A fost modificat textul din Evrei 1:9?

 Tatăl, singurul Dumnezeu adevărat

Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, declară despre Tatăl său din ceruri că El este ”singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17:1-3). Asta înseamnă că nimeni altul nu poate fi considerat un ”Dumnezeu adevărat” în afară de El. Chiar asta răsună în tot Vechiul Testament, aici vedem doar confirmarea și întărirea lui pe veci, de către ”Cineva” care a venit din ceruri. Și acest Cineva este chiar singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. Dacă El nu ar ști așa, ar spune altfel, că mai este cineva, sau că sunt încă doi, în total fiind trei: Tatăl, Fiul Și Duhul Sfânt.

Am ales câteva texte clare din Vechiul Testament, care sunt în deplină armonie cu declarația Domnului și Mântuitorului nostru Isus Christos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu:

- Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. (Exodul 20:3)

- Eu sunt Iehova, si nu mai este altul, afara de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am incins, inainte ca tu sa Ma cunosti. (Isaia 45:5)

- Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Iehova, si nu este altul. (Isaia 45:6)

- Caci asa vorbeste Iehova, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: "Eu sunt Iehova, si nu este altul! (Isaia 45:18)

- Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este niciunul ca Mine. (Isaia 46:9)

- Si veti sti ca Eu sunt in mijlocul lui Israel, ca Eu sunt Iehova Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de Mine. Si poporul Meu niciodata nu va mai fi de ocara. (Ioel 2:27)

Unicitatea lui Iehova Dumnezeu este declarată astfel: 

שְׁמַ֖ע יִשְׂרָאֵ֑ל יְהֹוָ֥ה אֱלֹהֵ֖ינוּ יְהֹוָ֥ה אֶחָֽד:

Asculta, Israele! Iehova e Dumnezeul nostru, Iehova e singurul. (Deuteronom 6:4)

Confirmarea unicității Tatălui de singur Dumnezeu incontestabil, în Noul Testament

Noul Testament nu schimbă, nici nu lărgește acest concept, ci îl betonifică așa cum este, pentru veșnicie. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, citează unui cărturar evreu, chiar acest text, din Deuteronom 6:4

- Isus i-a raspuns: "Cea dintai este aceasta: "Asculta, Israele! Iehova e Dumnezeul nostru, Iehova e singurul."; Carturarul I-a zis: "Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El (Marc.12:29,32)

"Pentru ce Ma numesti bun?", i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. (Marc.10:18)

"Pentru ce Ma numesti bun?", i-a raspuns Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. (Luc.18:19)

deoarece Dumnezeu este Unul singur, si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. (Rom.3:30)

Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu este unul singur. (Gal.3:20)

Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara! (Iac.2:19)

Falsificarea Bibliei de către biserica catolică

Conform datelor prezentate pe Enciclopedia Liberă Wikipedia, James Springer White (4 august 1821 – 6 august 1881), cunoscut și sub numele de Elder White, a fost cofondator al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și soțul lui Ellen G. White, aceasta fiind figura cea mai poeminentă a adventismului de ziua a șaptea, până în ziua de azi. De asemenea, a fost în mai multe rânduri președintele Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea (1865–1867; 1869–1871; 1874–1880). Deci,  elder J. White, unul dintre cofondatorii adventismul de ziua a șaptea și președintele Conferinței Generale a fost un lider cu importanță. Iată de declara: ”Doctrina trinității, este o eroare fundamentală, adusă din biserica catolică.” (R&H, volumul 6, numărul 5, pagina 36, paragraful 8). Nu el a fost singurul lider adventist cu această viziune și iată de ce. Unii dintre liderii adventiștilor au venit din mișcarea Cristian Connection (Conexiunea Creștină), unde în acea perioadă mulți înclinau spre monoteismul strict al Bibliei (numit și ”patertheism”, deoarece doar Tatăl este Dumnezeu), numind doctrina trinității o eroare a bisericii catolice, prin falsificarea pe față a Bibliei. O dovadă arătată frecvent în acest demers a fost pasajul din 1Ioan 5:7 Un număr important de predicatori ai Conexiunii Creștine din Noua Anglie, SUA, au fost implicați zelos în mișcarea escatologică alimentată de studiile profețiilor, făcute de baptistul William Miller (el însuși un patertheist). Când s-a constituit primul cult adventist în jurul lui William Miller, șapte din cei 16 lideri constitutivi din 1840, erau predicatori importanți ai Conexiunii. Ulterior mișcării adeziunii liderilor din Conexiune, mulți membri au părăsit Conexiunea la mijlocul anilor 1840, populând denominațiuni care s-au desprins din această prima asociere adventistă, cum ar fi Adventiștii de Ziua a Șaptea și Creștinii Advenți.

Dovezi împotriva autenticității textului din 1Ioan 5:7 

Autenticitatea textului discutat este: 

1 Ioan 5:7 puse între paranteze în VDC

(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt, și acești trei una sunt.)

Acest text lipsește din:

* TOATE manuscrisele biblice grecești, cu excepția a opt minuscule medievale târzii (de după anul1300).

* TOATE manuscrisele biblice aramaice (siriace) catalogate până în prezent, care conțin textul din 1 Ioan 5

* TOATE manuscrisele copte, etiopice, georgiane, arabe și slave din 1 Ioan 5 şi din cel mai vechi text biblic latin al Vulgatei

* TOATE  manuscrisele familiei textului majoritar bizantin de dinainte de 1300, inclusiv TOȚI lecționarii

* LIPSEŞTE CU TOTUL în scrierile autorilor creştini timpurii: Irineu, Tertulian, Hippolit, Origen, Faustinus, Ilary, Lucifer, Atanasie, Busuioc, Ambrozie, Didim, Epifanie, Hrisostom, Ieronim, Augustin, etc.

Israelul credincios a avut un singur Dumnezeu și El a fost întotdeauna o singură persoană, numita "YHWH” în ebraică, Iehova, Tatăl lor din ceruri – (Deut. 6:4, 5; Isaia 64: 8; Ps. 83:16-18). Acesta este conceptul cunoscut sub numele de monoteism (însemnând „o singură persoană este Dumnezeu”).

Mărturii ale cercetătorilor

„Religia [Vechiului Testament] și a iudaismului este monoteistă și personală. 1. În [Vechiul Testament] cuvintele el, eloah și elohim, din rădăcini înrudite, sunt denumiri generice ale lui Dumnezeu. Alături și alternând cu ei se află numele individual, personal, Yahweh [Iehova]”. - Noul Dicționar Internațional al Teologiei Noului Testament, vol. 2, p. 67.

 

„Vechiul Testament este strict monoteist. Dumnezeu este o singură ființă personală. Ideea că acolo se găsește o trinitate... este cu totul lipsită de temelie.” 1-6 Profesorul de istorie bisericească L. L. Paine 

 „De la bun început, desigur, creștinii nu numai că au crezut în Dumnezeu în sensul în care au crezut evreii, ci au crezut și în Isus Hristos.” - p. 38, A Short History of Christian Doctrine, Bernard Lohse, 1985, Fortress Press. (Primii creștini nu au schimbat sau alterat noțiunea monoteismului evreiesc abrahamic. Sublinierea îmi aparține.)

 Aceasta a fost, deci, credința pe care Isus a transmis-o apostolilor săi. Acesta este adevărul pe care apostolii l-au transmis adepților lor (care au trăit și au predat același concept până cel puțin în anul 150 d. Hr.).

„La început, credința creștină nu a fost trinitariană... Nu a fost așa în epoca apostolică și sub-apostolică, așa cum se reflectă în NT [Noul Testament] și în alte scrieri creștine timpurii.” - Enciclopedia Religiei și Eticii, Hastings.

„În această perioadă [secolul I d. Hr.] bisericile erau încă considerate sinagogi, ai căror membri se rugau de trei ori pe zi și posteau de două ori pe săptămână ca evreii... Ei profesau monoteismul în aceiași termeni ca și evreii. .... În cadrul congregațiilor individuale, ei au continuat să gândească, să se certe și să se comporte ca omologii lor evrei.” - pp. 121-122, The Rise of Christianity, W. H. C. Frend (trinitar), 1985, Fortress Press.

 Abia la peste 300 de ani de la moartea lui Isus, conceptul de trinitate a fost pe deplin dezvoltat, rafinat și acceptat oficial și în cele din urmă de creștinătate printr-un decret al Bisericii de la Roma. 

 „Gândirea speculativă a început să analizeze natura divină până când în secolul al IV-lea apare o teorie elaborată a unei triplități în Dumnezeu. În această formă de gândire niceeană sau atanasiană, se spune că Dumnezeu este compus din trei persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toate la fel de veșnice, puternice și glorioase.” - Encyclopedia Americana, 1944, v. 6, p. 619, „Creștinismul”.

Falsul din 1Ioan 5:7 a fost produs în biserica de vest (a papei) şi din păcate nu este singurul de acest fel. Pe marginea unui manuscris biblic din secolul VI, cineva a scris următorul avertisment usturător: "Nebuni şi netrebnici, de ce nu lăsaţi textul aşa cum este?" Din păcate toți acei scribi care au alterat monoteismul evreiesc și au introdus erori și falsuri monumentale în textul original al Bibliei, se încadrează în acești doi termeni:

- nebuni

- netrebnici                                                                  

Așadar, faimoasa declarație a liderilor Conexiunii Creștine și ai adventiștilor de ziua a șaptea timpurii, că ”doctrina trinității, este o eroare fundamentală, adusă din biserica catolică” are o bază istorică reala. 

Câte falsuri au făcut scribii din biserica catolică?

Oare numai acest text au falsificat scribii din biserica catolică? Ar fi ciudat să ne gândim astfel, având în vedere cât de zelos ardeau pe rug sau în piețele marilor orașe toate Bibliile care nu corespondau cu a lor. Făceau asta tocmai pentru a ascunde toate falsificările pe catre le-au făcut, dacă aceste Biblii care erau arse, erau confruntate cu a lor. Dacă textele antice ale Bibliei nu sunt verificate corect, există pericolul ca să nu vedem primejdia falsificării unor texte făcute de biserica catolică. Dacă Biblia a putut fi falsificată chiar și după anul 1300, când începe să apară 1Ioan 5:7 în Biblie, atunci cu cât mai mult înainte de 1300. Rețineți că până în 1300 nu a existat în Biblie acest text. El apare după 1300. Gândiți-vă la pericolul acesta. De aceea am zis că Biblia, care a fost preluată de la catolici, trebuie verificata mai întâi, de la A la Z. Textul adăugat din 1 Ioan 5:7 cere examinarea la fel de atentă a unor texte. De exemplu să pornim la examinarea atentă și corectă a versetului din Evrei 1:9. Am prelucrat o lucrare de comparare a adventistului Zaharia Mircea.

Citatul din Evrei 1:9, care se regăsește la catolici în Psalmul 45:8 și la ortodocși în Psalmul 45:7 este formulat altfel:

Biblia Catolică, Evrei 1:9 Ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, te-a uns Dumnezeul tău cu untdelemnul bucuriei mai presus de cei părtaşi cu tine”.

Biblia Cornilescu, Evrei 1:9 Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decat pe tovarasii Tai."

Biblia Ortodoxă, Evrei 1:9 9 Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai".

Biblia Catolică, Psalmul 54:8 Ai iubit dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre tovarăşii tăi.

Biblia Cornilescu, Psalmul 45:7 Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.

Biblia Ortodoxă, Psalmul 45:7 Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai.

De ce există această discrepanță?

Comparați redarea din Evrei 1:9 de la Biblia Cornilescu și Biblia Ortodoxă în alte 6 traduceri biblice. 

Evrei 1,9

1) - Biblia Fidelă 

Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul veseliei mai presus de tovarășii tăi;

2) - Biblia în Versuri

Tu ai iubit neprihănirea

Și ai urât nelegiuirea;

Tocmai de-aceea, Dumnezeu

Te-a uns, cu untdelemn, mereu.

Ăst untdelemn, de bucurie,

Cu mult mai mult, Îți e dat ție,

Decât e cel ce a fost dat

Prietenilor Tăi, vreodat’.”

3) - Biblia Bartolomeu Anania

Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi.

4) - Noul Testament de la Belgrad

Iubit-ai dereptatea și ai urît strîmbătatea.

  Pentr-aceaia Te-au unsu pre Tine, Doamne, Dumnezăul Tău, cu uloiul bucuriei, mai pe desupra de soții Tăi”.

5) - Noul Testament pe Înțelesul Tuturor 

Tu iubești ce e drept și urăști ce e rău; 

 astfel, Dumnezeu, însuși Dumnezeul tău, a turnat asupra ta mai multă bucurie decât peste oricare altul.”

6) - Noul Testament, Traducerea Fidelă, 2007

Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea Te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu ulei de veselie mai mult decât pe partenerii Tăi.”

Iată Psalmul 45:7 în alte 9 traduceri biblice
1) - Traducerea Biblia Fidelă
Psalmii 45:7
Tu iubești dreptatea și urăști stricăciunea, de aceea Dumnezeu, chiar Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul veseliei mai presus de tovarășii tăi.
2) - Biblia deschisă
Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea.
De aceea, Dumnezeu, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe însoțitorii Tăi.
3) - Traducerea Nițulescu SBB 1921
Tu iubești dreptatea, și urăști nelegiuirea;
De aceea unsu-te-a Dumnezeu, Dumnezeul tău Cu oleiul bucuriei mai mult decât pre soții tăi.
4) - Biblia Vulgata de la Blaj
Tu iubești dreptatea, și urăști nelegiuirea;
De aceea unsu-te-a Dumnezeu, Dumnezeul tău Cu oleiul bucuriei mai mult decât pre soții tăi.
5) - Biblia catolică
Ai iubit dreptatea
și ai urât fărădelegea;
de aceea, te-a uns Dumnezeu,
Dumnezeul tău,
cu untdelemnul bucuriei
ca pe nimeni altul dintre tovarășii tăi.
6) - Biblia in versuri
Neprihănirea o iubești;
Dar răutatea o urăști.
De-aceea Dumnezeul Tău
Te-a uns cu untdelemnul Său,
Cu untdelemn de bucurie,
Căci El Îți hărăzește ție,
O altă soartă și Te-a pus
Ca dintre toți, să fii mai sus.
7) - Biblia Trinitariană
Tu iubești dreptatea și urăști răutatea;
de aceea, Dumnezeu, Dumnezeul tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii tăi.
- Biblia Bartolomeu Anania
Iubit-ai dreptatea și-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi.
9) - Biblia Ortodoxă Sinodală
Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea;
pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.

Este evident că apostolul Pavel sau oricine ar fi autorul Epistolei către Evrei, nu putea cita Psalmul 45:7 altfel decât era în original. Așa că și aici putem vedea un scrib catolic care a modificat textul autentic din Epistola către Evrei 1:9. La fel a făcut-o și cu textul din Evrei 1:8, unde la fel, textul trebuie să fie ca în textul ebraic.

Evrei 1:8 este un citat din Psalmul 45:6, unde cuvântul elohim apare fără articol, nu are sufix sau prefix, deci în nici un caz nu poate suna ”dumnezeule”.

Comentariul lui Ellicott pentru cititorii englezi ne arată asta destul de clar, arătând că acest verset este asemănător cu cel din 1Cronici 29:23 Solomon a şezut pe scaunul de domnie al lui Iehova, ca rege în locul tatălui său, David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat. 

În acest sens redau Psalmul 45:6,7 și traducătorii evrei de la JPS Tanakh 1917

Tronul tău dat de Dumnezeu este pentru totdeauna și în veci; un sceptru al dreptății este sceptrul împărăției tale. Ai iubit dreptatea și ai urât răutatea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei, mai presus de tovarășii tăi.

Așadar, așa ar trebui să apară și în Evrei 1:8,9.

pe când Fiului I-a zis: Tronul tău dat de Dumnezeu este pentru totdeauna și în veci; un sceptru al dreptății este sceptrul împărăției tale. Ai iubit dreptatea și ai urât răutatea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei, mai presus de tovarășii tăi.

Pentru mai multe informații accesați blogul:

SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT

https://academianontrinitariana.blogspot.com/

Cartea Exodul în versiunea BA-BND

În acest capitol am păstrat topica (ordinea cuvintelor în propoziție) și numărul singular, dual sau plural, după textul ebraic, excepție făcând în cazul cuvântului ”dumnezeu”, care poate fi singular sau plural după caz, ca în limba română cuvântul ”dumneavoastră”.

Exodul  1

1 Iată numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt (Mițraim); împreună cu Iacov – fiecare bărbat cu casa lui veniseră: 2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda, 3 Isahar, Zabulon și Beniamin, 4 Dan și Neftali, Gad și Așer. 5 Şi toate sufletele care au ieșit din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de suflete; și Iosif era în Egipt. 6 A murit Iosif și toți frații săi și toată generația aceea. 7 Pentru că fiii lui Israel au fost roditori, s-au mărit, s-au înmulțit și au devenit foarte, foarte puternici; iar ţara s-a umplut de ei. 8 Şi acolo s-a ridicat un rege nou peste Egipt, care nu-l cunoștea pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată, poporul fiilor lui Israel este mai numeros și mai puternic decât noi! 10 Veniți să ne purtăm cu viclenie împotriva lor, ca nu cumva să se înmulțească și să ne atingă război, să se alăture dușmanilor noștri, să facă război împotriva noastră și să plece din țară.” 11 Au pus peste ei inspectori ca să-i asuprească cu poverile lor și au zidit pentru Faraon cetăți pentru provizii, și anume Pitom și Ramses.12 Pe măsură ce îi asupreau, pe atât se înmulțeau și creșteau în putere. Și s-au înspăimântat din cauza fiilor lui Israel. 13 Egiptenii i-au înrobit pe copiii lui Israel cu o muncă grea. 14 Și și-au amărât viața cu muncă grea, cu lut și cu cărămizi și cu tot felul de munci la câmp, în toată munca pe care o făceau cu ei, cu o muncă istovitoare. 15 Și a vorbit Regele Egiptului moașelor evreice, prima numită Șifra și a doua numită Pua. 16 Şi le-a zis: „Când veți moși pe evreice, și veți vedea pe scaunul nașterii, dacă este fiu, să-l omorâți; și dacă este fiică, atunci să trăiască.” 17 Dar s-au temut moașele de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci i-au lăsat în viaţă pe băieții de parte bărbătească. 18 Deci a chemat regele Egiptului moașele și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat în viață băieții de parte bărbătească?” 19 Și i-au zis moașele lui Faraon: „Pentru că nu sunt ca femeile egiptene, evreicele, căci sunt vioaie. Înainte să vină la ele moașa, deja au născut.” 20 De aceea a făcut bine Dumnezeu moașelor, și poporul s-a înmulțit și a devenit foarte puternic. 21 S-a întâmplat că, temându-se moașele de Dumnezeu, le-a făcut lor case. 22 Așa că a poruncit Faraon întregului său popor, zicând: „Pe orice fiu care se naște, în Nil să-l aruncați și pe orice fiică să o lăsaţi în viață.”

Pentru a vedea proiectul BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU, accesează blogul din acest link și pune o întrebare sau transmite un gând:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

”Tronul Tău, Dumnezeule” sau ”Tronul tău dat de Dumnezeu”?

Epistola CĂTRE EVREI

1:1 Dumnezeu, după ce în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit odinioară părinților noștri prin proroci, 2 în aceste zile din urmă ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. 3 El, fiind strălucirea slavei Sale și chipul persoanei Sale și susținând toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a ispășit prin Sine păcatele noastre, S-a așezat la dreapta Măririi în locurile înalte. 4 Fiind făcut cu atât mai presus decât îngerii, cu cât are prin moștenire un nume mai înalt decât al lor. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut?” (Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, iar El Îmi va fi Fiu?” (este un citat care se referă la Solomon, fiul reglui David: El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Versetul 16: Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Samuel 7:12-14, 16)) 6 (Dar iarăși, când aduce în lume pe Cel întâi născut, zice: („Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine Lui.” (nu există fraza în Vechiul Testament)))

7 Iar îngerilor le zice: Care face pe îngerii Săi duhuri, Și pe slujitorii Săi flacără de foc; 8 Dar Fiului: Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru totdeauna și în veci, Și toiagul împărăției Tale este un toiag al dreptății. (textul ebraic are doar ”Dumnezeu”, fără sufixul ”-le”, care este tradus de evrei ca ”Tronul tău dat de Dumnezeu” JPS Tanakh)

9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea; De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, Te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarășii tăi. (așa apare în Vechiul Testament și în unele texte vechi ale Noului Testament). 10 Și Tu, Doamne, ai pus la început temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; și toate se vor învechi ca o haină, 12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt, și ca o haină se vor schimba; dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor termina. (acest psalm, din care este citat, nu este un psalm mesianic, care s-ar putea aplica Fiului) 

13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până când voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale?”

14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească celor ce vor moșteni mântuirea? (semnele din paranteze, arată că acest capitol a fost prelucrat și îmbogățit cu elemente textuale, care nu au existat în textul autograf)

Tag: Controversele din Epistola către Evrei

Pentru mai multe informații vezi Cartea Epistola Către Evrei, de pe blogul BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/2023/06/epistola-catre-evrei.html

”se temea să se uite la slava Lui” sau ”la Dumnezeu”?

 ”slava Lui” sau ”la Dumnezeu”?

O mică descoperire!

Căutând în articolele mai vechi ale blogului meu, azi am descoperit ceva interesant. O mică diferență între manuscrisele evreiești. 

Iată: 

Versiune ebraică necunoscută Exodul 3:6 El a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” Moise și-a ascuns fața, căci se temea să se uite la slava Lui.

Versiunea textului ebraic masoretic Exodul 3:6 El a zis: „Eu sunt Dumnezeului tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”. Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească la Dumnezeu. 

Care versiune vi se pare cea autentică?

Experții susțin că fraza cea mai complicata este cea mai probabilă și unii copiatori sau  traducători au tendința de a simplifica sau a traduce sau copia interpretând. Așa se explică diferențele (a băga o redare străină în textul autorului).

Pentru mai multe informații vezi Cartea Exodul, de pe blogul BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/2023/05/cartea-exodului-mostra.html

Cartea Geneza în versiunea BA-BND

Mostră

Am păstrat topica (ordinea cuvintelor în propoziție) și numărul singular, dual sau plural, după textul ebraic, excepție făcând în cazul cuvântului ”dumnezeu”, care poate fi singular sau plural după caz, ca în limba română cuvântul ”dumneavoastră”.

Geneza 1

1 La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerurile și pământul. 2 Şi pământul era fără formă și gol; și întuneric era peste fețele adâncului. Şi duhul lui Dumnezeu se mișca peste fețele apelor. 3 Și a zis Dumnezeu: „Să fie acolo lumină!” – Și a fost acolo lumină. 4 Și a văzut Dumnezeu lumina, că era bună și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. 5 Și a numit Dumnezeu lumina zi și întunericul El l-a numit noapte. Și acolo a fost o seara și acolo fost o dimineață, ziua întâi. 6 Și a zis Dumnezeu: „Să fie acolo o întindere în mijlocul apelor și să despartă apele de ape.” 7 Și a făcut Dumnezeu întinderea și a despărțit apele care erau sub întindere de apele care erau deasupra întinderii. Și a fost astfel. 8 Și a numit Dumnezeu întinderea ceruri. Și acolo a fost o seară și acolo a fost o dimineață, a doua zi. 9 Și a zis Dumnezeu: „Să se strângă apele de sub ceruri într-un singur loc și să se arate uscatul!” Și a fost astfel. 10 Și a numit Dumnezeu uscatul pământ, și adunarea apelor El a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 11 Și a zis Dumnezeu: „Să dea pământul verdeață, plantă care să facă sămânță și pom roditor, care să facă rod după soiul lui, în care să fie sămânța lui, pe pământ.” Și a fost astfel. 12 Și a dat verdeață pământul, plantă cu sămânță, după soiul ei, și pom care face rod după soiul lui, având sămânța lui în el, după soiul lui. Și a văzut Dumnezeu că era bine. 13 Și acolo a fost o seară și acolo a fost o dimineață, ziua a treia. 14 Și a zis Dumnezeu: „Să fie niște luminători în întinderea cerurilor, ca să despartă ziua de noapte și să slujească ca semne, pentru timpuri stabilite, pentru zile și pentru ani. 15 Și ele să fie ca luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Și a fost astfel. 16 Și a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari, luminătorul cel mare ca să stăpânească ziua și luminătorul cel mic ca să stăpânească noaptea; și stelele. 17 Și i-a așezat Dumnezeu în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 Și să stăpânească peste zi și peste noapte și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 19 Și acolo a fost o seară și acolo a fost o dimineață, ziua a patra. 20 Și a zis Dumnezeu: „Să mișune apele din abundență de suflet viu și pasărea să zboare pe pământ, pe fața întinderii cerurilor.” 21 Și a făcut Dumnezeu balenele mării mari și orice suflet viu care se târăște și de care mișunau apele, după soiul lor, și fiecare pasăre înaripată după soiul ei. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 22 Și i-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor și să se înmulțească pasărea pe pământ.” 23 Și acolo a fost o seară și acolo a fost o dimineață, ziua a cincea. 24 Și a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul suflet viu după soiul lui, vită și târâtoare și fiară pe pământ, după soiul lui.” Și a fost astfel. 25 Și a făcut Dumnezeu fiara pământului după soiul ei, și vita după soiul ei și tot ce se târăște pe pământ după soiul ei. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 26 Și a zis Dumnezeu: „Să facem om în chipul nostru, după asemănarea noastră și să-l lăsăm să stăpânească peste peștele mării, peste pasărea cerurilor, peste vita de pe tot pământul și peste orice târâtoare care se târăște pe pământ.” 27 Și a făcut Dumnezeu omul în al Său chip, în chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și femeie i-a făcut. 28 Și i-a binecuvântat Dumnezeu și le-a zis: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l. Și stăpâniți peste peștele mării, peste pasărea cerurilor, peste orice fiară care se mișcă pe pământ.” 29 Și a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat orice plantă care face sămânță și care este pe toată fața pământului și orice pom care are rodul unui pom care dă sămânță; aceasta să vă fie hrana. 30 Și fiecărei fiare a pământului și fiecărei păsări a cerurilor și fiecărei târâtoare de pe pământ, care are în ea un suflet viu, toată verdeața plantei ca hrană.” Și a fost astfel. 31 Și a văzut Dumnezeu tot ce făcuse, și, iată, era foarte bine! Și acolo a fost o seară și acolo a fost o dimineață, ziua a șasea.

Cartea GENEZA poate fi citită complet pe blogul BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU. Pentru mai multe informații vezi blogul BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU.

Singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, are un nume unic, iar acest nume este יהוה (cea mai populară redare fiind Iehova). Acest nume unic apare în Vechiul Testament de aproape 7000 de ori, inclusiv în prima traducere în limba greacă, numită Septuaginta, după cum aflăm din scrierea lui Clement din Alexandria (II-III), cartea Stromata, și Ieronim (IV-V), în prefața traducerii sale, numită Vulgata. Din Talmud, aflăm că acest nume exista și în Evanghelii și alte cărți ale creștine, ca în Septuaginta.

https://bnd2023.blogspot.com/

Anunț pentru formarea unei asociații culturale de studiu a Bibliei

 Anunț 

ASOCIAȚIA CULTURALĂ PRODEO - PROBIBLIA

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii sau în e.mail la debuzaprojects@yahoo.com

O nouă traducere a Bibliei

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

Este corectă expresia „singurul-născut Dumnezeu” (Ioan 1:18)?

„Singurul-născut Dumnezeu” vs. „singurul-născut Fiu”

Dragi frați și surori,

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos!

Radiografia redării „singurul-născut Dumnezeu”

Au apărut câteva traduceri noi ale Bibliei care folosesc „singurul-născut Dumnezeu” în Ioan 1:18.

Textul vechi, Cornilescu, Ortodoxa, Károli, etc,, spun: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul-născut Fiu, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.”

Mai jos, „singurul născut Dumnezeu”, în unele Biblii noi:

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul-născut Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Critica textuală modernă sugerează versiunea μονογενὴς θεός (singurul-născut Dumnezeu), deoarece consideră că expresiile mai complexe ar trebui să fie autentice, deși majoritatea manuscriselor și citatelor folosesc μονογενὴς υἱός (singurul-născut Fiu). Ceilalți scriitori creștini timpurii cunoscuți - Ignațiu din Antiohia (cca. 108) și Irineu (cca. 130 - cca. 202) - folosesc ultimul termen, în timp ce autori înclinați spre gnosticism, precum Clement din Alexandria (cca. 150 - cca. 215) folosesc termenul „singurul-născut Dumnezeu”.

Însă Ignațiu a fost conducătorul tuturor creștinilor apostolici din Asia, în timp ce Clement a fost conducătorul doar al școlii alexandrine, înclinată spre gnosticism. Trebuie menționat că manuscrisele care conțin termenul lui Clement omit (elimină) textul din Luca 22:43–44. De ce? Se pare că pentru că gnosticii nu au urmat cu strictețe textele antice, ci doar după capriciile și fanteziile lor. Imre Mocsy, un catolic erudit, în lucrarea sa „Autenticitatea Evangheliilor”, afirmă că textul celor mai bune manuscrise biblice ale Noului Testament a fost realizat în Antiohia, unde era episcop chiar Ignațiu. Celelalte - cum ar fi școala alexandrina - nu le-au urmat cu fidelitate. Expresia autentică este, așadar, „singurul-născut Fiul”, dar, după cum vedem, încă din secolul al II-lea, versiunea inventată „singurul-născut Dumnezeu” a existat alături de original.

Manuscrisele antice puteau fi ușor manipulate (falsificate prin transcriere sau prin alt procedeu), deoarece anumite cuvinte erau uneori scrise în formă abreviată, iar o literă putea fi ușor ștearsă din text, și înlocuită prin alta, sau rescrisă, de exemplu, abrevierea lui ”Huios” putea fi foarte ușor redată ca abrevierea lui ”Theos”.

Prin urmare, există experți care spun că este extrem de dificil să se acorde preferință termenului „monogenes theos” (singurul-născut Dumnezeu). Textul bizantin majoritar derivat din Antiohia (TMB Koine, care are „monogenes huios” (singurul-născut Fiu) are mulți susținători care susțin că termenul „theos” a fost introdus aici de gnosticii egipteni sau a fost împrumutat de anumiți creștini de la aceștia, din sursele lor compromise. Susținătorii textului „monogenes huios” (singuril-născut Fiu) spun că ideea de „singurul-născut Dumnezeu” este gnostică și eretică. Prin urmare, ei cred că vechea versiune alexandrina („monogenes theos”) nu este originalul. Redarea „singurul-născut Fiu” este susținută alături de textul majoritar bizantin (koine), de majoritatea manuscriselor latine și de manuscrisele în alte limbi.

Alături de falsul din Ioan 1:1, care schimbă ”și Fiul a fost Cuvântul” la ”și Dumnezeu era Cuvântul”, arianta textuală „MONOΓΕNΗC ΘΕOC” (singurul-născut Dumnezeu) este imposibil de utilizat în context, pentru că textul crează doi dumnezei, ceea ce contravine clar crezului profeților evrei, a lui Isus și apostolilor săi, care vedeau doar pe Tatăl, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat. Cu toate acestea, „MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul-născut Fiu) este în concordanță cu utilizarea apostolului Ioan și se potrivește perfect în context.

F. Hort spune: „MONOΓΕNΗC” (singurul-născut) în sensul său primar se referă direct la „Y`IOC” (Fiul). Versiunea „singurul-născut Dumnezeu” poate fi explicată prin substituire deliberată de origine îndoielnică (Dr. F. H. A. Scrivener, G.D. Kilpatrick, Burgon, Ernest Cadman Colwell, F.C. Kenyon, Boismard, Bart D. Ehrman) sau prin copiere defectuoasă (susținută de Alan Wikgren, dar mai puțin probabilă). În versiunea alexandriană a lui Ioan 1:18, zdrobirea deliberată, dogmatică este foarte probabilă.

Bart D. Ehrman, „Corupția ortodoxă” (1993, pp. 78-82)

Concluzie

În esență: la fel ca ”și Dumnezeu era Cuvântul”, „singurul-născut Dumnezeu”... nu este un text original, să ne abținem de la el. În redarea acestui pasaj critic referitor la persoana lui Isus, să continuăm să păstrăm redarea tradițională și să nu căutăm o altă soluție, ceea ce, din păcate, ar duce la consolidarea falsificărilor din Bibliei de către gnostici. Nu sunt doi Dumnezei, nici trei, nici mai mulți, ci unul singur, și, după Domnul Isus, acesta este numai Tatăl:

Ioan 17

1.

Acestea le-a zis Isus. Apoi, ridicând ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

2.

După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.

3.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Unicitatea (Monoteismul) lui Dumnezeu are un viitor glorios și veșnic, nu va pieri niciodată. Trinitarismul va pieri, pentru că făcând din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt trei persoane distincte, o triadă de Dumnezei în Unul-singur, nu mai este Monoteismul strict al Bibliei. Monoteismul (însemnând ”un singur Dumnezeu), de aceea este denumit astfel, deoarece ca și concept, nu poate fi extins sau partajat, pentru că astfel s-ar combate însăși ideea pe care o susține. Dumnezeu Tatăl este unic, iar Dumnezeu păstrează ce este al Lui.

Apocalipsa 3:12

Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

Dacă Isus Christos arată atât de clar că doar Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat și că acest Tată este și Dumnezeul său, atunci toată teologia trinitară este un haos total, bazat nu pe Biblia autentică, ci pe ce răstălmăcirile și falsificările gnosticismului.

Din păcate, gnosticii au folosit filosofia greacă păgână pentru a căuta existența lui Dumnezeu. Și această filozofie era înrădăcinată în numerologia și matematica superstițioasă a lumii antice și nu în revelația divină. Cel Atotputernic nu poate fi închis într-un triunghi ... Dumnezeu este unul, și nu unul, dar și trei.

Într-o lucrarea de teologie baptistă aflăm:

”....teologia secolelor al II-lea și al III-lea - ca mare și final produs al spiritului elen. „Biserica credincioșilor nu se va asemăna cu bisericile apostolice până când nu se va îndepărta de această mare realizare a spiritului elen și nu se va întoarce la creația duhului lui Dumnezeu care era în apostoli ...

Biserica s-a abătut în mod conștient de la învățătura apostolilor în dogma Treimii. A făcut ceea ce Sfântul Ioan a avertizat cu o intenție atât de serioasă: Cine se rătăcește și nu rămâne în învățătura lui Hristos, niciunul nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, are și pe Tatăl și pe Fiul.” (Ioan II. v. 9.)

„Numai în compania apostolilor avem companie cu Tatăl și cu Fiul (Ioan I. 1:3). Căci apostolii au fost proclamatorii și interpreții Evangheliei numiți de Domnul. Nimeni nu are dreptul să stabilească alte doctrine de credință, în afară de cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea. Nimeni nu este autorizat să-i dea lui Dumnezeu un nume pe care El nu l-a declarat. Și El nu s-a numit niciodată Trinitate.” (TEOLOGIE POPULARĂ - András Udvarnoki - Publicat de: COMITETUL DE LITERATURĂ AL ASOCIAȚIEI BISERICILOR BAPTISTE MAGARE - BUDAPESTA, 1921. Sfânta Treime)

András Udvarnoki (1865-1945), a fost pastor baptist din Ungaria, și deși a respins dogma Treimii, a căzut în extrema triteismului.

În creștinătate există patru curente importante de gândire despre Dumnezeu

1. Patertheismul, credința că doar Tatăl este Dumnezeu

2. Trinitarismul, credința că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt deoființă, adică compun aceeași ființă. De aceea în unele icoane vechi din cultura populară sau biserici (cum ar fi biserica de lemn din satul Năsal, com Țaga, jud Cluj), ”Dumnezeu” este închipuit și pictat cu un singur cap, dar cu patru ochi, trei nasuri și guri, trei bărbii, două mâini, și patru picioare. Teologii trinitariști neagă această viziune populară și o consideră de neexplicat, o taină.

3. Triteismul, credința că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt nu un singur Dumnezeu deoființă, ci trei ființe Dumnezei distincți (separați). Doctrina este mai degrabă un ”triou”, decât doctrina de ”trei în unul”. Ei nu se numesc triteiști, aceasta fiind o poreclă dată de adversari, deoarece ei nu cred în sintagma de ”trei în unul” și nu folosesc expresia ”Sfânta Treime”. Este posibil ca această doctrină să fi evoluat dintr-o doctrina premergătoare arianismului, fiind susținută și de arieni, căci ea se regăsește și este combătută în secolele  3-7, fiind revigorată de EG White și mormonul Joseph Smith, iar în România de Alin Ișfa un fost diacon la Martorii lui Iehova, care s-a retras din cult (vezi pagina web caleacrestina).

4. Patripasianismul (numit și ”modalism”), credința că Tatăl și Fiul sunt aceeași ființă (deoființă), în sensul că Dumnezeu Tatăl a venit în lume și a suferit pe cruce, acesta fiind personal în Isus Christos. Acești creștini cred că Isus din Nazaret este identic cu Dumnezeu Tatăl, care pe pământ și-a zis Fiul lui Dumnezeu, iar după înălțare a fost cunoscut ca Duhul Sfânt. Ei nu cred că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ar fi o treime a deoființei, nici că ei sunt separați, ci că aceste denumiri le poartă același Dumnezeu, care a venit în lume și suferit pe cruce. Azi li se spune branhamiști și swedenborgiști. 

În imagine icoana de la Năsal. 

Pentru mai multe informații vezi o  noua traducere a Bibliei:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

Locația numelui lui Dumnezeu în Cartea Profetului Hagai

Să spui că numele lui Dumnezeu este Dumnezeu sau Domnul este pur și simplu un neadevăr, la fel ca zicala că Dumnezeu are mai multe nume... vezi Matei 6:9.


FIECARE BIBLIE AR TREBUI SĂ CONȚINĂ NUMELE LUI DUMNEZEU, MĂCAR ÎN VARIANTA EBRAICĂ, CUM ERA ÎN SEPTUAGINTA.

Cartea Profetului Hagai

Bazat pe textul ebraic, versiunea Masoretică

Capitolul 1


1 În al doilea an al regelui Darius, în luna a șasea, în prima zi a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, zicând:

2 „Așa vorbește Iehova al Oștirilor, zicând: Poporul acesta zice: Nu a venit vremea, vremea când să se rezidească Casa lui Iehova.”

3 Atunci a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

4 „Este vremea să locuiți în casele voastre căptuşite cu ornamente, în timp ce Casa aceasta este în ruină?

5 Acum, deci, așa vorbește lehova al Oștirilor:
Luați în considerare căile voastre.

6 Ați semănat mult și ați adunat puțin, mâncaţi, dar nu aveţi destul, beți, dar nu vă săturați de băutură, vă îmbrăcați, dar nu este nimeni încălzit; şi cel care câștigă salariu, câștigă un salariu ca pentru o geantă cu găuri.

7 Așa vorbește lehova al Oștirilor: Luați în considerare căile voastre.

8 Suiţi-vă la un ţinut muntos, aduceţi lemne și zidiţi Casa; și Eu voi avea plăcere în ea și voi fi slăvit, zice lehova.

9 Ați privit la mult și iată că s-a ajuns la puțin; și când l-ați adus acasă, am suflat peste el. De ce? - zice Iehova al Oștirilor. Din cauza Casei Mele, care este în ruină, în timp ce voi alergaţi fiecare pentru casa lui.

10 De aceea, cerul s-a oprit asupra voastră, încât nu este rouă, și pământul și-a ținut înapoi roadele.

11 Pentru că Eu am chemat secetă asupra pământului, asupra munților, asupra grâului, asupra vinului și asupra uleiului și asupra celor pe care le produce pământul și asupra oamenilor și asupra vitelor și peste toată munca mâinilor.”

12 Atunci Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, cu toată rămășița poporului, au ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul lor și de cuvintele profetului Hagai, pentru că lehova, Dumnezeul lor îl trimisese; şi poporul s-a temut în prezenţa lui Iehova.

13 Atunci Hagai, solul lui Iehova, în solia lui Iehova, a spus poporului: „Eu sunt cu voi, zice Iehova.”

14 Aşa a stârnit Iehova duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Iehoţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului; și au venit și au lucrat în Casa lui Iehova al Oștirilor, Dumnezeul lor,

15. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al regelui Darius.

Capitolul 2

 

1 În luna a șaptea, în ziua a douăzeci și unu a lunii, a venit Cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

2 „Vorbește acum lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și lui Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, și rămășiței poporului, zicând:

3 Cine a rămas dintre voi care a văzut Casa aceasta în slava ei de odinioară? Şi cum o vedeţi acum? Nu este ca un nimic în ochii voştri?

4 Dar acum, întărește-te, Zorobabel, zice Iehova; și întărește-te, Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot; şi fiţi tari, voi toţi poporul ţării, zice Iehova, şi lucraţi; căci Eu sunt cu voi, zice Iehova al Oştirilor.

5 Am întărit cuvântul pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și duhul Meu rămâne printre voi; nu vă temeți.

6 Căci așa vorbește Iehova al Oștirilor: „Încă o dată, peste puțin timp și voi zgudui cerurile, pământul, marea și uscatul;

7 Şi voi zgudui toate neamurile și vor veni cele mai alese dintre toate neamurile și voi umple Casa aceasta de slavă, zice Iehova al Oștirilor.

8 Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice lehova al Oștirilor.

9 Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a fostei Case, zice lehova al Oștirilor; și în locul acesta voi da pace, zice lehova al Oștirilor.”

10 În ziua a douăzeci și patru a lunii a noua, în al doilea an al lui Darius, a venit cuvântul lui Iehova prin profetul Hagai, zicând:

11 „Așa vorbește lehova al Oștirilor: Întreabă acum preoții Legii, spunând:

12 Dacă cineva poartă carne sfințită în poala hainei sale și el atinge cu marginea ei pâine, sau mâncare fiartă, sau vin, sau ulei sau orice fel de mâncare, va deveni sfânt?” Și preoții au răspuns și au zis: „Nu.”

13 Atunci Hagai a zis: „Dacă cineva care este necurat de la un cadavru atinge vreuna din acestea, va fi necurat?” Și preoții au răspuns și au zis: „Va fi necurat”.

14 Atunci Hagai a răspuns și a zis: „Așa este poporul acesta și așa este neamul acesta înaintea Mea, zice lehova; și așa este orice lucrare a mâinilor lor; iar ceea ce ei oferă acolo este necurat.

15 Și acum, vă rog, luați în considerare cu grijă de astăzi și înainte - înainte ca o piatră să fie pusă pe piatră în Casa lui Iehova,

16 În tot acest timp, când cineva a ajuns la o grămadă de douăzeci de măsuri, erau doar zece; când cineva venea la teascul de vin pentru a scoate cincizeci de măsuri de presare, erau doar douăzeci;

17 V-am lovit cu rugină, cu mucegai și cu grindină în toată lucrarea mâinilor voastre; dar nu v-ați întors la Mine, zice lehova.

18 Luați în considerare, vă rog, din această zi și înainte, din a douăzecea zi a lunii a noua, chiar din ziua în care a fost pusă temelia Casei lui Iehova, luați în considerare;

19 Mai este încă sămânța în hambar? Şi nici vița, smochinul, rodia și pomul de măslin nu a dat.  De astăzi însă, vă voi binecuvânta.”

20 Și cuvântul lui Iehova a venit a doua oară către Hagai, în ziua a douăzeci și patru a lunii, și a zis:

21 „Vorbeşte lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, și spune: „Voi zgudui cerurile și pământul;

22 Şi voi doborî tronul regatelor și voi nimici puterea regatelor neamurilor; și voi doborî carele și pe cei care călăresc în ele; și caii și călăreții lor vor coborî fiecare prin sabia fratelui său.

23 În ziua aceea, zice lehova al Oștirilor, te voi lua, Zorobabel, robul Meu, fiul lui Șealtiel, zice lehova, și te voi face ca un sigiliu; căci te-am ales pe tine, zice lehova al Oștirilor.”

Pentru mai multe informații vezi o  noua traducere a Bibliei:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

 

De câte ori apare, numele lui D-zeu, Iehova, în cărţile din Vechiul Testament?

Singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, are un nume unic, iar acest nume este יהוה (cea mai populară și apropiată formă de redare fiind Iehova în limba română). Acest nume unic apare în Vechiul Testament de aproape 7000 de ori, inclusiv în prima traducere în limba greacă, numită Septuaginta, după cum aflăm din scrierea lui Clement din Alexandria (sec II-III), cartea Stromata, și Ieronim (sec IV-V), în prefața traducerii sale, numită Vulgata. Clement menționează că numele acesta era numele lui Dumnezeu ”atât la evrei cât și la greci”. Din anumite citate ale rabinilor evrei din secolele I-II, existente în Talmud, aflăm că acest nume exista și în Evanghelii și alte cărți ale creștinilor, foarte probabil în varianta în care exista în copiile Septuagintei, adică în cele patru litere ebraice vechi, pe care grecii le numeau ”Tetragrama” (înseamnă ”cele patru litere”).

Iată o listă cu numelui lui Dumnezeu, Iehova, în cărţile din Vechiului Testament

Geneza: 165

Exodul: 398

Leviticul: 311

Numeri: 396

Deuteronom: 550

Iosua: 224

Judecatori: 175

Ruth: 18

1Samuel: 320

2Samuel: 153

1Regi: 257

2Regi: 277

1Cronici: 175

2Cronici: 384

Ezra: 37

Neemia: 17

Estera: 0

Iov: 32

Psalmi: 695

Proverbe: 87

Eclesiastul: 0

Cântarea Cântărilor: 0

Isaia: 450

Ieremia: 726

Plângerile lui Ieremia: 32

Ezechiel: 434

Daniel: 8

Osea: 46

Ioel: 33

Amos: 81

Obadia: 7

Iona: 26

Mica: 40

Naum: 13

Habacuc: 13

Ţefania: 34

Hagai: 35

Zaharia: 133

Maleahi: 46

În următoarele articole voi prezenta locația (versetul) numelui lui Dumnezeu, în fiecare carte din Vechiul Testament, acolo unde există.
-----

Pentru mai multe informații vezi o  noua traducere a Bibliei:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii sau în e.mail la debuzaprojects@yahoo.com

MODIFICAREA FORMEI TEXTULUI DIN 1IOAN 5:7,20

 CARE SUNT PROBLEMELE?

Printre unii cercetători și traducători ai Bibliei a existat de multă vreme o suspiciune cu privire la textul din 1 Ioan 5:7,20, din cauza ambiguității formulării acestuia. Această carte biblică conține faimoasa locuțiune Ioanină (numită Comma Johanneum în latină), dezbătută de mult timp, care s-a dovedit a fi un text procesat.

Locuțiunea ioanină (în latină:) este o frază interpolată (adăugată) în versetele 5:7–8 din Prima Epistolă a lui Ioan și a fost adăugată în a treia ediție a lui Erasmus, Textus Receptus. Erasmus s-a confruntat cu o presiune intensă din partea Bisericii Catolice și a altor susținători și apărători ai doctrinei Trinității, însă el a cerut dovezi (măcar un manuscris grec) deoarece el nu a găsit nici o mențiune a acestei fraze în manuscrisele grecești pe care le-a consultat. Și atunci, la ordinul papei de la Roma, a fost făcut unul la comandă ...

Nici un manuscris grecesc anterior acestui manuscris făcut la ordinul papei, nu conține această frază, chiar și cel mai vechi manuscris Vulgata - Codex Fuldensis realizat între 541 și 546 omite fraza.

Există o părere aproape unanimă a experților în textul Bibliei că locuțiunea ioanină nu a existat în textul original al epistolei întâi a lui Ioan.

Atât în Biblia Cornilescu cât și în Biblia Ortodoxă, textul adăugat este pus între paranteze:

Biblia Cornilescu la 1Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.

Biblia Ortodoxă la 1Ioan 5:7 (Caci trei sint cari marturisesc in cer: Tatal, Cuvintul si Duhul Sfint, si acesti trei una sint.)

8 Si trei sint cari marturisesc (pe pamint): Duhul, apa si singele, si acesti trei sint una in marturisirea lor.

Care este situația cu 1 Ioan 5:20?

Biblia KJV (engleză)

1 Ioan 5:20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere, ca să-L cunoaștem pe Cel adevărat, și suntem în Cel adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

Biblia Standard în engleză

1 Ioan 5:20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaştem pe Cel adevărat; iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, surpriza vine și din Biblia Vulgata, care formulează altfel expresia.

Latin Biblia Vulgata - Codex Fuldensis (541 și 546) 

1 Ioan 5:20 et scimus quoniam Filius Dei venit et dedit nobis sensum ut cognoscamus verum Deum et simus in vero Filio eius hic est verus Deus et vita aeterna.

Traducerea din latina a versetului:

Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu cel adevărat și să fim în Fiul Său cel adevărat. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Noul Testament Traducerea Fidelă *2007 (de baptistul Viorel Ratiu, Romania)

1 Ioan 5:20 NTTF Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat minte ca să cunoască pe Cel Adevărat; şi suntem în Cel Adevărat prin Fiul Său Iesus Christos. Acesta este Dumnezeu Adevărat și viața cea eternă.

1 Ioan 5:7 - acest verset nu apare în niciun manuscris grecesc al NT anterior celui dat de papă lui Erasmus. Chiar și Cornilescu îl pune între paranteză, considerându-l nesigur. ”Apare în TR pentru că aceasta a fost voia papei (nu a lui Dumnezeu).” Viorel Rațiu, Arad, România, 2015În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, este Dumnezeu adevărat și viața veșnică. Nu există un alt dumnezeu alături de Tatăl. Textul nu poate contrazice cele spuse în Ioan 17:3. Apostolul Ioan nu avea nici un motiv să-l contrazică pe Domnul Isus.

Din cauza aceasta este evident că și acest text a fost prelucrat.

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

Pentru mai multe informații vezi o nouă traducere a Bibliei:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

https://bnd2023.blogspot.com/

UN ECOU DIN ISTORIE: BIBLIA PATRIPASISTĂ

BIBLIA PATRIPASISTĂ - TEXTUL ARBITRAR AL PATRIPASIENILOR




Patripasionismul (pe scurt patripasismul) este o poreclă peiorativă și înseamnă „Tată-suferitor” (cel ce crede că Dumnezeu Tatăl a suferit pe cuce). Patripasionismul este opinia că Isus este manifestarea lui Dumnezeu Tatăl în formă umană, adică de la nașterea sa până la moartea sa pe cruce, Tatăl a apărut pe pământ ca om, numindu-se Isus. Aceasta era ceea ce patripasiștii numeau „deoființă”, cu sensul de „aceeași ființă” (în opinia lor eretică crezând că Dumnezeu Tatăl și Isus sunt aceeași ființă). A fost cea mai numeroasă sectă din secolele II-IV.




După ce doctrina „deoființei” a fost respinsă la Conciliul de la Antiohia din 267, conciliul a încercat să contracareze textul Bibliei patripasiste prin „readucerea” textului în ceea ce credeau a fi forma originală, deoarece aceștia își introduseseră în mod arbitrar teza în Biblia lor. Din aceasta se poate concluziona că primul codex biblic a fost creat de patripasiști. Până atunci, textul cărților Bibliei fusese distribuit individual sau în grupuri mai mici, care nu au avut un așa impact, ca o carte cu mai multe cărți în ea, de fapt la acea vreme o minibibliotecă ambulantă.




Un exemplu în acest sens este versiunea patripasistă a Apocalipsei 1.1:Descoperirea lui Isus Hristos, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan




Din păcate, nu se știe ce s-a întâmplat cu textul Sinodului de la Antiohia, care probabil a fost folosit în mișcarea „ariană”.




În Evul Mediu, un Papă a vrut să reînvie Biblia patripasistă, dar moartea sa l-a împiedicat. Întrucât cardinalii Papei nu au privit-o cu ochi buni, proiectul Bibliei patripasiste moderne a încetat.

Întrebare de lămurire a diferenţei de la 1Timotei 3:16 

Există manuscrise vechi și Biblii în care acest verset apare "Cel ce a fost arătat în trup" şi există manuscrise vechi și Biblii în care apare "Dumnezeu S-a arătat în trup". Care manuscrise și Biblii sunt corecte aici? 

1Timotei 3:16. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă." (Biblia Cornilescu)

1Timotei 3:16 Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. (Biblia Ortodoxă)

În Noul Testament se spune clar că Dumnezeu nu a fost văzut niciodată de oameni și oamenii nici nu-l pot vedea conform cu adevărul rostit de apostolul Pavel în 1Timotei 6.16. Prin urmare textul din Biblia Ortodoxă vine din Biblia Patripasiana din sec 2-4, care credeau că Dumnezeu Tatăl s-a arătat lumii sub numele de Isus.

Anunț

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

(sau e.mail la debuzaprojects@yahoo.com)

Vă invit să citiți o  nouă traducere a Bibliei:

BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

 https://bnd2023.blogspot.com/

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!” (Moartea lui Cirus Persanul)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!”

Moartea unui rege menționat în Biblie

Cirus cel Mare, regele Persiei, este menționat în Biblie, alături de unchiul său, Darius, ultimul rege al Mediei (fratele mamei lui Cirus).

Cirus a creat un vast imperiu, a fost un bun strateg și viclean, de trei ori mai înțelept decât oamenii timpului său. Garda sa personală era formată din 10.000 dintre cei mai bravi soldați khazari.

În fruntea vastei sale armate, a invadat în cele din urmă Massagetia, condus de regina Tomiris.

Înainte de bătălia decisivă, regina a fost întrebată: Cum putem învinge o armată atât de mare? Iar ea a răspuns: „Tăieți capul șarpelui și el va muri.”

Strategia ei era ca cei mai buni soldați să facă o breșă în armata inamică și să-l omoare pe rege. Ceea ce au și făcut, dar cu pierderi foarte mari. Fiul său s-a întors cu o altă armată și a recuperat trupul regelui Cirus.




Cirus în Biblie

Cirus, rege al Persiei, fondator al dinastiei ahemenide

Cirus a fost un rege persan, fondator al dinastiei ahemenide. A domnit între 559 și 529 î.Hr. Mormântul său de la Pasargadae poartă și inscripția: „Eu sunt Cirus, regele, un ahemenid”. Biblia ebraică îl menționează ca Koresh, numele său persan era Kuru, iar grecii îl numeau Cirus.




Sursa: Cirus, Lexiconul Biblic Creștin, Manual - Arcanum

Mandane din Media - Wikipedia

"Mandane (greacă: Μανδάνη, Mandánē) a fost o prințesă mediană și, mai târziu, regina consoartă a regelui persan Cambyses I și mama lui Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Achemenid. Numele provine probabil din iranianul vechi *Mandanā-, care înseamnă „încântător, vesel”.

Mandane a fost fiica lui Astyages, dar numele mamei sale nu este menționat. Se spune că Astyages s-a căsătorit cu Aryenis în 585 î.Hr., dar este puțin probabil ca Aryenis să fi fost mama lui Mandane. Este posibil să fi fost fiica unei foste soții a lui Astyages. Potrivit istoricului grec Herodot, Astyages a avut un vis în care fiica sa stătea în fața lui și, dintr-o dată, o viță de vie a început să crească din spatele ei, întinzându-și cârceii pentru a acoperi toată Asia. El i-a chemat pe magi și pe preoți să interpreteze visul, iar aceștia i-au explicat că vița-de-vie îl reprezenta pe nepotul său, fiul lui Mandane, care avea să-i ia locul pe tron ​​și să domnească peste întreaga Asie. În 577 î.Hr., când Mandane a ajuns la vârsta căsătoriei, Astiages a dat-o în căsătorie lui Cambyses I, un persan cu strămoși nobili, blând și cu o poziție inferioară mezilor. Prin urmare, nu credea că Cambyses I ar reprezenta o amenințare pentru regatul său. Căsătoria lui Mandane cu Cambyses a fost încurajată de Astiages pentru a întări legăturile dintre mezi și perși.

Mandane a născut un fiu pe nume Cirus, pe care Astiages a ordonat să fie executat de Harpagus. Cu toate acestea, Harpagus l-a predat pe copil unui păstor și l-a mințit pe Astiages, spunând că Cirus fusese ucis. Când Cirus a crescut, bunicul său, Astiages, a descoperit că era în viață și i-a permis să se întoarcă la părinții săi în Persia. Xenofon îl menționează și pe Mandane în lucrarea sa, Cyropaedia. Conform poveștii sale, Mandane și fiul ei au călătorit la curtea lui Astyages, unde adolescentul Cirus și-a surprins bunicul, care a decis să-l țină la curte. Mandane, însă, s-a întors la soțul ei, Cambyses I, în Persia. După câțiva ani, Cirus i-a cerut lui Astyages să-l lase să se întoarcă în Persia, dar la ceva timp după plecarea sa din Ecbatana, a început Revolta Persană. Visele lui Astyages și interpretarea lor au devenit realitate când Cirus a condus revolta care a dus la răsturnarea lui Astyages de pe tron, căderea regatului med și ascensiunea Imperiului Achemenid."

Această versiune a fost preluată de Herodot de la babilonieni, dar Xenofon o pune la îndoială, spunând că regele babilonian a răspândit calomnii prin intermediul trimișilor săi despre originea lui Cirus, căruia i s-a opus și a stârnit totul împotriva lui.

Influența rabinilor evrei elenistici

Influența elenismului în cercurile evreiești și creștine
Elenismul în iudaism și creștinism

Unii rabini evrei eleniști din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al I-lea d.Hr. au susținut o teologie foarte asemănătoare cu cea a lumii politeiste, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, în Egipt, unde au fondat o școală a acestei teologii. Rabinul Ben Sira a spus că se închina Arhanghelului Mihail pentru că acesta era conducătorul (prințul) invizibil al lui Israel, probabil referindu-se și presupunând că Iosua s-a închinat unui înger special în timpul cuceririi Canaanului (Iosua 5:14). Prin urmare, rabinul Filon îl numește pe Mihail un „al doilea zeu” (deuteros theos), după Dumnezeu Creatorul. Criticii istorici susțin că creștinii care au citit cărțile acestor rabini eleniști au adoptat aceste „erezii”, adică au crezut că Hristos putea fi numit „dumnezeu” și merita închinarea cuvenită unui „dumnezeu”. Prin urmare, pentru a face această idee biblică, în secolul al II-lea, gnosticii au rescris sintagma „și Fiul era Cuvântul” din Ioan 1:1 în „și Cuvântul era Dumnezeu”, iar această interpretare a orientării rabinico-elenistice a supraviețuit până în zilele noastre prin această mică, dar semnificativă modificare textuală (ceea ce academicienii numesc „interpolare stilistică”).




Treptat, această cristologie a subordonării – care este evidentă din primii apologeți (de exemplu, Iustin Martirul), discursul (Oratio) împăratului Constantin la Conciliul dela Niceea 325 și o scrisoare importantă a lui Eusebiu – a fost înlocuită de o cristologie care a mers paralel cu ea, proclamând deofiița (dumnezeirea lui Hristos) într-o formă modalistă (vezi controversa patripasiană), dar care a fost condamnată de Conciliul de la Antiohia din 267. În cele din urmă, în 325, s-a ajuns la un compromis la Niceea (întrucât patripasienii erau mai numeroși) și cuvântul „deoființă”, care fusese anterior contestat (respins) la Conciliul de la Antiohia, a fost inclus în crez. Falsificarea textului din Ioan 1:1c din „și Fiul era Cuvântul” în „și Cuvântul era Dumnezeu” a cauzat multă confuzie în creștinism. Și din cauza textului falsificat, anumite versete biblice nu au fost înțelese corect, cum ar fi Ioan 20:28. Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Expresia „Domnul meu și Dumnezeul meu” din Ioan 20:28 este incompletă în sine, așa că contextul trebuie considerat în ansamblu. Pentru a nu greși în interpretare, cum ar trebui să înțelegem exclamația apostolului Toma, ce a vrut să spună?

1. Ca predicat? - „Domnul meu și Dumnezeul meu a înviat cu adevărat din morți!”

2. Ca afirmație? - „Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, care ai înviat din morți!”

3. Sau ca o exclamație de uimire? - „Domnul meu și Dumnezeul meu (adică Dumnezeu Tatăl), Tu L-ai înviat cu adevărat din morți!” Adică, apostolul Toma nu se referea deloc la Isus, ci la Dumnezeu Tatăl, deci cuvântul în cauză, cuvântul găsit în Ioan 20:28, se referă strict la Dumnezeu Tatăl, nu cum spun unii strict la Isus, sau cum spun unii la Tatăl în prima parte și la Fiul în a doua parte...

Exclamația de uimire este cea corectă, datorită contextului exclusiv din Ioan 17:1-3, în care era prezent și apostolul Toma. Să nu uităm că el era un necredincios în ceea ce privește învierea, așa că textul nerostit din mintea lui vorbește despre înviere, și nu despre altceva, așa cum înțeleg unii din păcate. Necredința lui s-a transformat într-o exclamație de uimire față de Tatăl care face astfel de minuni. Apostolul Toma nu a putut să-L contrazică pe Cel Înviat care i-a fost mentor:

Ioan 17:1-3

Acestea a spus Isus. Apoi, ridicându-Și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească,

precum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Câte persoane se potrivesc în sintagma „Pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”? Una sau două? Tatăl sau Fiul?

Recenzie istorică, Husiții: precursori ai Reformei

17 octombrie 2022

Credințele husiților cehi, slovaci, sârbi și maghiari

În raportul său scris, inchizitorul franciscan catolic Jakab Marchiai a rezumat principalele credințe ale husiților maghiari în 67 de puncte, a căror persecuție o considera principala sa sarcină.

După cum a scris el: „Acestea sunt principiile pe care le-am găsit și le-am distrus cu ajutorul Domnului în țara Ungariei, Secuilor și Ardealului:

1. Că toată lumea trebuie să primească împărtășania sub ambele feluri [adică cele două feluri de împărtășanie cu pâine și vin].

7. Că Fecioara Maria și ceilalți sfinți nu ne pot ajuta, doar Dumnezeu însuși.

12. Că nu trebuie să venerăm imagini, pentru că există un diavol în ele care batjocorește omul, pentru că dacă un măgar este împins în foc, îl va evita, dar un crucifix pe un buștean arde.

13. Că nu trebuie să înfățișăm nici crucifixul, nici crucea.

14. Că nu este necesar să facem semnul crucii.

15. Că nu trebuie să venerăm relicve, pentru că au fost inventate din lăcomie.

21. Că uleiul sfințit, ultimele ritualuri și apa sfințită sunt lipsite de valoare.

22. Că fontul baptismal (baptistierul) este o invenție omenească, deoarece Hristos

a fost botezat în râu.

27. Că ofrandele pentru morți nu sunt de niciun folos.

28. Că Fecioara Maria, frumos pictată, este ca o curvă.

29. Că nu există purgatoriu.

32. Că Papa este pictat în timp ce slujește liturghia, iar diavolul îi slujește, iar demonii îl înconjoară.

33. Că nu este nevoie să ne temem sau să ne gândim la excomunicare, pentru că, în timp ce un om blestemă, Dumnezeu îl binecuvântează.

34. Că un episcop se poate căsători cu o fecioară, iar monahismul și canonicatul sunt invenția diavolului.

38. Că marii preoți care blestemă poporul lui Dumnezeu sunt membri ai diavolului și ai anticristului.

40. Că mândru vicar al lui Hristos (adică papa) nu este vrednic să fie tutorele nici măcar al unui copil.

61. Că legea lui Hristos este suficientă pentru mântuire, iar legile sunt inventate de oameni din afară.

62. Că închinătorii la chipuri sunt idolatri.”

Doctrinele husite erau foarte răspândite în toate cele trei țări maghiare, și anume Ungaria, Secuimea și Transilvania, unde au jucat un rol în declanșarea răscoalei din 1437 și a răscoalei din 1514 condusă de Gheorghe Dozsa. Pentru a combate mișcarea husită, în 1436, Papa, cu acordul Conciliului de la Basel și al împăratului Sigismund, l-a trimis în Ungaria pe franciscanul observant Jakab Marchiai ca inchizitor, care, conform propriei sale declarații, a convertit 25 de mii de husiți la credința catolică „cu cuvinte frumoase”.




Această poveste cu „cuvinte frumoase” ar fi putut fi un compromis din partea husiților, prin care au încercat să-i convingă pe husiți să renunțe la credința lor prin diverse metode, inclusiv amenințări, închisoare, confiscarea proprietăților, arderea pe rug... sau luarea de mită.




Mulți husiți cehi și maghiari au fost grațiați, iar regele Matia a recrutat o armată dintre ei.




Armata Neagră

De pe Wikipedia, enciclopedia liberă

Detalii

„Tânărul rege a început să curețe Munții cu mare vigoare. A trebuit să experimenteze că nu-și putea atinge scopul doar cu forță militară. Trupele mercenare cehe, în mare parte independente, retrăgându-se în castelele și fortărețele improvizate, au rezistat în mare parte cu succes atacurilor, iar în bătălii mai mici au învins în mod repetat armatele regale și județene trimise împotriva lor.[10] Ján Jiskra a căutat, de asemenea, sprijin străin pentru cauza lor împotriva regelui maghiar. Matthias a încercat apoi să-i câștige pe liderii mercenari mai mici unul câte unul, în principal cu bani, cumpărându-le practic castelele de la ei - și dându-le imediat domnilor loiali, cum ar fi castelele Berzevice, Tapolcsány și Késmárk, printre multe altele.[11] Dintre mercenarii rămași fără castele, i-a acceptat pe cei mai buni în propriul serviciu, iar aceștia luau loialitatea față de rege foarte în serios, cu condiția să-și primească plata în mod corespunzător. Erau dispuși, în conformitate cu spiritul european general al vremii, să lupte cu înverșunare chiar și împotriva propriilor compatrioți. Cotitura decisivă Momentul decisiv a venit atunci când Ján Jiskra i-a jurat credință lui Matthias: a renunțat la castelele sale din Munții Apusului și a primit în schimb castelele Lippa și Solymos din sudul țării, cu moșii și trupe uriașe, și a promis serviciu perpetuu împotriva turcilor.[12][13] În anul următor, a participat la campania Jajce, iar mai târziu, în ultimii ani ai vieții sale, a luptat de partea lui Matthias împotriva regelui ceh. După moartea sa, majoritatea soldaților săi s-au alăturat lui Matthias: aceștia au format nucleul armatei mercenare permanente a lui Matthias.[10]"

După moartea regelui Matthias, Armata Neagră s-a revoltat, iar în războiul ce a urmat a fost învinsă.

O soartă similară a avut-o și armata lui György Dózsa. Cu toate acestea, doctrinele husite au supraviețuit și s-au extins ulterior în Marea Reformă condusă de Martin Luther.

Note

Husiții maghiari din Banatul sârbesc (lângă Újvidék) au fost primii care au tradus Biblia în maghiară. O parte din ei emigrează în Muntenia și apoi în Moldova, de unde fac misioneriat în Ardeal și sunt raportați peiorativ regelui ca ”oile râioase din Moldova”. O altă parte dintre husiții din Cehia emigrează în Germania și Țările de Jos, unde vor fi cunoscuți ca ”anabaptiști”.

De ce este „non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune?

„Non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune


Binecuvântări, pace.


Sondajul privind Starea Teologiei 2020 constată că „non-trinitarismul” sau „arianismul” este din nou în ascensiune.

Un nou sondaj realizat de Ligonier Ministries, „Starea Teologiei” (2020), a dezvăluit multe lucruri interesante. Dar o constatare care a ieșit în evidență și a ajuns pe prima pagină a ziarelor a fost ceea ce cred majoritatea creștinilor moderni despre Domnul și Mântuitorul nostru, Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu. De exemplu, aproape 70% dintre catolici cred că „Isus este prima și cea mai mare ființă creată de Dumnezeu”, în timp ce 57% dintre catolici cred că „Isus a fost un mare învățător, dar nu Dumnezeu”. Unii episcopi contestă acest sondaj și avertizează asupra unei erezii antice pe care aceste afirmații o reflectă (așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism”). Probabil că aceeași proporție se găsește și în alte confesiuni - necatolice. Cum este posibil să existe o prăpastie atât de mare între ceea ce cred credincioșii obișnuiți și ceea ce cred oficialii bisericii? Cine are dreptate?

Cred că Trinitatea se bazează pe mai multe versete biblice traduse greșit. Isaia 9:6 din LXX are „Înger” (care, în viziunea vremii, însemna un Mesager ceresc, în acest caz Fiul-unic născut al Celui Preaînalt). Desigur, aceasta este o redare dinamică a textului. Să ne uităm la termenii ebraici:

pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom.

Savantul Wilhelm Gesenius traduce termenul ebraic „el gibbor” ca „erou (gibbor) puternic (el)”. Martin Luther, faimosul reformator, îl redă astfel (fără Dumnezeu):

Isaiah 9:6 Lutherbibel 1912 Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, und die Herrschaft ist auf seiner Schulter; er heißt Wunderbar, Rat, Held (Hős), Ewig-Vater Friedefürst;

Chiar și versiunea modernizată nu conține cuvântul Dumnezeu (Gott)

Modernisiert Text Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, welches HERRSChaft ist auf seiner Schulter; und er heißt Wunderbar, Rat, Kraft (Erős), Held (Hős), Ewig-Vater, Friedefürst,

Isaia 9:6 Lutherbibel Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Erou, Părinte al veșniciilor, Prinț al păcii.

Lutherbibel, Text modernizat Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Puternic, Erou, Părintele veșniciilor, Prinț al păcii,

Matei 28:19 se citea „în numele Meu (al lui Isus)”. Textul incert este deja indicat de două puncte în Codex Sinaiticus.

Care este traducerea corectă a lui Ioan 1:1?

Potrivit unui traducător medieval german al Bibliei, lipsește o literă din textul original al lui Ioan 1:1. Care este această literă?

Se știe de mult timp că anumite cuvinte au fost prescurtate de primii creștini, iar aceste cuvinte sunt numite de experți, ”Nomina Sacra”. Prin schimbarea unei litere a unui cuvânt prescurtat scris sub forma Nomina Sacra (fie din greșeală, fie intenționat), expresia capătă un sens complet diferit.

De exemplu, în textul din secolul al IV-lea numit Codex Sinaiticus, 2 Petru 1:1 conține cuvântul „kyrios” în forma Nomina Sacra:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Totuși, în textul din secolul al V-lea numit Codex Alexandrinus, cuvântul theos (dumnezeu) este deja prezent și a rezultat această versiune:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Deci este foarte posibil ca acest lucru să se fi întâmplat și în Ioan 1:1.

În textele biblice antice, cuvântul Υἱός (Huios – care înseamnă Fiu) este abreviat ca ΥΣ, care este forma „Nomina Sacra”. În mod similar, cuvântul θεός (Theos – care înseamnă „Dumnezeu”) este abreviat ca ΘΣ, în forma Nomina Sacra. Observați că ambele cuvinte se termină cu litera Σ și doar prima literă trebuie schimbată.

Dacă Ioan 1:1 a avut cuvântul ΥΣ (Fiu) la un moment dat în trecut, atunci iată ce spunea textul original:

Ioan 1:1 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și  era Fiul era Cuvântul.

Ei bine, cred că acesta este motivul pentru care așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism” se răspândește din nou, și nu doar datorită Martorilor lui Iehova.

TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki

Baptistul András Udvarnoki (pastor) a explicat acest lucru în lucrarea sa intitulată „Teologie populară” astfel:

„Această doctrină a fost creată prin aplicarea filosofiei grecești pentru a defini relația dintre Tatăl și Fiul. Ei au vrut să definească relația și să o stabilească formal pentru totdeauna. Totuși, acest lucru a întâmpinat dificultăți, deoarece este un lucru dificil în general.

Din acest lucru dificil a apărut teologia secolelor al II-lea și al III-lea - ca marele și finalul produs al spiritului elen.” Congregația credincioșilor nu se va asemăna cu congregațiile apostolice până când nu se va îndepărta de această mare realizare a spiritului elen și nu se va întoarce la creația spiritului lui Dumnezeu care era în apostoli...

În dogma Treimii, biserica s-a abătut în mod conștient de la învățătura apostolilor. A făcut ceea ce Sfântul Ioan a avertizat cu o intenție atât de serioasă: Cine se întoarce și nu rămâne în învățătura lui Hristos, acela nu are Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, atât Tatăl, cât și Fiul sunt ai lui.” (Ioan II:9)

Numai în compania apostolilor avem companie cu Tatăl și cu Fiul (Ioan I:1:3). Căci apostolii au fost proclamatorii și propovăduitorii Evangheliei numiți de Domnul. Nimeni nu are dreptul să stabilească alte doctrine decât cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea. Nimeni nu este autorizat să-I dea lui Dumnezeu un nume pe care El nu l-a declarat. Și El nu S-a numit niciodată Trinitate.” (TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki – Publicat de: COMITETUL DE LITERATURĂ AL CONGREGAȚIEI BAPTISTE MAGARE – BUDAPESTA, 1921. Sfânta Treime)

Redau aici textul și în limba maghiară, ca să nu spună cineva că nu l-am redat corect în limba română.

NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András

A baptista Udvarnoki András "Népszerű Teológia" című munkájában ezt eképpen magyarázta:

„Ez a tan a görög bölcselet alkalmazása által jött létre az Atya és Fiú közötti viszony meghatározása céljából. Meg akarták a viszonyt határozni és alakilag mindenkorra megállapítani. Ami azonban nehézségekbe ütközött, mert az egyáltalán nehéz dolog.

„Ebből a nehéz dologból keletkezett aztán a II. és III. század teológiája – mint a hellén szellem nagy és utolsó terméke.” A hívők gyülekezete mindaddig nem hasonlít az apostoli gyülekezetekhez, míg a hellén szellem e nagy eredményétől el nem fordul és az Isten szellemének létrehozatalához, mely az apostolokban volt, vissza nem tér…

A háromság dogmájában tudva tért el az egyház az apostolok tudományától. Azt tette, amitől János ap. oly komoly szándékkal intett: Aki félrelép és nem marad meg Krisztus tudománya mellett, Istene annak egynek sincs. Aki megmarad a Krisztus tudománya mellett, mind az Atya, mind a Fiú az övé”. (Ján. II. lev. 9. v.)

Csak az apostolok társaságában van társaságunk az Atyával és a Fiúval, (Ján.I.lev.1:3.) Mert az apostolok voltak az Úrtól kirendelt hirdetői és magyarázói az evangéliumnak. Senkinek sincs jogában más hittételeket felállítani, azonkívül melyeket az apostolok felállítottak s az apostolok nem ismernek háromságot. Senki sincs felhatalmazva Istennek olyan nevet adni, amilyent ő ki nem jelentett. Ő pedig soha nem nevezte magát háromságnak.” (NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András – Kiadja: A MAGYARORSZÁGI BAPTISTA GYÜLEKEZETEK SZÖVETSÉGÉNEK IRODALMI BIZOTTSÁGA – BUDAPEST, 1921. Szentháromság)

Despre pastorul acesta puteți citi aici o scurtă biografie:

Istorie Baptistă: András Udvarnoki 1865 – 1945 din Szada

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2024/08/andras-udvarnoki-1865-1945-din-szada.html