Adevăruri ascunse

  Traducători neatenţi, înşelaţi de Diavol

Dumnezeu cunoaşte toate tainele, şi pentru că iubeşte pe cei care iubesc adevărul, El le descoperă iubiţilor Săi.

Deuteronomul 29:29 VDC

Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate ..

 

Domnul Iisus a spus că nimic ascuns nu va rămâne nedescoperit, deci nimic din ceea ce este ascuns în mod necinstit, nu se poate ascunde până la infinit: Marcu 4:22 VDC ... Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină

 

Păcatele scribilor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu

Uneori, scribii sau traducătorii au modificat pe alocuri textul biblic.

Iată câteva exemple:

Luca 23:43 “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.” Datorită acestei redări defectuoase a textului, mulţi oameni cred că în seara în care au murit, Domnul Isus şi tâlharul pocăit s-au dus în rai (paradis). În această formulare a rostirii Domnului Isus, această frază nu poate fi adevărată din două motive:

1. El şi-a dat sufletul la moarte, conform cu textul ebraic (Isaia 53:10,12), deci era mort deabinelea, şi trup şi suflet şi în acele trei zile şi trei nopţi cât a stat inconştient în mormântul de piatră, nu putea călători. Atât trupul lui cât şi sufletul lui erau în aşteptarea învierii. Din nefericire pentru publicul neştiutor de ebraică, traducătorii care îşi permit asta nu redau fidel textul, ascunzând din text cuvântul “suflet” (nefeş). Adevărata redare a textului este: “pentru că şi-a dat sufletul (nefeş) la moarte” Isaia 53:12

2. În dimineaţa învierii însuşi Domnul nostru Isus spunea Mariei că n-a fost încă în raiul ceresc al Tatălui său, alt rai nefiind nicăieri în acel timp (Ioan 20:17).

Atunci se contrazice Biblia? Da, însă doar în formularea traducătorilor neatenţi. În unele texte biblice foarte vechi, textul din Luca 23:43 sună aşa: “Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în rai” Codex Vaticanus 1209, “Adevărat îţi spun astăzi, că vei fi cu mine în grădina Eden” Codex Curetonianus.

Aşadar, unde punem virgula în Luca 23:43: după cuvântul “astăzi” sau înainte de acest cuvânt?

Pentru locului virgulei în Luca 23:43, trei posibilități au fost propuse:

1. Pentru a pune o virgulă înainte de cuvântul "astăzi", ca și când Domnul Iesus și tâlharul pocăit ar fi fost deja în acea seara în Paradis; aceştia propun un lucru imposibil, având în vedere că încă nu exista un paradis pe pământ, iar în paradisul ceresc Domnul Iesus încă nu s-a dus în acea seară (Ioan 20:17)

2. Pentru a pune o virgulă după cuvântul "astăzi", arătând o promisiune solemnă făcută în acea zi memorabilă

3. Pentru a pune o virgulă atât înainte, cât și după "astăzi", lăsând cititorului opțiunea interpretării

A se vedea "Understanding and Translating 'Today' in Luke 23.43" (Înțelegerea și traducerea cuvântului "astăzi" în Luca 23:43), de J. Hong, publicat în "The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417.

Retrospectivă istorico-literară

Folosirea cuvântului "astăzi" pentru a introduce sau a încheia o afirmaţie reprezintă doar un idiom  semitic, folosit pentru a sublinia semnificaţia şi solemnitatea declaraţiei ce fusese  făcută sau urna să fie făcută; idiomul acesta este destul de obişnuit în Scriptură, în Deuteronomul  întâlnim peste 40 de astfel de expresii, cum ar fi: „te învăt astăzi", „îţi poruncesc astăzi”, „mărturisesc împotriva ta astăzi” şi „îţi declar astăzi” (Deuteronom 4:18; 6:6; 7:11; 8:19; 11:26,32; 30:18,19; 32:46).

Manuscrisele grecești timpurii nu au avut semne de punctuație, însă cu timpul au început să apară, cum este cazul în manuscrisul Vaticanus 1209 unde Luca 23.43 are un punct inferior (hypostigme) după cuvântul “semeron” (astăzi). Manuscrisul Vaticanus 1209 (B) a fost redactat în prima parte a secolului IV și este cea mai veche Biblie completă aflată în custodia Bisericii Romano-Catolice, a doua ca vechime, după Biblia Codex Sinaiticus.

În ceea ce privește punctuația utilizată de către autorii acestui manuscris, s-a constatat că, în general, manuscrisul Vaticanus 1209 (B) are punctul de sus pentru oprire (punct), iar punctul de jos pentru o scurtă pauză (virgulă). (A. T. Robertson, "A Grammar of the Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242)

Cerneala literelor unciale din Codexul Vaticanus 1209 (B) a fost de culoare maro decolorat, iar un secol mai târziu un scrib a trasat peste multe dintre literele și semnele de punctuație. Cu toate acestea, în Luca 23:43, cerneala din punctul inferior este aceeași ca și literele textului autograf, arătând că din fericire nu s-a operat o modificare ulterioară în acest caz.

Un alt manuscris biblic (evangheliar) scris în secolul IV sau V e.n. numit Manuscrisul Curetonian Siriac (de limbă siriacă) redă Luca 23:43 astfel: “Adevărat îţi spun astăzi, că vei fi cu mine în grădina Eden”

-- F.C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels", Vol. I, Cambridge, 1904.

Mărturii din diferite scrieri eclesiastice (bisericeşti) din antichitate:

"Într-adevăr unii citesc astfel: ‘Adevărat îți spun astăzi,’ și au pus o virgulă, apoi au adăugat: 'vei fi cu mine în Paradis'.” -- Hesychius din Ierusalim, un scriitor eclesiastic, care a murit aproximativ în anul 434 e.n. Text grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.

"Dar alții pun semnul de punctuație după "astăzi", așa că s-ar putea spune astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' iar apoi adaugă expresia : 'vei fi cu mine in Paradis'.” -- Theophylact, un scriitor eclesiastic care a murit în jurul anului 1112 E.n. Editia: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.

"Alții iau în considerare ceea ce se spune; aceșitia spun că trebuie să fie citit prin punerea virgulei astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' și apoi adaugă expresia în felul următor: 'vei fi cu mine' etc." -- Scholia 237, 239, 254. Text gasit în Novum Testamentum Graece, editio octavia critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, după Luca 23:43.

Așadar, au fost cititori în antichitate care au înțeles textul din Luca 23:43 ca "Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis". În acea zi în care a murit Domnul Iesus, el a fost în mormânt, nu în Paradis (Psalmul 16:8-11; Faptele Apostolilor 2:22-32). El a fost mort, a stat în mormânt până a treia zi și a fost înviat ca "pârgă" a învierii. (Faptele Apostolilor 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18). Prin urmare, cuvântul "astăzi" din Luca 23:43 nu ne spune că în acea zi tâlharul pocăit a fost cu Domnul nostru Iesus în Paradis. 

Apostolul Pavel susţine că Domnul Isus “a înviat dintre cei morţi”, nu că ar fi coborât după trei zile şi trei nopţi din raiul ceresc (1Corinteni 15:12), alt rai nefiind la acea oră.

Tâlharul care s-a pocăit pe cruce, nu poate fi în rai încă, deoarece morţii pot ajunge în rai doar prin înviere şi învierea încă nu a avut loc (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Haideţi să nu fim creduli, ci credincioşi.

Evrei 11:5 “Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ ca să nu vadă moartea”. Dacă Enoh ar fi fost răpit de pe pământ, singura variantă ar fi că el este acum la Dumnezeu, în cer. Însă în mod curios Fiul lui Dumnezeu nu l-a întâlnit acolo (Ioan 3:13). Cum se explică? Din păcate avem de a face iarăşi cu neatenţia traducătorilor. Textul grec spune doar atât: “Prin credinţă, Enoh a fost răpit ca să nu vadă moartea”. După cum observaţi, textul nu spune că ar fi fost răpit de pe pământ, cum sugerează traducătorii din neatenţie. Dacă citim relatarea din Geneza 6:5 despre societatea umană din timpul lui Noe, am putea deduce mai degrabă că este vorba de răpirea lui Enoh într-un loc sigur de pe pământ, din mijlocul unei civilizaţii îmbibată cu violenţă. Această gloată turbată de păcate şi violenţă dorea să îl ucidă, din cauză că el era un predicator al neprihănirii, atât prin umblarea lui cu Dumnezeu, cât şi prin mesajul de condamnare al păcatelor şi comportamentului păcătoşilor (Geneza 5:22-24). Putem asista nu la o răpire de pe pământ la Dumnezeu, în cer, ci de pe tărâmul unui ţinut violent pe un tărâm neatins de civilizaţia violentă, dar tot de pe arealul pământesc. Ce s-a întâmplat mai apoi cu Enoh? A murit, după un anumit timp. El a scăpat într-adevăr de gloata violentă, şi n-a văzut moartea din mâna lor, dar n-a scăpat de duşmanul tuturor: moartea.

De ce este biblic acest răspuns?

“În Adam toţi mor” (1Corinteni 15:22), deoarece “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) şi toţi au păcătuit într-un fel sau altul (Romani 5:14), dând prilej morţii să “domnească”, căci moartea trece asupra tuturor prin păcat. Nimeni nu a scăpat de contaminarea cu păcatul strămoşesc mostenit de la Adam, nici chiar Enoh. De aceea Enoh n-a putut fi o excepţie care să scape de urmarea păcatului: moartea (Romani 3:9, Psalmul 89:48). Dacă Enoh n-ar fi păcătuit, ar fi putut primi darul vieţii veşnice, fără să moară, însă vedem că şi el este inclus printre toţi aceia care “n-au primit ce le fusese făgăduit” (Evrei 11:30), adică răsplata supremă, viaţa veşnică. Să nu lăsăm ca Diavolul să ne învingă vigilenţa minţii prin adăugirile nebiblice ale traducătorilor.

Evrei 9:27 “Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” Conform acestui text, mulţi ar putea presupune că păcătoşii mor doar o singură dată şi după moarte vine automat judecata lor. Însă textul grec spune doar atât: “Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară odată, iar după aceea judecata.” Din nou, vina cade asupra traducătorului neatent. Apostolul Pavel, nu plasează automat o ordine cronologică strictă, ci arată două evenimente majore dintre evenimentele majore ale oamenilor: moartea şi judecata. Noi ştim din Biblie că între moarte (momentul pierderii vieţii) şi judecată mai sunt două lucruri importante: somnul de moarte şi învierea (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Din păcate pentru cei nemântuiţi, ei vor experimenta şi o a doua moarte, moartea veşnică, din care nu mai este întoarcere (Apocalipsa 20:6,11-15).

Dacă nu se traduce textul antic aşa cum este, textul adăugat poate sprijini convingeri false.
Iată ce spun traducătorii la Ioan 12:25:
"Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde şi cel ce-şi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă."
Iată ce spune cu adevărat textul grec:
ho philon ten psychen autou apollyei auten kai ho mison ten psychen autou en to kosmo touto eis zoen aionion phylaxei auten
Traducere după textul grec, făcându-se diferenţa între psyche (suflet) şi zoe (viaţă):
25. Cine îşi iubeşte sufletul (psychen) îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul (psychen) în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa (zoen) veşnică.
Fac ce fac, numai ca să ascundă ADEVĂRUL că sufletul se poate pierde, adică muri. 

Matei 10:28 “Nu vă temeti de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul”. Conform cu acest text oamenii nu ar putea ucide sufletul, însă în mod interesant, găsim nenumărate versete biblice în care situaţia ni se prezintă exact în sens opus, că oamenii pot face acest lucru, ceea ce arată că nici acest verset n-a scăpat nemodificat – din păcate – de pana acelor scribi creduli, care au fost orbiţi de Cel Viclean în antichitate.
Biblia (atât în VT cât şi în NT) arată că sufletul este muritor, poate muri şi că poate fi ucis de catre oameni.

Iată câteva versete biblice, dintre multe altele, care arată că sufletul este muritor:

"acel suflet (nefeş) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19;
"sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
"sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
"şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13;
"Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22;

"Aşa că nici faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete (nefes)." Ezechiel 17:17

"Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) Copilaşului." Matei 2:20

"După cum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) ca răscumpărare pentru mulţi." Matei 20:28

"Apoi le-a zis: Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi sufletul ("psuchen" conform manuscriselor greceşti) sau să îl pierzi?" Marcu 3:4

O altă dovadă gasim în Matei 10:39. Aici ni se spune că credincioşii îşi pot pierde sufletul stând ferm lângă mesajul lui Christos sau îl pot scăpa pentru moment, dacă îl reneagă. Însă singurul mod pentru a-şi pierde sufletul în viaţa aceasta pentru Christos, în acest sens, este ca ei să moară ucişi.

Şi sunt multe alte texte care vorbesc clar şi desluşit că sufletul este muritor şi că poate fi ucis de către oameni. Ce facem cu ele? Le omitem pe toate ca să ne ţinem morţiş de redarea actuală din Matei 10:28? Oare este ea autentică?

Nu! Este foarte interesant cum citează Matei 10:28 Iustin Martirul, care a trăit între anii 80-160 e.n, când el afirma: "Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”." (Apologia I, capitolul XIX). Dacă cercetăm în Biblie unde spune Domnul Iesus aşa ceva, cel mai apropiat loc de această redare este la Matei 10:28. Deci Iustin Martirul a citat Matei 10:28 în forma sa autentică din timpul său, cea nemodificată de scribii creduli din antichitate, care din neatenție s-au lăsat manipulați de către Diavolul viclean. Iată că prin anii 130 e.n. acest verset n-a stat în contra adevărului, aşa cum stă el azi, fiind modificat în chip necinstit de către scribii creduli din antichitate, pentru a susţine nemurirea sufletului şi rugăciunile pentru morţi, care le aduceau bani şi alte foloase.

Sursa: Scrierile Primelor Secole, IUSTIN MARTIRUL – PRIMA APOLOGIE A LUI IUSTIN Anul redactării circa 132-135 Citat din CAPITOLUL XIX – ÎNVIEREA ESTE POSIBILĂ

“Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Christos se vor întâmpla.”

Din păcate, chiar şi acest autor credea în nemurirea sufletelor până la a doua venire a Domnului nostru Isus Christos, aşa că nu poate fi acuzat de modificarea acestui verset pentru a sprijini doctrina sa.

Cerneala care demască scribii din biserica timpurie şi ne spune să fim atenţi:

Dovada concludentă că scribii din biserica timpurie falsificau Sfintele Scripturi, o găsim chiar în cea mai veche Biblie, aflată în custodia bisericii Romano-Catolice, Biblia Codex Vaticanus din prima parte a secolului IV. Cerneala literelor unciale cu care s-a copiat acest codex a fost de culoare maro decolorat, însă mai târziu un scrib (sau mai mulți) au modificat anumite texte cu o cerneală care nu se mai potrivește cu cerneala folosită inițial, făcând ca un cititor să lase o gravă notă marginală, față de cei care nu lăsau textul așa cum a fost scris.

La pagina 1512 al acestui codex, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει". Este un strigăt de revoltă a unui om care a văzut schimbările operate în textul biblic de pe timpul său.

Lupta contra Diavolului

Dacă nu ai o sabie pe măsură nu vei reuşi împotriva Diavolului.

 

Cea mai bună sabie este sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Sfânta Scriptură este mijlocul prin care Dumnezeu ne vorbește astăzi. In urma cu câțiva ani s-a lansat un grup asazis creștin, care rupea Biblia în bucăți, că sa demonstreze că nu depindem de ea. Ei au dispărut, dar Biblia a rămas.

 

Câteva cuvinte despre posibilitatea de a greşi

 

Este evident că în călătoria noastră pe calea lui Christos, ne-am confruntat cu nişte situaţii prin care am fost testaţi, dacă suntem sau nu creştini autentici. Uneori nu am fost găsiţi aşa cum ar fi trebuit să fim, însă Dumnezeu ne-a dat mult har şi am putut fi învioraţi. Dacă vom cădea, ne vom ridica, dar înapoi noi nu vom da. Cu timpul, învăţând din greşeli, având mai multă experienţă, predaţi călăuzirii duhului lui Dumnezeu şi ţinând sus cuvântul vieţii vom ajunge la starea de om matur, prin care vom birui orice test. Şi când vom trece ultimul, testul final, va fi ferice de noi pentru totdeauna. Am ieşit biruitori în marea luptă spirituală pentru viaţa veşnică. 

 

Proverbe 24:

16. Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

 

Efeseni 6:

10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.

11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.

14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,

15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.

16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.

17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

VESTIREA ŞI SFINŢIREA

Vestirea

Împărăția lui Dumnezeu nu va veni până ce vestirea Evangheliei nu va ajunge la apogeul ei. Mai este mult de lucru...

Însă vestirea Evangheliei (a veştii bune) nu are nici o valoare, dacă vieţile noatre nu sunt în armonie cu ceea ce vestim.

Credinciosul care vesteşte Evanghelia trebuie să fie sfinţit prin adevărul lui Dumnezeu, iar cunoştinţa adevărului ce vine prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, ne eliberează de păcate.

“Sfinţeşte-i prin adevăr: Cuvântul Tău adevărul este.” Ioan 17:17

Ioan 8:

31. Si a zis iudeilor care crezusera in El: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei;

32. veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."

33. Ei I-au raspuns: "Noi suntem samanta lui Avraam si n-am fost niciodata robii nimanui; cum zici Tu: "Veti fi slobozi!"?"

34. "Adevarat, adevarat va spun", le-a raspuns Isus, "ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului.

Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra (1Tes.4:3)

Numai prin sfinţire se poate obţine pacea, prin care se poate zidi credinţa, speranţa şi dragostea fraţilor şi a semenilor noştrii (ţinta poruncii), spre gloria lui Dumnezeu şi a Fiului său.

Dorinţa de a face bine în orice domeniu (binele tuturor) trebuie urmărită, la superlativ!

Interesul nostru trebuie să fie: "tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă." Filipeni 4:8

Trebuie să căutăm să fim în mijlocul celor cinci fecioare înţelepte, pentru a ne înţelepţi şi mai mult împreună.

Matei 25:1. Atunci împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.

Doresc să stăm cu toţii de veghe în aşteptarea Domnului nostru Iesus Christos, ca fecioarele înţelepte din pilda Mântuitorului, pentru a-l putea primi cum se cuvine.

 

'Sfintirea'

Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pamantesti: dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si faradelegii, asa ca savarseati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti la sfintirea voastra! (Rom.6:19)

Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. (Rom.6:22)

Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu. (2Cor.7:1)

Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie; (1Tes.4:3)

Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. (2Tes.2:13)

Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evr.12:14)

dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite! (1Pet.1:2)

Profeţii vechi împlinite (Dărâmarea Babilonului)

 'iesiti din Babilon' -

    
Ieremia 51:6 Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)
    Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! (Isa.52:11)
    Fugiti din Babilon, iesiti din tara haldeilor si mergeti ca niste tapi in fruntea turmei! (Ier.50:8)

PROFEŢIA DESPRE DĂRÂMAREA BABILONULUI

 

Când s-a împlinit profeţia despre dărâmarea Babilonului, numit Poarta Zeilor?

Știați că Babilonul a fost distrus parţial de armatele persane, după o răscoală a babilonienilor şi apoi total sub ocupaţia grecească? Babilonul a trecut prin două răscoale contra persilor, ambele rebeliuni fiind pedepsite. La a doua rebeliune, persii au distrus o bună parte a zidurilor, ca oraşul să nu mai poată fi apărat, ceea ce a dus la depopularea lui. Alexandru Cel Mare a demolat faimosului zigurat al orașului, Etemenanki (numele său înseamnă: casa Cerului și a Pământului). După ce a murit (323 î.Hr.) cu materialele de la demolarea oraşului vechi s-a construit un oraș nou pe Tigru, Seleucia. O tăbliță datând din anul 275 î.Hr. ne informează că locuitorii Babilonului au fost deportați în Seleucia pentru a construi noul oraș. Fostul centru al lumii, Babilonul, nu a supraviețuit acestui lucru și nu a fost niciodată repopulat.

Minunea de la Rededicarea Templului (Originile Sărbătorii Hanuka)

 Sărbătoarea Hanuka

 

Sărbătoarea Hanuka mai este cunoscută şi ca "Sărbătoarea luminilor" şi "Crăciunul evreilor".

 

Hanuka înseamnă rededicare (înnoire), sărbătoarea fiind menţionată în Noul Testament în Evanghelia după Ioan 10:22: ,,În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarnă.”

 

Evenimentele ce au precedat această sărbătoare

 

Conform surselor de pe Wikipedia, în 334 î.Hr., Alexandru Macedon a invadat Imperiul Persan Ahemenid și a început o serie de campanii care au durat 10 ani. După cucerirea Asiei Mici, Alexandru a spart puterea Persiei ahemenide într-o serie de bătălii decisive, inclusiv cele de la Issus și Gaugamela; el l-a răsturnat ulterior pe Darius al III-lea și a cucerit Imperiul Ahemenid în întregime. După căderea Persiei, Imperiul Macedonean a deținut o vastă zonă de teritoriu între Marea Adriatică și râul Indus. El a dorit sa reconstruiască marele oraş Babilon, ca noua capitală a imperiului său - distrus în timpul revoltei babilonienilor contra persilor, iar mai apoi să cucerească Arabia şi Italia, însă a fost otrăvit. După moartea lui Alexandru a urmat o perioadă de lupte pentru conducerea noului imperiu macedonean, cunoscută ca "războaiele diadohilor (generalilor)", mai mulţi dintre ei declarându-se regi succesori.

Unul dintre generalii lui Alexandru care şi-a stabilit cartierul general la Alexandria, a pus mâna pe teritoriile cucerite din Africa şi Orientul mijlociu însă a fost contestat de un alt general, care şi-a pus cartierul general la Antiohia (Siria) iscând un conflict - cunoscut ca războiele siriene, care a durat şi pe timpul urmaşilor acestora. În acel timp Iudeea a intrat sub autoritatea regelui din Alexandria, care a încercat să-i păgânizeze prin diferite mijloace, amestecânu-se în viaţa lor religioasă.

În jurul anului 200 î.Hr., monarhul din Antiohia, regele seleucid al Siriei, Antioh al III-lea, a luat prin război Iudeea de la monarhul din Alexandria, a redus impozitele și a permis evreilor să trăiască „în conformitate cu legea părinților lor”.

Dar unul din fii, Antioh al IV-lea, dorind să facă rost de bani pentru campaniile sale militare a vândut funcţia de mare preot la mai mulţi pretendenţi - care se certau între ei pe teme religioase, iscând în anul 168 î.Hr. un scandal religios şi un război între clanurile de preoţi.

Acest Antioh, făcu-se între timp o nouă religie imperială dorind să unifice mai bine imperiul şi pentru a tranşa definitiv conflictul teologic dintre clanurile rivale, a decis să se implice personal, considerându-se îndreptăţit ca ,,Epiphanes” (care înseamnă ,,manifestarea lui Dumnezeu în formă umană”): a adus în Templul de la Ierusalim statuia lui Jupiter Olimpianul (având chipul său) şi a cerut evreilor să i se închine, fiind totodată decis să le arate care este adevărata ortodoxie (credinţă dreaptă). Astfel, începând cu jertfele, a „reformat” drastic închinarea evreilor, propunând lepădarea de credinţa lor strămăşească şi acceptarea unui fel de gnosticism, poruncindu-le să aducă scroafe pe altar – considerată cea mai bună carne de păgâni. Apoi, dă un edict în care interzice numele lui Dumnezeu, sabatul, sărbătoarea lunilor noi şi circumcizia, ucigând în chinuri grele câţiva care au fost prinşi încălcând edictul.

 

Rezistența şi Victoria

 

Crezând că a pacificat şi stabilizat situaţia, Antioh s-a dus departe, într-o campanie militară în Caucaz. Însă o fracţiune de evrei, condusă de un preot numit Mattahias – care a respins această inovaţie, şi apoi de cei cinci fii ai săi, s-a revoltat şi a biruit atât celelalte fracţiuni cât şi pe greci, bazându-se în mare parte pe tactică de gherilă. Împăştiind armata greacă de 150.000 de oameni, rebelii conduşi de fiul său, Iuda Macabeul, după 1150 de zile de la vizita lui Antioh, cuceresc Templul, îl curăţă de statuile păgâne, fac un altar nou şi reintroduc vechile practici de cult. Partidele evreieşti păgânizate aleg calea exilului în Siria, unde continuă mişcarea gnostică. Cu timpul Dumnezeu distruge cultura şi imperiul gnostic-elenist prin forţe armate străine (romani, parţi, etc..). Cultura evreiască renaşte şi înfloreşte încă 100 de ani, până la ocupaţia romană.

 

Minunea

 

Ziua Rededicării, adică Hanukkah, începe în anul 164 î.Hr... Intrând în Templu şi turnând ulei în menora sfântă (sfeşnicul cu şapte braţe), eliberatorii au constatat că au un singur vas cu ulei curat, care ne le-ar fi ajuns decât o zi. Pentru că Dumnezeu a făcut o minune le-a ajuns exact opt ​​zile, timp în care au putut procura alt ulei.

În cinstea lui Dumnezeu, pentru ajutorul dat, evreii au decis să ţină o sărbătoare în amintirea rededicării, în fiecare an.

 

Ce paralele putem găsi între timpul lui Antioh şi timpul lui Antihrist?

 

2 Tesaloniceni 2

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

 

Asemănări izbitoare

 

Evreii de pe timpul lui Antioh au fost:

-      Divizaţi în partide religioase

-      Aveau discuţii contradictorii

-      Au apelat la un străin să le rezolve

-      Străinul le cere să-şi lepede credinţa

-      Străinul i-a pus să se închine lui

-      Unii au acceptat, alţii au refuzat

-      Cei credincioşi au fost persecutaţi

-      Dumnezeu i-a eliberat pe cei credincioşi

-      Cei necredincioşi s-au exilat

-      Cultura gnostică Antiohiană este distrusă

-      Cultura ebraică renaşte şi înfloreşte încă 100 de ani

 

Creştinii de pe timpul lui Antihrist vor fi:

-      Divizaţi în partide religioase

-      Vor discuta în contradictoriu

-      Vor apela la un străin să le rezolve

-      Străinul le va cere lepădarea de credinţă

-      Străinul îi va pune să se închine lui

-      Unii vor accepta, alţii vor refuza

-      Cei credincioşi vor fi persecutaţi

-      Dumnezeu îi va elibera pe cei credincioşi

-      Cei necredincioşi se vor exila

-      Cultura Antihristică este distrusă apocaliptic

-      Cultura creştină renaşte şi înfloreşte încă 1000 de ani

Lista numelui lui Dumnezeu în Vechiul Testament

 

Lista numelui lui Dumnezeu în cărţile din Biblie

 

Geneza: 165

Exodul: 398

Leviticul: 311

Numeri: 396

Deuteronom: 550

Iosua: 224

Judecatori: 175

Ruth: 18

1Samuel: 320

2Samuel: 153

1Regi: 257

2Regi: 277

1Cronici: 175

2Cronici: 384

Ezra: 37

Neemia: 17

Estera: 0

Iov: 32

Psalmi: 695

Proverbe: 87

Eclesiastul: 0

Cântarea Cântărilor: 0

Isaia: 450

Ieremia: 726

Plângerile lui Ieremia: 32

Ezechiel: 434

Daniel: 8

Osea: 46

Ioel: 33

Amos: 81

Obadia: 7

Iona: 26

Mica: 40

Naum: 13

Habacuc: 13

Ţefania: 34

Hagai: 35

Zaharia: 133

Maleahi: 46

-----

Mostră cu aşezarea numelui lui Dumnezeu în textul biblic

 

BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

 

Cartea Profetului Hagai

Bazat pe Textul Ebraic 

 

Capitolul 1

 

1 În al doilea an al regelui Darius, în luna a șasea, în prima zi a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, zicând:

2 „Așa vorbește Iehova al Oștirilor, zicând: Poporul acesta zice: Nu a venit vremea, vremea când să se rezidească Casa lui Iehova.”

3 Atunci a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

4 „Este vremea să locuiți în casele voastre căptuşite cu ornamente, în timp ce Casa aceasta este în ruină?

5 Acum, deci, așa vorbește lehova al Oștirilor:

Luați în considerare căile voastre.

6 Ați semănat mult și ați adunat puțin, mâncaţi, dar nu aveţi destul, beți, dar nu vă săturați de băutură, vă îmbrăcați, dar nu este nimeni încălzit; şi cel care câștigă salariu, câștigă un salariu ca pentru o geantă cu găuri.

7 Așa vorbește lehova al Oștirilor: Luați în considerare căile voastre.

8 Suiţi-vă la un ţinut muntos, aduceţi lemne și zidiţi Casa; și Eu voi avea plăcere în ea și voi fi slăvit, zice lehova.

9 Ați privit la mult și iată că s-a ajuns la puțin; și când l-ați adus acasă, am suflat peste el. De ce, zice Iehova al Oștirilor? Din cauza Casei Mele, care este în ruină, în timp ce voi alergaţi fiecare pentru casa lui.

10 De aceea, cerul s-a oprit asupra voastră, încât nu este rouă, și pământul și-a ținut înapoi roadele.

11 Pentru că Eu am chemat secetă asupra pământului, asupra munților, asupra grâului, asupra vinului și asupra uleiului și asupra celor pe care le produce pământul și asupra oamenilor și asupra vitelor și peste toată munca mâinilor.”

12 Atunci Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, cu toată rămășița poporului, au ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul lor și de cuvintele profetului Hagai, pentru că lehova, Dumnezeul lor îl trimisese; şi poporul s-a temut în prezenţa lui Iehova.

13 Atunci Hagai, solul lui Iehova, în solia lui Iehova, a spus poporului: „Eu sunt cu voi, zice Iehova.”

14 Aşa a stârnit Iehova duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului; și au venit și au lucrat în Casa lui Iehova al Oștirilor, Dumnezeul lor,

15. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al regelui Darius.

Capitolul 2

 

1 În luna a șaptea, în ziua a douăzeci și unu a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

2 „Vorbește acum lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și lui Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, și rămășiței poporului, zicând:

3 Cine a rămas dintre voi care a văzut Casa aceasta în slava ei de odinioară? Şi cum o vedeţi acum? Nu este ca un nimic în ochii voştri?

4 Dar acum, întărește-te, Zorobabel, zice Iehova; și întărește-te, Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot; şi fiţi tari, voi toţi poporul ţării, zice Iehova, şi lucraţi; căci Eu sunt cu voi, zice Iehova al Oştirilor.

5 Am întărit cuvântul pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și duhul Meu rămâne printre voi; nu vă temeți.

6 Căci așa vorbește Iehova al Oștirilor: „Încă o dată, peste puțin timp și voi zgudui cerurile, pământul, marea și uscatul;

7 Şi voi zgudui toate neamurile și vor veni cele mai alese dintre toate neamurile și voi umple Casa aceasta de slavă, zice Iehova al Oștirilor.

8 Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice lehova al Oștirilor.

9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a fostei Case, zice lehova al Oștirilor; și în locul acesta voi da pace, zice lehova al Oștirilor.”

10 În ziua a douăzeci și patru a lunii a noua, în al doilea an al lui Darius, a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

11 „Așa vorbește lehova al Oștirilor: Întreabă acum preoții Legii, spunând:

12 Dacă cineva poartă carne sfințită în poala hainei sale și el atinge cu marginea ei pâine, sau mâncare fiartă, sau vin, sau ulei sau orice fel de mâncare, va deveni sfânt?” Și preoții au răspuns și au zis: „Nu.”

13 Atunci Hagai a zis: „Dacă cineva care este necurat de la un cadavru atinge vreuna din acestea, va fi necurat?” Și preoții au răspuns și au zis: „Va fi necurat”.

14 Atunci Hagai a răspuns și a zis: „Așa este poporul acesta și așa este neamul acesta înaintea Mea, zice lehova; și așa este orice lucrare a mâinilor lor; iar ceea ce ei oferă acolo este necurat.

15 Și acum, vă rog, luați în considerare cu grijă de astăzi și înainte - înainte ca o piatră să fie pusă pe piatră în Casa lui Iehova,

16 În tot acest timp, când cineva a ajuns la o grămadă de douăzeci de măsuri, erau doar zece; când cineva venea la teascul de vin pentru a scoate cincizeci de măsuri de presare, erau doar douăzeci;

17 V-am lovit cu rugină, cu mucegai și cu grindină în toată lucrarea mâinilor voastre; dar nu v-ați întors la Mine, zice lehova.

18 Luați în considerare, vă rog, din această zi și înainte, din a douăzecea zi a lunii a noua, chiar din ziua în care a fost pusă temelia Casei lui Iehova, luați în considerare;

19 Mai este încă sămânța în hambar? Şi nici vița, smochinul, rodia și pomul de măslin nu a dat.  De astăzi însă, vă voi binecuvânta.”

20 Și cuvântul lui Iehova a venit a doua oară către Hagai, în ziua a douăzeci și patru a lunii, și a zis:

21 „Vorbeşte lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, și spune: „Voi zgudui cerurile și pământul;

22 Şi voi doborî tronul regatelor și voi nimici puterea regatelor neamurilor; și voi doborî carele și pe cei care călăresc în ele; și caii și călăreții lor vor coborî fiecare prin sabia fratelui său.

23 În ziua aceea, zice lehova al Oștirilor, te voi lua, Zorobabel, robul Meu, fiul lui Șealtiel, zice lehova, și te voi face ca un sigiliu; căci te-am ales pe tine, zice lehova al Oștirilor.”