Alături de falsul din Ioan 1:1, care schimbă ”și Fiul a fost Cuvântul” la ”și Dumnezeu era Cuvântul”, arianta textuală „MONOΓΕNΗC ΘΕOC” (singurul-născut Dumnezeu) este imposibil de utilizat în context, pentru că textul crează doi dumnezei, ceea ce contravine clar crezului profeților evrei, a lui Isus și apostolilor săi, care vedeau doar pe Tatăl, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat. Cu toate acestea, „MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul-născut Fiu) este în concordanță cu utilizarea apostolului Ioan și se potrivește perfect în context.
F. Hort spune: „MONOΓΕNΗC” (singurul-născut) în sensul său primar se referă direct la „Y`IOC” (Fiul). Versiunea „singurul-născut Dumnezeu” poate fi explicată prin substituire deliberată de origine îndoielnică (Dr. F. H. A. Scrivener, G.D. Kilpatrick, Burgon, Ernest Cadman Colwell, F.C. Kenyon, Boismard, Bart D. Ehrman) sau prin copiere defectuoasă (susținută de Alan Wikgren, dar mai puțin probabilă). În versiunea alexandriană a lui Ioan 1:18, zdrobirea deliberată, dogmatică este foarte probabilă.
Bart D. Ehrman, „Corupția ortodoxă” (1993, pp. 78-82)
Concluzie
În esență: la fel ca ”și Dumnezeu era Cuvântul”, „singurul-născut Dumnezeu”... nu este un text original, să ne abținem de la el. În redarea acestui pasaj critic referitor la persoana lui Isus, să continuăm să păstrăm redarea tradițională și să nu căutăm o altă soluție, ceea ce, din păcate, ar duce la consolidarea falsificărilor din Bibliei de către gnostici. Nu sunt doi Dumnezei, nici trei, nici mai mulți, ci unul singur, și, după Domnul Isus, acesta este numai Tatăl:
Ioan 17
1.
Acestea le-a zis Isus. Apoi, ridicând ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.
2.
După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.
3.
Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Unicitatea (Monoteismul) lui Dumnezeu are un viitor glorios și veșnic, nu va pieri niciodată. Trinitarismul va pieri, pentru că făcând din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt trei persoane distincte, o triadă de Dumnezei în Unul-singur, nu mai este Monoteismul strict al Bibliei. Monoteismul (însemnând ”un singur Dumnezeu), de aceea este denumit astfel, deoarece ca și concept, nu poate fi extins sau partajat, pentru că astfel s-ar combate însăși ideea pe care o susține. Dumnezeu Tatăl este unic, iar Dumnezeu păstrează ce este al Lui.
Apocalipsa 3:12
Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.
Dacă Isus Christos arată atât de clar că doar Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat și că acest Tată este și Dumnezeul său, atunci toată teologia trinitară este un haos total, bazat nu pe Biblia autentică, ci pe ce răstălmăcirile și falsificările gnosticismului.
Din păcate, gnosticii au folosit filosofia greacă păgână pentru a căuta existența lui Dumnezeu. Și această filozofie era înrădăcinată în numerologia și matematica superstițioasă a lumii antice și nu în revelația divină. Cel Atotputernic nu poate fi închis într-un triunghi ... Dumnezeu este unul, și nu unul, dar și trei.
Într-o lucrarea de teologie baptistă aflăm:
”....teologia secolelor al II-lea și al III-lea - ca mare și final produs al spiritului elen. „Biserica credincioșilor nu se va asemăna cu bisericile apostolice până când nu se va îndepărta de această mare realizare a spiritului elen și nu se va întoarce la creația duhului lui Dumnezeu care era în apostoli ...
Biserica s-a abătut în mod conștient de la învățătura apostolilor în dogma Treimii. A făcut ceea ce Sfântul Ioan a avertizat cu o intenție atât de serioasă: Cine se rătăcește și nu rămâne în învățătura lui Hristos, niciunul nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, are și pe Tatăl și pe Fiul.” (Ioan II. v. 9.)
„Numai în compania apostolilor avem companie cu Tatăl și cu Fiul (Ioan I. 1:3). Căci apostolii au fost proclamatorii și interpreții Evangheliei numiți de Domnul. Nimeni nu are dreptul să stabilească alte doctrine de credință, în afară de cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea. Nimeni nu este autorizat să-i dea lui Dumnezeu un nume pe care El nu l-a declarat. Și El nu s-a numit niciodată Trinitate.” (TEOLOGIE POPULARĂ - András Udvarnoki - Publicat de: COMITETUL DE LITERATURĂ AL ASOCIAȚIEI BISERICILOR BAPTISTE MAGARE - BUDAPESTA, 1921. Sfânta Treime)
András Udvarnoki (1865-1945), a fost pastor baptist din Ungaria, și deși a respins dogma Treimii, a căzut în extrema triteismului.
În creștinătate există patru curente importante de gândire despre Dumnezeu
1. Patertheismul, credința că doar Tatăl este Dumnezeu
2. Trinitarismul, credința că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt deoființă, adică compun aceeași ființă. De aceea în unele icoane vechi din cultura populară sau biserici (cum ar fi biserica de lemn din satul Năsal, com Țaga, jud Cluj), ”Dumnezeu” este închipuit și pictat cu un singur cap, dar cu patru ochi, trei nasuri și guri, trei bărbii, două mâini, și patru picioare. Teologii trinitariști neagă această viziune populară și o consideră de neexplicat, o taină.
3. Triteismul, credința că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt nu un singur Dumnezeu deoființă, ci trei ființe Dumnezei distincți (separați). Doctrina este mai degrabă un ”triou”, decât doctrina de ”trei în unul”. Ei nu se numesc triteiști, aceasta fiind o poreclă dată de adversari, deoarece ei nu cred în sintagma de ”trei în unul” și nu folosesc expresia ”Sfânta Treime”. Este posibil ca această doctrină să fi evoluat dintr-o doctrina premergătoare arianismului, fiind susținută și de arieni, căci ea se regăsește și este combătută în secolele 3-7, fiind revigorată de EG White și mormonul Joseph Smith, iar în România de Alin Ișfa un fost diacon la Martorii lui Iehova, care s-a retras din cult (vezi pagina web caleacrestina).
4. Patripasianismul (numit și ”modalism”), credința că Tatăl și Fiul sunt aceeași ființă (deoființă), în sensul că Dumnezeu Tatăl a venit în lume și a suferit pe cruce, acesta fiind personal în Isus Christos. Acești creștini cred că Isus din Nazaret este identic cu Dumnezeu Tatăl, care pe pământ și-a zis Fiul lui Dumnezeu, iar după înălțare a fost cunoscut ca Duhul Sfânt. Ei nu cred că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ar fi o treime a deoființei, nici că ei sunt separați, ci că aceste denumiri le poartă același Dumnezeu, care a venit în lume și suferit pe cruce. Azi li se spune branhamiști și swedenborgiști.
În imagine icoana de la Năsal.