MODIFICAREA FORMEI TEXTULUI DIN 1IOAN 5:7,20

 CARE SUNT PROBLEMELE?

Printre unii cercetători și traducători ai Bibliei a existat de multă vreme o suspiciune cu privire la textul din 1 Ioan 5:7,20, din cauza ambiguității formulării acestuia. Această carte biblică conține faimoasa locuțiune Ioanină (numită Comma Johanneum în latină), dezbătută de mult timp, care s-a dovedit a fi un text procesat.

Locuțiunea ioanină (în latină:) este o frază interpolată (adăugată) în versetele 5:7–8 din Prima Epistolă a lui Ioan și a fost adăugată în a treia ediție a lui Erasmus, Textus Receptus. Erasmus s-a confruntat cu o presiune intensă din partea Bisericii Catolice și a altor susținători și apărători ai doctrinei Trinității, însă el a cerut dovezi (măcar un manuscris grec) deoarece el nu a găsit nici o mențiune a acestei fraze în manuscrisele grecești pe care le-a consultat. Și atunci, la ordinul papei de la Roma, a fost făcut unul la comandă ...

Nici un manuscris grecesc anterior acestui manuscris făcut la ordinul papei, nu conține această frază, chiar și cel mai vechi manuscris Vulgata - Codex Fuldensis realizat între 541 și 546 omite fraza.

Există o părere aproape unanimă a experților în textul Bibliei că locuțiunea ioanină nu a existat în textul original al epistolei întâi a lui Ioan.

Atât în Biblia Cornilescu cât și în Biblia Ortodoxă, textul adăugat este pus între paranteze:

Biblia Cornilescu la 1Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.

Biblia Ortodoxă la 1Ioan 5:7 (Caci trei sint cari marturisesc in cer: Tatal, Cuvintul si Duhul Sfint, si acesti trei una sint.)

8 Si trei sint cari marturisesc (pe pamint): Duhul, apa si singele, si acesti trei sint una in marturisirea lor.

Care este situația cu 1 Ioan 5:20?

Biblia KJV (engleză)

1 Ioan 5:20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere, ca să-L cunoaștem pe Cel adevărat, și suntem în Cel adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

Biblia Standard în engleză

1 Ioan 5:20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaştem pe Cel adevărat; iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, surpriza vine și din Biblia Vulgata, care formulează altfel expresia.

Latin Biblia Vulgata - Codex Fuldensis (541 și 546) 

1 Ioan 5:20 et scimus quoniam Filius Dei venit et dedit nobis sensum ut cognoscamus verum Deum et simus in vero Filio eius hic est verus Deus et vita aeterna.

Traducerea din latina a versetului:

Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu cel adevărat și să fim în Fiul Său cel adevărat. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Noul Testament Traducerea Fidelă *2007 (de baptistul Viorel Ratiu, Romania)

1 Ioan 5:20 NTTF Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat minte ca să cunoască pe Cel Adevărat; şi suntem în Cel Adevărat prin Fiul Său Iesus Christos. Acesta este Dumnezeu Adevărat și viața cea eternă.

1 Ioan 5:7 - acest verset nu apare în niciun manuscris grecesc al NT anterior celui dat de papă lui Erasmus. Chiar și Cornilescu îl pune între paranteză, considerându-l nesigur. ”Apare în TR pentru că aceasta a fost voia papei (nu a lui Dumnezeu).” Viorel Rațiu, Arad, România, 2015În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, este Dumnezeu adevărat și viața veșnică. Nu există un alt dumnezeu alături de Tatăl. Textul nu poate contrazice cele spuse în Ioan 17:3. Apostolul Ioan nu avea nici un motiv să-l contrazică pe Domnul Isus.

Din cauza aceasta este evident că și acest text a fost prelucrat.

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

UN ECOU DIN ISTORIE: BIBLIA PATRIPASISTĂ

BIBLIA PATRIPASISTĂ - TEXTUL ARBITRAR AL PATRIPASIENILOR




Patripasionismul (pe scurt patripasismul) este o poreclă peiorativă și înseamnă „Tată-suferitor” (cel ce crede că Dumnezeu Tatăl a suferit pe cuce). Patripasionismul este opinia că Isus este manifestarea lui Dumnezeu Tatăl în formă umană, adică de la nașterea sa până la moartea sa pe cruce, Tatăl a apărut pe pământ ca om, numindu-se Isus. Aceasta era ceea ce patripasiștii numeau „deoființă”, cu sensul de „aceeași ființă” (în opinia lor eretică crezând că Dumnezeu Tatăl și Isus sunt aceeași ființă). A fost cea mai numeroasă sectă din secolele II-IV.




După ce doctrina „deoființei” a fost respinsă la Conciliul de la Antiohia din 267, conciliul a încercat să contracareze textul Bibliei patripasiste prin „readucerea” textului în ceea ce credeau a fi forma originală, deoarece aceștia își introduseseră în mod arbitrar teza în Biblia lor. Din aceasta se poate concluziona că primul codex biblic a fost creat de patripasiști. Până atunci, textul cărților Bibliei fusese distribuit individual sau în grupuri mai mici, care nu au avut un așa impact, ca o carte cu mai multe cărți în ea, de fapt la acea vreme o minibibliotecă ambulantă.




Un exemplu în acest sens este versiunea patripasistă a Apocalipsei 1.1:Descoperirea lui Isus Hristos, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan




Din păcate, nu se știe ce s-a întâmplat cu textul Sinodului de la Antiohia, care probabil a fost folosit în mișcarea „ariană”.




În Evul Mediu, un Papă a vrut să reînvie Biblia patripasistă, dar moartea sa l-a împiedicat. Întrucât cardinalii Papei nu au privit-o cu ochi buni, proiectul Bibliei patripasiste moderne a încetat.

Întrebare de lămurire a diferenţei de la 1Timotei 3:16 

Există manuscrise vechi și Biblii în care acest verset apare "Cel ce a fost arătat în trup" şi există manuscrise vechi și Biblii în care apare "Dumnezeu S-a arătat în trup". Care manuscrise și Biblii sunt corecte aici? 

1Timotei 3:16. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă." (Biblia Cornilescu)

1Timotei 3:16 Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. (Biblia Ortodoxă)

În Noul Testament se spune clar că Dumnezeu nu a fost văzut niciodată de oameni și oamenii nici nu-l pot vedea conform cu adevărul rostit de apostolul Pavel în 1Timotei 6.16. Prin urmare textul din Biblia Ortodoxă vine din Biblia Patripasiana din sec 2-4, care credeau că Dumnezeu Tatăl s-a arătat lumii sub numele de Isus.

Anunț

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

(sau e.mail la debuzaprojects@yahoo.com)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!” (Moartea lui Cirus Persanul)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!”

Moartea unui rege menționat în Biblie

Cirus cel Mare, regele Persiei, este menționat în Biblie, alături de unchiul său, Darius, ultimul rege al Mediei (fratele mamei lui Cirus).

Cirus a creat un vast imperiu, a fost un bun strateg și viclean, de trei ori mai înțelept decât oamenii timpului său. Garda sa personală era formată din 10.000 dintre cei mai bravi soldați khazari.

În fruntea vastei sale armate, a invadat în cele din urmă Massagetia, condus de regina Tomiris.

Înainte de bătălia decisivă, regina a fost întrebată: Cum putem învinge o armată atât de mare? Iar ea a răspuns: „Tăieți capul șarpelui și el va muri.”

Strategia ei era ca cei mai buni soldați să facă o breșă în armata inamică și să-l omoare pe rege. Ceea ce au și făcut, dar cu pierderi foarte mari. Fiul său s-a întors cu o altă armată și a recuperat trupul regelui Cirus.




Cirus în Biblie

Cirus, rege al Persiei, fondator al dinastiei ahemenide

Cirus a fost un rege persan, fondator al dinastiei ahemenide. A domnit între 559 și 529 î.Hr. Mormântul său de la Pasargadae poartă și inscripția: „Eu sunt Cirus, regele, un ahemenid”. Biblia ebraică îl menționează ca Koresh, numele său persan era Kuru, iar grecii îl numeau Cirus.




Sursa: Cirus, Lexiconul Biblic Creștin, Manual - Arcanum

Mandane din Media - Wikipedia

"Mandane (greacă: Μανδάνη, Mandánē) a fost o prințesă mediană și, mai târziu, regina consoartă a regelui persan Cambyses I și mama lui Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Achemenid. Numele provine probabil din iranianul vechi *Mandanā-, care înseamnă „încântător, vesel”.

Mandane a fost fiica lui Astyages, dar numele mamei sale nu este menționat. Se spune că Astyages s-a căsătorit cu Aryenis în 585 î.Hr., dar este puțin probabil ca Aryenis să fi fost mama lui Mandane. Este posibil să fi fost fiica unei foste soții a lui Astyages. Potrivit istoricului grec Herodot, Astyages a avut un vis în care fiica sa stătea în fața lui și, dintr-o dată, o viță de vie a început să crească din spatele ei, întinzându-și cârceii pentru a acoperi toată Asia. El i-a chemat pe magi și pe preoți să interpreteze visul, iar aceștia i-au explicat că vița-de-vie îl reprezenta pe nepotul său, fiul lui Mandane, care avea să-i ia locul pe tron ​​și să domnească peste întreaga Asie. În 577 î.Hr., când Mandane a ajuns la vârsta căsătoriei, Astiages a dat-o în căsătorie lui Cambyses I, un persan cu strămoși nobili, blând și cu o poziție inferioară mezilor. Prin urmare, nu credea că Cambyses I ar reprezenta o amenințare pentru regatul său. Căsătoria lui Mandane cu Cambyses a fost încurajată de Astiages pentru a întări legăturile dintre mezi și perși.

Mandane a născut un fiu pe nume Cirus, pe care Astiages a ordonat să fie executat de Harpagus. Cu toate acestea, Harpagus l-a predat pe copil unui păstor și l-a mințit pe Astiages, spunând că Cirus fusese ucis. Când Cirus a crescut, bunicul său, Astiages, a descoperit că era în viață și i-a permis să se întoarcă la părinții săi în Persia. Xenofon îl menționează și pe Mandane în lucrarea sa, Cyropaedia. Conform poveștii sale, Mandane și fiul ei au călătorit la curtea lui Astyages, unde adolescentul Cirus și-a surprins bunicul, care a decis să-l țină la curte. Mandane, însă, s-a întors la soțul ei, Cambyses I, în Persia. După câțiva ani, Cirus i-a cerut lui Astyages să-l lase să se întoarcă în Persia, dar la ceva timp după plecarea sa din Ecbatana, a început Revolta Persană. Visele lui Astyages și interpretarea lor au devenit realitate când Cirus a condus revolta care a dus la răsturnarea lui Astyages de pe tron, căderea regatului med și ascensiunea Imperiului Achemenid."

Această versiune a fost preluată de Herodot de la babilonieni, dar Xenofon o pune la îndoială, spunând că regele babilonian a răspândit calomnii prin intermediul trimișilor săi despre originea lui Cirus, căruia i s-a opus și a stârnit totul împotriva lui.

Influența rabinilor evrei elenistici

Influența elenismului în cercurile evreiești și creștine
Elenismul în iudaism și creștinism

Unii rabini evrei eleniști din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al I-lea d.Hr. au susținut o teologie foarte asemănătoare cu cea a lumii politeiste, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, în Egipt, unde au fondat o școală a acestei teologii. Rabinul Ben Sira a spus că se închina Arhanghelului Mihail pentru că acesta era conducătorul (prințul) invizibil al lui Israel, probabil referindu-se și presupunând că Iosua s-a închinat unui înger special în timpul cuceririi Canaanului (Iosua 5:14). Prin urmare, rabinul Filon îl numește pe Mihail un „al doilea zeu” (deuteros theos), după Dumnezeu Creatorul. Criticii istorici susțin că creștinii care au citit cărțile acestor rabini eleniști au adoptat aceste „erezii”, adică au crezut că Hristos putea fi numit „dumnezeu” și merita închinarea cuvenită unui „dumnezeu”. Prin urmare, pentru a face această idee biblică, în secolul al II-lea, gnosticii au rescris sintagma „și Fiul era Cuvântul” din Ioan 1:1 în „și Cuvântul era Dumnezeu”, iar această interpretare a orientării rabinico-elenistice a supraviețuit până în zilele noastre prin această mică, dar semnificativă modificare textuală (ceea ce academicienii numesc „interpolare stilistică”).




Treptat, această cristologie a subordonării – care este evidentă din primii apologeți (de exemplu, Iustin Martirul), discursul (Oratio) împăratului Constantin la Conciliul dela Niceea 325 și o scrisoare importantă a lui Eusebiu – a fost înlocuită de o cristologie care a mers paralel cu ea, proclamând deofiița (dumnezeirea lui Hristos) într-o formă modalistă (vezi controversa patripasiană), dar care a fost condamnată de Conciliul de la Antiohia din 267. În cele din urmă, în 325, s-a ajuns la un compromis la Niceea (întrucât patripasienii erau mai numeroși) și cuvântul „deoființă”, care fusese anterior contestat (respins) la Conciliul de la Antiohia, a fost inclus în crez. Falsificarea textului din Ioan 1:1c din „și Fiul era Cuvântul” în „și Cuvântul era Dumnezeu” a cauzat multă confuzie în creștinism. Și din cauza textului falsificat, anumite versete biblice nu au fost înțelese corect, cum ar fi Ioan 20:28. Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Expresia „Domnul meu și Dumnezeul meu” din Ioan 20:28 este incompletă în sine, așa că contextul trebuie considerat în ansamblu. Pentru a nu greși în interpretare, cum ar trebui să înțelegem exclamația apostolului Toma, ce a vrut să spună?

1. Ca predicat? - „Domnul meu și Dumnezeul meu a înviat cu adevărat din morți!”

2. Ca afirmație? - „Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, care ai înviat din morți!”

3. Sau ca o exclamație de uimire? - „Domnul meu și Dumnezeul meu (adică Dumnezeu Tatăl), Tu L-ai înviat cu adevărat din morți!” Adică, apostolul Toma nu se referea deloc la Isus, ci la Dumnezeu Tatăl, deci cuvântul în cauză, cuvântul găsit în Ioan 20:28, se referă strict la Dumnezeu Tatăl, nu cum spun unii strict la Isus, sau cum spun unii la Tatăl în prima parte și la Fiul în a doua parte...

Exclamația de uimire este cea corectă, datorită contextului exclusiv din Ioan 17:1-3, în care era prezent și apostolul Toma. Să nu uităm că el era un necredincios în ceea ce privește învierea, așa că textul nerostit din mintea lui vorbește despre înviere, și nu despre altceva, așa cum înțeleg unii din păcate. Necredința lui s-a transformat într-o exclamație de uimire față de Tatăl care face astfel de minuni. Apostolul Toma nu a putut să-L contrazică pe Cel Înviat care i-a fost mentor:

Ioan 17:1-3

Acestea a spus Isus. Apoi, ridicându-Și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească,

precum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Câte persoane se potrivesc în sintagma „Pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”? Una sau două? Tatăl sau Fiul?

Recenzie istorică, Husiții: precursori ai Reformei

17 octombrie 2022

Credințele husiților cehi, slovaci, sârbi și maghiari

În raportul său scris, inchizitorul franciscan catolic Jakab Marchiai a rezumat principalele credințe ale husiților maghiari în 67 de puncte, a căror persecuție o considera principala sa sarcină.

După cum a scris el: „Acestea sunt principiile pe care le-am găsit și le-am distrus cu ajutorul Domnului în țara Ungariei, Secuilor și Ardealului:

1. Că toată lumea trebuie să primească împărtășania sub ambele feluri [adică cele două feluri de împărtășanie cu pâine și vin].

7. Că Fecioara Maria și ceilalți sfinți nu ne pot ajuta, doar Dumnezeu însuși.

12. Că nu trebuie să venerăm imagini, pentru că există un diavol în ele care batjocorește omul, pentru că dacă un măgar este împins în foc, îl va evita, dar un crucifix pe un buștean arde.

13. Că nu trebuie să înfățișăm nici crucifixul, nici crucea.

14. Că nu este necesar să facem semnul crucii.

15. Că nu trebuie să venerăm relicve, pentru că au fost inventate din lăcomie.

21. Că uleiul sfințit, ultimele ritualuri și apa sfințită sunt lipsite de valoare.

22. Că fontul baptismal (baptistierul) este o invenție omenească, deoarece Hristos

a fost botezat în râu.

27. Că ofrandele pentru morți nu sunt de niciun folos.

28. Că Fecioara Maria, frumos pictată, este ca o curvă.

29. Că nu există purgatoriu.

32. Că Papa este pictat în timp ce slujește liturghia, iar diavolul îi slujește, iar demonii îl înconjoară.

33. Că nu este nevoie să ne temem sau să ne gândim la excomunicare, pentru că, în timp ce un om blestemă, Dumnezeu îl binecuvântează.

34. Că un episcop se poate căsători cu o fecioară, iar monahismul și canonicatul sunt invenția diavolului.

38. Că marii preoți care blestemă poporul lui Dumnezeu sunt membri ai diavolului și ai anticristului.

40. Că mândru vicar al lui Hristos (adică papa) nu este vrednic să fie tutorele nici măcar al unui copil.

61. Că legea lui Hristos este suficientă pentru mântuire, iar legile sunt inventate de oameni din afară.

62. Că închinătorii la chipuri sunt idolatri.”

Doctrinele husite erau foarte răspândite în toate cele trei țări maghiare, și anume Ungaria, Secuimea și Transilvania, unde au jucat un rol în declanșarea răscoalei din 1437 și a răscoalei din 1514 condusă de Gheorghe Dozsa. Pentru a combate mișcarea husită, în 1436, Papa, cu acordul Conciliului de la Basel și al împăratului Sigismund, l-a trimis în Ungaria pe franciscanul observant Jakab Marchiai ca inchizitor, care, conform propriei sale declarații, a convertit 25 de mii de husiți la credința catolică „cu cuvinte frumoase”.




Această poveste cu „cuvinte frumoase” ar fi putut fi un compromis din partea husiților, prin care au încercat să-i convingă pe husiți să renunțe la credința lor prin diverse metode, inclusiv amenințări, închisoare, confiscarea proprietăților, arderea pe rug... sau luarea de mită.




Mulți husiți cehi și maghiari au fost grațiați, iar regele Matia a recrutat o armată dintre ei.




Armata Neagră

De pe Wikipedia, enciclopedia liberă

Detalii

„Tânărul rege a început să curețe Munții cu mare vigoare. A trebuit să experimenteze că nu-și putea atinge scopul doar cu forță militară. Trupele mercenare cehe, în mare parte independente, retrăgându-se în castelele și fortărețele improvizate, au rezistat în mare parte cu succes atacurilor, iar în bătălii mai mici au învins în mod repetat armatele regale și județene trimise împotriva lor.[10] Ján Jiskra a căutat, de asemenea, sprijin străin pentru cauza lor împotriva regelui maghiar. Matthias a încercat apoi să-i câștige pe liderii mercenari mai mici unul câte unul, în principal cu bani, cumpărându-le practic castelele de la ei - și dându-le imediat domnilor loiali, cum ar fi castelele Berzevice, Tapolcsány și Késmárk, printre multe altele.[11] Dintre mercenarii rămași fără castele, i-a acceptat pe cei mai buni în propriul serviciu, iar aceștia luau loialitatea față de rege foarte în serios, cu condiția să-și primească plata în mod corespunzător. Erau dispuși, în conformitate cu spiritul european general al vremii, să lupte cu înverșunare chiar și împotriva propriilor compatrioți. Cotitura decisivă Momentul decisiv a venit atunci când Ján Jiskra i-a jurat credință lui Matthias: a renunțat la castelele sale din Munții Apusului și a primit în schimb castelele Lippa și Solymos din sudul țării, cu moșii și trupe uriașe, și a promis serviciu perpetuu împotriva turcilor.[12][13] În anul următor, a participat la campania Jajce, iar mai târziu, în ultimii ani ai vieții sale, a luptat de partea lui Matthias împotriva regelui ceh. După moartea sa, majoritatea soldaților săi s-au alăturat lui Matthias: aceștia au format nucleul armatei mercenare permanente a lui Matthias.[10]"

După moartea regelui Matthias, Armata Neagră s-a revoltat, iar în războiul ce a urmat a fost învinsă.

O soartă similară a avut-o și armata lui György Dózsa. Cu toate acestea, doctrinele husite au supraviețuit și s-au extins ulterior în Marea Reformă condusă de Martin Luther.

Note

Husiții maghiari din Banatul sârbesc (lângă Újvidék) au fost primii care au tradus Biblia în maghiară. O parte din ei emigrează în Muntenia și apoi în Moldova, de unde fac misioneriat în Ardeal și sunt raportați peiorativ regelui ca ”oile râioase din Moldova”. O altă parte dintre husiții din Cehia emigrează în Germania și Țările de Jos, unde vor fi cunoscuți ca ”anabaptiști”.

De ce este „non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune?

„Non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune


Binecuvântări, pace.


Sondajul privind Starea Teologiei 2020 constată că „non-trinitarismul” sau „arianismul” este din nou în ascensiune.

Un nou sondaj realizat de Ligonier Ministries, „Starea Teologiei” (2020), a dezvăluit multe lucruri interesante. Dar o constatare care a ieșit în evidență și a ajuns pe prima pagină a ziarelor a fost ceea ce cred majoritatea creștinilor moderni despre Domnul și Mântuitorul nostru, Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu. De exemplu, aproape 70% dintre catolici cred că „Isus este prima și cea mai mare ființă creată de Dumnezeu”, în timp ce 57% dintre catolici cred că „Isus a fost un mare învățător, dar nu Dumnezeu”. Unii episcopi contestă acest sondaj și avertizează asupra unei erezii antice pe care aceste afirmații o reflectă (așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism”). Probabil că aceeași proporție se găsește și în alte confesiuni - necatolice. Cum este posibil să existe o prăpastie atât de mare între ceea ce cred credincioșii obișnuiți și ceea ce cred oficialii bisericii? Cine are dreptate?

Cred că Trinitatea se bazează pe mai multe versete biblice traduse greșit. Isaia 9:6 din LXX are „Înger” (care, în viziunea vremii, însemna un Mesager ceresc, în acest caz Fiul-unic născut al Celui Preaînalt). Desigur, aceasta este o redare dinamică a textului. Să ne uităm la termenii ebraici:

pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom.

Savantul Wilhelm Gesenius traduce termenul ebraic „el gibbor” ca „erou (gibbor) puternic (el)”. Martin Luther, faimosul reformator, îl redă astfel (fără Dumnezeu):

Isaiah 9:6 Lutherbibel 1912 Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, und die Herrschaft ist auf seiner Schulter; er heißt Wunderbar, Rat, Held (Hős), Ewig-Vater Friedefürst;

Chiar și versiunea modernizată nu conține cuvântul Dumnezeu (Gott)

Modernisiert Text Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, welches HERRSChaft ist auf seiner Schulter; und er heißt Wunderbar, Rat, Kraft (Erős), Held (Hős), Ewig-Vater, Friedefürst,

Isaia 9:6 Lutherbibel Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Erou, Părinte al veșniciilor, Prinț al păcii.

Lutherbibel, Text modernizat Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Puternic, Erou, Părintele veșniciilor, Prinț al păcii,

Matei 28:19 se citea „în numele Meu (al lui Isus)”. Textul incert este deja indicat de două puncte în Codex Sinaiticus.

Care este traducerea corectă a lui Ioan 1:1?

Potrivit unui traducător medieval german al Bibliei, lipsește o literă din textul original al lui Ioan 1:1. Care este această literă?

Se știe de mult timp că anumite cuvinte au fost prescurtate de primii creștini, iar aceste cuvinte sunt numite de experți, ”Nomina Sacra”. Prin schimbarea unei litere a unui cuvânt prescurtat scris sub forma Nomina Sacra (fie din greșeală, fie intenționat), expresia capătă un sens complet diferit.

De exemplu, în textul din secolul al IV-lea numit Codex Sinaiticus, 2 Petru 1:1 conține cuvântul „kyrios” în forma Nomina Sacra:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Totuși, în textul din secolul al V-lea numit Codex Alexandrinus, cuvântul theos (dumnezeu) este deja prezent și a rezultat această versiune:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Deci este foarte posibil ca acest lucru să se fi întâmplat și în Ioan 1:1.

În textele biblice antice, cuvântul Υἱός (Huios – care înseamnă Fiu) este abreviat ca ΥΣ, care este forma „Nomina Sacra”. În mod similar, cuvântul θεός (Theos – care înseamnă „Dumnezeu”) este abreviat ca ΘΣ, în forma Nomina Sacra. Observați că ambele cuvinte se termină cu litera Σ și doar prima literă trebuie schimbată.

Dacă Ioan 1:1 a avut cuvântul ΥΣ (Fiu) la un moment dat în trecut, atunci iată ce spunea textul original:

Ioan 1:1 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și  era Fiul era Cuvântul.

Ei bine, cred că acesta este motivul pentru care așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism” se răspândește din nou, și nu doar datorită Martorilor lui Iehova.

TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki

Baptistul András Udvarnoki (pastor) a explicat acest lucru în lucrarea sa intitulată „Teologie populară” astfel:

„Această doctrină a fost creată prin aplicarea filosofiei grecești pentru a defini relația dintre Tatăl și Fiul. Ei au vrut să definească relația și să o stabilească formal pentru totdeauna. Totuși, acest lucru a întâmpinat dificultăți, deoarece este un lucru dificil în general.

Din acest lucru dificil a apărut teologia secolelor al II-lea și al III-lea - ca marele și finalul produs al spiritului elen.” Congregația credincioșilor nu se va asemăna cu congregațiile apostolice până când nu se va îndepărta de această mare realizare a spiritului elen și nu se va întoarce la creația spiritului lui Dumnezeu care era în apostoli...

În dogma Treimii, biserica s-a abătut în mod conștient de la învățătura apostolilor. A făcut ceea ce Sfântul Ioan a avertizat cu o intenție atât de serioasă: Cine se întoarce și nu rămâne în învățătura lui Hristos, acela nu are Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, atât Tatăl, cât și Fiul sunt ai lui.” (Ioan II:9)

Numai în compania apostolilor avem companie cu Tatăl și cu Fiul (Ioan I:1:3). Căci apostolii au fost proclamatorii și propovăduitorii Evangheliei numiți de Domnul. Nimeni nu are dreptul să stabilească alte doctrine decât cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea. Nimeni nu este autorizat să-I dea lui Dumnezeu un nume pe care El nu l-a declarat. Și El nu S-a numit niciodată Trinitate.” (TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki – Publicat de: COMITETUL DE LITERATURĂ AL CONGREGAȚIEI BAPTISTE MAGARE – BUDAPESTA, 1921. Sfânta Treime)

Redau aici textul și în limba maghiară, ca să nu spună cineva că nu l-am redat corect în limba română.

NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András

A baptista Udvarnoki András "Népszerű Teológia" című munkájában ezt eképpen magyarázta:

„Ez a tan a görög bölcselet alkalmazása által jött létre az Atya és Fiú közötti viszony meghatározása céljából. Meg akarták a viszonyt határozni és alakilag mindenkorra megállapítani. Ami azonban nehézségekbe ütközött, mert az egyáltalán nehéz dolog.

„Ebből a nehéz dologból keletkezett aztán a II. és III. század teológiája – mint a hellén szellem nagy és utolsó terméke.” A hívők gyülekezete mindaddig nem hasonlít az apostoli gyülekezetekhez, míg a hellén szellem e nagy eredményétől el nem fordul és az Isten szellemének létrehozatalához, mely az apostolokban volt, vissza nem tér…

A háromság dogmájában tudva tért el az egyház az apostolok tudományától. Azt tette, amitől János ap. oly komoly szándékkal intett: Aki félrelép és nem marad meg Krisztus tudománya mellett, Istene annak egynek sincs. Aki megmarad a Krisztus tudománya mellett, mind az Atya, mind a Fiú az övé”. (Ján. II. lev. 9. v.)

Csak az apostolok társaságában van társaságunk az Atyával és a Fiúval, (Ján.I.lev.1:3.) Mert az apostolok voltak az Úrtól kirendelt hirdetői és magyarázói az evangéliumnak. Senkinek sincs jogában más hittételeket felállítani, azonkívül melyeket az apostolok felállítottak s az apostolok nem ismernek háromságot. Senki sincs felhatalmazva Istennek olyan nevet adni, amilyent ő ki nem jelentett. Ő pedig soha nem nevezte magát háromságnak.” (NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András – Kiadja: A MAGYARORSZÁGI BAPTISTA GYÜLEKEZETEK SZÖVETSÉGÉNEK IRODALMI BIZOTTSÁGA – BUDAPEST, 1921. Szentháromság)

Despre pastorul acesta puteți citi aici o scurtă biografie:

Istorie Baptistă: András Udvarnoki 1865 – 1945 din Szada

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2024/08/andras-udvarnoki-1865-1945-din-szada.html

PRINCIPALII PILONI AI ADEVĂRATEI CREDINȚE

Introducere

Am scris acest text în data de 02 februarie 2025 unor frați, cu o completare azi, 04.06.2025.

Un pilon este un element de construcție cu secțiune transversală poligonală sau circulară, folosit pentru a susține o greutate.

Conform Bibliei:

- IEHOVA este Creatorul și Dumnezeul Atotputernic, precum și Tatăl nostru Ceresc iubitor și grijuliu. Credința în El este obligatorie. El este întruchiparea iubirii, puterii, înțelepciunii și dreptății și, prin urmare, este milostiv cu cei care caută milă. Adversarul și blasfemiatorul din vechime al lui Iehova Dumnezeu a fost un fost heruvim (un înger de rang înalt), căruia i s-a dat putere asupra morții (adică putea aduce moartea cuiva, cf. cartea lui Iov) și care a adus păcatul, mizeria și moartea în lume și marea controversă despre cine ar fi cel mai îndreptățit să conducă omenirea (Adică, nu cumva el? Desigur, răspunsul este nu.). După încheierea acestei mari controverse, Dumnezeu va fi din nou printre oameni, așa cum a fost cu Adam și Eva la începutul omenirii.

Am auzit un glas tare venind de la tron, zicând: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei; ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi moarte, nici tânguire, nici țipăt, nici durere, căci cele dintâi lucruri au trecut.” Apocalipsa 21:3,4

- NUMELE lui Dumnezeu este Iehova. Cuvântul ”Dumnezeu” nu este un nume, ci un atribut al măririi Sale (titlu). Dumnezeu nu are mai multe nume, ci doar unul singur, care trebuie sfințit (Matei 6:9): Yehovah, transcris în pronunție română ca Iehova. Conform savantului evreu de rit karait, Nehemia Gordon, traducătorul Sulurilor de la Marea Moartă: ”În ebraică, Yehovah este de fapt o combinație de trei forme verbale: Hayah „el a fost”, Hoveh „el este” și Yih’yeh „el este acum și va continua să fie în viitor”. Împreună, Hayah, Hoveh și Yih'yeh se combină în numele Yehovah.” 

- ISUS HRISTOS, este chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, de origine cerească (din Dumnezeu Tatăl) și Cuvântul (principalul Său purtător de cuvânt), care a coborât de sus cu har și adevăr, ca Mielul lui Dumnezeu pentru ispășire. Credința în El este obligatorie. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El (Isus) să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Iehova Dumnezeu L-a uns ca Mântuitor al omenirii, de aceea El este Mântuitorul Mesia și a pus toată autoritatea în mâinile lui Isus după învierea Sa, făcându-L Mare Preot și Conducător: Domn peste toți domnii și Împărat peste toți împărații. El este Calea, Adevărul și Viața, adică numai prin El putem atinge pacea veșnică cu Dumnezeu.

Ioan 1:14 Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi; și noi am privit slava Lui, o slavă ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. 15Ioan a mărturisit despre El și a strigat: „Acesta este Acela despre care am spus: «Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că El era înaintea mea.»

16Din plinătatea Lui, noi toți am primit, har după har.

17Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

- DUHUL Sfânt nu este Cineva, ci este ceva din Cineva:

Ioan 20:22. După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: "Luați Duh Sfânt! 

Fapte 2:4. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbeasca în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Fapte 19:2. Și le-a zis: "Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?" Ei i-au răspuns: "Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt."

- PORUNCA pocăinței către Dumnezeu

Ascultarea de Dumnezeu este obligatorie. Cine nu ascultă de Dumnezeu păcătuiește. Pocăința se face către Dumnezeu, prin credința în Isus Christos ca Mare-preot, Domn și Mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu este dat ca să ne învețe cum să nu mai păcătuim. Toți care au păcătuit trebuie să se căiască. Căința se face după orice păcat, cu dorința de a nu-l mai repeta. Astfel, viața de pocăit înseamnă lupta cu păcatul și biruirea lui. Porunca lui Dumnezeu pentru toți oamenii este să se pocăiască și să se nască din nou (Matei 3:2) (Ioan 3:3,7,16,18) (Faptele Apostolilor 2:38) (Faptele Apostolilor 17:30). 

- SEMNUL pocăinței

Cei ce s-au pocăit cu adevărat, primesc un duh nou, Duhul Sfânt, iar roadele sunt mărturia că au acest Duh.

Galateni 5:22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. (RMNN)

- ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU este singura speranță pentru omenire. Fără intervenția lui Dumnezeu, omenirea va distruge pământul și pe sine însăși. După cădere, Dumnezeu a promis o „Sămânță” care, cu puterea lui Dumnezeu, îl va pedepsi pe cel care a indus în eroare prima pereche umană, pe cel care a fost „tatăl minciunii”. Domnul nostru Isus va desființa și moartea și va da viață veșnică celor care cred în El și trăiesc conform acestei credințe că El este „Sămânța, Răscumpărătorul”. Împărăția lui Dumnezeu aduce pace veșnică, siguranță și fericire tuturor celor de care Dumnezeu are milă (care L-au iubit pe Dumnezeu).

Apocalipsa 11:18 Neamurile s-au mâniat, dar a venit vremea mâniei Tale și vremea judecății morților, ca să răsplătești robilor Tăi prorocii și sfinților și celor ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să nimicești pe cei ce nimicesc pământul.

- ”ZIUA Domnului” sau ”timpul de cercetare și judecată” începe cu o serie de semne prevestitoare și finale, și se va încheia la Armaghedon, când și timpul de har pentru pocăință se va închide (Matei 24:6,14,29-33), odată cu venirea Domnului Isus (Apocalipsa 19.) Armaghedonul este evenimentul actului final în care va avea loc bătălia lui Dumnezeu împotriva celor răi. Paralela sa antică este Marele Potop (conform primei cărți a Bibliei), din vremea patriarhului Noe, dar acum focul va fi mijlocul divin de purificare. Conform Bibliei, Noe a construit o arcă mare, conform planului și poruncii lui Dumnezeu, pentru a-și salva familia și regatul animal al Pământului. Povestea rezonează încă emoționant de-a lungul veacurilor în Biblie, în Geneza 6–9.

- CUVÂNTUL Sfânt al lui Dumnezeu se găsește în cărțile Bibliei. Biblia este standardul credinței, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Cele două ”testamente” nu pot fi combinate, deși se pot trage concluzii înțelepte și din Vechiul Testament, însă pentru noi, creștinii, Noul Testament este standardul, care ne ghidează. Prin urmare, Biblia ar trebui folosită ca un fel de filtru al credinței, pentru a evita opiniile care sunt nu numai nefondate, ci și periculoase, deoarece sunt inspirate de demoni.

2Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, 

Și Duhul spune clar că în vremurile din urmă unii se vor îndepărta de credință, dând ascultare duhurilor înșelătoare și învățăturilor demonilor (1 Timotei 4:1).

Aceasta este credința mea: Subsemnatul, Janos Takacs (autorul acestui blog)

Florești, Cluj, RO