MODIFICAREA FORMEI TEXTULUI DIN 1IOAN 5:7,20

 CARE SUNT PROBLEMELE?

Printre unii cercetători și traducători ai Bibliei a existat de multă vreme o suspiciune cu privire la textul din 1 Ioan 5:7,20, din cauza ambiguității formulării acestuia. Această carte biblică conține faimoasa locuțiune Ioanină (numită Comma Johanneum în latină), dezbătută de mult timp, care s-a dovedit a fi un text procesat.

Locuțiunea ioanină (în latină:) este o frază interpolată (adăugată) în versetele 5:7–8 din Prima Epistolă a lui Ioan și a fost adăugată în a treia ediție a lui Erasmus, Textus Receptus. Erasmus s-a confruntat cu o presiune intensă din partea Bisericii Catolice și a altor susținători și apărători ai doctrinei Trinității, însă el a cerut dovezi (măcar un manuscris grec) deoarece el nu a găsit nici o mențiune a acestei fraze în manuscrisele grecești pe care le-a consultat. Și atunci, la ordinul papei de la Roma, a fost făcut unul la comandă ...

Nici un manuscris grecesc anterior acestui manuscris făcut la ordinul papei, nu conține această frază, chiar și cel mai vechi manuscris Vulgata - Codex Fuldensis realizat între 541 și 546 omite fraza.

Există o părere aproape unanimă a experților în textul Bibliei că locuțiunea ioanină nu a existat în textul original al epistolei întâi a lui Ioan.

Atât în Biblia Cornilescu cât și în Biblia Ortodoxă, textul adăugat este pus între paranteze:

Biblia Cornilescu la 1Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.

Biblia Ortodoxă la 1Ioan 5:7 (Caci trei sint cari marturisesc in cer: Tatal, Cuvintul si Duhul Sfint, si acesti trei una sint.)

8 Si trei sint cari marturisesc (pe pamint): Duhul, apa si singele, si acesti trei sint una in marturisirea lor.

Care este situația cu 1 Ioan 5:20?

Biblia KJV (engleză)

1 Ioan 5:20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere, ca să-L cunoaștem pe Cel adevărat, și suntem în Cel adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

Biblia Standard în engleză

1 Ioan 5:20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaştem pe Cel adevărat; iar noi suntem în Cel care este adevărat, în Fiul Său Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, surpriza vine și din Biblia Vulgata, care formulează altfel expresia.

Latin Biblia Vulgata - Codex Fuldensis (541 și 546) 

1 Ioan 5:20 et scimus quoniam Filius Dei venit et dedit nobis sensum ut cognoscamus verum Deum et simus in vero Filio eius hic est verus Deus et vita aeterna.

Traducerea din latina a versetului:

Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu cel adevărat și să fim în Fiul Său cel adevărat. Acesta este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.

Noul Testament Traducerea Fidelă *2007 (de baptistul Viorel Ratiu, Romania)

1 Ioan 5:20 NTTF Dar știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat minte ca să cunoască pe Cel Adevărat; şi suntem în Cel Adevărat prin Fiul Său Iesus Christos. Acesta este Dumnezeu Adevărat și viața cea eternă.

1 Ioan 5:7 - acest verset nu apare în niciun manuscris grecesc al NT anterior celui dat de papă lui Erasmus. Chiar și Cornilescu îl pune între paranteză, considerându-l nesigur. ”Apare în TR pentru că aceasta a fost voia papei (nu a lui Dumnezeu).” Viorel Rațiu, Arad, România, 2015În ceea ce privește 1 Ioan 5:20, singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, este Dumnezeu adevărat și viața veșnică. Nu există un alt dumnezeu alături de Tatăl. Textul nu poate contrazice cele spuse în Ioan 17:3. Apostolul Ioan nu avea nici un motiv să-l contrazică pe Domnul Isus.

Din cauza aceasta este evident că și acest text a fost prelucrat.

Nu uitați de ”Anunț”

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

UN ECOU DIN ISTORIE: BIBLIA PATRIPASISTĂ

BIBLIA PATRIPASISTĂ - TEXTUL ARBITRAR AL PATRIPASIENILOR




Patripasionismul (pe scurt patripasismul) este o poreclă peiorativă și înseamnă „Tată-suferitor” (cel ce crede că Dumnezeu Tatăl a suferit pe cuce). Patripasionismul este opinia că Isus este manifestarea lui Dumnezeu Tatăl în formă umană, adică de la nașterea sa până la moartea sa pe cruce, Tatăl a apărut pe pământ ca om, numindu-se Isus. Aceasta era ceea ce patripasiștii numeau „deoființă”, cu sensul de „aceeași ființă” (în opinia lor eretică crezând că Dumnezeu Tatăl și Isus sunt aceeași ființă). A fost cea mai numeroasă sectă din secolele II-IV.




După ce doctrina „deoființei” a fost respinsă la Conciliul de la Antiohia din 267, conciliul a încercat să contracareze textul Bibliei patripasiste prin „readucerea” textului în ceea ce credeau a fi forma originală, deoarece aceștia își introduseseră în mod arbitrar teza în Biblia lor. Din aceasta se poate concluziona că primul codex biblic a fost creat de patripasiști. Până atunci, textul cărților Bibliei fusese distribuit individual sau în grupuri mai mici, care nu au avut un așa impact, ca o carte cu mai multe cărți în ea, de fapt la acea vreme o minibibliotecă ambulantă.




Un exemplu în acest sens este versiunea patripasistă a Apocalipsei 1.1:Descoperirea lui Isus Hristos, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan




Din păcate, nu se știe ce s-a întâmplat cu textul Sinodului de la Antiohia, care probabil a fost folosit în mișcarea „ariană”.




În Evul Mediu, un Papă a vrut să reînvie Biblia patripasistă, dar moartea sa l-a împiedicat. Întrucât cardinalii Papei nu au privit-o cu ochi buni, proiectul Bibliei patripasiste moderne a încetat.

Întrebare de lămurire a diferenţei de la 1Timotei 3:16 

Există manuscrise vechi și Biblii în care acest verset apare "Cel ce a fost arătat în trup" şi există manuscrise vechi și Biblii în care apare "Dumnezeu S-a arătat în trup". Care manuscrise și Biblii sunt corecte aici? 

1Timotei 3:16. Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… "Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă." (Biblia Cornilescu)

1Timotei 3:16 Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. (Biblia Ortodoxă)

În Noul Testament se spune clar că Dumnezeu nu a fost văzut niciodată de oameni și oamenii nici nu-l pot vedea conform cu adevărul rostit de apostolul Pavel în 1Timotei 6.16. Prin urmare textul din Biblia Ortodoxă vine din Biblia Patripasiana din sec 2-4, care credeau că Dumnezeu Tatăl s-a arătat lumii sub numele de Isus.

Anunț

Pentru cei care doresc să studiem împreună resursele creștinismului vechi și manuscrisele vechi ale Bibliei sau să facem mese rotunde cu informații și schimb de idei, colocvii, simpozioane, expoziții, expuneri, conferințe, etc., și să facem o asociație culturală (nu religioasă) prin care să promovăm acest lucru, vă aștept să-mi lăsați un mesaj la comentarii.

(sau e.mail la debuzaprojects@yahoo.com)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!” (Moartea lui Cirus Persanul)

„Tăieți capul șarpelui și el va muri!”

Moartea unui rege menționat în Biblie

Cirus cel Mare, regele Persiei, este menționat în Biblie, alături de unchiul său, Darius, ultimul rege al Mediei (fratele mamei lui Cirus).

Cirus a creat un vast imperiu, a fost un bun strateg și viclean, de trei ori mai înțelept decât oamenii timpului său. Garda sa personală era formată din 10.000 dintre cei mai bravi soldați khazari.

În fruntea vastei sale armate, a invadat în cele din urmă Massagetia, condus de regina Tomiris.

Înainte de bătălia decisivă, regina a fost întrebată: Cum putem învinge o armată atât de mare? Iar ea a răspuns: „Tăieți capul șarpelui și el va muri.”

Strategia ei era ca cei mai buni soldați să facă o breșă în armata inamică și să-l omoare pe rege. Ceea ce au și făcut, dar cu pierderi foarte mari. Fiul său s-a întors cu o altă armată și a recuperat trupul regelui Cirus.




Cirus în Biblie

Cirus, rege al Persiei, fondator al dinastiei ahemenide

Cirus a fost un rege persan, fondator al dinastiei ahemenide. A domnit între 559 și 529 î.Hr. Mormântul său de la Pasargadae poartă și inscripția: „Eu sunt Cirus, regele, un ahemenid”. Biblia ebraică îl menționează ca Koresh, numele său persan era Kuru, iar grecii îl numeau Cirus.




Sursa: Cirus, Lexiconul Biblic Creștin, Manual - Arcanum

Mandane din Media - Wikipedia

"Mandane (greacă: Μανδάνη, Mandánē) a fost o prințesă mediană și, mai târziu, regina consoartă a regelui persan Cambyses I și mama lui Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Achemenid. Numele provine probabil din iranianul vechi *Mandanā-, care înseamnă „încântător, vesel”.

Mandane a fost fiica lui Astyages, dar numele mamei sale nu este menționat. Se spune că Astyages s-a căsătorit cu Aryenis în 585 î.Hr., dar este puțin probabil ca Aryenis să fi fost mama lui Mandane. Este posibil să fi fost fiica unei foste soții a lui Astyages. Potrivit istoricului grec Herodot, Astyages a avut un vis în care fiica sa stătea în fața lui și, dintr-o dată, o viță de vie a început să crească din spatele ei, întinzându-și cârceii pentru a acoperi toată Asia. El i-a chemat pe magi și pe preoți să interpreteze visul, iar aceștia i-au explicat că vița-de-vie îl reprezenta pe nepotul său, fiul lui Mandane, care avea să-i ia locul pe tron ​​și să domnească peste întreaga Asie. În 577 î.Hr., când Mandane a ajuns la vârsta căsătoriei, Astiages a dat-o în căsătorie lui Cambyses I, un persan cu strămoși nobili, blând și cu o poziție inferioară mezilor. Prin urmare, nu credea că Cambyses I ar reprezenta o amenințare pentru regatul său. Căsătoria lui Mandane cu Cambyses a fost încurajată de Astiages pentru a întări legăturile dintre mezi și perși.

Mandane a născut un fiu pe nume Cirus, pe care Astiages a ordonat să fie executat de Harpagus. Cu toate acestea, Harpagus l-a predat pe copil unui păstor și l-a mințit pe Astiages, spunând că Cirus fusese ucis. Când Cirus a crescut, bunicul său, Astiages, a descoperit că era în viață și i-a permis să se întoarcă la părinții săi în Persia. Xenofon îl menționează și pe Mandane în lucrarea sa, Cyropaedia. Conform poveștii sale, Mandane și fiul ei au călătorit la curtea lui Astyages, unde adolescentul Cirus și-a surprins bunicul, care a decis să-l țină la curte. Mandane, însă, s-a întors la soțul ei, Cambyses I, în Persia. După câțiva ani, Cirus i-a cerut lui Astyages să-l lase să se întoarcă în Persia, dar la ceva timp după plecarea sa din Ecbatana, a început Revolta Persană. Visele lui Astyages și interpretarea lor au devenit realitate când Cirus a condus revolta care a dus la răsturnarea lui Astyages de pe tron, căderea regatului med și ascensiunea Imperiului Achemenid."

Această versiune a fost preluată de Herodot de la babilonieni, dar Xenofon o pune la îndoială, spunând că regele babilonian a răspândit calomnii prin intermediul trimișilor săi despre originea lui Cirus, căruia i s-a opus și a stârnit totul împotriva lui.

Influența rabinilor evrei elenistici

Influența elenismului în cercurile evreiești și creștine
Elenismul în iudaism și creștinism

Unii rabini evrei eleniști din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al I-lea d.Hr. au susținut o teologie foarte asemănătoare cu cea a lumii politeiste, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, în Egipt, unde au fondat o școală a acestei teologii. Rabinul Ben Sira a spus că se închina Arhanghelului Mihail pentru că acesta era conducătorul (prințul) invizibil al lui Israel, probabil referindu-se și presupunând că Iosua s-a închinat unui înger special în timpul cuceririi Canaanului (Iosua 5:14). Prin urmare, rabinul Filon îl numește pe Mihail un „al doilea zeu” (deuteros theos), după Dumnezeu Creatorul. Criticii istorici susțin că creștinii care au citit cărțile acestor rabini eleniști au adoptat aceste „erezii”, adică au crezut că Hristos putea fi numit „dumnezeu” și merita închinarea cuvenită unui „dumnezeu”. Prin urmare, pentru a face această idee biblică, în secolul al II-lea, gnosticii au rescris sintagma „și Fiul era Cuvântul” din Ioan 1:1 în „și Cuvântul era Dumnezeu”, iar această interpretare a orientării rabinico-elenistice a supraviețuit până în zilele noastre prin această mică, dar semnificativă modificare textuală (ceea ce academicienii numesc „interpolare stilistică”).




Treptat, această cristologie a subordonării – care este evidentă din primii apologeți (de exemplu, Iustin Martirul), discursul (Oratio) împăratului Constantin la Conciliul dela Niceea 325 și o scrisoare importantă a lui Eusebiu – a fost înlocuită de o cristologie care a mers paralel cu ea, proclamând deofiița (dumnezeirea lui Hristos) într-o formă modalistă (vezi controversa patripasiană), dar care a fost condamnată de Conciliul de la Antiohia din 267. În cele din urmă, în 325, s-a ajuns la un compromis la Niceea (întrucât patripasienii erau mai numeroși) și cuvântul „deoființă”, care fusese anterior contestat (respins) la Conciliul de la Antiohia, a fost inclus în crez. Falsificarea textului din Ioan 1:1c din „și Fiul era Cuvântul” în „și Cuvântul era Dumnezeu” a cauzat multă confuzie în creștinism. Și din cauza textului falsificat, anumite versete biblice nu au fost înțelese corect, cum ar fi Ioan 20:28. Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Expresia „Domnul meu și Dumnezeul meu” din Ioan 20:28 este incompletă în sine, așa că contextul trebuie considerat în ansamblu. Pentru a nu greși în interpretare, cum ar trebui să înțelegem exclamația apostolului Toma, ce a vrut să spună?

1. Ca predicat? - „Domnul meu și Dumnezeul meu a înviat cu adevărat din morți!”

2. Ca afirmație? - „Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, care ai înviat din morți!”

3. Sau ca o exclamație de uimire? - „Domnul meu și Dumnezeul meu (adică Dumnezeu Tatăl), Tu L-ai înviat cu adevărat din morți!” Adică, apostolul Toma nu se referea deloc la Isus, ci la Dumnezeu Tatăl, deci cuvântul în cauză, cuvântul găsit în Ioan 20:28, se referă strict la Dumnezeu Tatăl, nu cum spun unii strict la Isus, sau cum spun unii la Tatăl în prima parte și la Fiul în a doua parte...

Exclamația de uimire este cea corectă, datorită contextului exclusiv din Ioan 17:1-3, în care era prezent și apostolul Toma. Să nu uităm că el era un necredincios în ceea ce privește învierea, așa că textul nerostit din mintea lui vorbește despre înviere, și nu despre altceva, așa cum înțeleg unii din păcate. Necredința lui s-a transformat într-o exclamație de uimire față de Tatăl care face astfel de minuni. Apostolul Toma nu a putut să-L contrazică pe Cel Înviat care i-a fost mentor:

Ioan 17:1-3

Acestea a spus Isus. Apoi, ridicându-Și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul Tău să Te proslăvească,

precum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care I-ai dat Tu.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Câte persoane se potrivesc în sintagma „Pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”? Una sau două? Tatăl sau Fiul?

Recenzie istorică, Husiții: precursori ai Reformei

17 octombrie 2022

Credințele husiților cehi, slovaci, sârbi și maghiari

În raportul său scris, inchizitorul franciscan catolic Jakab Marchiai a rezumat principalele credințe ale husiților maghiari în 67 de puncte, a căror persecuție o considera principala sa sarcină.

După cum a scris el: „Acestea sunt principiile pe care le-am găsit și le-am distrus cu ajutorul Domnului în țara Ungariei, Secuilor și Ardealului:

1. Că toată lumea trebuie să primească împărtășania sub ambele feluri [adică cele două feluri de împărtășanie cu pâine și vin].

7. Că Fecioara Maria și ceilalți sfinți nu ne pot ajuta, doar Dumnezeu însuși.

12. Că nu trebuie să venerăm imagini, pentru că există un diavol în ele care batjocorește omul, pentru că dacă un măgar este împins în foc, îl va evita, dar un crucifix pe un buștean arde.

13. Că nu trebuie să înfățișăm nici crucifixul, nici crucea.

14. Că nu este necesar să facem semnul crucii.

15. Că nu trebuie să venerăm relicve, pentru că au fost inventate din lăcomie.

21. Că uleiul sfințit, ultimele ritualuri și apa sfințită sunt lipsite de valoare.

22. Că fontul baptismal (baptistierul) este o invenție omenească, deoarece Hristos

a fost botezat în râu.

27. Că ofrandele pentru morți nu sunt de niciun folos.

28. Că Fecioara Maria, frumos pictată, este ca o curvă.

29. Că nu există purgatoriu.

32. Că Papa este pictat în timp ce slujește liturghia, iar diavolul îi slujește, iar demonii îl înconjoară.

33. Că nu este nevoie să ne temem sau să ne gândim la excomunicare, pentru că, în timp ce un om blestemă, Dumnezeu îl binecuvântează.

34. Că un episcop se poate căsători cu o fecioară, iar monahismul și canonicatul sunt invenția diavolului.

38. Că marii preoți care blestemă poporul lui Dumnezeu sunt membri ai diavolului și ai anticristului.

40. Că mândru vicar al lui Hristos (adică papa) nu este vrednic să fie tutorele nici măcar al unui copil.

61. Că legea lui Hristos este suficientă pentru mântuire, iar legile sunt inventate de oameni din afară.

62. Că închinătorii la chipuri sunt idolatri.”

Doctrinele husite erau foarte răspândite în toate cele trei țări maghiare, și anume Ungaria, Secuimea și Transilvania, unde au jucat un rol în declanșarea răscoalei din 1437 și a răscoalei din 1514 condusă de Gheorghe Dozsa. Pentru a combate mișcarea husită, în 1436, Papa, cu acordul Conciliului de la Basel și al împăratului Sigismund, l-a trimis în Ungaria pe franciscanul observant Jakab Marchiai ca inchizitor, care, conform propriei sale declarații, a convertit 25 de mii de husiți la credința catolică „cu cuvinte frumoase”.




Această poveste cu „cuvinte frumoase” ar fi putut fi un compromis din partea husiților, prin care au încercat să-i convingă pe husiți să renunțe la credința lor prin diverse metode, inclusiv amenințări, închisoare, confiscarea proprietăților, arderea pe rug... sau luarea de mită.




Mulți husiți cehi și maghiari au fost grațiați, iar regele Matia a recrutat o armată dintre ei.




Armata Neagră

De pe Wikipedia, enciclopedia liberă

Detalii

„Tânărul rege a început să curețe Munții cu mare vigoare. A trebuit să experimenteze că nu-și putea atinge scopul doar cu forță militară. Trupele mercenare cehe, în mare parte independente, retrăgându-se în castelele și fortărețele improvizate, au rezistat în mare parte cu succes atacurilor, iar în bătălii mai mici au învins în mod repetat armatele regale și județene trimise împotriva lor.[10] Ján Jiskra a căutat, de asemenea, sprijin străin pentru cauza lor împotriva regelui maghiar. Matthias a încercat apoi să-i câștige pe liderii mercenari mai mici unul câte unul, în principal cu bani, cumpărându-le practic castelele de la ei - și dându-le imediat domnilor loiali, cum ar fi castelele Berzevice, Tapolcsány și Késmárk, printre multe altele.[11] Dintre mercenarii rămași fără castele, i-a acceptat pe cei mai buni în propriul serviciu, iar aceștia luau loialitatea față de rege foarte în serios, cu condiția să-și primească plata în mod corespunzător. Erau dispuși, în conformitate cu spiritul european general al vremii, să lupte cu înverșunare chiar și împotriva propriilor compatrioți. Cotitura decisivă Momentul decisiv a venit atunci când Ján Jiskra i-a jurat credință lui Matthias: a renunțat la castelele sale din Munții Apusului și a primit în schimb castelele Lippa și Solymos din sudul țării, cu moșii și trupe uriașe, și a promis serviciu perpetuu împotriva turcilor.[12][13] În anul următor, a participat la campania Jajce, iar mai târziu, în ultimii ani ai vieții sale, a luptat de partea lui Matthias împotriva regelui ceh. După moartea sa, majoritatea soldaților săi s-au alăturat lui Matthias: aceștia au format nucleul armatei mercenare permanente a lui Matthias.[10]"

După moartea regelui Matthias, Armata Neagră s-a revoltat, iar în războiul ce a urmat a fost învinsă.

O soartă similară a avut-o și armata lui György Dózsa. Cu toate acestea, doctrinele husite au supraviețuit și s-au extins ulterior în Marea Reformă condusă de Martin Luther.

Note

Husiții maghiari din Banatul sârbesc (lângă Újvidék) au fost primii care au tradus Biblia în maghiară. O parte din ei emigrează în Muntenia și apoi în Moldova, de unde fac misioneriat în Ardeal și sunt raportați peiorativ regelui ca ”oile râioase din Moldova”. O altă parte dintre husiții din Cehia emigrează în Germania și Țările de Jos, unde vor fi cunoscuți ca ”anabaptiști”.

De ce este „non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune?

„Non-trinitarismul” (arianismul) din nou în ascensiune


Binecuvântări, pace.


Sondajul privind Starea Teologiei 2020 constată că „non-trinitarismul” sau „arianismul” este din nou în ascensiune.

Un nou sondaj realizat de Ligonier Ministries, „Starea Teologiei” (2020), a dezvăluit multe lucruri interesante. Dar o constatare care a ieșit în evidență și a ajuns pe prima pagină a ziarelor a fost ceea ce cred majoritatea creștinilor moderni despre Domnul și Mântuitorul nostru, Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu. De exemplu, aproape 70% dintre catolici cred că „Isus este prima și cea mai mare ființă creată de Dumnezeu”, în timp ce 57% dintre catolici cred că „Isus a fost un mare învățător, dar nu Dumnezeu”. Unii episcopi contestă acest sondaj și avertizează asupra unei erezii antice pe care aceste afirmații o reflectă (așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism”). Probabil că aceeași proporție se găsește și în alte confesiuni - necatolice. Cum este posibil să existe o prăpastie atât de mare între ceea ce cred credincioșii obișnuiți și ceea ce cred oficialii bisericii? Cine are dreptate?

Cred că Trinitatea se bazează pe mai multe versete biblice traduse greșit. Isaia 9:6 din LXX are „Înger” (care, în viziunea vremii, însemna un Mesager ceresc, în acest caz Fiul-unic născut al Celui Preaînalt). Desigur, aceasta este o redare dinamică a textului. Să ne uităm la termenii ebraici:

pele-joez-el-gibbor-abi-ad-sar-shalom.

Savantul Wilhelm Gesenius traduce termenul ebraic „el gibbor” ca „erou (gibbor) puternic (el)”. Martin Luther, faimosul reformator, îl redă astfel (fără Dumnezeu):

Isaiah 9:6 Lutherbibel 1912 Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, und die Herrschaft ist auf seiner Schulter; er heißt Wunderbar, Rat, Held (Hős), Ewig-Vater Friedefürst;

Chiar și versiunea modernizată nu conține cuvântul Dumnezeu (Gott)

Modernisiert Text Denn uns ist ein Kind geboren, ein Sohn ist uns gegeben, welches HERRSChaft ist auf seiner Schulter; und er heißt Wunderbar, Rat, Kraft (Erős), Held (Hős), Ewig-Vater, Friedefürst,

Isaia 9:6 Lutherbibel Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Erou, Părinte al veșniciilor, Prinț al păcii.

Lutherbibel, Text modernizat Căci ni s-a născut un copil, ni s-a dat un fiu și domnia va fi pe umărul lui; și numele lui va fi Minunat, Sfatuitor, Puternic, Erou, Părintele veșniciilor, Prinț al păcii,

Matei 28:19 se citea „în numele Meu (al lui Isus)”. Textul incert este deja indicat de două puncte în Codex Sinaiticus.

Care este traducerea corectă a lui Ioan 1:1?

Potrivit unui traducător medieval german al Bibliei, lipsește o literă din textul original al lui Ioan 1:1. Care este această literă?

Se știe de mult timp că anumite cuvinte au fost prescurtate de primii creștini, iar aceste cuvinte sunt numite de experți, ”Nomina Sacra”. Prin schimbarea unei litere a unui cuvânt prescurtat scris sub forma Nomina Sacra (fie din greșeală, fie intenționat), expresia capătă un sens complet diferit.

De exemplu, în textul din secolul al IV-lea numit Codex Sinaiticus, 2 Petru 1:1 conține cuvântul „kyrios” în forma Nomina Sacra:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Totuși, în textul din secolul al V-lea numit Codex Alexandrinus, cuvântul theos (dumnezeu) este deja prezent și a rezultat această versiune:

Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au dobândit o credință la fel de prețioasă ca a noastră în adevărul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Deci este foarte posibil ca acest lucru să se fi întâmplat și în Ioan 1:1.

În textele biblice antice, cuvântul Υἱός (Huios – care înseamnă Fiu) este abreviat ca ΥΣ, care este forma „Nomina Sacra”. În mod similar, cuvântul θεός (Theos – care înseamnă „Dumnezeu”) este abreviat ca ΘΣ, în forma Nomina Sacra. Observați că ambele cuvinte se termină cu litera Σ și doar prima literă trebuie schimbată.

Dacă Ioan 1:1 a avut cuvântul ΥΣ (Fiu) la un moment dat în trecut, atunci iată ce spunea textul original:

Ioan 1:1 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și  era Fiul era Cuvântul.

Ei bine, cred că acesta este motivul pentru care așa-numitul „non-trinitarism” sau „arianism” se răspândește din nou, și nu doar datorită Martorilor lui Iehova.

TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki

Baptistul András Udvarnoki (pastor) a explicat acest lucru în lucrarea sa intitulată „Teologie populară” astfel:

„Această doctrină a fost creată prin aplicarea filosofiei grecești pentru a defini relația dintre Tatăl și Fiul. Ei au vrut să definească relația și să o stabilească formal pentru totdeauna. Totuși, acest lucru a întâmpinat dificultăți, deoarece este un lucru dificil în general.

Din acest lucru dificil a apărut teologia secolelor al II-lea și al III-lea - ca marele și finalul produs al spiritului elen.” Congregația credincioșilor nu se va asemăna cu congregațiile apostolice până când nu se va îndepărta de această mare realizare a spiritului elen și nu se va întoarce la creația spiritului lui Dumnezeu care era în apostoli...

În dogma Treimii, biserica s-a abătut în mod conștient de la învățătura apostolilor. A făcut ceea ce Sfântul Ioan a avertizat cu o intenție atât de serioasă: Cine se întoarce și nu rămâne în învățătura lui Hristos, acela nu are Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, atât Tatăl, cât și Fiul sunt ai lui.” (Ioan II:9)

Numai în compania apostolilor avem companie cu Tatăl și cu Fiul (Ioan I:1:3). Căci apostolii au fost proclamatorii și propovăduitorii Evangheliei numiți de Domnul. Nimeni nu are dreptul să stabilească alte doctrine decât cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea. Nimeni nu este autorizat să-I dea lui Dumnezeu un nume pe care El nu l-a declarat. Și El nu S-a numit niciodată Trinitate.” (TEOLOGIE POPULARĂ – András Udvarnoki – Publicat de: COMITETUL DE LITERATURĂ AL CONGREGAȚIEI BAPTISTE MAGARE – BUDAPESTA, 1921. Sfânta Treime)

Redau aici textul și în limba maghiară, ca să nu spună cineva că nu l-am redat corect în limba română.

NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András

A baptista Udvarnoki András "Népszerű Teológia" című munkájában ezt eképpen magyarázta:

„Ez a tan a görög bölcselet alkalmazása által jött létre az Atya és Fiú közötti viszony meghatározása céljából. Meg akarták a viszonyt határozni és alakilag mindenkorra megállapítani. Ami azonban nehézségekbe ütközött, mert az egyáltalán nehéz dolog.

„Ebből a nehéz dologból keletkezett aztán a II. és III. század teológiája – mint a hellén szellem nagy és utolsó terméke.” A hívők gyülekezete mindaddig nem hasonlít az apostoli gyülekezetekhez, míg a hellén szellem e nagy eredményétől el nem fordul és az Isten szellemének létrehozatalához, mely az apostolokban volt, vissza nem tér…

A háromság dogmájában tudva tért el az egyház az apostolok tudományától. Azt tette, amitől János ap. oly komoly szándékkal intett: Aki félrelép és nem marad meg Krisztus tudománya mellett, Istene annak egynek sincs. Aki megmarad a Krisztus tudománya mellett, mind az Atya, mind a Fiú az övé”. (Ján. II. lev. 9. v.)

Csak az apostolok társaságában van társaságunk az Atyával és a Fiúval, (Ján.I.lev.1:3.) Mert az apostolok voltak az Úrtól kirendelt hirdetői és magyarázói az evangéliumnak. Senkinek sincs jogában más hittételeket felállítani, azonkívül melyeket az apostolok felállítottak s az apostolok nem ismernek háromságot. Senki sincs felhatalmazva Istennek olyan nevet adni, amilyent ő ki nem jelentett. Ő pedig soha nem nevezte magát háromságnak.” (NÉPSZERŰ TEOLÓGIA – Udvarnoki András – Kiadja: A MAGYARORSZÁGI BAPTISTA GYÜLEKEZETEK SZÖVETSÉGÉNEK IRODALMI BIZOTTSÁGA – BUDAPEST, 1921. Szentháromság)

Despre pastorul acesta puteți citi aici o scurtă biografie:

Istorie Baptistă: András Udvarnoki 1865 – 1945 din Szada

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2024/08/andras-udvarnoki-1865-1945-din-szada.html

PRINCIPALII PILONI AI ADEVĂRATEI CREDINȚE

Introducere

Am scris acest text în data de 02 februarie 2025 unor frați, cu o completare azi, 04.06.2025.

Un pilon este un element de construcție cu secțiune transversală poligonală sau circulară, folosit pentru a susține o greutate.

Conform Bibliei:

- IEHOVA este Creatorul și Dumnezeul Atotputernic, precum și Tatăl nostru Ceresc iubitor și grijuliu. Credința în El este obligatorie. El este întruchiparea iubirii, puterii, înțelepciunii și dreptății și, prin urmare, este milostiv cu cei care caută milă. Adversarul și blasfemiatorul din vechime al lui Iehova Dumnezeu a fost un fost heruvim (un înger de rang înalt), căruia i s-a dat putere asupra morții (adică putea aduce moartea cuiva, cf. cartea lui Iov) și care a adus păcatul, mizeria și moartea în lume și marea controversă despre cine ar fi cel mai îndreptățit să conducă omenirea (Adică, nu cumva el? Desigur, răspunsul este nu.). După încheierea acestei mari controverse, Dumnezeu va fi din nou printre oameni, așa cum a fost cu Adam și Eva la începutul omenirii.

Am auzit un glas tare venind de la tron, zicând: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei; ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi moarte, nici tânguire, nici țipăt, nici durere, căci cele dintâi lucruri au trecut.” Apocalipsa 21:3,4

- NUMELE lui Dumnezeu este Iehova. Cuvântul ”Dumnezeu” nu este un nume, ci un atribut al măririi Sale (titlu). Dumnezeu nu are mai multe nume, ci doar unul singur, care trebuie sfințit (Matei 6:9): Yehovah, transcris în pronunție română ca Iehova. Conform savantului evreu de rit karait, Nehemia Gordon, traducătorul Sulurilor de la Marea Moartă: ”În ebraică, Yehovah este de fapt o combinație de trei forme verbale: Hayah „el a fost”, Hoveh „el este” și Yih’yeh „el este acum și va continua să fie în viitor”. Împreună, Hayah, Hoveh și Yih'yeh se combină în numele Yehovah.” 

- ISUS HRISTOS, este chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, de origine cerească (din Dumnezeu Tatăl) și Cuvântul (principalul Său purtător de cuvânt), care a coborât de sus cu har și adevăr, ca Mielul lui Dumnezeu pentru ispășire. Credința în El este obligatorie. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El (Isus) să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Iehova Dumnezeu L-a uns ca Mântuitor al omenirii, de aceea El este Mântuitorul Mesia și a pus toată autoritatea în mâinile lui Isus după învierea Sa, făcându-L Mare Preot și Conducător: Domn peste toți domnii și Împărat peste toți împărații. El este Calea, Adevărul și Viața, adică numai prin El putem atinge pacea veșnică cu Dumnezeu.

Ioan 1:14 Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi; și noi am privit slava Lui, o slavă ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. 15Ioan a mărturisit despre El și a strigat: „Acesta este Acela despre care am spus: «Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că El era înaintea mea.»

16Din plinătatea Lui, noi toți am primit, har după har.

17Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

- DUHUL Sfânt nu este Cineva, ci este ceva din Cineva:

Ioan 20:22. După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: "Luați Duh Sfânt! 

Fapte 2:4. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbeasca în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Fapte 19:2. Și le-a zis: "Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?" Ei i-au răspuns: "Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt."

- PORUNCA pocăinței către Dumnezeu

Ascultarea de Dumnezeu este obligatorie. Cine nu ascultă de Dumnezeu păcătuiește. Pocăința se face către Dumnezeu, prin credința în Isus Christos ca Mare-preot, Domn și Mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu este dat ca să ne învețe cum să nu mai păcătuim. Toți care au păcătuit trebuie să se căiască. Căința se face după orice păcat, cu dorința de a nu-l mai repeta. Astfel, viața de pocăit înseamnă lupta cu păcatul și biruirea lui. Porunca lui Dumnezeu pentru toți oamenii este să se pocăiască și să se nască din nou (Matei 3:2) (Ioan 3:3,7,16,18) (Faptele Apostolilor 2:38) (Faptele Apostolilor 17:30). 

- SEMNUL pocăinței

Cei ce s-au pocăit cu adevărat, primesc un duh nou, Duhul Sfânt, iar roadele sunt mărturia că au acest Duh.

Galateni 5:22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. (RMNN)

- ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU este singura speranță pentru omenire. Fără intervenția lui Dumnezeu, omenirea va distruge pământul și pe sine însăși. După cădere, Dumnezeu a promis o „Sămânță” care, cu puterea lui Dumnezeu, îl va pedepsi pe cel care a indus în eroare prima pereche umană, pe cel care a fost „tatăl minciunii”. Domnul nostru Isus va desființa și moartea și va da viață veșnică celor care cred în El și trăiesc conform acestei credințe că El este „Sămânța, Răscumpărătorul”. Împărăția lui Dumnezeu aduce pace veșnică, siguranță și fericire tuturor celor de care Dumnezeu are milă (care L-au iubit pe Dumnezeu).

Apocalipsa 11:18 Neamurile s-au mâniat, dar a venit vremea mâniei Tale și vremea judecății morților, ca să răsplătești robilor Tăi prorocii și sfinților și celor ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să nimicești pe cei ce nimicesc pământul.

- ”ZIUA Domnului” sau ”timpul de cercetare și judecată” începe cu o serie de semne prevestitoare și finale, și se va încheia la Armaghedon, când și timpul de har pentru pocăință se va închide (Matei 24:6,14,29-33), odată cu venirea Domnului Isus (Apocalipsa 19.) Armaghedonul este evenimentul actului final în care va avea loc bătălia lui Dumnezeu împotriva celor răi. Paralela sa antică este Marele Potop (conform primei cărți a Bibliei), din vremea patriarhului Noe, dar acum focul va fi mijlocul divin de purificare. Conform Bibliei, Noe a construit o arcă mare, conform planului și poruncii lui Dumnezeu, pentru a-și salva familia și regatul animal al Pământului. Povestea rezonează încă emoționant de-a lungul veacurilor în Biblie, în Geneza 6–9.

- CUVÂNTUL Sfânt al lui Dumnezeu se găsește în cărțile Bibliei. Biblia este standardul credinței, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Cele două ”testamente” nu pot fi combinate, deși se pot trage concluzii înțelepte și din Vechiul Testament, însă pentru noi, creștinii, Noul Testament este standardul, care ne ghidează. Prin urmare, Biblia ar trebui folosită ca un fel de filtru al credinței, pentru a evita opiniile care sunt nu numai nefondate, ci și periculoase, deoarece sunt inspirate de demoni.

2Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, 

Și Duhul spune clar că în vremurile din urmă unii se vor îndepărta de credință, dând ascultare duhurilor înșelătoare și învățăturilor demonilor (1 Timotei 4:1).

Aceasta este credința mea: Subsemnatul, Janos Takacs (autorul acestui blog)

Florești, Cluj, RO

Grăitoarea din pântec: O lecție biblică din Africa

 O lecție biblică din Africa

Cum a fost regele Saul condus de nas? (de grăitoarea din pântec (ventriloca) din En-Dor, conform TM și LXX)

Am discutat cu un frate creștin din Africa, dacă nu mă însel, cam prin 2022.

Și acest frate african a dat un răspuns interesant, cu privire la o temă controversată, la care nu mă așteptam.

Oamenii care gândesc conform Bibliei găsesc răspunsuri serioase.

Deci, de ce putem spune că regele Saul a fost dus de nas de femeia grăitoare din pântec (ventriloca) din En-Dor?

Conform textului Masoretic și Septuaginta, citim:

Atunci Saul le-a zis slujitorilor săi: „Găsiți-mi o femeie care grăiește din pântec, ca să mă duc să o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată, este o femeie care este grăitoare din pântec la En-Dor.” (1 Samuel 28:7)

Definiția „ventrilocului”: Un „ventriloc” este o persoană care poate vorbi sau face ca sunetele să pară că vin din altă parte, în special un interpret care le face să pară că vin dintr-o marionetă, o persoană sau un animal. În vremurile străvechi, preotesele din oracolele păgâne se manifestau în acest fel, dând impresia că zeii păgâni vorbeau prin gura lor. Cu toate acestea, cei care știau că nu era cazul le-au dat porecla de ventriloc.

Subiect de meditație

Care dintre cele trei versiuni este cea mai probabilă?

1. La En-Dor a vorbit cu adevărat profetul Samuel

2. La En-Dor nu a vorbit profetul Samuel, ci un demon sau chiar Satan, care s-a prezentat drept profetul Samuel.

3. La En-Dor nu a vorbit profetul Samuel, nici vreo ființă supranaturală, ci acea grăitoare din pântec (ventriloca) a aranjat totul într-un mod abil, dar malefic, ținând cont de situația religioasă, economică și politico-militară din acea vreme.

Prin aceasta nu vreau să insinuez că nu există Satan sau demoni.

Aceasta este o referință foarte bună de la fratele din Africa, care a observat că femeia în cauză era o păgână din Cannan și nu o evreică din Israel:

Iosua 17

11. Și Manase avea în Isahar și în Așer: Bet-Șean și satele lui, Ibleam și satele lui, locuitorii din Dor și satele lui, locuitorii din En-Dor și satele lui, locuitorii din Taanac și satele lui și locuitorii din Meghido și satele lui, trei ținuturi muntoase.

12. Dar copiii lui Manase n-au putut lua aceste cetăți; și canaaniții au locuit în țara aceea.

13. Dar când copiii lui Israel s-au întărit, i-au pus pe canaaniți la munci silnice, dar nu i-au izgonit complet.”

Vedeți și textul paralel din Biblia lui Cornilescu și Biblia ortodocșilor

11 Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. 11 In Isahar si Aser sunt ale lui Manase: Bet-Sean cu locurile care se tin de el, Ibleam cu locurile care se tin de el, locuitorii din Dor si din locurile care lin de el, locuitorii din En-Dor si locurile care tin de el, locuitorii din Taanac si locurile care tin de el, locuitorii Meghidonului si locurile care tin de el, si a treia parte din Nafet cu satele lui.

12 Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. 12 Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii acestor orase si Canaaneii au ramas sa locuiasca in tara lui.

13 Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit. 13 Cand fiii lui Israel au ajuns puternici, atunci Canaaneii au fost facuti birnici ai lor, dar de alungat nu i-au alungat.

Din acest text vedem că acea grăitoare din pântec era canaanită (deci păgână), politeistă (în limbaj biblic închinătoare la idoli), căci canaaniții erau supuși israeliților și plăteau tribut, dar n-au trecut la credința (închinarea) israelită, din contră, ei i-au ademenit pe evrei la practicile și religia lor idolească. Înteresant este că, până ce nu am vorbit cu fratele acesta din Africa (un băștinaș african, din zona centrală a Africii), nu mi-am dat seama că femeia din En-Dor era o pâgănă canaanită și nu era o israelită.

De când există Fiul lui Dumnezeu?

O profeție biblică arată că Mesia, adică Fiul lui Dumnezeu există din zilele veșniciei. 

În Biblie, găsim locuri în care cuvântul etern are două sensuri, o utilizare mai restrânsă (eternitate fără început) și o utilizare mai largă (eternitate cu început, sau o perioadă lungă de timp fără un timp specificat).

În jurul cuvântului „etern” se poate observa că acesta poate avea un anumit sens în context. De exemplu, în expresia „viață veșnică” este clar – că aceasta, chiar dacă e veșnică, are un început – în cazul nostru: viața noastră veșnică va fi veșniă, dar aceasta nu a fost întotdeauna veșnică, întrucât noi nu am existat la un moment dat.

Iată încă câteva exemple în acest sens:

 Geneza 49:26. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi! - Ce spune aici? Că dealurile sunt veșnice. Adică sunt create să dăinuie pentru totdeauna, dar au avut și ele un început. No comment!

Acesta este și sensul din Proverbele 8:22,23. Iehova m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

„Din veșnicie” în acest caz are început, fiindcă mai înainte se afirmă că ”Iehova m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui”. No comment!

 Eclesiastul 12:5. te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele; - Mormântul este descris ca o casa veșnică, deși orice mormânt are un început. No comment!

Mica 5:2 "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei."

După cum se vede din context, cuvântul etern poate avea o nelimitare fără început, dar și un început și un conținut nespecificat de lungă durată. Prin urmare, introducerea Domnului nostru Isus, Fiul lui Dumnezeu, în Apocalipsa 3:14 ca: „Începutul facerii (creației) lui Dumnezeu” poate fi complet armonizată cu expresia „zilele veșniciei” din Mica 5:2, care se referă la un conținut de lungă durată, dar nu la un conținut de timp fără început, deoarece este scris despre Fiul lui Dumnezeu că „la început a fost Cuvântul”.

De altfel, observ că în primele secole ale creștinismului „arienii” credeau și ei că Fiul lui Dumnezeu nu a existat la un moment dat. Arienii nu se trăgeau de la Arius, deoarece ei se auto-numeau „lucianişti”, după numele lui Lucian de Antiochia, care era liderul scolii fondată de episcopul Macarie al Edessei. În timpul vieții episcopului Macarie s-a ținut faimosul Conciliu de la Antiochia (267), format din 50 de episcopi, în care s-a discutat, dacă Fiul este aceeași ființa cu Tatăl, s-au sunt două ființe separate.

Conciliul de la Niceea (325) a declarat că Tatăl și Fiul sunt aceeași ființă (‘homo-ousios’), sunt același Dumnezeu etern. De-a lungul timpului mulți au contestat această declarație, atât după acest conciliu, cât și înaintea lui.

Expresia ‘homo-ousios’ s-a lansat în mișcarea patripassiană, despre care Hipolit din Roma scrie că ei erau cei mai numeroşi dintre creştinii din timpul său, chiar şi Papa de la Roma, fiind unul de-al lor. 

După ce patripassienii au câștigat pe Papa de la Roma de partea lor, ideea ‘homo-ousios’ și scrierile lor au cutreierat lumea creștină ca fulgerul și s-au impus. Această interpretare este menţionată de diferiţi autori creştini din acel timp, cum ar fi Hipolit, Epifanius, Ciprian, Tertullian, Rufinus, istoricul Sozomenos (400-450), etc.. 

Contra lor s-a constituit Conciliul de la Antiohia, format din 50 de episcopi care au negat și condamnat expresia ‘homo-ousios’ și concepția teologică ce se baza pe ea, în anul 267, prezidată de episcopul Macarie al Edessei. Datorită faptului că această partidă a patripassienilor, care era cea mai numeroasă în Creștinătate, a falsificat în acel timp Sfintele Scripturi, pentru a-şi susţine afirmaţiile, acest Conciliul din Antiohia (din anul 267) care a rămas fidelă crezului apostolilor, l-a însărcinat pe savantul creştin Lucian - din şcoala episcopului Macarie - să refacă frazele răstălmăcite, într-o nouă versiune a Bibliei. Conciliul l-a ales pe Lucian, deoarece acesta era un fost patripassian și cunoștea dedesubturile acestor texte. În timp ce clarifica această versiune şi demonstra vechiul text, a fost trădat de un aşazis preot patripassian, care l-a denunţat autorităţilor păgâne, acuzându-l de lucruri false.

   Membrii Conciliului de la Antiohia au precizat că Isus nu este este ‘homo-ousios’ - adică aceeaşi fiinţă cu Tatăl, ci “homoi-ousios”, adică “asemănător cu Tatăl”, deci Isus nu este Tatăl însuşi. Din păcate, despre acest conciliu important din secolele III, de la  Antiohia, majoritatea creştinilor din ziua de azi nu știu nimic. Nici că mai târziu, erezia combătută la Antiochia în 267, a fost impus ca adevăr, la Nicea în 325. 

Remarc doar că am întâlnit frați penticostali, baptiști și adventiști care, deși biserica lor a acceptat elementul eretic patripassian numit ”‘homo-ousios’”, ei nu au acceptat-o, citând Biblia. 

Evident, dacă s-ar admite că Fiul are un început, ar trebui să admită că Tatăl și Fiul sunt două ființe separate și că astfel, doar Tatăl este Dumnezeu.

Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Interpretarea corectă

- versetul din Ioan 20:28

În căutarea interpretării corecte

De ce există trei interpretări ale versetului din Ioan 20:28?

Falsificarea textului din Ioan 1:1c de la „și Fiul era Cuvântul” la „și Dumnezeu era Cuvântul" (sau ”și Cuvântul era Dumnezeu”) a provocat multă confuzie în creștinism. Și din cauza textului falsificat, anumite versete din Biblie nu au fost înțelese corect, cum ar fi Ioan 20:28. Care este interpretarea corectă a versetului din Ioan 20:28?

Expresia „Domnul meu și Dumnezeul meu” din Ioan 20:28 este incompletă în sine, așa că trebuie luat în considerare contextul în ansamblu. Pentru a evita interpretarea greșită, cum ar trebui să înțelegem exclamația apostolului Toma, ce a vrut să spună?

1. Ca predicat? - „Domnul meu și Dumnezeul meu a înviat cu adevărat din morți!”

2. Ca declarație? - „Tu ești Domnul și Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morți!”

3. Sau ca o exclamație de surpriză? - „Doamne și Dumnezeul meu (adică: Dumnezeu Tatăl), cu adevărat l-ai înviat din morți!” Cu alte cuvinte, apostolul Toma nu se referea deloc la Isus, ci la Dumnezeu Tatăl, așa că versetul în cauză, versetul din Ioan 20:28, se referă strict la Dumnezeu Tatăl, nu așa cum spun unii că se referă strict la Isus, sau așa cum spun unii că se adresează Tatălui în prima parte și Fiului în a doua parte...

Exclamația de uimire este potrivită, având în vedere contextul unic din Ioan 17:1-3, în care a fost prezent și apostolul Toma. Să nu uităm că a fost un necredincios în învierea lui Isus, așa că textul nerostit din mintea lui vorbește despre înviere și nimic altceva, așa cum o înțeleg unii, din păcate. Neîncrederea lui s-a transformat într-o exclamație de mirare față de Tatăl care face asemenea minuni.

Apostolul Toma nu l-ar fi putut contrazice pe cel înviat care i-a fost mentorul:

Ioan 17:1-3

Atunci Isus a rostit aceste cuvinte, ridicându-și ochii la cer și a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău, ca Fiul tău să te proslăvească pe tine.

după cum i-ai dat autoritate peste toată făptura, ca să dea viața veșnică tuturor celor pe care i-ai dat.

Și aceasta este viața veșnică: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis.

Câte persoane se încadrează în expresia „pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”? Una sau două? Tatăl sau Fiul?

Și Dumnezeu să vă dea gânduri bune.

Pentru cei care cunosc limba romana recomand: Ioan 1:1 explicat corect (partile 1 si 2)

https://bibliaantica.blogspot.com/2023/02/ioan-11-explicat-correct-partea-1.html

https://bibliaantica.blogspot.com/2023/02/ioan-11-explicat-correct-partea-2.html

Hristos în Vechiul Testament

 UNDE A FOST HRISTOS PREZENT ÎN VECHIUL TESTAMENT?

Articolul este lung, dar merită studiat cu atenție, surprize pot fi până la capăt.

Din păcate, cei care susțin că Arhanghelul Mihail ar fi Mesia (martorii și adventiștii), ne dau niște informații foarte sărăcăcioase în această privință, ducând însăși asocierea aceasta în derizoriu, făcând-o să fie de compătimit în ochii unora, sau mai rău, chiar de râs. Dar oare chiar așa să fie, la o examinare mai atentă a situației din Biblie?

Domnul Isus a spus clar că El, ca Fiu al lui Dumnezeu, are o descendență (origine) cerească. Unii susţin că creştinii nu au avut propria lor noţiune despre ”Cuvântul” din Ioan 1:1, numit ”Logos” în greacă, ci l-au preluat, de la niște rabini evrei eleniști, ca Ben Sira și Filon. Mă mir de această afirmaţie total eronată, având în vedere că în Evanghelia după Ioan scrie clar despre obârşia cerească a fondatorului creştinismului, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu și această carte n-a fost scrisă nici de Sira, nici de Filon:

Ioan 6:38 VDC

căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Necunoscând bine textul Bibliei, am putea cădea de la interpretarea corectă a Cuvântului Dumnezeu, răstălmăcindu-l, luându-ne după doctrina musulmană, care a pătruns în creştinism prin diferite filiere, şi care afirmă că Fiul lui Dumnezeu este doar de la Fecioara Maria şi nu a existat ca fiinţă cerească, înaintea ei. Totuși, ce au spus Sira și Filon?

 

Istoricul musulman Shahrastani, susţine că Arius (secolul III-IV) a preluat doctrina sa despre Isus, de la ”oamenii peşterilor”, care - sustine el, au trăit cu 300 de ani înainte de Arius și care credeau că Arhanghelul Mihail va fi viitorul Mesia, care trebuia să vină în lume, pentru a-i ajuta pe evrei. Această informație istorică ne arată că a existat un curent de gândire, numită ”scoală teologică”, care l-a identificat pe Mihail cu Mesia, atât în sânul evreilor, cât și în sânul creștinismului timpurilor. 

Carl Gustav Adolf Harnack (1851 – 10 1930) a fost un teolog luteran german baltic și un istoric important al Bisericii și susține că această părere a fost foarte populară în secolul II, în creștinismul de atunci şi s-a păstrat mult timp în iconografia bisericii ariene, reprezentându-l pe Mesia, ca fiind arhanghelul Mihail, având aură în jurul capului şi două aripi. 

Anumiți rabini evrei de orientare elenistă (considerați eretici de evreii de acum) din secolul II î.Hr -I d. Hr. susțineau o teologie foarte asemănătoare cu cea a primilor creștini, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, Egipt, unde a fost stabilită o scoală cu această teologie. Ben Sira spunea că el se închină lui Mihail, deoarece acesta este Conducătorul (Prințul) invizibil al lui Israel, posibil făcând aluzie la închinarea lui Iosua în fața unui Înger special, din timpul cuceririi Canaanului. Evident, pentru unii evrei de acum, ideea de închinare a lui Sira este suspectă de erezie, ca și ideea de a-l numi pe Mihail ca ”al doilea dumnezeu”, de către Filon. Evreii de acum susțin că acei creștini care au citit cărțile acestor rabini eleniști, au preluat și ei aceste ”erezii”, adică au crezut că Christos poate fi numit ”dumnezeu” și că merită închinarea cuvenită unui ”dumnezeu”. Iată de ce, ca această idee să fie văzută și biblică, în secolul II a fost rescrisă fraza de la Ioan 1:1, din ”și Fiul a fost Cuvântul” în ”și Dumnezeu a fost Cuvântul”, interpretarea aceasta de orientare rabincă-elenistică fiind perpetuată până în zilele noastre, prin această mică, dar semnificativă schimbare de text (numită de academici ”interpolare” sau ”stilizare” textuală, de la ”redarea unei fraze cu stil”).

În concepţia acestei școli de gândire evreieşti elenistice, şcoală cu rădăcini adânci în învăţătura lui Moise, Solomon şi Agur și a profeților – așadar aceştia se inspirau din cărțile Vechiului Testament, Arhanghelul Mihail era văzut al doilea ca importanță cerească, după Dumnezeu. 

El a fost văzut, ca fiinţa cu cea mai mare autoritate după Dumnezeu, și a fost numit de către Philon Alexandrinul (Yedidia Iudeul) ”cuvântul”, ”înțelepciunea”, ”primul născut al lui Dumnezeu” şi ”arhanghel” purtător de multe nume.

Pentru a se face şi mai bine înţeles de către păgâni, Filon se apropie periculos de politeism, făcând o analogie, când spune că ființele cerești pe care ei, evreii, le numesc ”îngeri” sunt numiți ”zei” de către păgâni și numește Logosul "al doilea zeu [deuteros theos]" din ierarhia cerului.

 (Questions and Answers on Genesis, 2:62, Întrebări şi răspunsuri despre Geneza)

Chiar și după anii de glorie ai mișcării ariene, au existat mulți interpreți creștini, care au privit din această perspectivă originea lui Mesia. Dintre aceștia amintesc doar doi, Jean Calvin, reformatorul din Geneva, Elveția, contemporan cu Martin Luther și predicatorul baptist Spurgeon, din Anglia. Deși Calvin a fost aspru criticat pentru această părere a sa, fiind numit chiar eretic arian, el nu a dat înapoi, deoarece asta ar fi dat câștig de cauză socinienilor, și celor care susțineau ca și musulmanii, că Fiul lui Dumnezeu nu există menționat în Vechiul Testament, pentru că în opinia lor, exista doar de la Maria. Întrebarea stridentă a socinienilor și musulmanilor ”Unde este Fiul lui Dumnezeu (Isus) în Vechiul Testament?” este justificată și posibil că îi răsuna și lui Calvin în cap. Dumnezeu în Vechiul Testament a făcut (face) totul prin îngeri (numiți și ”fii ai lui Dumnezeu”), însă în conformitate cu Noului Testament, El a făcut (face) totul prin Fiul (Ioan 1:3). Prin urmare, este evident că Unul dintre așa-zișii ”îngeri” sau ”fii ai lui Dumnezeu”, este ”Fiul lui Dumnezeu”. Altfel, Fiul lui Dumnezeu nu există în Vechiul Testament și trebuie să admitem că socinienii și musulmanii au dreptate. Deci problema este crucială, nu una de neglijat.

Pentru oricine citește Biblia fără o prejudecată prestabilită în această chestiune, este evident că nu este așa și se poate demonstra, că Fiul lui Dumnezeu, a purtat și denumirea de ”Înger” în Vechiul Testament, nefiind însă ”unul de al lor”, ci fiind pe o treaptă superioară față de ei, adică, fiind Căpetenia Îngerilor.

Viața lui Charles Spurgeon a fost ecranizată după cartea cu același titlu, tradusă în limba română de Uniunea Baptistă. Baptistul Charles Spurgeon numit si Printul predicatorilor, a fost contestat de anumiți lideri baptiști, fiind în cele din urmă dat afară din Uniunea Baptistă, pentru opinii eretice. Nu știu dacă una dintre ele a fost sau nu asocierea lui Mihail cu Mesia, pentru că el asta credea și preda public în biserica unde predica. 

După ce am luat puțin din cadrul istoric, propun sa trecem in revista cadrul textual. Pe ce texte s-au putut baza "oamenii pesterilor" și acei rabini eleniști, Sira și Filon, când au dedus ca Mihail (Mikha-El  = Cel ce este ca Dumnezeu) este viitorul Mesia? Ei trebuiau sa aibă anumite texte care i-au condus la aceasta identificare. Să ne gândim logic, ce texte i-ar fi putut influenta și de ce?

Mai întâi să scoatem în vizor textele - după textul ebraic - care vorbesc explicit de o legătură între ele prin cuvântul mesianic ”sar”: Isaia 9:6 (Căpetenia Păcii), Iosua 5:14,15 (Căpetenia oștirii lui Iehova) Daniel 8:25 (Căpetenia Căpeteniilor vezi și Daniel 10:13), Daniel 12:1 (Marea Căpetenie), Daniel 10:13 (”Mihail, prim al căpeteniilor, celor mai de seamă), Daniel 10:21 (Căpetenia voastră). Cuvântul ”ahad” (Daniel 10:13) poate fi redat atât ”unul”, cât și ”prim”, în funcție de context, iar contextul este cel hotărâtor, după cum vedem expresia Sar-Sarim (Căpetenia Căpeteniilor) în Daniel 8:25.

Iată cum redă aceste versete o traducere literala, Traducerea Literala Young:

Young's Literal Translation Daniel 12:1
'And at that time stand up doth Michael, the great head, who is standing up for the sons of thy people, and there hath been a time of distress, such as hath not been since there hath been a nation till that time, and at that time do thy people escape, every one who is found written in the book.

Young's Literal Translation Daniel 10:13
'And the head of the kingdom of Persia is standing over-against me twenty and one days, and lo, Michael, first of the chief heads, hath come in to help me, and I have remained there near the kings of Persia;

Young's Literal Translation Daniel 10:21
but I declare to thee that which is noted down in the Writing of Truth, and there is not one strengthening himself with me, concerning these, except Michael your head.

Smith's Literal Translation

And by his intelligence and he caused deceit to prosper in his hand; and he shall magnify in his heart, and in security he shall destroy many: and against the Chief of chiefs he shall stand; and without hand shall he be broken.

Vă rog să observați, am scos în evidenta ”head” și ”chief”, după cum se traduce în engleză, după unii ”head” (fiind ”cap, căpetenie”), iar după alții ”chief” (șef).

Daniel 12:1 great head - marea căpetenie

Daniel 10:13 first of the chief heads - prima dintre marele capetenii, in sens de ”prim căpetenie”, căpetenie peste ceilalti, cum este la Daniel 10:25.

Daniel 10:21 your head - capetenia voastra

Observati ca nu au tradus cu prinț? Oare de ce? Deoarece cuvântul tradus nu înseamna prinț, prinț înseamna "nasi", însă noi avem aici cuvantul "sar", care înseamna căpetenie (în sens de căpetenie de armată de cel mai înalt grad, ofițer superior). Sună cam milităros, nu-i așa? Da, si conform textului ebraic așa trebuie să sune. Prin urmare Arhanghelul Mihail este Căpetenia de oștire a lui Dumnezeu și nu o căpetenie oarecare din această armată de îngeri - "una dintre" - cum traduc greșit erudiții români, ci chiar Căpetenia care este peste căpetenii, care conform cărții Apocalipsa sunt 24, nu șapte. De ce este numit Fiul lui Dumnezeu așa milităros, atât înainte de întruparea lui carnală, cât și dup înălțarea lui? Deoarece există un război între El și Satana (Lucifer), un război ce ține de veacuri, din Grădina Eden. 

Unii comentatori ai Bibliei susțin că Satana a avut poziția a treia în Univers, după Tatăl și Fiul. În antichitate, cele mai importante funcții în stat au fost după cum urmează:

- regele

- căpetenia oștirii

- sfetnicul (curteanul principal, un fel de sfătuitor-secretar-trezorier, un om care supraveghea totul)

Facerea 26:26 Abimelec a venit din Gherar la el, cu sfetnicul său, Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

Așadar, conform terminologiei din antichitate, ierarhia cerului era următoarea:

- Tatăl fiind Regele 

- Fiul fiind Căpetenia oștirii, 

- Lucifer (devenit Satanas) fiind sfetnicul, curteanul principal

Iată de ce Lucifer, crezându-se în mod greșit, cel mai potrivit la toate, s-a băgat în lucruri care nu-l priveau, luptând în taină să preia și locul Fiului. Evident, nu s-ar fi oprit aici, după ce Tatăl n-a fost de acord cu el și astfel, s-a declarat pe față atât împotriva Fiului, cât și împotriva Tatălui, care îi ținea partea Fiului, în adevăr și dreptate. Din păcate, mulți dintre îngeri s-au alăturat Satanei (a treia parte din îngerii cerului), luând ființă două armate opuse de îngeri. Iată așadar motivul milităros, din spatele denunirii de Căpetenie (Șef).

Aceste texte au trei detalii de marcă:
1. Mihail este Cea mai mare Căpetenie (comandant) de oștire, nu unul dintre ofițeri
2. El are putere și peste îngerii decăzuți, ceea ce un înger de rând nu are, compară cu "NIMENI nu mă ajută împotriva acestora, în afară de Căpetenia voastră" versetul 21
3. El este numit Căpetenia voastră (a evreilor), implicând aici pe poporul lui Dumnezeu, deci nu era doar Căpetenia îngerilor, ci și Căpetenia evreilor, a israeliților, adică PORUNCEA ȘI LOR, AVÂND AUTORITATE ȘI PESTE EI, după cum ni se arată în textele de mai jos:

Exodul 23:20. Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.

21. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.
22. Dar dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.
23. Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, canaaniţi, heviţi şi iebusiţi, şi-i voi nimici. 

Isaia 63:9 În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime. 

Iată de ce era un astfel de ”cult” de așteptare al lui Mihail ca Mesia, în vremea profetului Maleahi: 

Potrivit profetului Maleahi, avea să vină un anume Înger, pe care poporul în aștepta și îl dorea:

ἰδοὺ ἐγὼ ἐξαποστέλλω τὸν ἄγγελόν μου (pe Îngerul Meu), καὶ ἐπιβλέψεται ὁδὸν πρὸ προσώπου μου, καὶ ἐξαίφνης ἥξει εἰς τὸν ναὸν ἑαυτοῦ κύριος, ὃν ὑμεῖς ζητεῖτε, καὶ ὁ ἄγγελος τῆς διαθήκης (şi Îngerul Legământului), ὃν ὑμεῖς θέλετε· ἰδοὺ ἔρχεται, λέγει κύριος παντοκράτωρ. 

Iată, voi trimite pe Îngerul Meu și El va pregăti calea înaintea Mea; și Domnul, pe care-L căutați, va veni curând la Templul Său; și Îngerul Legământului, în care vă găsiţi plăcerea, iată că vine, zice Domnul Atotputernic. (Maleahi 3:1 LXX)

Acum, care Înger a venit după vremea profetului Maleahi, ca Înger al Legământului, pentru a pregăti calea lui Dumnezeu în Templul Său? Și ce înseamnă „Îngerul Legământului”?

Haideți să facem o căutare amănunțită, o investigație bine întemeiată.

 Aşadar să vedem care dintre semnificațiile de mai sus este acoperită de Biblie? Ce înger obișnuit ar putea ierta păcatele și ar putea vorbi în numele lui Dumnezeu? Nici unul măcar. Numai Unul care nu a fost un înger obișnuit, dar care a fost Îngerul îngerilor (Ambasadorul ambasadorilor), așa cum un rege poate fi Regele regilor. Deci, în anumite privințe, El era ca Dumnezeu, fapt confirmat și în Evanghelii și a primit închinare, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Evident, nu o închinare, ca lui Dumnezeu, ci ca Celui care este al doilea în rang după Dumnezeu.

Iosua 5:13-15. Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un Om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre El şi i-a zis: "Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?"
El a răspuns: "Nu, ci Eu sunt Căpetenia (în ebraică "שַׂר־ śar-") oştirii lui Iehova , şi acum am venit." Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: "Ce spune Domnul meu robului Său?"
Şi Căpetenia (în ebraică "שַׂר־ śar-") oştirii lui Iehova a zis lui Iosua: "Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt." Şi Iosua a făcut aşa. 

Isaia 9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Sfetnic Minunat, Puternic Erou, Tată Veșnic, Căpetenie (în ebraică „שַׂר־ śar-) a Păcii.

Daniel 8:25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Căpetenia Căpeteniilor (în ebraică avem "שַׂר־ śar śarim"), dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

Daniel 12:1. În vremea aceea se va scula Marea Căpetenie (în ebraică "שַׂר־ śar-),  Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. 

Iată de ce, în jurul secolului I d.Hr., pustnicii evrei care trăiau în peșteri credeau că  Mesia care trebuia să vină era Arhanghelul Mihail. În această atmosferă și credință a fost crescut și Sfântul Ioan Botezătorul, în pustie.
Potrivit cercetătorului dogmelor Adolf Harnack, în jurul primului secol era popular să se creadă că Mesia va fi Arhanghelul Mihail. Această părere era atât de cunoscută, încât în ​​anumite biserici creștine Hristos era înfățișat cu aripi, pentru că ei îl credeau că este Arhanghelul Mihail, iar Cartea lui Herma, care spunea asta, a fost inclusă printre cărțile Bibliei.
Dacă ați citit cu atenție firul expunerii de până acum, puteți înțelege de ce apostolul Ioan a spus: El a venit la ai Săi și ai Săi nu l-au primit (Ioan 1:10).

El spune asta pentru că Arhanghelul Mihail a fost Marea Căpetenie invizibilă a poporului evreu, la fel cum Satana a fost Marea Căpetenie a Persiei, după cum spune Biblia:

Dar Căpetenia împărăţiei Persiei (Satana, compară cu ceea ce spune Luca 4:6) mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, Prim (ahad) al căpeteniilor (haś·śā·rîm), celor mai de seamă (în ebraică "hā•ri•šō•nîm"), mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei. 

Acest lucru poate fi interpretat astfel, că ”primatul” sau ”întâietatea” o are Mihail în toate domeniile cerești, după Dumnezeu Tatăl. Conform cărții Apocalipsa există 24 de căpetenii îngerești, dar Arhanghelul Mihail, n-a fost niciodată dintre ei, după cum citim:

Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în Cartea Adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de Căpetenia (în ebraică "שַׂר־ śar-)  voastră Mihail." (Daniel 10:21) – De ce nu a putut niciun alt înger să domine (înfrângă) peste Satan, în afară de Mihail? Pentru că atunci Dumnezeu n-a schimbat încă ierarhia: Mihail era al doilea ca putere în cer, iar Satana, era ca a treia putere în cer. Deci este evident, de ce nici un înger de rând nu putea birui peste Satana, decât Mihail.

În vremea aceea se va scula Marea Căpetenie Mihail (în ebraică "הַגָּד֗וֹל hag•gā•ḏō•wl שַׂר־ śar-), ocrotitorul copiilor poporului tău; (Daniel 12:11).

Ceea ce este cel mai îngrijorător la această obiecție argumentativă este că, dacă Isus nu este Arhanghelul Mihail, atunci care a fost rolul lui Isus în vremurile Vechiului Testament? Nimic? A fost inactiv pe un nor? La urma urmei, Mihail, Gavril și sfinții îngeri au făcut totul. 

Dacă Arhanghelul Mihail a fost doar unul dintre îngerii obișnuiți al lui Dumnezeu, care a vegheat asupra patriarhilor și a scos, a condus, a hrănit, a dat de băut, a protejat, a pedepsit, etc., poporul din Egipt, cum ar fi putut Pavel să spună că Hristos a făcut asta, când nu-l vedem undeva pe Hristos în Vechiul Testament, doar pe Mihail, Gabriel și îngerii?
„Și stânca aceea era Hristos” (1 Corinteni 10:4)

Acesta este ceea ce musulmani (mahomedani) au vrut să scoată la iveală și de aceea s-au înmulțit atât de mult (spunând că Fiul lui Dumnezeu a existat doar din Maria) - și de aceea Calvin și ceilalți colegi genoveni s-au luptat pentru a preveni acest lucru, ca să nu se accepte aşa ceva. Din acest motiv, Calvin a fost chiar acuzat că deține în secret opinii ariene.

Îi veți recunoaște după roade

Matei 7:16-20 Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

Înțelegeți bine, dacă Hristos nu este Arhanghelul Mihail, atunci adepții profetului Mahomed au dreptate și vor cuceri mulți creștini cu credință slabă. Dacă Hristos nu există în Vechiul Testament și Pavel a spus asta de unul singur, atunci au dreptate (iată de ce nici nu acceptă scrierile lui Pavel, ca fiind inspirate). Cu toate acestea, ei greșesc. După cum ați văzut, Biblia mărturisește mai degrabă că numele ceresc al Fiului lui Dumnezeu este Mihail, Care este ca Dumnezeu. Profetul Muhammad a greșit. Cum puteți crede că Mahomed, care a ucis o mulțime de oameni, și avea un cârd de neveste printre care și o copilă de 9 ani, putea deține adevărul într-un subiect atât de complicat? Toți liderii ca el, au greșit pentru că nu au avut o viață sfântă și dedicată cu atenți subiectului citirii și meditării la cele sfinte, după roadele duhului și nu în roadele firii pământești. Socinus a greșit, Biandrata a greșit, David Ferenc a greșit, fiindcă n-au cunoscut bine Biblia, fiind ocupați de altceva... Sociunus era un negustor, care probabil era în contact cu negustorii musulmani de la care a preluat influențe de credință musulmane, sau poate chiar a fost un agent al imperiului otoman (cu sau fără știrea lui, adică a fost folosit). Ucenicul lui, Biandrata, avea viciul italian (homosexual) și a fost alungat, după ce a fost prins. A fost strangulat de un nepot, pentru avere. David Francisc (1520-1579) din Cluj, ucenic socinian și lider, și-a luat o soție tinerică, care l-a acuzat de impotență, cerând divorțul, stârnind un scandal picant, după care bătrânul episcop socinian, David, rușinat, s-a refugiat în idei iudaice, negând inspirația Noului Testament. Între timp, adepții lui duceau tratative cu sultanul, pentru a pune mâna pe Transilvania și a face aici un stat iudeu, prin Székely Mózes (1553 – 17 iulie 1603). Citim de pe Wikipedia că el a fost principe al Transilvaniei în 1603, fiind adept al lui David Ferenc. ”În aprilie 1603, Székely a instigat forțele autohtone transilvănene să se revolte și, cu sprijinul forțelor auxiliare turco-tătare, a învins trupele lui Basta. La 8 mai 1603, Székely a revendicat titlul de Principe al Transilvaniei, dar stăpânirea sa s-a dovedit instabilă, deoarece mercenarii săi tătari i-au întrecut cu cruzime pe trupele lui Basta și Radu Șerban, noul voievod al Țării Românești, a atacat ca aliat al Habsburgilor.

Rudele lui Mózes, secuii, și-au unit forțele cu invadatorii, care l-au învins și ucis pe Mózes în Bătălia de la Brașov din 17 iulie 1603. Radu s-a retras în Țara Românească, făcând loc revenirii mercenarilor lui Basta. Székely a fost singurul monarh secuiesc al Principatului Transilvaniei.”

La un anumit timp, după moartea lui David, fiul unui alt lider socinian de la Cluj a fost întrebat despre credința lui în Isus, la care el a spus că dacă ar veni Isus, l-ar trimite să sape via, că e doar un om. Acest răspuns și alte cântece batjocoritoare a stârnit un val mare de indignare și procesul de la Dej (1638). Mulți socinieni, numiți și anabaptiști, au dorit transformarea radicală a societății, adică formarea teocrației lui Dumnezeu pe pământ, prin forță, ca musulmanii. Socinienii de la Munster au creat un cult pseudo-creștin, cu puternice influențe iudeo-musulmane, cum ar fi poligamia. Alții, ascunzându-se printre creștini, se pregăteau de revoltă, pentru a pune mâna pe arme, la timpul potrivit. Iar unii credeau că musulmanii vor cuceri Europa, conform interpretării lor a cărții Apocalipsei și de aceea și-au ras mustața după obicei musulman, și au pus pe casele lor un semn de identificare pentru musulmani. Mai sunt și alte detalii, cum ar fi trecerea unor ”apostoli corifei” socinieni la religia musulmană, care ar da de bănuit implicarea tăinuită a curții sultanului, în mișcarea anabaptistă sociniană. 

Vă recomand să aruncați o privire mai atentă asupra Bibliei. Rabini evrei Sira și Philo și mișcarea pustinicilor evrei, cei de pe timpul lui Maleahi și Ioan Botezătorul, nu degeaba au citit Biblia. Pe vremea aceea era un fel de cult al lui Mihail, comparați-l cu ceea ce a observat și Dumnezeu: și Îngerul Legământului, în care vă desfătați, iată că vine, zice Domnul (Iehova,TM) Atotputernic. (Maleahi 3:1,LXX). În mod paradoxal, tocmai de aceea n-a fost acceptat Domnul Isus, ca Mesia, căci rabinii și poporul aștepta un războinic în care trebuia să se întrupeze Arhanghelul Mihail.

Contraargument ar fi singurul text problemă, cel din Matei 11:10, însă problema se rezolvă dacă privim textul ca unul neautentic, o interpolare  (în opinia academică a lui Weizsäcker).

Mai jos: Arius pălmuit de episcopul Niculae din Myra. Vă dați seama ce atmosferă ”creștină, de iubire, bucurie, pace și dialog ecumenic” a fost la Conciliul de la Niceea (325)?

Avertizarea este clară: 

Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina, si in el nu este niciun prilej de poticnire. (1Ioan.2:10)

Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau. (1Ioan.3:10)

Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte. (1Ioan.3:14)

Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. (1Ioan.4:8)

Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci, cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1Ioan.4:20)