Se afișează postările cu eticheta anul biblic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta anul biblic. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 ianuarie 2025

Sinteza succintă a calendarului biblic

 

Anul biblic

Încă din antichitate, la multe popoare anul începea primăvara. De exemplu la romani luna Ianuarie era luna a XI în calendar, până în jurul anului 150 î.Hr.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise ca anul să înceapă în luna Abib (luna spicelor) - zis şi Nisan după exilul babilonian, această lună fiind prima lună din an şi din calendarul biblic.

Astazi iesiti, in luna spicelor. (Exod.13:4)

Luna Abib, lună care este precizată ca „prima lună a anului” (cf. Exod 12,2; Levitic 23,5), în cartea Estera (3,7) este identificată ca fiind luna Nisan, din calendarul persan.

 

Despre calendarul biblic

         Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12. Anul începea după echinoxiul de primăvară, între fiecare anotimp și an existând o zi de trecere.

Detaliul despre începutul anului la echinoxiul de primăvară îl aflăm din sursele antice, cum ar fi:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.

De la Echinocţiul de Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:

„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu, Istoria ecclesistică, VII, 32

 

Anotimpurile

Geneza 1:14 Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii,

Anotimpurile biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni şi o zi. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminile de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.

 

Vechimea calendarului biblic

Calendarul exista și înainte de Marele Potop

Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

 

Importanţa calendarului biblic

Dacă am restaura calendarul biblic şi anul biblic, sărbătorile anuale din Biblie ar cădea în perioada anului în care au fost fixate şi nu ar exista nici un fel de decalare sau rămânere în urma; în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuie să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

 

De exemplu: Dacă un om s-ar naşte primăvara, pe 1 Martie şi această zi ar fi o zi de miercuri, în fiecare an, 1 Martie ar fi într-o zi de miercuri. Interesant, nu-i aşa?

vineri, 29 martie 2024

Documentar: CALENDARUL LUI DUMNEZEU p11

 

Durata anului biblic

 

Anul calendaristic

Ce "luminător" arată durata unui an? Soarele. Durata unui an se calculează după soare. De aceea Dumnezeu a rânduit calendarul anual după mersul soarelui, iar luna calendaristică după mersul lunii şi a stelelor în raport cu soarele. Prin an se înțelege o perioadă de timp necesară Pământului (planetei) pentru a efectua o rotație completă numită “Mișcarea de revoluție a Pământului” în jurul Soarelui. Astfel, un an are 365 de zile. Mai este numit şi an sideral (astral). Anul sideral este durata revoluției siderale - durata unei rotații raportate la un sistem de referință inerțial. Anul sideral dă periodicitatea mișcării aparente a Soarelui printre constelațiile zodiacale. An sideral = interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9,77 secunde) în care Soarele, în mișcarea lui aparentă, plecând de la o stea, ajunge iarăși acolo.

 

 

Dacă cunoaştem în care zi a săptămânii a început anul, ciclul săptămânal, ciclul lunilor anului şi al anotimpurilor, putem stabili câte zile are un anotimp şi din câte zile este compus un an calendaristic. Astfel, anotimpurile biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30, iar anul are 365 de zile, după anotimpul iernii adăugându-se o zi de trecere între ani, cu valoare 0.

După calendarul biblic şi anul biblic, sărbătorile anuale din Biblie au căzut în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare sau rămânere în urma; în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuie să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

 

 

Începutul Anului Nou în lumea antică

Anul nou - cel biblic - începe primăvara în luna Abib numit şi Nisan şi nu iarna sau toamana, cum era la păgâni. Calendarul se regăseşte la toate comunităţile din lume, din cele mai vechi timpuri. Astfel, se putea calcula când se sfârşea şi când începea un an nou.

- În Mesopotamia, ziua Anului Nou, era numit Akitu şi începea odată cu luna nouă din preajma echinocţiului de toamnă.

- În Asiria, ziua Anului Nou începea la jumătatea lui septembrie.

- În Egipt, Filistea şi Persia, Anul Nou începea la echinocţiul de toamna (21 septembrie).

- În Grecia, până în secolul al V-lea î.Hr., Anul Nou începea la solstitiul de iarna (21 decembrie).

- În Roma, până în anul 153 î.Hr., Anul Nou începea la 1 martie, după aceea dată fiind 1 ianuarie, dată confirmată de calendarul iulian (46 î.Hr.).

 

Începutul anului la creştinii din Evul Mediu

În Evul Mediu timpuriu, mulţi creştini considerau începutul anului la 25 martie (Bunavestire), fiind o practică străveche la creştini.

Deoarece Anglo-Saxonii considerau ziua de 25 decembrie ca începutul anului, Wilhelm Cuceritorul a fost acela care a stabilit data zilei de Anul Nou pe 1 ianuarie. Totuşi, această dată nu s-a impus, căci Britania (Anglia)  considera Anul Nou, ca toată creştinătatea, la 25 martie.

Data de 1 ianuarie, ca zi a Anului Nou, a fost repusă după obiceiul păgân abia în 1582 de către făuritorii Calendarul Gregorian şi apoi a fost adoptat de ţările romano-catolice. Cu timpul, din păcate, rupându-se de tradiţia biblică, a fost adoptat şi de alte ţări precum Scoţia în 1660, Germania şi Danemarca prin 1700, apoi Anglia, Suedia şi Rusia în 1918.

 

Începutul anului la evreii din Evul Mediu

Aflăm din surse istorice că evreii din Evul Mediu au avut Anul Nou toamna. Dar aici nu este vorba de evreii din Biblie, ci de cei din Evul Mediu, care din anumite motive, nu mai au calendarul din Biblie. La evreii din Evul Mediu, anul începea cu prima zi a lunii Tishri (6 septembrie - 5 octombrie Rosh Hashana). Din păcate s-au îndepărtat şi ei de Sursa Adevărului, de Cel care cunoaşte şi fixează toate. În Împărăţia lui Dumnezeu, Calendarul lui Dumnezeu va fi restabilit pe tot pământul:

Isaia 66:23 conform textului ebraic

 Şi va fi că de la o Lună Nouă la alta şi de la un Sabat la altul, va veni orice trup de carne închinându-se înaintea Mea - zice Yehowah.

 

---

 Final