O versiune ebraică veche a Noului Testament ce conţine o abreviere a numelui divin: Manuscrisul ebraic Nr. 132 (Du Tillet)

Despre Manuscrisul ebraic Nr. 132 (Du Tillet) al Evangheliei după Matei

Aflăm de pe internet (Lulu + Wikipedia + alte surse) următoarele despre o Evanghelie a lui Matei în limba ebraică:

"Pe 12 August 1553 Papa Iulius III a semnat un decret prin care a banat Talmudul medieval la Roma. Decretul a fost executat la sfârşitul lunii Septembrie de Rosh-Hashana (Roş Ha-Şana - noul an laic ori babilonian), când orice text ebraic asemănător cu Talmudul a fost confiscat. Jean DuTillet, Episcop de Brieu, Franţa, a vizitat Roma în acea vreme. DuTillet a rămas blocat de uimire văzând un manuscris ebraic al Evangheliei după Matei împreună cu celelalte manuscrise. DuTillet a achiziţionat manuscrisul şi s-a întors în Franţa, punându-l în Bibliotheque Nationale, Paris. A rămas acolo până în ziua de azi ca Ms. ebraic Nr. 132. 

În timp ce majoritatea scribilor au ignorat versiunea DuTillet a versiunii ebraice după Matei, Hugh Schonfield şi-a făcut opinia că textul acestui manuscris ebraic precede textul nostru grecesc curent. Schonfield scrie: ....unele dovezi lingvistice ... par să arate că  textul ebraic [DuTillet] precede textul grecesc, şi că unele redări în greacă, pot fi datorită unor citiri greşite ale originalului ebraic. (Un Text Ebraic Vechi al St. Evranghelii după Matei; 1927, pg. 17)"

 

 Hugh Joseph Schonfield (Londra, 17 mai 1901 – 24 ianuarie 1988, Londra) a fost un biblist britanic specializat în Noul Testament și dezvoltarea timpurie a religiei creștine și a bisericii. S-a născut la Londra și a studiat acolo la St Paul's School și King's College, făcând studii suplimentare la Universitatea din Glasgow. A fost unul dintre fondatorii și președintele organizației pacifiste Commonwealth of World Citizens „Mondcivitan Republic”. Schonfield a fost un creștin ebraic liberal. În 1937, Schonfield a fost exclus din calitatea de membru al Alianței Internaționale Creștine Ebraice (IHCA), al cărei membru fondator era din 1925, din cauza refuzului său de a afirma divinitatea lui Isus. S-a asociat cu Iudaismul mesianic pentru o vreme, dar a fost amar dezamăgit de experiență.

La un moment dat a fost președinte al Societății H.G. Wells. El a fondat „Republica Mondcivitan”, Commonwealth of World Citizens, în 1956.

Bibliografie aleasă (selectată din cele 40 de lucrări scrise)

     Un text ebraic vechi al Evangheliei Sf. Matei, tradus (traducător, cu note și anexe, 1927)
     Istoria creștinismului evreiesc din secolul I până în secolul al XX-lea (1936)
     Conform evreilor: o nouă traducere a vieții evreiești a lui Isus (Toldoth Jeshu), cu o anchetă asupra maturității surselor sale și a relației speciale cu Evanghelia pierdută conform evreilor (1937)
     Isus: o biografie (1939)
     Sfinții împotriva Cezarului: ascensiunea și reacțiile primei comunități creștine (1948)
     Secretele sulurilor de la Marea Moartă: Studii spre soluția lor (1956)
     Biblia a avut dreptate: o examinare uimitoare a Noului Testament (1956)
     Complotul Paștelui: o nouă lumină asupra istoriei lui Isus (1965)
     The Jesus Party (publicat în Marea Britanie sub numele de Revoluția Rusaliilor: Povestea Partidului Isus în Israel, 36–66 d.Hr., 1974)
     Pentru numele lui Hristos: O discuție despre enigma lui Isus (1975)
     Noul Testament original (publicat inițial în 1958 ca Noul Testament autentic, actualizat și republicat sub acest titlu în 1985)
     Proclamarea lui Mesia: Viața și scrisorile lui Pavel din Tars, trimis la națiuni (1997)
     Taina lui Mesia (1998)
     Isus: om, mistic, Mesia (2004)

O particularitate a acestui manuscris ebraic este că textul conţine o formă de abreviere a Numelui lui Dumnezeu (Yehovah).

Iată versetele din Evanghelia după Matei din DuTillet care conțin numele lui Dumnezeu. 

Veți vedea că fiecare utilizare este fie o referire la „Îngerul lui YHWH” sau un citat din Tanach (Biblia ebraică - Vechiul Testament). Dacă acest mss este autentic şi precede textul grec, putem vedea în ce conjunctură foloseau primii creştini evrei numele lui Dumnezeu.

Tetragrama abreviată în manuscrisul lui DuTillet

1:24 - Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul lui Yehovah; şi a luat la el pe nevasta sa.

2:13 - După ce au plecat magii, un înger al lui Yehovah se arată în vis lui Iosif şi-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare."

 
2:15 - Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Yehovah prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt." 

2:19 - După ce a murit Irod, un înger al lui Yehovah se arată în vis lui Iosif, în Egipt,

4:4 - Drept răspuns, Yeşhua i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Yehovah." 

4:7 - "De asemenea este scris", a zis Yeşhua: "Să nu ispiteşti pe Yehovah Dumnezeul tău."

4:10 - "Pleacă, Satano", i-a răspuns Yeşhua. "Căci este scris: "Lui Yehovah Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti"

5:33 - Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Yehovah jurămintele tale."

21: 9 - Noroadele care mergeau înaintea lui Yeşhua şi cele ce veneau în urmă, strigau: "Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele lui Yehovah! Osana în cerurile preaînalte!"

21:42 - Yeşhua le-a zis: "N-aţi citit niciodată în Scripturi că: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Yehovah a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri"?

22:37 - Yeşhua i-a răspuns: "Să iubeşti pe Yehovah Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău."

22:44 - "Yehovah a zis Domnului Meu: "Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale"?

23:39 - căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: "Binecuvântat este Cel ce vine în Numele lui Yehovah!"

27:10 - şi i-au dat pe "Ţarina olarului", după cum îmi poruncise Yehovah."

28:2 - Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al lui Yehovah s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

 
În urmă cu câţiva ani, l-am rugat pe Tim Hegg, un ebraist care a studiat versiunile ebraice ale Evangheliei după Matei să ne dea câteva detalii tehnice despre Numele lui Dumnezeu pe care l-a găsit în ele. 

 

El mi-a dat aceste explicații:

"În Even Bohan - Shem Tob (mă uit la ms Heb. 28 Bibliotheek der Rijksuniversiteit, Leiden, care este ms A în ediția lui Howard), Tetragrama este prescurtat cu un hei (ה) urmat de un accent acut ('ה ) care indică o prescurtare pentru YHVH.
Even Bohan - Shem Tob

În Du Tillet, un semn unic este utilizat pentru Tetragrammaton, care arată ca un L cursiv mare, cu trei puncte la mijloc. Am atașat pagina manuscrisului cu Matt 28: 2, „… pentru că un înger al lui Y-H-V-H a coborât…” și o săgeată care indică simbolul folosit pentru Tetragrama.

Pentru Münster, am ediția din 1551 a lui Quinquarboreus, iar în acest text, Tetragrammatonul este complet scris în scrierea ebraică, adică יהוה ".


Tim Hegg (Torah Resources)

 

 

 On August 12th, 1553 Pope Julius III signed a decree banning the Talmud in Rome. The decree was executed on Rosh HaShanna, and anything that looked like the Talmud, (anything written in Hebrew letters) was confiscated. Jean DuTillet, Bishop of Brieu, France was visiting Rome at the time. DuTillet was astounded to take notice of a Hebrew manuscript of Matthew among the other Hebrew manuscripts. DuTillet acquired the manuscript and returned to France, depositing it in the Bibliotheque Nationale, Paris. It remains there to this day as Hebrew ms. No. 132. While most scholars have ignored the DuTillet Hebrew version of Matthew, Hugh Schonfield stated his opinion that this Hebrew text underlies our current Greek text. Schonfield writes: ....certain linguistic proofs ... seem to show that the Hebrew text [DuTillet] underlies the Greek, and that certain renderings in the Greek, may be due to a misread Hebrew original. (An Old Hebrew Text of St. Matthew’s Gospel; 1927, p. 17)

http://www.lulu.com/product/paperback/bsorot-matti-the-goodnews-according-to-matthew-from-an-old-hebrew-manuscript/5616553?showPreview

Ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte?

Un verdict cu privire la suflet stabilit în urma comparării Bibliei cu manuscrisele timpurii 

Cercetând manuscrisele timpurii ale Bibliei – Biblia antică, primară, în paralel cu traducerile actuale la care avem cu toții acces mai ușor, în final, vom putea concluziona cu certitudine referitor la întrebarea legitimă Ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte?

Asta implică să urmăm pașii necesari din Scriptură și câteva elemente de teologie, strict necesare. Dar să le luăm pe rând și cât se poate de sumar.

a) Care este plata definitivă pentru păcatul practicat voit?

b) Ce este cu “saracul Lazar si cu bogatul nemilostiv”?

c) Exista “soarta prestabilită” (predestinare) pentru fiecare om?

a) Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă că plata păcatului voit este moartea eternă şi nu chinul veşnic al păcătoşilor cum se vorbește de majoritatea creștinilor: Romani 6:23. “Iazul de foc”, este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Această pedeapsă este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: “Iazul de foc este moartea a doua” (si nu invers: “moartea a doua este iazul de foc”) Apocalipsa 20:14, “văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici” Evrei 10:27. Dumnezeu iubeşte orice om şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pierduţi: Evrei 9:27; Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15.

b) Ce spune întreaga Biblie despre Avraam și despre orice om, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? “Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Ecclesiastul 9:10

Ce spune autorul predicii Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo? Deși admite că Avraam este în locuinta morților, susține exact contrariu mărturiei Scripturii citate! Aici se  susține că acolo unde s-au dus Avraam, săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, există lucrare, chibzuință, știință și înțelepciune. “săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam”.  Cu toţii cunoaştem aceasta istorisire cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31.  Însă, acest text contrazice flagrant  Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, spiritul ei și armonia interioară. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este pentru acest caz făţiş contrară prin acest text şi îl “declară” ca un text străin. Este clar că avem de-a face cu o antiteză: Biblie versus autor/text  “Bogatul nemilostiv şi saracul Lazăr”. Autorul acestei istorisiri nu a fost Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua Unsul, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii, morţii vor auzi glasul lui din morminte, şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29, Daniel 12:2. Asadar, acest text din Luca 16:19-31 este un text fals, o apocrifă (necanonic), atasat ulterior la (în) Evanghelia după Luca.

Avem de-a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Nu cred că dacă în Bibliile moderne ar scrie în vreun loc că Satan este Isus, ar trebui să credem asta doar pentru simplul motiv că este în Biblia modernă. Nu trebuie sa punem semnul egalităţii între Biblia modernă (tradusă) şi textele Bibliei originale, care nu mai sunt.

Observație: Din contextul larg al Bibliei putem constata prin observare că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile.

c) Oare este biblică argumentația că persoanele care nu se vor pocăi, au fost predestinate la pierzare încă înainte ca ele sa se fi născut?

Ce aţi zice despre un tată, care încă înainte de a i se naşte copiii, a hotărât că pe unii dintre ei îi va ucide, indiferent de ce ar putea ei să fie, buni sau răi? L-aţi considera dement, nu-i aşa? Şi totuşi, există oameni care cred că Dumnezeu a hotărât în acest fel soarta apriori a miliarde de oameni! Oare chiar doreşte Dumnezeu pieirea unora, încă înainte ca ei să se nască şi să poată lua o decizie în ce priveşte calea şi conduita pe care o vor urma? Versetul următor denunţă ca nebiblică această filozofie religioasă: “… Dumnezeu, salvatorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr” (1Timotei 2:3,4). După cum vedem, Dumnezeu doreşte salvarea tuturor oamenilor, dar cei care resping prin faptele lor rele această dorinţă divină, nu pot fi salvaţi, deoarece Dumnezeu nu salvează pe nimeni cu de-a sila (forţat). Creatorul a ales (predestinat, prestabilit) ca cei ce vor trăi ca oameni drepţi (prin credință și ascultare de El) să primească viaţă veşnică şi ca cei care vor trăi în nedreptate să nu primească viaţă veşnică, ci să primească moarte veşnică, dar nu chin veşnic: Ioan 3:36. Tocmai de aceea, când apostolul Pavel scrie despre predestinarea noastră, trebuie să avem în vedere care este dorinţa lui Dumnezeu arătată către toţi oamenii şi prin ce anume şi cum se intră în această predestinare a salvării, care este o predestinare ca grup al credincioşilor şi nu a indivizilor: Romani 9:30-33. Dumnezeu nu a făcut un om mai păcătos decât altul, El nu a hotărât în mod arbitrar nimănui destinul, fie spre pierzare, fie spre salvare, şi asta încă înainte de a se naşte individul: prin pocăinţă orice om poate primi har (exceptând pe cei care au păcătuit împotriva Duhului Sfânt)! Luca 13:1-5, Matei 12:31,32. Dumnezeu nu ar porunci “tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocaiască” (Fapte 17:30), daca el ar fi rânduit deja de mult timp pe unii “la chinuri într-un foc vesnic” , căci atunci ar fi cel mare fățarnic.

Oare este omul nemuritor?

Are omul un suflet nemuritor?

Nu trebuie să credem minciuna lui Satan, că oamenii nu mor: Geneza 3:4; Ioan 3:13; Ioan 11:11-14. Omul este un produs divin, o creaţie a lui Dumnezeu, fiind rezultatul unirii trupului din carne cu suflarea sau altfel zis cu duhul (spiritul) suflat de Creator: Geneza 2:7. Atât timp cât carnea şi duhul coexistă, omul este o fiinţă, un vietuitor care are viata; în termeni Biblici: un suflet (suflător, răsuflător) viu. Când această uniune nu mai există, omul nu mai este o fiinţă, nu mai este un vietuitor care are viata, nu mai este un suflet, nu mai este un răsuflător viu. Pur şi simplu el nu mai trăieşte conştient, moartea fiind opusul vieţii si a constiintei de sine: Psalmul 146:4, Eclesiastul 9:4-10, Psalmul 6:5. Mortii nu pot lauda pe Dumnezeu: Isaia 38:18-19. Singura speranţă pentru cei ce mor este învierea: Ioan 5:28,29. Nu există “viaţă” conştientă sau semiconştientă, nici starea de purgator după moarte: Eclesiastul 9:1-12. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei ce traduc si explica anumite versete din Noul Testament în termeni nemuritoristi, caci nu exista asa ceva. Manuscrisele vechi confirmă că anumite versete au fost traduse gresit sau poate chiar tendentios, cum spun anumiti bibliști. Dacă omul ar putea trăi şi după moarte, nu ar mai fi nevoie de înviere: 1Corinteni 15:12-18. Conform Bibliei sufletul care păcătuieste acela moare – Ezechiel 18:20, si deoarece toți am păcătuit intr-un fel sau altul, toti murim, până ce va veni Domnul Isus si va distruge moartea. Deci nu exista suflet nemuritor (Romani 3: 23).

Iată una din aşa zisele texte care ar combate ideea morţii şi învierii sufletului:

Luca 23:43: “Şi Isus i-a răspuns: “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.“”

În mod interesant există un manuscris timpuriu, care redă altfel:

“Truly I say today to you, you will be with me in paradise.” adică: “Adevărat îţi spun ţie astăzi, tu vei fi cu mine în paradis.”

Acest manuscris se numeste “Curetonian Gospels” (Evangheliar Curetonian – numit aşa după acela care l-a descoperit) având sigla “syrcur” şi se consideră că este o traducere a unui text grec timpuriu, de înainte de secolul II, deoarece a fost scris în cel mai vechi şi clasic stil al alfabetului siriac (fara vocale), numit Estrangela. Acest stil de scris a ieşit din uz in secolul II, aşadar dacă textul în discuţie este o copie, el poate chiar din secolul I.

http://en.wikipedia.org/wiki/Curetonian_Gospels.

Această redare neobişnuită a textului, este în concordanţă cu Ioan 20:17, pe când celelalte nu:

“Nu mă atinge“, i-a zis Isus, “căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu”

Din acest text, se vede clar că în cele trei zile, nici el, nici tâlharul nu au fost în paradisul ceresc, căci alt paradis nu este deocamdată! Aceasta e una dintre dovezile indubitabile, de altfel.

În legătură cu textul din Luca 23:43 avem de a face cu o redare schimbată între timp, care nu se potriveşte cu contextul Noului Testament. Traducerea care se potriveşte cu contextul NT este cea din Evangheliarul Curetonian. Prin urmare, textul autentic, cel nemăsluit, din Luca 23:43 nu sprijină ideea că numai trupul va învia.

 Cine a introdus fraza “și nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 și de ce?

Iustin Martirul a fost un scriitor și apologet crestin, recunoscut si apreciat pe scară largă în crestinism, până in zilele noastre, care a murit în jurul anului 160. “Apologet” este un cuvânt grec care înseamnă “apărător al credinței”. In mod surprinzator, atunci când el citează Matei 10:28, în acest verset nu apare expresia “și nu pot ucide sufletul”.

Avem doar două posibilități de interpretare:

1. Fie Iustin Martirul a modificat versetul și a eliminat fraza “și nu pot ucide sufletul”
2. Fie acest verset a fost modificat după ce a murit el, introducându-se fraza “și nu pot ucide sufletul”
   In Apologia întâia a lui Iustin Martirul el redă acest verset în felul următor:”Nu vă temeți de cei care vă ucid și după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeti care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât si trupul în gheena” – Matei 10:28″Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna.”[43] – in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NABCum am putea discerne dacă nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scoțând fraza “și nu pot ucide sufletul”?Ei bine, această rostire a Domnului si Mântuitorului nostru Ieshua a fost citat si de doctorul si evanghelistul Luca si în mod surprinzător nici la el nu apare fraza “și nu pot ucide sufletul”:“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeți de cei care ucid trupul si după aceea nu mai pot face nimic. Am sa vă arăt de cine să vă temeți: temeți-va de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeti.” (Luca 12: 4,5)Deci nu Iustin Martirul a scos afară expresia “și nu pot ucide sufletul”, ci mai degraba altcineva a înserat aceasta expresie in Evanghelia dupa Matei. Oare de ce? Motivul a fost necunoașterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor și poate fi ucis de oameni. Dacă cineva nu cunoaste ce spune Vechiul Testament despre suflet, dacă poate muri sau nu, dacă poate fi ucis sau nu, este ignorant în ce priveste acest adevăr, si este scuzabil. Dar dacă îl știe și nu-l acceptă, indiferent ce justificare ar aduce, este un om căruia nu numai că nu-i pasă de adevăr, așa cum îi pasă lui Dumnezeu, ci este si un om care se luptă împotriva adevărului lui Dumnezeu si acest soi de luptă se numeste “lupta imporiva adevărului lui Dumnezeu”. Cine luptă într-o asemenea luptă, luptă chiar impotriva lui Dumnezeu si pierderea lui va fi mare. Cât de mare? Se va vedea in “ziua aceea”. Un neadevăr, rostit ca “adevăr teologic” are implicatii teologice profunde. Să ne mirăm că Domnul si Mântuitorul nostru Isus încă nu a venit?

 Unde se duce omul după moarte?

Iată ce declară Biblia antică (manuscrisele vechi):

Geneza 3:19 - “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Daniel 12:2-  “Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” (traducerea “mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului” este greşită şi alimentează idei false)

Nota bene, aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer.”

Ioan 5:28. “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

5:29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”

Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei antice, spunând:  “A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.” Luca 16:22

Interesant… Toţi merg în țărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam!   Și mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde au  mers? Se vede clar că textul este un fals, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei.

Trebuie să înţelegem că omul este un produs compus din două entităţi: “ţărâna pământului” şi “duhul lui Dumnezeu“. Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte “sufletul omului“. La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul… Omul nu mai există, ca fiinţă vie.

 Dar ce se întâmplă cu duhul omului?

Biblia spune – şi nu eu – că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: “Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul (“ruach” în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: “Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul” (“pneuma” în greacă)” (Luca 23:46)

Aţi observat unde: “în mâinile lui Dumnezeu”. Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi. Domnul şi Mântuitorul nostru Ieshua Unsul ştie cel mai bine amănuntele. Din nefericire, mulţi interpretează foarte greşit versetele, deoarece se iau după interpretările bisericilor îndepărtate de adevărul lui Dumnezeu, fiind înşelaţi de falsurile adăugate la Biblie şi de traducerile distorsionate a unor versete, care susţin ca şi ei lucruri distorsionate, preluate din păgânism… Din nefericire, la ora actuală Ortodoxia şi Catolicismul, precum toate mişcările derivate din ele, arată mai degrabă ca un păgânism filozofic grec, reformat insuficient şi nu ca modelul lăsat nouă de Noul Testament. Miscarea gnostica din secolele I-III a reusit să infiltreze în crestinism principalele elemente ale culturii religioase din păgânism. Puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfintilor din Biblie şi au devenit aşa zisii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând nume creştine, au devenit principalele zile de sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiti în straie şi denumiri crestine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorită credintei în nemurirea sufletului (greșită/erezie).

Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a martirului episcop Policarp al Smirmei (secolul II), el îsi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). El a fost ucenicul apostolului Ioan.

“Atotputernice Dumnezeule, Tată al iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

Nemurirea este condiţionată de pocăință, de credință, dar mai ales de ascultare de Dumnezeu şi se primeşte numai la invierea celor morţi (Ioan 5:28,29).

“Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2: 39)

Khabouris Codex

http://www.dukhrana.com/khabouris/files/001%20Introduction.doc

INTRODUCTION

                                     

                                         The Transcription

                               of the KHABOURIS CODEX

                                       by S. P. Silverp 2005

  My transcription of the Khabouris Codex began in September 2004, when I realized the importance of this manuscript as an independent witness when compared with to the 1905 Peshitta. In a careful reading of the entire manuscript during the time of transcription, I noted several places where the differences were grammatical, while other differences were the choice of some few synonyms, but there were less than a handful of errors in the entire manuscript.

  When I began to notice these differences, using the 1905 Peshitta text as a comparative guide, I devised aCOLOUR-CODE to mark and distinguish these differences in a way that would be easy to use by those that would like to delve deeper into the finished work.

                                       The following is the introduction presented at

                                         “www.whyagain.com/khaburishistory.htm”

                                 An Introduction to the Khaburis Manuscript
                                        Reverend Deaconess Nancy Witt, PT, MSW, MSJ
                                                                             With
                                                     Abbott Gerrit Crawford, PhD, MSJ
                                         Western-Rite Syrian Orthodox Church in America                             

The Khaburis Manuscript is a copy of a second century New Testament, which was written in approximately 165 AD (internally documented as 100 years after the great persecution of the Christians by Nero, in 65AD). Carbon dating has found this copy of the New Testament to be approximately 1,000 years old. Given its origins, this would make it a copy of the oldest known New Testament manuscript. It was scribed on lamb parchment and hand bound between olive wood covers adorned with gold clasps, hinges and corner-brackets. The scribe would have been in ancient Nineveh (present-day Mosul, Iraq), according to the Colophon signed by a Bishop of the Church at Nineveh. In the Colophon, the Bishop certified (with his inverted signature and seal) that the Khaburis was a faithful copy of the second century original. Of particular interest, is the fact that the Khaburis is written entirely in Aramaic, the tongue of Y’Shua, otherwise popularly known as Jesus, the Nazarite.

The original second century manuscript, as well as the Khaburis, were scribed in the ancient Estrangelo script. The script which was developed at the School of Edessa (100AD) in order to record the Teachings of Y’Shua. The word, Estrangelo, actually means “to write the Revealed Message.” Prior to this script, as in the older Syriac and Hebrew writings, ancient Aramaic used only consonants as a form of shorthand. This became a challenge for the early Christians, as the Word spread out from its origin in time and place. To preserve accuracy in comprehension of the message, the writings needed to clearly represent the pronunciation of the vowels in each word. So, in Estrangelo, vowel points were added to clarify the pronunciations, and meanings. It appears that Estrangelo was the first such Semitic writing to include these vowel points. Translations of the New Testament into Greek, then Latin, then Middle English, and then Modern English progressively lost more and more of the nuances of the Aramaic. Until this past century, those Western languages/cultures could not express certain concepts core to the Aramaic understandings of the mind. With the translation of this manuscript using these re-discovered understandings, entire concepts that seemed, at times, baffling, become crystal clear. The message in Y'Shua's Teachings becomes even more logical, and ever more centered around the concepts of Love and Forgiveness.

Within Eastern Christianity, the spiritual tradition of the "Targums" (similar to the Jewish tradition of Midrash) meant that people would come together to study the Scriptures and learn from discussion. Owning a copy of the New Testament was dependent on a family being able to hire a scribe to make a copy. In western culture, for many centuries, access to the Bible was limited to clergy, and until the advent of the printing press, common westerners did not have the same first-hand access as the eastern peoples did to Y'Shua's Teachings. Bibles were passed from generation to generation. The Khaburis is one such New Testament. "The Manuscript was written as a whole New Testament of the twenty-two books of the Oriental Canon, which excludes Revelations and four short Epistles (II Peter, II and III John, and Jude)."1 Its actual history is uncertain.

In the early 1960's two Americans, Drs. Norman Malik Yonan and Dan MacDougald, Jr., set out to locate an intact Aramaic New Testament. Their hope was to uncover the meaning behind Y’Shua’s Aramaic words, by which he was able to "drive out demons" and cure mental illness. Because the Yonan (Family) Codex (c. 400-700 CE) was amended and incomplete, they were interested to see if finding a more intact version of the New Testament could be enlightening. Their journey led them into Mesopotamia, and eventually to a monastery on the River Khabur, a tributary of the River Euphrates, in the mountainous region of northern Syria, and southern Turkey, a region, populated to this day, with Aramaic-speaking Christians. It was here, at this monastery on the River Khabur, that the Khaburis Codex had been treasured for centuries. At the monastery, they spent time with a centenarian monk, who was able to help them to understand some of the meanings.

As it turned out, they ended up actually purchasing the manuscript and bringing it back to America, where, for some years, a team of Aramaic-speaking scholars from the Yonan Codex Foundation labored to decipher and translate from the ancient script. This work eventually led to some amazing discoveries, due to the newly revealed concepts from the original Aramaic. The Teachings of Y'Shua came fully alive, with new meaning and importance. As His Teachings became clearer, Dr. Dan MacDougald, Jr., an attorney in Georgia, developed a course of study, Emotional Maturity Instruction, based on the elemental Teachings of Y'Shua found in Aramaic. Over a period of years, this course proved to make significant improvements in the mental health of those who took it, including many in the penal and mental health systems. An updated version of this course, now called Laws of Living, was co-authored by Dr. MacDougald and dr. michael ryce. This course continues to be taught, annually, by Dr. Ryce at Heartland, his teaching center in the Ozark Mountains of Southern Missouri.

The work of the original Yonan Codex Foundation ended prior to the completion of translation. Before Dan MacDougald passed away, he left the Khaburis in the stewardship of the Western-Rite Syrian Orthodox Church, in order that the validation, documentation, conservation, translation, publication and exhibition could be completed. Work continues on these processes, as well as development of several related books.

Resources:
1) Unpublished writings of Abbott Gerrit Crawford, PhD, MSJ, Western-Rite Syrian Orthodox Church in America 
2) fr. michael ryce, N.D., D.C.P.
3) Enlightenment, Khaboris Manuscript, The Yonan Codex Foundation, Inc. Atlanta, GA 1993

  You will notice that the spelling of the Codex varies i.e. Khabouris vis-à-vis Khaburis. This is a minor variation since one can derive many different quoined titles from the source, the Khabur River. Nevertheless, the manuscript is unique, no doubt one of many copies, some lost forever, but still others may be waiting to be found.

  The text type Estrangelo, “rounded” as opposed to the “square script”,  K’tav Ashuri is beautifully scribed throughout the entire manuscript. However six pages in the Gospel of Matthew,  Pages 013, 014, 039, 040, 053 and 054 are written in the text type, East Adiabene.

  Parts of the manuscript are rubbed off, smudged or otherwise illegible. These letters, words and larger areas have been carefully reconstructed using the 1905 Peshitta text in red.

Astăzi la 3:57 AM

http://www.whyagain.com/khabouris_history.php

Topic deschis pe un forum: Diferențe între traducerile Scripturii

"Având în vedere neconcordanţa descoperită în traduceri ale Scripturii, sper ca mai mulţi fraţi cunoscători de alte Limbi să poată veni în ajutor, cu lămurirea anumitor versete, care, dacă erau traduse corect, nu ar fi dus la apariţia atâtor culte şi religii." 

http://melhisedec.ro/forum/viewthread.php?forum_id=17&thread_id=560&pid=26815#post_26815

Notele biblice ale lui Ethelbert William Bullinger

Ethelbert William Bullinger, 15 Decembrie 1837 - 6 Iunie 1913, a fost strănepotul unui reformator elveţian pe nume Heinrich Bullinger.
http://en.wikipedia.org/wiki/E._W._Bullinger
http://en.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Bullinger
A fost editor principal al traducerii Bibliei numită The Companion Bible (publicată în 6 părți, intre 1909-1922), ISBN 0-8254-2177-2. Acesta a fost completată după moartea sa de asociații săi.
La finalul traducerii The Companion Bible sunt nişte note biblice foarte interesante.
http://www.therain.org/appendixes/index.html#top

Să vedem nota nr 34 (Appendix 34)
CITIRILE NUMITE SEVERIN
Josephus ne spune (Life, § 75), cum a dus Titus departe cu el de la Ierusalim codicele (sau manuscrise), care au fost în Templu. Acestea au fost printre prada ce le-a luat la Roma, și au fost depozitate în palatul regal, în aproximativ 70 AD.
Pe la 220 AD împăratul Severus, care a construit o sinagogă în Roma, care a fost numită după numele său, a predat codexul Pentateuhului comunității evreiești.
Atât codexul cât și sinagoga au pierit, dar o listă de treizeci și două de pasaje este păstrată în Massorah, unde acest codex diferea în litere și cuvinte de alte manuscrise. Sunt două liste existente: una (înainte de 1280 d.Hr.) în posesia comunității evreiești din Praga, și cealaltă în Biblioteca Națională din Paris (nr 31, 399a folio.). Dar există si alte (citate) Severine conservate, care sunt notate pe marginea acestei ediții.
Cele care afectează sensul și furnizează instrucțiuni sunt menționate pe margine, în notele de la pasajele afectate. Unele dintre ei se referă numai la ortografie, și nu au nici o instruire în ele. ¹
1. Geneza 1:31.
2. Genesis 3:21*.
3. Genesis 18:21*.
4. Genesis 24:7*.
5. Genesis 25:33*.
6. Genesis 27:2.
7. Genesis 27:7.
8. Genesis 36:5.
9. Genesis 36:10.
10. Genesis 36:14.
11. Genesis 43:15.
12. Genesis 45:8*.
13. Genesis 46:8.
14. Genesis 48:7.
15. Exodul 12:37.
16. Exodus 19:3.
17. Exodus 26:27.
18. Leviticul 4:34.
19. Leviticus 14:10.
20. Leviticus 15:8.
21. Numerii 4:3.
22. Numbers 15:21.
23. Numbers 30:12.
24. Numbers 31:12.
25. Numbers 36:1.
26. Deuteronom 1:26.
27. Deuteronomy 1:27.
28. Deuteronomy 3:20.
29. Deuteronomy 22:6.
30. Deuteronomy 29:22.
31. Deuteronomy 29:22.
32. Deuteronomy 32:26.
¹ Pentru mai multe informatii se va vedea Ginsburg Introducere In Biblia Ebraica, paginile 409-20
Intrebare:
Are cineva această carte, menţionată la această notă?
Autor: Ch. D. Ginsburg
Titlul lucrarii: Introduction to the Hebrew Bible
Ch. D. Ginsburg, Introducere la ediția Masoretico-critică a Bibliei ebraice

36 Motivele pentru care NUMELE DUMNEZEULUI lui Israel este YEHOWAH.wmv - 36 Reasons the NAME of the GOD of Israel is YEHOWAH.wmv