De cât timp este folosit Numele lui Dumnezeu, „Iehova”, în Creştinătate şi cine l-a promovat?
Dumnezeu are un Nume al Său şi despre acest Nume se vorbeşte în rugăciunea numită Tatăl nostru: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău! Vie împărăţia Ta! Facă-se voia Ta!”... Amin!
Într-un comentariu, cineva care are o pagina pe numele "Truth For Life" · îmi scrie aşa >
"Esti obsedat sa promovezi "dumnezeul" Iehovistilor.
Sunt aproape convins ca nu acesta este Numele Lui.
YHWH sau Elohim este Numele lui.
Termina cu prostiile."
Ţin să precizez că eu nu sunt martor şi dacă anumite convingeri ne sunt similare, e o problemă de coincidenţă şi nu de aparteneţă...
Am început să citesc Biblia în anul 1990, când am primit un exemplar gratis, de la un prieten ce studia teologia la Cluj. A fost prima mea Biblie. De atunci am o colecţie de Biblii, în diferite limbi şi traduceri. Prima dată am dat de o Biblie cu Numele lui Dumnezeu, prin anul 1992. Era Biblia tatălui meu, foarte folosită, uzată şi subliniată. Era Biblia cu Numele lui Dumnezeu a tatălui meu, care nu era martor, ci penticostal. El avea o Biblie cu Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Nu stiu de unde o avea şi nu ştiu ce cult a tipărit-o, dar sigur nu martorii, căci ei au tipărit Biblia în versiunea lor mai târziu în Romania. După aceea, cam prin anul 1999 o doamnă din Cluj, care nu era martoră, mi-a arătat o Biblie în care era Numele lui Dumnezeu în cele Zece Porunci (Decalog). Era o Biblie cam nouă, nefolosit şi nu era de la martori. Am cerut voie să fac nişte copii xerox cu Decalogul şi a fost de acord. Ca să am şi eu o Biblie cu Numele lui Dumnezeu, am lipit o copie xerox cu Decalogul din Biblia acelei doamne, în Biblia mea. Şi aşa am pornit în căutarea Numelui lui Dumnezeu, ca să văd unde şi cum apare.
Studiind de mult timp subiectul Numele lui Dumnezeu, Iehova, am constatat ca acesta apare de foarte mult timp în Creştinătate şi n-a fost promovat doar de martori. Desigur, există diferenţe de o literă sau două, cum ar fi Jehovah la englezi, care se pronunţă Gehova sau Geova la italieni, care se pronunţă aşa cum citim, din cauza nesincronizării cu pronunţia din limba latină. Este posibil ca englezi şi italienii să fi preluat forma scrisă de la autori latini, care redaul numele lui Dumnezeu ca Jehovah, dar în latină se pronunţă Ieova. Există mărturii din antichitate că încă din secolele I-III AD unii dintre greci citeau Tetragramma YHWH ca IEOA, neavând litera H în alfabetul lor de atunci, ci un fel de X căruia i se spunea chi şi se citea ch. În anul 2000 a apărut o carte scrisă de un grec, pe nume M. Kyriakakes. El susţine că a găsit Numele lui Dumnezeu la greci în forma de Ιεωά (transliterat Ieōa), în surse din secolele II şi III AD.
Numele lui Dumnezeu, Iehova, cu diferenţele de o literă sau două a fost folosit cu mult timp ca biserica martorilor să apară, fondată de CT Russell (1879) şi denumită astfel de JF Rutherford (1931), doi americani, primul un fost adventist şi al doilea un fost baptist. EG White, lidera adventiştilor, folosea şi ea numele Iehova, scriind forma ei engleză, Jehovah, aşa cum vedem şi în Versiunea Standard Americană din 1901. Deoarece nu s-au păstrat toate cărţile teologice vechi, prima apariţie documentată azi apare la autori romano-catolici precum spaniolul Ramón Martí şi alţii, obținând o utilizare largă în traducerile Reformei protestante, urmată de multe traduceri cu Numele lui Dumneze în Biblie până în zilele noastre.
De asemenea Numele lui Dumnezeu, Iehova, a apărut în multe predici, scrieri şi imnuri creștine, cum ar fi imnul din 1771, „Guide Me, O Thou Great Jehovah”, tradus de galezul Peter Williams.
Guide me, O Thou great Jehovah
Pilgrim through this barren land
I am weak, but Thou art mighty
Hold me with Thy powerful hands
Călăuzește-mă, o Tu mare Iehova
Pelerin prin acest sterp pământ
Eu sunt slab, dar Tu ești mare
Ține-mă cu a Ta mâna tare
Pentru o versiune modernă puteţi vedea:
Guide Me O Thou Great Iehovah (feat. Jeremy Casella) - Indelible Grace
Numele lui Dumnezeu, Iehova, apare într-o Biblie veche englezească din anul 1611, numită Versiunea Regele Iacob (King James Version).
Exod 6:3
Versiunea King James, 1611
And I appeared unto Abraham, unto Isaac, and unto Jacob, by the name of God Almighty, but by my name JEHOVAH was I not known to them.
Și m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, sub numele Dumnezeu Atotputernic, dar sub numele meu IEHOVAH nu le-am fost cunoscut.
La fel apare şi în AKJV (American King James Version, 1999)
Și m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, sub numele Dumnezeu Atotputernic, dar sub numele meu IEHOVAH nu le-am fost cunoscut.
Numele lui Dumnezeu la români
Numele lui Dumnezeu, în versiunile româneşti mai vechi este Iehova sau Jehova şi nu are nici o legătură cu gruparea „Martorii lui Iehova”, deoarece aceştia au apărut mai târziu în România. De fapt Martorii au preluat forma Numelui lui Dumnezeu – atât scris cât şi vorbit - propusă de intelectualii ne-martori din mediul român, Iehova şi n–au urmat forma uzuală la englezi, Jehovah care sună Geova.. La fel ca la alte popoare, traducătorii români din perioada modernizării României (anii 1860 - 1926) şi-au dat seama la rândul lor, că Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul” (Adonay în ebraică), ci Iehova, şi că ar trebui să facă ceva în acest sens, deşi exista o anume opoziţie.
Se spune că traducătorul Dumitru Cornilescu s-a temut tocmai de această opoziţie, şi de aceea a renunţat la tradiţia redării Numelui lui Dumnezeu, argumentând că dacă ţine Numele lui Dumnezeu în text, versiunea lui nu se va vinde aşa de bine.
Restabilirea numelui mare şi scump al lui Dumnezeu în Bibliile româneşti a existat de mult timp, proces pe care trebuie să-l apreciem şi să-l ducem mai departe.
Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu, începând cu Psalmii în jurul anului 1860:
Biblia de la Pesta, 1873
Biblia de la Iaşi, 1874
Noul Testament cu Psalmii, ediţie de buzunar, având Numele lui Dumnezeu în Psalmi, editat în 1877
Biblia de la 1911
Biblia de la 1913
Biblia de la 1926
Numele lui Dumnezeu la vecinii unguri
Numele lui Dumnezeu, în versiunea ungurească este „Jehova”. Nu are nici o legătură originatoare cu gruparea „Martorii lui Iehova”, deoarece aceştia au apărut mai târziu în Ungaria, deci nu avea cum să fie adus în Ungaria de către aceştia. Numele „Jehova” apare de 7 ori în traducerea vestită a unui preot reformat pe nume Karoli Gaspar, născut la Carei (1529 –1592). În prefaţa Bibliei din anul 1589, Karoli menţionează că “Numele lui Dumnezeu după ființa sa este I E H O V A”. Mai târziu, în Biblia catolică, Numele lui Dumnezeu apare de 22 de ori, ca Iahve. De fapt ideea cu Iahve a pornit de la catolici pentru a face fronda cu protestanţii, care agreau Iehova.
Locurile unde Karoli a redat Numele lui Dumnezeu, Iehova:
Geneza 22:14, Geneza 32:9, Exodul 6:3 Exodul 15:3, Exodul 17:15, Judecători 6:24, Ps 83:19
El mai precizează că “Am urmărit în această traducere mulți cărturari evlavioşi care, din evreiasca în care a fost scris Vechiul Testament, au tradus de fapt Biblia, ca Vatablus, Pagnius, Münster, Tremellius, care era evreu din fire și nu a trecut mult până când a tradus Biblia. Am urmărit și Ediția Vulgata, precum și mulți Doctori explicativi. Nu i-am urât pe cei care au tradus anterior vreo parte a Bibliei, ci i-am văzut...”
Acest Tremellius a fost cel mai influent peste Karoli, el fiind mai întâi convertit catolic din evreu și abia apoi a devenit reformat. Astfel, sursa explicațiilor sale despre Numele lui Dumnezeu este destul de probabil de la Tremellius.
Ps 83:19 Ca să știe că Tu, al cărui nume este Iehova, ești înălțat pe tot pământul.
Ungurii au inclus Numele lui Dumnezeu şi în cântecele epocilor trecute.
Astfel, cântecul nr XXVIII al lui Janos Rimay, sfârşitul secolului XVI, conţine Numele „Jehova”. Rimay (1570 - 1631) a fost un om politic și poet, cel mai important scriitor al Renașterii maghiare târzii.
Într-un imn el cântă astfel: - „Milostive Iehova (Kegyes Jehova), priveşte la noi din ceruri”
Numele lui Dumnezeu era şi într-un imn din 1774, care deschidea noul an la unguri, astfel:
Ez esztendőt megáldjad,
/ Ez esztendőt megáldjad,
/ Kegyelmedből, Úristen!,
/ Bőséggel ékesítsed,
/ Bőséggel ékesítsed,
/ Te szent Jehova Isten!
/ Téged áldnak,
/ Kik lakoznak e földnek színén.
/ És a puszta helyek is
/ Bőséggel, Halmok áhítozódnak
/ Víg kedvvel.
/ Boldog, kit magadnakj választál,
/ Sionnak királya!
Traducerea:
: Binecuvântează anul acesta,
Binecuvântează anul acesta,
Doamne Dumnezeule din milostivirea Ta....
Tu sfânt Iehova Dumnezeu
/ Pe tine te binecuvântează
Cei ce locuiesc pe fața pământului. / .....
Regele Sionului.
Numele lui Dumnezeu intr-un poem de limba maghiara (1645)
Numele lui Dumnezeu și-a găsit un loc și în poezia lui Miklos Zrinyi.
..."Szent, szent, szent mindenható Isten, Jehova,"
...Az az jó, az az igaz, az nagy Jehova,
Zrínyi Miklós (1620 – 1664): Poemul „Szigeti veszedelem”
Pars decima quinta
(Tizenötödik ének)
... „Sfânt, sfânt, sfânt Dumnezeul Atotputernic, Iehova,”
...Acel bun, acel adevărat, acel mare Iehova,
Miklós Zrínyi (1620 – 1664): Nimicirea de la Sziget
Pars decima quinta
(Al cincisprezecelea cant)
Numele lui Dumnezeu la norvegieni
Numele lui Dumnezeu ce apare la o biserică luterană din Norvegia, este "IEHOVA".
Sursa: The Divine Name in Norway (Numele Divin în Norvegia), Arhivat 2007-09-27 la Wayback Machine.
Numele lui Dumnezeu în latină
O traducere latină din 1552 a cărţii evreieşti Sefer Yetzirah, scrisă probabil de rabinul şef Aqiba (secolul I-II) foloseşte forma Iehouah pentru a reda marele Nume scris în cele patru litere („magnum Nomen tetragrammatum”).
Am găsit această redare şi în anumite Biblii englezeşti: Biblia de la Geneva 1560, King James Version 1611.
Numele lui Dumnezeu în irlandeză
O Biblie scrisă de mână în limba irlandeză, de William Bedell, având redarea numelui Celui Atotputernic în forma Iehouah.
Rt. Rev. William Bedell, D.D. (irlandez, 1571 – 1642), a fost un om bisericesc anglican care a slujit ca Lord Episcop de Kilmore, precum și Provost al Trinity College Dublin.
"Iehoua", Roger Hutchinson, în cartea "Imaginea lui Dumnezeu"
„Numele particular, special, onorabil și cel mai binecuvântat al lui Dumnezeu” este "Iehoua", scria Roger Hutchinson, în cartea "Imaginea lui Dumnezeu" (1550).
Hutchinson, Roger (1842). Works of Roger Hutchinson, Fellow of St. John's College, Cambridge, and afterwards of Eton College, A.D. 1550. Princeton Theological Seminary Library. Cambridge: Printed at the University Press.
O eroare a dicţionarelor
Conform Lexiconului Brown-Driver-Briggs, pronunția Jehovah a fost necunoscută până în 1520, când a fost introdusă de Galatinus, care a apărat utilizarea acesteia. Cu toate acestea, această deducție a fost revizuită, deoarece termenul care se apropie de Iehova poate fi urmărit cel puțin până la Pugio fidei al lui Raymund Martin (în spaniolă Ramon Martin), scris în jurul anilor 1270. Într-adevăr teologul catolic Ramon Martin a scris “Yohoua” însă pronunţia era Iehoua, căci acel “Y” pe timpul său se citea “Ie” şi nu un simplu “I”, deci pronunţat era Iehoua.
Pietro Colonna Galatino (1460 – 1540), era din Galatina, Regatul Napoli, Italia, cunoscut și sub numele de Petrus Galatinus, a fost un călugăr minor, filozof, teolog și orientalist italian.
A studiat limbile orientale la Roma și a fost numit lector la mănăstirea din Ara Coeli. Galatino și-a scris lucrarea principală De Arcanis Catholicae Veritatis, în 1516. Galatino este uneori denumit greşit ca „inventatorul” termenului și pronunției latinizate Iehova. El a dat lucrării sale forma unui dialog. Împrumutase idei în mare măsură din Pugio Fidei al dominicanului Raymond Martini, remodelând însă materialul și completându-l.
Extrase din Pugio Fidei adversus Mauros et Judaeos de Raymond Martin (1270, p. 559), conținând sintagma „Jehova, Sive Adonay, qvia Dominus es omnium” (Iehova sau Adonai, căci tu ești Domnul tuturor).
Traducătorul William Tyndale şi introducerea Numelui lui Dumnezeu în Biblia engleză
Numele lui Dumnezeu, a apărut în traducerea lui William Tyndale de limbă engleză a Pentateuhului („Cele cinci cărți ale lui Moise”). Pentateuhul englez a fost publicat în 1530 în Germania, unde Tyndale a studiat din 1524, posibil în una sau mai multe universități din Wittenberg, Worms și Marburg, unde se preda ebraica. Forma folosită de Tyndale a fost „Iehouah”.
Traducerea lui Tyndale a fost prima Biblie în limba engleză tradusă direct din ebraică pentru VT și greacă pentru NT. El a fost primul traducător englez care a avut inspiraţia, dar şi curajul de a reda numele lui Dumnezeu în Biblia engleză.
William Tyndale a scris despre numele divin: „IEHOUAH [Iehova], este numele lui Dumnezeu; nici o făptură nu este numită așa;
Despre Numele lui Dumnezeu, Iehova
Dumnezeul lui Israel, care este şi Creatorul întregii lumi şi a tot Universul, a fost cunoscut sub numele evreiesc YEHOWAH.
Acest nume înseamnă "Cel ce este şi cel ce va fi" în înţelegerea arătată de Apocalipsa 1:8 ... „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic. (citat după Textul Bizantin, urmat de Biblia Ortodoxă)
Numele lui Dumnezeu joacă un rol important și unic în Biblie, unde apare de circa 7000 de ori, faţă de titlul Domnul care apare de 40 de ori în Vechiul Testament şi Dumnezeu, care apare sub 3000 de ori în VT, cu mult sub folosirea Numelui lui Dumnezeu.
Traducătorul martir, William Tyndale (c. 1494 – October 1536), a scris despre numele divin: „Iehova, este numele lui Dumnezeu; nici o făptură nu este numită așa;
Totalitatea Ființei lui se reflectă în Numele Său, căci Psalmul 8:1 arată: ... Iehova, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.
Numele lui Dumnezeu inspiră teamă, deoarece El este înelept, drept, puternic şi mare Împărat, Psalmul 111:9 arătând Numele Lui ca „sfânt și înfricoșat”, de aceea în „Rugăciunea Domnului” cerem „sfințească-se Numele Tău” (Matei 6.9).
Dumnezeu interzice profanarea Numelui Său
Un om care folosește nepotrivit Numele lui Dumnezeu nu va rămâne nepedepsit:
Să nu iei în deșert Numele lui Iehova, Dumnezeului tău, căci Iehova nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele lui (Exodul 20.7).
Că Iehova "nu este dumnezeul iehoviştilor", sau mai exact spus "că Iehova nu a fost folosit numai de către martori, ca Nume al lui Dumnezeul", nu în sensul că ar fi fost "inventat” de aceştia, reiese clar din scrierile celor care nu au aparţinut niciodată de martori:
La unii greci din secolele II-III: Ieoa, la două litere distanţă de forma Ie(h)o(v)a
Scris Yohoua, pronunţat Iehoua: Raymond Martin (anul 1278)
Scris Yohouah, pronunat Iehouah: Porchetus de Salvaticis (anul 1303)
Ieoa: Nicholas of Cusa (anul 1428)
Iehoua: Nicholas of Cusa (1428), Peter Galatin (Galatinus) (1516)
Iehova: Nicholas of Cusa (1428), Jacques Lefèvre d'Étaples (1514), Sebastian Münster (1526), Leo Jud (1543), Robert Estienne (1557)
În Biblia engleză din anul 1530, de William Tyndale, ca Iehouah
Numele lui Dumnezeu, YeHoWaH apare de circa 7000 de ori în Biblia Ebraică. Domnul (Adonai) nu este Numele lui Dumnezeu, ci este un titlu, având valoare de atribut, ce însoţeşte uneori numele lui Dumnezeu, ca şi în cazul Ţefaniah 1:7, Obadiah 1:1, Habaccuc 3:19, Amos 1:8, etc.. De aceea, Adonay, adică Domnul, apare doar de 40 de ori în Vechiul Testament.
Nume teoforice care clarifică compoziţia sunetelor din Numele lui Dumnezeu
Biblia conţine o listă lungă de nume teoforice. Un nume teoforic (din greacă: θεόφορος, theophoros) înseamnă literalmente un nume care „poartă" titlul sau numele unui dumnezeu, în sensul de "încorporează", reflectând ceva despre caracterul persoanei numită așa în raport cu acea zeitate. De exemplu, un nume care îl încorporează pe Apollo, cum ar fi Apollonios sau Apollodorus, din antichitatea greacă, este un nume teoforic.
Numele personale teoforice erau extrem de comune în antichiate, cum ar fi Theodoros („darul lui Dumnezeu” în greacă), Ionatan (o formă de alint prescurtat din Iehonatan, adică „Iehova a dat”). De aceea, Numele lui Dumnezeu, Iehova, a fost inclus în numeroase alte nume purtate de evrei, care sunt folosite şi azi, mulţi fără a şti semnificaţia lor. De exemlu, numele „Iisus”, este un astfel de nume theoforic, fiind preluat din forma greacă (Iesous) a ebraicului Iehoșhua, care înseamnă “Iehova e Salvare“. Deseori, în aceste nume teoforice, Numele lui Dumnezeu este redus la o formă pescurtată de alint. De exemplu: ca formă de alint în ebraică, Iehoșhua este redus fie ca Ieşua, fie ca Ioşua, păstrându-se astfel doar două sunete din Numele lui Dumnezeu. Astfel, în prima formă prefixul Ieho- devine Ie- şi în a doua formă prefixul Ieho- devine Io- vezi I(eh)o-. La fel, în expresia teoforică „halleluiah”, care este o prescurtare alintătoare a lui „halleluiehovah”, Iehova devine „Iah”, păstându-se doar primul şi ultimul sunet din Nume, ca sufix, fiindcă ultima literă „h”, nu se pronunţă. Astfel ştim că Numele lui Dumnezeu are în mod sigur sunete ca „i, e, o” şi „a”. De asemenea, din această statistică lingvistică despre prefixele şi sufixele numelor theoforice mai ştim, că ultimul sunet din Numele lui Dumnezeu, Iehovah, acel „h” se pronunţă „stins” (inaudibil). Din această cauză, numele lui Dumnezeu, Yehowah, se pronunţă Iehova, după Nehemia Gordon, un savant evreu de litere, traducător al limbii ebraice biblice.
Compoziţia sunetelor (literelor) Numelui lui Dumnezeu
Numele lui Dumnezeu în ebraică se scrie יהוה şi se citeşte de la dreapta la stânga. Astfel, acest Nume este compus din patru litere (patru consoane): iod, he, vav şi he. În ebraică aceste litere sunt poziţionate, de la dreapta la stânga astfel: yōd (י), hē (ה), vāv (sau waw) (ו) (un w semivocalic) şi hē (ה). De menţionat că toate literele din Numele lui Dumnezeu sunt litere numite ca „mamele lecturii” (matres lectionis). Conform procedurii numite „mamele lecturii”, o astfel de literă „mamă” este orice consoană care este folosită pentru a indica o vocală, în primul rând în scrierea limbilor semitice precum arabă, ebraică și siriacă. Literele care fac acest lucru în ebraică sunt aleph א, he ה, waw ו și yod י, ultimele două în special fiind mai des vocale decât consoane. Asta înseamnă ca acele consoane se pot transforma – după caz – în sunete de vocale.
Atât savantul Nehemia Gordon cât şi fostul rabin-şef al Ungariei, Raj Tamas susţin că Numele lui Dumnezeu este compus din trei silabe. În ebraică cuvintele pot fi separate fie în silabe deschise (Consoană + Vocala) fie în silabe închise (Consoana + Vocala + Consoana), astfel, Numele lui Dumnezeu devine Yv-Hv-WvH (Ye-Ho-WaH). Fiindcă acel „Y” zis yōd (י) în ebraică, este aproape de „i” în latină, în procesul de transliterare Numele lui Dumnezeu poate avea prima literă un „I” şi nu este necesar să-l scriem ca Y. Din numele theoforice aflăm alte trei sunete şi un sunet stins, care urmează în această ordine: e+o+a+(h), astfel Numele lui Dumnezeu i-a fiinţă în latină transliterată ca: Iehova(h). Transliterarea nu ar fi o problemă şi nu are nimic de a face cu vocalele din Adonay, care nu are sunetul „e”.
Semnificaţia Numelui lui Dumnezeu
Etimologie
Limba ebraică are două timpuri pentru verbe:
- timpul perfect (care descrie o acţiune încheiată)
- timpul imperfect (care descrie o acţiune neîncheiată)
Numele lui Dumnezeu este un verb la imperfect. Verbul tradus din ebraică, care reflectă o acţiune, trebuie tradus în română cu un verb care să reflecte un timp corespunzator, chiar dacă aşa se va crea o frază sau o mică propozitie.
Numele lui Dumnezeu are legătură cu descrierea din fraza ebraică: Ehyeh-Asher-Ehyeh (Sunt Cine Sunt).
אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה (’ehyeh ’ăšer ’ehyeh) este primul dintre cele trei răspunsuri date lui Moise când cere numele lui Dumnezeu în Cartea Exodului. Cuvântul אֶהְיֶה (‘Ehyeh) este forma imperfectiv la persoana întâi singular a lui הָיָה (hayah), „a fi” și, datorită particularităților gramaticii ebraice, înseamnă „Eu sunt” și „Voi fi”, aşa cum vedem în declaraţia lui Clement de Alexandria din secolul II. Semnificația expresiei mai lungi „ehyeh ’ăšer ’ehyeh ar putea fi văzută legată ca o promisiune> El va veni pentru a fi Cineva special pentru poporul Său, aşa cum vedem în descrierea din Apocalipsa 1:8.
„Acest nume mistic care se numeşte Tetragramma (cele patru litere), ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”. Acest citat este de la Nicetas, care a trăit în secolul XI, fiind Episcopul Heracleei Pontice, din Bitinia. El reia informaţia şi-l citează din cartea „Stromata”, scrisă de Clement din Alexandria, în Cartea a V-a, Capitolul 6:34. Clement de Alexandria sau după numele său de biserică Sfântul Clement de Alexandria, Titus Flavius Clemens (cc. 150 d.Hr. - cc 215/220 d.Hr.) a fost un teolog, scriitor și apologet creștin, fiind şi episcop şi şeful scolii de cateheză din Alexandria, până la persecuţia lansată de autorităţile romane, după care a părăsit Egiptul şi s-a ascuns.
Apocalipsa 1:8 în versiunea D. Cornilescu: "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Apocalipsa 1:8 în versiunea B. Ortodoxe: Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
În ambele cazuri, atât în cartea Stromata cât şi în cartea Apocalipsa vedem acelaşi înţeles:
Episcopul Clement în cartea Stromata ne spune: „Tetragramma (cele patru litere), ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”
Apostolul Ioan în cartea Apocalisa ne spune o descriere a lui Dumnezeu, ca: „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine”.
