Vechi erezii textuale în noile traduceri ale Bibliei

Mulţi creştini care sunt interesaţi de textul Noului Testament în limba greacă și latină, însoțit de note marginale interesante şi-l pot procura acum cu uşurinţă.

Novum Testamentum Graece (Noul Testament în greacă) este o ediție critică a Noului Testament în limba greacă originală Koine publicată de Deutsche Bibelgesellschaft (Societatea Biblică Germană), formând baza celor mai moderne traduceri ale Bibliei și criticii biblice. Este cunoscută și ca ediția Nestle–Aland după cei mai influenți editori ai săi, Eberhard Nestle și Kurt Aland. Textul, editat de Institutul pentru Cercetarea Textuală a Noului Testament, se află în prezent la a 28-a ediție, prescurtată NA28.

Deoarece au apărut şi în România versiuni care au la Ioan 1:18 o altă redare decât cea din Biblia Ortodoxă Română (BOR) şi versiunea lui Dumitru Cornilescu (VDC), e bine să vedem şi părerile celor care se ocupă cu compararea manuscriselor biblice, iar notele de la subsolul ediţiei de mai sus, ne pot da unele lămuriri.

Ioan 1:18 în Biblia Ortodoxă Română şi VDC în comparaţie cu NASB 1977 (New American Standard Bibl, eng.), TLN (de la martori), EDCR (de la penticostali+), NTR (de la baptişti)
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (BOR)
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (VDC)
Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu; Dumnezeul singurul-născut, care este în sânul Tatălui, acela l-a explicat. (NASB, 1977)
Niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dumnezeul unic-născut, care se află lângă Tatăl, este cel care a explicat cine este El. (TLN)
Nimeni n‑a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut. (EDCR)
Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut. (NTR)

Un comentator englez scria: "Acest pasaj continuă ca o simfonie până ajungi la versetul 18, unde trompetistul principal lovește nota greșită! „Dumnezeul singurul-născut???” De unde a venit asta? Există în mod clar doi „dumnezei” distincti în textul englez de aici (unul născut şi unul nenăscut n.m.).
Această lectură coruptă nu numai că se ciocnește cu restul pasajului, dar se ciocnește și cu jargonul tipic al lui Ioan. Nicăieri în scrierile lui Ioan (sau în restul Scripturii) nu putem găsi expresia „Dumnezeu singurul-născut”. Cu toate acestea, „Fiul cel Unul-Născut” este fără îndoială o expresie tipică ioanină.
Ioan 1:14 „Singurului născut din Tatăl”
Ioan 1:18 „Fiul singurul-născut” (KJV, TR, Text majoritar, ECF)
Ioan 3:16 „Fiul singurul-născut”
Ioan 3:18 „Fiul singurul-născut”
1 Ioan 4:9 „Fiul singurul-născut”
Fără îndoială, Ioan a avut în minte cel de-al doilea Psalm atunci când a folosit expresia „Fiul singurul-născut”.
Psalmul 2:7
Voi vesti porunca: Domnul mi-a spus: Tu ești Fiul Meu; în această zi te-am născut. (KJV)
(Ptr. comparaţie cu textul român:
Domnul a zis catre Mine: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut! (BOR)
"Eu voi vesti hotărârea Lui" - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. (VDC))
„Dumnezeul singurul-născut” pur și simplu nu funcționează cu creștinismul biblic. Nu este în armonie cu restul Scripturii. Este o corupție în textul NASB și din alte Biblii din Alexandria."

Prototipul Antichristului

Mulţumesc tuturor celor care îmi ţineţi companie aici, de mulţi ai, şi, tocmai de aceea că traim anii din urmă vă recomand un nou studiu din Biblioteca mea.

Fiţi binecuvântaţi şi rezistaţi până la capăt, pentru ca Isus a zis: Cine va răbda până la capăt va fi mântuit!

 Prototipul Antichristului

https://crestinismclasic.blogspot.com/2024/11/modelul-antichristic.html

Despre suflet ca totalitatea simţurilor (definiţia sufletului uman)

Despre suflet 

 

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)

În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):

"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4

"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20

"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:

"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:

"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:

- a vedea, percepție vizuală cu ochii

- a auzi, percepție auditivă cu urechile

- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul

- a gusta, percepție gustativ cu limba

- a pipăi, percepție tactilă cu pielea

- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”

- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)

Simțul auditiv (auzul)

Simțul olfactiv (mirosul)

Simțul gustativ (gustul)

Simțul tactil (mecanorecepția)

Simțul termic (termocepția)

Simțul timpului (cronocepția)

Simțul spațiului

Simțul setei

Simțul foamei

Simțul mâncărimii

Simțul presiunii

Simțul orientării

Simțul durerii (nocicepția)

Simțul mișcării (propriocepția)

Simțul preaplinului

Simțul nevoii de oxigen

Simțul echilibrului (echilibriocepția)

Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):

"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:

"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:

"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):

"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."

"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."

"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"

"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30

"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)

Explicaţii la mostra veche din Vestea Bună (Evanghelia) după Matei

 
1 Textul din versiunea Shem Tov omite “în Galileea” (scăpând de atenţia revizorului B, vezi finalul comentariului), ceea ce arată că la origini, îngerul nu făcea trimitere la mersul în Galileea, ci doar le promitea o întâlnire cu Domnul Isus. Mai apoi, Christos pomeneşte de Galileea (Matei 28:10), dar este vorba mai degrabă la un anumit fel de mers, un fel de mers ca la o întâlnire comună. Din nefericire, traducătorul timpuriu al textului autograf, scris în limba ebraică de atunci, nu a înţeles despre ce trimitere este vorba şi din această cauză avem azi trei texte din Matei 28 ce contrazic spusele Domului Isus consemnate în Luca 24:49, conform cărora ucenicii nu trebuiau să părăsească Ierusalimul, până la revărsarea duhului sfânt. Conform ebraiştilor George Howard, T. Hegg şi J. S. Trimm versiunea Shem Tov a suferit modificări din mâna a cel putin doi recenzori, unul timpuriu (revizorul A) care a introdus note eretice de ideologie ebionită, iar unul târziu (revizorul B) care a europenizat textul, făcându-l mai aproape în conţinut de cel existent în Europa, de pe timpul lui.
          
2Verset luat în conformitate cu Biblia prezbiterului (episcop conform altor surse) erudit Lucian al Antiochiei (martir creştin care a trăit în secolul III-IV), moştenită de discipolul său episcopul (mare istoric) Eusebiu de Cesareea, şi citată înainte de Conciliul de la Niceea. Eusebiu De Cesareea şi Aprahates, doi episcopi pezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, citează diferit acest verset. Episcopul Lucian al Antiochiei a făcut o recenzie a Bibliei, restabilind textul original acolo unde a fost alterat de scribii care au dorit să susţină anumite dogme eretice, prin modificările textuale pe care le-au făcut.
Referinţe:  Levy, Rosalie Marie (1984): Heavenly Friends, Boston, St. Paul Editions, p. 32; Jerome: De Viris Illustribus, III. I, XXVI Adversus Rufium, Epistle, XXVII Praef. Ad Paralip. 160
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii evanghelici este că toţi aceia care au fost botezaţi în formula "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt" sunt de fapt botezaţi după modelul moştenit de la Biserica Romano-Catolică şi nu după cel al apostolilor. Biserica Romano-Catolică este o adunătură mai moderată a curentelor gnostice timpurii. Episcopul Marcellus al Ankirei (eretic modalist), un alt participant la Conciliu, avertiza că neognosticii "Ariomaniaci” au popularizat doctrina Trinităţii. Avea perfectă dreptate. Arius era trinitarian, cum reiese foarte clar din cartea ce a scris-o, Banchetul: "Este cert că există o Trinitate”. Arius discuta definirea Trinităţii, nu negarea ei, nu nega Trinitatea, ci anumite concepţii despre ea. La Niceea era o discuţie între semi-păgâni , nici păgâni, nici creştini în faţa unui Constantin semi-păgân. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (sec.  IV) îi descrie pe participanţi ca pe nişte câini înfierbântaţi când se sfâşie între ei.
Cardinal iezuit  Augustin Bea, avertiza: "Papa este "tatăl tuturor credincioşilor", şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă." (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ce înseamnă "botez valabil", după părerea Bisericii Romano-Catolice? Iată un mic comentariu, care explică toate:"Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma (ce s-a şi întâmplat în sens vag). Papa Ioan a folosit următoarea formulă: "v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru"."
„În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.” ( F.C. Conybeare). Cine a făcut să dispară aceste pagini şi de ce? Este lesne de priceput, căci “învingătorii (re)scriu istoria”, nu-i aşa?

Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

 

Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

5 Şi îngerul, răspunzând, le-a spus femeilor: „Nu vă temeţi; pentru că ştiu, voi îl căutaţi pe Ieşhua cel răstignit. 6  Nu este aici, pentru că a fost înviat, după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el. 7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat dintre cei morţi. Şi, iată, el merge înaintea voastră1; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“. 8 Şi, plecând repede de la mormânt, cu teamă şi cu mare bucurie, ele au alergat să dea de veste ucenicilor săi. 9 Şi iată, Ieşhua le-a şi întâmpinat, spunând: „Iehova să vă mântuiască!“ Şi ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. 10 Atunci Ieşhua le-a spus: „Nu vă temeţi; mergeţi, daţi de veste fraţilor mei ca să meargă ca în Galileea şi acolo mă vor vedea“. 11 Şi, pe când mergeau ele, iată, unii din gardă au venit în cetate şi au vestit preoţilor de seamă toate cele petrecute.

12  Şi, după ce s-au adunat cu  bătrânii  şi  au  ţinut  sfat,  au  dat mulţi arginţi ostaşilor,  zicând: 13 „Spuneţi: «Ucenicii săi, venind noaptea, l-au furat pe când dormeam noi». 14 Şi, dacă se va auzi aceasta la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de orice grijă“. 15 Şi ei au luat arginţii şi au făcut după cum fuseseră învăţaţi. Şi s-a răspândit vorba aceasta printre iudei până astăzi. 16 Dar cei unsprezece ucenici au mers ca în Galileea, când se întâlneau la munte, cum le rânduise Ieşhua. 17 Şi, când l-au văzut, s-au închinat dar unii s-au îndoit. 18 Şi Ieşhua, apropiindu-se, le-a vorbit, spunând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer  şi pe pământ. După cum m-a trimis Tatăl meu, aşa vă trimit eu pe voi. (Biblia Aramaică) 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele meu2,   20 Învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“.

42

SURPRIZĂ DE PROPORŢII: Martorii lui Iehova şi Armaghedonul

ARMAGHEDONUL E AICI (în sens de apropiere)

 Martorii lui Iehova aveau un cântec, care spunea: "Armaghedonul e aici, voi oameni vă-nturnaţi"

Toţi ştim povestea ciobănaşului glumeţ, care striga "Lupul mă!" Şi când a venit lupul cu adevărat nimeni nu a sărit să-l ajute. În schimb tot oamenii au păţit-o, că lupul le-a mâncat oile. 

Morala de aici se desprinde că uneori şi cei ce mint spun adevărul, dar prea târziu.

Ce ar trebui să faci, ca lupul să nu-ţi mănânce oile?

În primul rând un cioban serios, care să nu te mintă de la început şi abia la final să-ţi spună adevărul.

 https://armaghedon2036.blogspot.com/2024/10/armaghedon-2036-suntem-avertizati.html

Falsul de la 1Timotei 3:16

 

„Cel ce” sau „Dumnezeu”?

 

Uneori există manuscrise cu redări diferite. De exemplu la 1Timotei 3:16, unele manuscrise au "Cel ce" iar altele "Dumnezeu".

Care este forma originală: „Cel ce” sau „Dumnezeu”?

 

Cine a apărut în carne (gr. „sarki” - trup carnal)? 1Timotei 3:16

Manuscrisele timpurii nu includ cuvântul „Dumnezeu”, ci au expresia „Cel ce”.

VDC 1Timotei 3:16. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă."

VBO 1Timotei 3:16 16 Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.

Textul grec  după Nestle:

"Καὶ ὁμολογουμένως μέγα ἐστὶν τὸ τῆς εὐσεβείας μυστήριον · Ὃς ἐφανερώθη ἐν σαρκί (carne), ἐδικαιώθη ἐν πνεύματι, ὤφθη ἀγγέλοις, ἐκηρύχθη ἐν ἔθνεσιν, ἐπιστεύθη ἐν κόσμῳ, ἀνελήμφθη ἐν δόξῃ."

A se vedea şi interlinearul grec – englez:

https://biblehub.com/interlinear/1_timothy/3-16.htm

Confirmarea falsurilor:

În imaginea manuscrisului Sinaiticus, este scris deasupra textului de către cineva - cu o cerneală de culoare diferită - ca notă „θε”, pentru a se citi „theos” însemnând: Dumnezeu. La fel s-a întâmplat şi în Codex Alexandrinus.

Acest tabel conţine - în ordine cronologică, varianta „Cel ce” care se află în cele mai importante codice timpurii.

Codex Vaticanus  - sigla B, circa 300 AD, nu are cartea 1Timotei

Codex Sinaiticus - sigla Aleph, circa 350 AD conţine “Cel ce”

Codex Alexandrinus  - sigla A, circa 450 AD conţine “Cel ce”

Codex Ephraemi Rescriptus - sigla C, circa 450 conţine “Cel ce”

Codex Claromontanus - sigla D, circa 550 conţine “Cel ce”

Peshitta sec. VI AD conţine “Cel ce”

Ethiopic conţine “Cel ce”

Coptic Sahidic sec . II AD conţine “Cel ce”

Coptic Bohairic conţine “Cel ce”

Gothic sec. IV AD conţine “Cel ce”

 

Aşadar în 1Timotei 3:16 avem ca text corect ὃς ἐφανερώθη (Cel ce s-a arătat) susţinut de manuscrise importante ca Sinaiticus, Alexandrinus, Ephraemi, Claromontanus, Boernerianus, 33, 365, 442, 2127, ℓ 599, Peshitta, Sahidic, Bohairic, Etiopic, Gotic.

Ulterior au început să fie corectate manuscrisele şi rescrise, introducându-se forma theos, în jurul secolul al VIII-lea. Nu știm niciun manuscris important timpuriu care să susțină versiunea THEOS și niciun scriitor bisericesc timpuriu care să fi folosit aceasta variantă. Ne confruntăm clar cu schimbări dogmatice, sprijinite prin falsificarea ulterioară a textului cu „θεός ἐφανερώθη” (Dumnezeu s-a arătat).

http://enok.uw.hu/hibak/T_OS.JPG

http://enok.uw.hu/hibak/alexandrinus.html

 

În locul întrupării lui „Dumnezeu” 1Timotei 3:16 vorbeşte doar de întruparea lui Christos, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:16).

 

Criterii pentru selecţia textelor manuscriselor în dispută la versiunile Noului Testament

 

Dacă folosim Scriptura ca pe o tablă de şah, putem să credem ce dorim şi putem să interpretăm versete în sens arbitrar, după voia noastră şi nu după context.

Scriptura nu a fost scrisă în limba română, de aceea textele de bază sunt textele în care a fost scrisă Biblia: ebraică, greacă şi parţial aramaică, iar manuscrisele cele mai vechi – cu anumite excepţii – sunt cele mai aproape de original.

Dacă nu avem originalul Bibliei, care este criteriul pentru selecţia textelor cu redare diferită din manuscrisele antice?

Având în vedere că textele manuscriselor greceşti diferă între ele, revolta presbiterului Gaiu, din secolul II AD, este justificată.

John William Burgon, îl citează pe Gaius (AD 175-200) în lucrarea "The Revision Revised" (Revizuirea revizuită): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţă este această infracțiune, ea nu este ca şi cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Aşa ceva avem şi la Codex Vaticanus 2Petru 1:1, unde s-a scos pe nedrept cuvântul Domn, pentru a-l înlocui prin cuvântul Dumnezeu. Dovada este Codex Sinaiticus şi alte texte şi citate vechi unde avem "Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos", pentru ca la Codex Vaticanus să observăm că avem "Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Christos" (2Petru 1:1). Ambele variante nu pot fi adevarate. Cineva a modificat textul. Ori Sinaiticus ori Vaticanus are dreptate. Şi după cum vedem, avem un text măsluit şi în 1Timotei 3:15.

"Ciurul lui J.J. Griesbach"

Renumitul comparator al manuscriselor antice, J.J. Griesbach, a formulat regula, că manuscrisele cele mai vechi sunt cele mai apropiate de textul autograf (autorului), textele vechi acţionând ca un ciur pentru cuvintele modificate sau strecurate în text mai târziu. Regula are şi excepţii de care trebuie ţinut cont.

În acest caz, dacă textul în cauză nu se încadrează la secţiunea "excepţii de la regulă", în mod normal, s-ar folosi modelul selectării textului mai vechi.

Criteriul de seamă, expus de JJ Griesbach: Să fie cel mai vechi text

Cele mai vechi manuscrise sunt cele mai apropiate de sursa primară. Deci textele din secolul I şi prima parte din secolul II (-150) ar fi cele mai apropiate (mă refer la textele crestine - zise Noul Testament). Apoi cele din a doua parte a secolului II şi prima parte a secolului III (150-250) şi abia cele din a doua parte a secolului III şi prima parte a secolului IV (250-350). Textele de după 350 scad în 'autoritatea ciurului' excepţie fiind acele texte care au copiat manuscrise de înainte de anul 350, în această secţiune traducerile cad pe locul doi, adică prima dată luăm textele greceşti şi apoi cele traduse din greacă.

Al doilea criteriu de seamă ar fi, ca manuscrisele evaluate să fie cât mai apropiate de locul scrierii. De exemplu, un text scris de un autor din Cluj în sec. XVII va fi fost mai greu de falsificat la copiere în acest oraş, dat fiind apropierea textului original, cu care putea fi confruntat. Însă dacă o copie a acelui text din Cluj ar fi fost expediat la Londra şi copiat din nou acolo, posibilitatea falsificării lui ar fi avut mai multe reuşite. De aceea textele estice sunt considerate mai bune ca textele vestice.

Al treilea criteriu de seamă este ca textele să nu fi fost traduse. Textele netraduse sunt mai aproape de sensul din original.

Al patrulea criteriu este raportarea copistului sau a traducătorului la textul copiat sau tradus - ceea ce a spus şi presbiterul Gaius din sec. II - copistul sau traducătorul să nu aibă tendinţe eretice faţă de text, adică să nu se apuce de corectat textul, din diverse motive.

MANUSCRISELE ANTICE AU FOST CORECTATE DE DIFERITI CORECTORI AI BISERICII

Codex Sinaiticus is designated by siglum א, and Codex Vaticanus by alpha character B. The following represent scribal corrections:

א* – original text of Codex Sinaiticus before scribal correction(s)

TEXTUL ORIGINAL AL CODICELUI SINAITIC INAINTE DE CORECTIA SCRIBALA

 

א¹ – first corrector of Codex Sinaiticus

PRIMUL CORECTOR AL CODICELUI SINAITIC

 

א² – second corrector of Codex Sinaiticus

AL DOILEA CORECTOR AL CODICELUI SINAITIC

 

B* – original text of Codex Vaticanus before scribal correction(s)

TEXTUL ORIGINAL AL CODICELUI VATICAN INAINTE DE CORECTIA SCRIBALA

 

B¹ – first corrector of Codex Vaticanus

PRIMUL CORECTOR AL CODICELUI VATICAN

B² – second corrector of Codex Vaticanus

AL DOILEA CORECTOR AL CODICELUI VATICAN

Vezi
http://en.wikipedia.org/wiki/Differences_between_codices_Sinaiticus_and_Vaticanus