Teologii creştini din antichitate despre numele lui Dumnezeu

 Semnificaţia teonimului יהוה

Cu privire la semnificaţia (înţelesul) numelui lui Dumnezeu din Biblie, există informaţii foarte importante din antichitate, în cărţile scrise de autori creştini de seamă, cum ar fi Clement din Alexandria şi Epifanie de Salamina.

Clement a fost capul Şcolii şi Bibliotecii Creştine din Alexanria, fondată de evanghelistul Marcu. Clement a fost ucenicul lui Pantaenus (cc. 180 AD), iar acesta a fost ucenicul lui Athenagoras (cc. 176). Clement a studiat sub Pantaenus și a fost hirotonit preot de către Papa Iulian al Alexandriei înainte de 189.

Alexandria, din Egipt, a fost un oraş cu o largă populaţie evreiască. Fie creştinii din acest oraş au întrebat evreii din acest oraş - despre ce înseamnă numele lui Dumnezeu, scris în cele patru litere evreieşti şi numită de greci tetragrammaton, fie chiar ei înşişi aveau această informaţie de la creştinii evrei din primul secol.

Aflăm de la Clement din Alexandria, din Stromateis, Cartea III, capitolul 34, două note cu privire la numele lui Dumnezeu:

„34:3 Înăuntrul vălului este ascunsă slujirea preoțească și îi ferește pe cei care lucrează înăuntrul ei de cei care sunt afară. 4 Apoi, este perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor; sunt patru stâlpi, sfântul semn al tetradei legămintelor antice (cf. Exodul 27:16; Josephus. Ant. III.6.4) 5 De asemenea, (este) numele tainic cu patru litere (τετράγραμμον=tetragrammaton), care era atașat numai celor cărora sanctuarul interior (adytum) era accesibil și se numeşte Ἰαοὺ” (Iaoú), care este interpretat ca: „Cel ce este și Cel ce va fi” (ὁ ὢν καὶ ὁ ἐσόμενος) 6. Numele lui Dumnezeu conține cele patru litere şi printre greci.”

Clement foloseşte aici o formă prescurtată a numelui, folosită şi în numele teoforice la evrei, ca “Yah (Iah)” sau articulat “Yahú (Iahu)”, grecii neavând litera H, l-au redat ca “Iaou”.

Apoi Clement repetă informaţia încă odată în Stromateis, Cartea V, Capitolul 6:34:

„Acest nume tainic ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”.

Informaţia aceasta n-a rămas la Clement, ci prin cartea Stromata pe care el a scris-o, a circulat la toţi cei care au citit-o. Aşa a ajuns la Nicetas, Episcopul Heracleei, care citează versetul din Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a, Capitolul 6:34, scrisă în secolul II d.Hr. Apoi, informaţia de la Nicetas trece la Francis Zephyrus, care scrie "Din Catena Despre Pentateuh", publicat în latină, p. 146.

Clement din Alexandria a fost un polific scriitor creştin din secolul II-III (c.150 - c.215) şi a fost citit de mulţi, deci este posibil ca informaţia dată de el despre numele lui Dumnezeu să fi ajuns la multă lume.

Episcopul Epifanie (mort în 404), autorul vestitei enciclopedii a sectelor, numită Panarion, s-a născut în Palestina și și-a petrecut o parte considerabilă a vieții acolo, redă teonimul ca însemnând “Cel care a fost și este și există întotdeauna”.

Epifanie de Salamina (n. 315 - d. 403) a fost un scriitor și prelat creștin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru, la origine evreu palestinian convertit.

O aluzie la semnificaţie numelui lui Dumnezeu întâlnim în textul din Apocalipsa 1:8:

Biblia Ortodoxă, în textul clasic bizantin, redă astfel: "Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul."

 

Conform datelor Enciclopediei Catolice (1910) și a teologului B. D. Eerdmans (1868 – 1948) aflate pe Wikipedia.

 

Teologii creştinii din antichitate cunoşteau numele lui Dumnezeu şi ştiau ce înseamnă.