Credinţă în progres sau apucături sectare?

 

Din dosarele ereziologiei: Vestitorii Dimineţii din 1878

 

 

Când a venit anul 1878, în comunitatea adventistă a nesabatarienilor numiţi şi "vestitorii dimineţii" (după ziarul cu acelaşi nume) era mare fierbere. Ziarele locale şi cele din apropierea de Pittsburgh - un fief al grupării, urmăreau cu atenţie grupul, care prezise că în acest an va fi Răpirea şi publicase data în revista de elită a sectei, numită Vestitorul Dimineţii. Printre ei era şi tânărul pastor CT Russell, principalul finanţator şi locotenent a liderului de grup, NH Barbour - acesta fiind considerat "un vas ales de Dumnezeu".

Ulterior, ziarele din Pittsburgh au raportat că şi el se afla pe podul de pe strada Sixth Street îmbrăcat într-o haină albă în noaptea albă a Memorialului morții lui Hristos, așteptându-se să fie dus la cer împreună cu mulți alții, dar Russell a negat cu vehemenţă. El a susţinut că era în pat, dar nu a negat evenimentul:

„Eram în pat în noaptea aceea între 22:30 și 23:00. Cu toate acestea, unii dintre cei mai radicali ar fi putut fi acolo, dar eu nu am fost. Nici nu mă așteptam să fiu dus în rai în acel moment, pentru că am simțit că era mult de făcut, predicând mesajul Împărăției popoarelor pământului înainte ca biserica să fie luată."

 — după Alexander Hugh Macmillan, Faith on the March (Credinţa în progres)

Ştim că ziarele uneori exagerează, dar CT Russell a fost prins cu minciuna în diferite ocazii. Ar fi putut fi acolo şi să fi fost chiar unul dintre "radicali", deoarece suferea de sifilis, care la acea ora era de netratat şi producea o formă de demenţă. Pentru el - cu o asemenea boală gravă, un eveniment ca Răpirea, ar fi fost o mântuire din starea deplorabilă. El a ţinut boala în secret şi s-a căsătorit sub pretextul posibilităţii absistenţei sexuale totale în căsătorie.

Când a trecut anul 1878, în care şi-au pus mari speranţe, eșecul Răpirii așteptate a adus o mare dezamăgire şi dezordine în credinţă pentru adventiştii în cauză. Lumea refuza să le mai cumpere ziarul şi cărţile şi secta se rupe în mai multe orientări. CT Russell îl critică pe lider pentru cheluieli nejustificate şi pentru anumite inovaţii care erau privite ca nebiblice. După ce se desparte de Barbour, Russell se etalează ca noul vas ales de Dumnezeu şi cu cei fileli lui din sectă porneşte pe un nou drum, autonumindu-se Studenţii Internaţionali ai Bibliei, cu ziarele din Pittsburgh pe urmele lui.

Înainte de a intra în sectă CT Russell fuse-se un tânăr negustor de textile prosper din Pittsburg şi fiind decepţionat de orice religie, contactase sifilisul ducând o viaţă destrăbălată. După ce a intrat în sectă, face un studiu de doi ani de pastoraţie, fiind ordinat ca pastor al unei adunări (ramura adventiştilor nesabatarieni). După ce îşi închide afacerea, cu banii obţinuţi fondează o editură religioasă în anul 1881, unde este secretar trezorier, alături de tatăl său, care ocupa postul de vicepreşedinte şi cu William Henry Conley, un om de afaceri din Pittsburgh, ca prim președinte până în 1884. În 1884 CT Russell preia preşedinţia, învârtind în acelaşi timp diferite afaceri dubioase. Prin scopul scuză mijloacele vinde sacii de grâu obişnuit de 1 dolar bucata, la preţul de 60 de dolari sacul, sub pretextul că este un grâu miraculos.     După ce în anul 1913 ziarul "The Brookly Daily Eagle" a scris un articol pe temă, pastorul se oferă să despăgubească pe cei înşelaţi, lâudându-se ulterior că nimeni nu a aplicat pentru a primi banii înapoi. Totuşi, faptele spun totul.

          Există un semn de identificare clar al oamenilor care se declară credincioşi: faptele.

Matei 7:16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?

17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.

19. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc.

20. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Este evident că orice succes răsunător ar fi slujirea unui astfel de "pom", nu va fi un argument în favoarea sa.