NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA (sigla LXX)

 

TRADIŢII UITATE:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

 

Exista Numele lui Dumnezeu în prima traducere greacă, Septuaginta?

 

„Strict vorbind, termenul grecesc κύριος (la fel ca și δεσπότης [un stăpân, un domn] nu este nici o traducere și nici un sinonim exact al Tetragramei ebraice (50). Acesta este un termen substitutiv, un epitet care a devenit substantiv, fiind utilizat în copiile târzii ale Septuagintei (LXX) ca un nume propriu(51). Termenul κύριος nu este un echivalent grecesc pentru יהוה [YHWH] deoarece acest termen este în afara domeniului semantic al termenului ebraic și nu are nici o legătură cu nici una din etimologiile sale. Este evident că dacă κύριος ar fi fost folosit în traducerea originală a Septuagintei, aceasta nu ar fi fost o alegere de traducere binevenită pentru mai bine de două sau trei secole. În toate manuscrisele originale ale Septuagintei, până pe la mijlocul secolului întâi al erei noastre, nu este folosit κύριος, ci forme ebraice sau grecești ale Tetragramei"

 

Files and Information on Early Jewish and Early Christian Copies of Greek Jewish Scriptures:

http://ccat.sas.upenn.edu/rak//earlylxx/jewishpap.html#scrolls

 

Tradiţii uitate:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

"Septuaginta" în latină şi "hebdomateka" în greacă este un cuvânt ce descrie numele unei versiuni a Bibliei, conţinând doar cărţile Vechiului Testament. LXX este o traducere în limba greacă, care derivă din latinescul „șaptezeci”. Prescurtarea şi sigla ei este citată prin "LXX". Este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește.

Traducerea Septuagintei a avut loc în oraşul Alexandria, la porunca regelui greco-egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care a inclus-o în celebra bibliotecă din Alexandria (cea mai mare din antichitate). Biblioteca făcea parte dintr-un compex de cercetare numită Mouseion, proiectat de către Dimitrie de Phalerum, un om de stat atenian exilat care trăia în Alexandria, la curtea lui Ptolemeu I Soter, tatăl lui Ptolemeu II.

Scrisoarea lui Aristeas este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei şi arată cum regele Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Astfel, au fost aleși câte șase cărturari traducători, din fiecare trib al lui Israel şi trimişi la Alexandria.

Controversa

De-a lungul timpului, mulţi cercetători creştini sau necreştini şi-au pus întrebarea aceasta: cum au redat primii traducători Numele lui Dumnezeu în Septuaginta? Unii, foarte vocali, dar în lipsă clară de dovezi, au fost ferm convinşi că nu. Apoi, când după al doilea război mondial au venit nişte dovezi din Egipt, unii dintre cei care au fost ferm convinşi că Septuaginta nu avea numele lui Dumnezeu în text, s-au supărat foarte tare şi au devenit şi mai vocali. Ei au început să spună că aceste texte sunt falsificate, pentru a se dovedi un lucru neadevărat.

Însă cu timpul au apărut noi şi noi dovezi CĂ NU ESTE VORBA DE NICI UN FALS, ci chiar aşa este.

Iată o listă parţială a manuscriselor biblice LXX greceşti ce conţine Numele Divin în caractere ebraice

Papirusul 8HevXII a, cunoscut şi ca LXX-VTS 10a, Rahlfs 943a este un manuscris al Septuagintei din secolul I AD, având porţiuni cu pasaje din anumite cărţi ale profeţilor. Acestea conțin Numele Divin, numit şi tetragramatonul YHWH, în ebraică יהוה. Versete în cauză sunt: Iona 4:2; Mica 1:1, 3; Mica 4:4, 5, 7; Mica 5:4, 4; Habacuc 2:14, 16, 20; Habacuc 3:9; Țefania 1:3, 14; Zaharia 2:10; Zaharia 1:3, 3, 4; Zaharia 3:5, 6, 7.

Papirusul Oxyrhynchus 3522 cunoscut şi ca P.Oxy.L 3522, Rahlfs 857 datează din primul secol AD şi conține versetele din Iov 42:11-12.

Papyrusul Fouad 266 (LXXP. Fouad Inv. 266; Rahlfs 847, 848 and 940; TM nr: 62290; LDAB id: 3451: VH: 0056) este o copie a cărții Deuteronom. Acest manuscris a copiei Septuagintei datează din sec. I î.H. Textul indică peste 50 menționări a Numelui Divin ebraic YHWH (יהוה), în versetele: 18:5, 5, 7, 15, 16; 19:8, 14; 20:4, 13, 18; 21:1, 8; 23:5; 24:4, 9; 25:15, 16; De 26:2, 7, 8, 14; 27:2, 3, 7, 10, 15; 28:1, 1, 7, 8, 9, 13, 61, 62, 64, 65; 29:4, 10, 20, 29; 30:9, 20; 31:3, 26, 27, 29; 32:3, 6, 19.

Aceste manuscrise vechi – dar şi altele - ale Septuagintei, arată că a existat o tradiţie a redării Numelui Divin, atunci când se traducea textul în limba greacă.

Există o informaţie foarte importantă din secolul II, în cărţile scrise de autorul creştin Clement din Alexandria, şeful Bibliotecii Creştine din Alexanria, bibliotecă fondată de sicilianul Pantaenus (cc. 180 AD). Se pare că anumiţi creştinii din acel timp, cunoşteau numele lui Dumnezeu şi ştiau ce înseamnă.

Alexandria, din Egipt, a fost un oraş cu o largă populaţie evreiască. Fie creştinii din acest oraş au întrebat evreii din acest oraş - în secolul II - despre ce înseamnă Numele lui Dumnezeu, scris în cele patru litere evreieşti şi numită de greci Tetragrammaton (înseamnă "Cele patru litere"), fie chiar ei înşişi aveau această informaţie de la creştinii evrei din primul secol, a se compara textul din Apocalipsa 1:8 cu cele relatate de Clement, de două ori:

Biblia Ortodoxă, în textul clasic bizantin, redă astfel: "Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul."

Clement din Alexandria, Stromateis III, capitolul 34, extras din carte:

„34:3 Înăuntrul vălului este ascunsă slujirea preoțească și îi ferește pe cei care lucrează înăuntrul ei de cei care sunt afară. 4 Apoi, este perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor; sunt patru stâlpi, sfântul semn al tetradei legămintelor antice (cf. .: Exodul 27:16; Jos. Ant. III.6.4) 5 De asemenea, numele mistic cu patru litere (τετράγραμμον=tetragrammaton), care era atașat numai celor cărora sanctuarul interior (adytum) era accesibil și se numeşte Iehova, care este interpretat ca: „Cel ce este și Cel ce va fi” (ὁ ὢν καὶ ὁ ἐσόμενος) 6. Numele lui Dumnezeu conține cele patru litere şi printre grecii.

Apoi Clement repetă informaţia încă odată în Stromateis, Cartea a V-a, Capitolul 6:34

„Acest nume mistic ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”.

Informaţia aceasta n-a rămas la Clement, ci prin cartea Stromata pe care el a scris-o, a circulat la toţi cei care au citit-o. Aşa a ajuns la Nicetas, Episcopul Heracleei, care citează versetul din Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a, Capitolul 6:34, scrisă în secolul II d.Hr. Apoi, informaţia de la Nicetas trece la Francis Zephyrus, care scrie "Din Catena Despre Pentateuh", publicat în latină, p. 146.

Clement din Alexandria a fost un polific scriitor creştin din secolul II-III (c.150 - c.215) şi a fost citit de mulţi, deci este posibil ca informaţia dată de el despre numele lui Dumnezeu

să fi ajuns la multă lume.

Numel lui Dumnezeu în ebraică

Exodul 3 Texul Masoretic (ebraic)

13. Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: "Dumnezeul (Elohe) părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este numele Lui (haşhem)?" Ce le voi răspunde?"

14. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Moise: "Sunt (Eh-Yeh) cine (aser) sunt" (Eh-Yeh) (sau "Sunt Cel Ce Sunt.") Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce este (Eh-Yeh), m-a trimis la voi." (Din cuvântul Eh-yeh şi Ha-wah s-a format cuvântul Ye-ho-wah, construit la viitor activ: Cel ce este şi Cel va fi – a se vedea răspunsul lui Clement şi Apocalipsa 1:8)

15. Dumnezeu (Elohim) a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Yehowah (care înseamnă "Cel ce este Cel şi va fi") Dumnezeul (Elohe) părinţilor voştri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isaac şi Dumnezeul (Elohe) lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele (şhemi) Meu pentru veşnicie, acesta este pomenirea (zikri) Mea din neam în neam."

Numele lui Dumnezeu în limba ebraică este scris ca יהוה şi este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și vāv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), şi consoana hē (ה) care se repetă la sfârșitul cuvântului.

Deoarece în limba ebraică cuvintele se pot despărţi în silabe închise sau deschise. Având silabe închise (Consoana + vocala + consoana), tetragrama devine astfel trisilabic: Yvoc+Hvoc+WvocH (“voc” înseamnă vocală), conform cu spusele fostului Rabin Şef al Ungariei, Raj Tamas. La forma Yahweh, acest lucru este imposibil, cuvântul fiind bisilabic YvocH+WvocH.

Raj Tamas (Budapesta, 9 februarie 1940 – Budapesta, 8 martie 2010) a fost un istoric maghiar şi rabinul-șef al Ungariei. De-a lungul vieții, a publicat multe cărți, majoritatea având ca scop aducerea religiei evreiești mai aproape de oamenii altor religii, scriind şi despre numele lui Dumnezeu.

Limba ebraica are două timpuri pentru verbe, timpul perfect (care descrie o acţiune încheiată) şi timpul imperfect (care descrie o acţiune neîncheiată), cum este în cazul numelui lui Dumnezeu. Ebraica fiind o limbă a acţiunilor, numele ebraic al lui Dumnezeu reflectă foarte bine sensul deplin al celor trei silabe descrise în Apocalipsa 1:8 (trecut - Cel ce a fost, prezent - Cel ce este, viitor - Cel ce vine să fie). Un verb tradus din ebraică care reflectă o acţiune, trebuie tradus într-un verb reflectat într-un timp corespunzător, care în limba greacă poate lua forma de Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine (să fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată. De aceea unele verbe din ebraica sunt traduse ca o frază sau uneori ca o propoziţie.

Deoarece numele lui Dumnezeu este "Yehowah" şi nu “Ahayah”, "Hayah" sau "Ehyeh - care înseamnă “eu sunt” sau “eu exist”, conjugarea fiind la persoana a treia, masculin, singular, acest nume înseamnă mai mult ca "eu sunt" sau "eu exist", el fiind legat de un scop al acţiunii ce se va petrece în viitorul neâncheiat: Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine (să fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată.