii, întoarecerea şi pregatirea trupului care iarăşi a luat ceva timp. Nicodim, care venise la Isus noaptea contribuie cu aproximativ o sută de
litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec de smirnă şi aloe. Apoi,
trupul Domnului Isus este înfăşurat în fâşii unse cu aces unguent, potrivit
obiceiului de înmormântare al vremii (Ioan 19:39). Ungerea trupului şi a
fâşiilor cu o astfel de cantitate necesita mult timp.
