Minunea de la Rededicarea Templului (Originile Sărbătorii Hanuka)

 Sărbătoarea Hanuka

 

Sărbătoarea Hanuka mai este cunoscută şi ca "Sărbătoarea luminilor" şi "Crăciunul evreilor".

 

Hanuka înseamnă rededicare (înnoire), sărbătoarea fiind menţionată în Noul Testament în Evanghelia după Ioan 10:22: ,,În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarnă.”

 

Evenimentele ce au precedat această sărbătoare

 

Conform surselor de pe Wikipedia, în 334 î.Hr., Alexandru Macedon a invadat Imperiul Persan Ahemenid și a început o serie de campanii care au durat 10 ani. După cucerirea Asiei Mici, Alexandru a spart puterea Persiei ahemenide într-o serie de bătălii decisive, inclusiv cele de la Issus și Gaugamela; el l-a răsturnat ulterior pe Darius al III-lea și a cucerit Imperiul Ahemenid în întregime. După căderea Persiei, Imperiul Macedonean a deținut o vastă zonă de teritoriu între Marea Adriatică și râul Indus. El a dorit sa reconstruiască marele oraş Babilon, ca noua capitală a imperiului său - distrus în timpul revoltei babilonienilor contra persilor, iar mai apoi să cucerească Arabia şi Italia, însă a fost otrăvit. După moartea lui Alexandru a urmat o perioadă de lupte pentru conducerea noului imperiu macedonean, cunoscută ca "războaiele diadohilor (generalilor)", mai mulţi dintre ei declarându-se regi succesori.

Unul dintre generalii lui Alexandru care şi-a stabilit cartierul general la Alexandria, a pus mâna pe teritoriile cucerite din Africa şi Orientul mijlociu însă a fost contestat de un alt general, care şi-a pus cartierul general la Antiohia (Siria) iscând un conflict - cunoscut ca războiele siriene, care a durat şi pe timpul urmaşilor acestora. În acel timp Iudeea a intrat sub autoritatea regelui din Alexandria, care a încercat să-i păgânizeze prin diferite mijloace, amestecânu-se în viaţa lor religioasă.

În jurul anului 200 î.Hr., monarhul din Antiohia, regele seleucid al Siriei, Antioh al III-lea, a luat prin război Iudeea de la monarhul din Alexandria, a redus impozitele și a permis evreilor să trăiască „în conformitate cu legea părinților lor”.

Dar unul din fii, Antioh al IV-lea, dorind să facă rost de bani pentru campaniile sale militare a vândut funcţia de mare preot la mai mulţi pretendenţi - care se certau între ei pe teme religioase, iscând în anul 168 î.Hr. un scandal religios şi un război între clanurile de preoţi.

Acest Antioh, făcu-se între timp o nouă religie imperială dorind să unifice mai bine imperiul şi pentru a tranşa definitiv conflictul teologic dintre clanurile rivale, a decis să se implice personal, considerându-se îndreptăţit ca ,,Epiphanes” (care înseamnă ,,manifestarea lui Dumnezeu în formă umană”): a adus în Templul de la Ierusalim statuia lui Jupiter Olimpianul (având chipul său) şi a cerut evreilor să i se închine, fiind totodată decis să le arate care este adevărata ortodoxie (credinţă dreaptă). Astfel, începând cu jertfele, a „reformat” drastic închinarea evreilor, propunând lepădarea de credinţa lor strămăşească şi acceptarea unui fel de gnosticism, poruncindu-le să aducă scroafe pe altar – considerată cea mai bună carne de păgâni. Apoi, dă un edict în care interzice numele lui Dumnezeu, sabatul, sărbătoarea lunilor noi şi circumcizia, ucigând în chinuri grele câţiva care au fost prinşi încălcând edictul.

 

Rezistența şi Victoria

 

Crezând că a pacificat şi stabilizat situaţia, Antioh s-a dus departe, într-o campanie militară în Caucaz. Însă o fracţiune de evrei, condusă de un preot numit Mattahias – care a respins această inovaţie, şi apoi de cei cinci fii ai săi, s-a revoltat şi a biruit atât celelalte fracţiuni cât şi pe greci, bazându-se în mare parte pe tactică de gherilă. Împăştiind armata greacă de 150.000 de oameni, rebelii conduşi de fiul său, Iuda Macabeul, după 1150 de zile de la vizita lui Antioh, cuceresc Templul, îl curăţă de statuile păgâne, fac un altar nou şi reintroduc vechile practici de cult. Partidele evreieşti păgânizate aleg calea exilului în Siria, unde continuă mişcarea gnostică. Cu timpul Dumnezeu distruge cultura şi imperiul gnostic-elenist prin forţe armate străine (romani, parţi, etc..). Cultura evreiască renaşte şi înfloreşte încă 100 de ani, până la ocupaţia romană.

 

Minunea

 

Ziua Rededicării, adică Hanukkah, începe în anul 164 î.Hr... Intrând în Templu şi turnând ulei în menora sfântă (sfeşnicul cu şapte braţe), eliberatorii au constatat că au un singur vas cu ulei curat, care ne le-ar fi ajuns decât o zi. Pentru că Dumnezeu a făcut o minune le-a ajuns exact opt ​​zile, timp în care au putut procura alt ulei.

În cinstea lui Dumnezeu, pentru ajutorul dat, evreii au decis să ţină o sărbătoare în amintirea rededicării, în fiecare an.

 

Ce paralele putem găsi între timpul lui Antioh şi timpul lui Antihrist?

 

2 Tesaloniceni 2

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

 

Asemănări izbitoare

 

Evreii de pe timpul lui Antioh au fost:

-      Divizaţi în partide religioase

-      Aveau discuţii contradictorii

-      Au apelat la un străin să le rezolve

-      Străinul le cere să-şi lepede credinţa

-      Străinul i-a pus să se închine lui

-      Unii au acceptat, alţii au refuzat

-      Cei credincioşi au fost persecutaţi

-      Dumnezeu i-a eliberat pe cei credincioşi

-      Cei necredincioşi s-au exilat

-      Cultura gnostică Antiohiană este distrusă

-      Cultura ebraică renaşte şi înfloreşte încă 100 de ani

 

Creştinii de pe timpul lui Antihrist vor fi:

-      Divizaţi în partide religioase

-      Vor discuta în contradictoriu

-      Vor apela la un străin să le rezolve

-      Străinul le va cere lepădarea de credinţă

-      Străinul îi va pune să se închine lui

-      Unii vor accepta, alţii vor refuza

-      Cei credincioşi vor fi persecutaţi

-      Dumnezeu îi va elibera pe cei credincioşi

-      Cei necredincioşi se vor exila

-      Cultura Antihristică este distrusă apocaliptic

-      Cultura creştină renaşte şi înfloreşte încă 1000 de ani