TRADIŢII
UITATE:
NUMELE DIVIN
ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA
(sigla LXX)
Exista
Numele lui Dumnezeu în prima traducere greacă, Septuaginta?
„Strict
vorbind, termenul grecesc κύριος (la fel ca și δεσπότης [un stăpân, un domn] nu
este nici o traducere și nici un sinonim exact al Tetragramei ebraice (50).
Acesta este un termen substitutiv, un epitet care a devenit substantiv,
fiind utilizat în copiile târzii ale Septuagintei (LXX) ca un nume propriu(51). Termenul κύριος
nu este un echivalent grecesc pentru יהוה [YHWH] deoarece
acest termen este în afara domeniului semantic al termenului ebraic și nu are
nici o legătură cu nici una din etimologiile sale. Este evident că
dacă κύριος ar fi fost folosit în traducerea originală a Septuagintei,
aceasta nu ar fi fost o alegere de traducere binevenită pentru mai bine de două
sau trei secole. În toate manuscrisele originale ale Septuagintei, până pe la
mijlocul secolului întâi al erei noastre, nu este folosit κύριος, ci forme
ebraice sau grecești ale Tetragramei"
Files and
Information on Early Jewish and Early Christian Copies of Greek Jewish
Scriptures:
http://ccat.sas.upenn.edu/rak//earlylxx/jewishpap.html#scrolls
Tradiţii
uitate:
NUMELE DIVIN
ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA
(sigla LXX)
"Septuaginta"
în latină şi "hebdomateka" în greacă este un cuvânt ce descrie numele
unei versiuni a Bibliei, conţinând doar cărţile Vechiului Testament. LXX este o
traducere în limba greacă, care derivă din latinescul „șaptezeci”. Prescurtarea
şi sigla ei este citată prin "LXX". Este o traducere din secolul al
III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește.
Traducerea
Septuagintei a avut loc în oraşul Alexandria, la porunca regelui greco-egiptean
Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care a inclus-o în celebra
bibliotecă din Alexandria (cea mai mare din antichitate). Biblioteca făcea
parte dintr-un compex de cercetare numită Mouseion, proiectat de către Dimitrie
de Phalerum, un om de stat atenian exilat care trăia în Alexandria, la curtea
lui Ptolemeu I Soter, tatăl lui Ptolemeu II.
Scrisoarea
lui Aristeas este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei
şi arată cum regele Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din
Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Astfel, au fost aleși câte
șase cărturari traducători, din fiecare trib al lui Israel şi trimişi la
Alexandria.
Controversa
De-a lungul
timpului, mulţi cercetători creştini sau necreştini şi-au pus întrebarea
aceasta: cum au redat primii traducători Numele lui Dumnezeu în Septuaginta?
Unii, foarte vocali, dar în lipsă clară de dovezi, au fost ferm convinşi că nu.
Apoi, când după al doilea război mondial au venit nişte dovezi din Egipt, unii
dintre cei care au fost ferm convinşi că Septuaginta nu avea numele lui
Dumnezeu în text, s-au supărat foarte tare şi au devenit şi mai vocali. Ei au
început să spună că aceste texte sunt falsificate, pentru a se dovedi un lucru
neadevărat.
Însă cu
timpul au apărut noi şi noi dovezi CĂ NU ESTE VORBA DE NICI UN FALS, ci chiar
aşa este.
Iată o listă
parţială a manuscriselor biblice LXX greceşti ce conţine Numele Divin în
caractere ebraice
Papirusul
8HevXII a, cunoscut şi ca LXX-VTS 10a, Rahlfs 943a este un manuscris al
Septuagintei din secolul I AD, având porţiuni cu pasaje din anumite cărţi ale
profeţilor. Acestea conțin Numele Divin, numit şi tetragramatonul YHWH, în
ebraică יהוה. Versete în cauză sunt: Iona 4:2; Mica 1:1, 3; Mica 4:4, 5, 7;
Mica 5:4, 4; Habacuc 2:14, 16, 20; Habacuc 3:9; Țefania 1:3, 14; Zaharia 2:10;
Zaharia 1:3, 3, 4; Zaharia 3:5, 6, 7.
Papirusul
Oxyrhynchus 3522 cunoscut şi ca P.Oxy.L 3522, Rahlfs 857 datează din primul
secol AD şi conține versetele din Iov 42:11-12.
Papyrusul
Fouad 266 (LXXP. Fouad Inv. 266; Rahlfs 847, 848 and 940; TM nr: 62290; LDAB
id: 3451: VH: 0056) este o copie a cărții Deuteronom. Acest manuscris a copiei
Septuagintei datează din sec. I î.H. Textul indică peste 50 menționări a
Numelui Divin ebraic YHWH (יהוה), în versetele: 18:5, 5, 7, 15, 16; 19:8, 14;
20:4, 13, 18; 21:1, 8; 23:5; 24:4, 9; 25:15, 16; De 26:2, 7, 8, 14; 27:2, 3, 7,
10, 15; 28:1, 1, 7, 8, 9, 13, 61, 62, 64, 65; 29:4, 10, 20, 29; 30:9, 20; 31:3,
26, 27, 29; 32:3, 6, 19.
Aceste
manuscrise vechi – dar şi altele - ale Septuagintei, arată că a existat o
tradiţie a redării Numelui Divin, atunci când se traducea textul în limba
greacă.
Există o
informaţie foarte importantă din secolul II, în cărţile scrise de autorul
creştin Clement din Alexandria, şeful Bibliotecii Creştine din Alexanria,
bibliotecă fondată de sicilianul Pantaenus (cc. 180 AD). Se pare că anumiţi
creştinii din acel timp, cunoşteau numele lui Dumnezeu şi ştiau ce înseamnă.
Alexandria,
din Egipt, a fost un oraş cu o largă populaţie evreiască. Fie creştinii din
acest oraş au întrebat evreii din acest oraş - în secolul II - despre ce
înseamnă Numele lui Dumnezeu, scris în cele patru litere evreieşti şi numită de
greci Tetragrammaton (înseamnă "Cele patru litere"), fie chiar ei
înşişi aveau această informaţie de la creştinii evrei din primul secol, a se
compara textul din Apocalipsa 1:8 cu cele relatate de Clement, de două ori:
Biblia
Ortodoxă, în textul clasic bizantin, redă astfel: "Eu sunt Alfa si Omega,
zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine,
Atottiitorul."
Clement din
Alexandria, Stromateis III, capitolul 34, extras din carte:
„34:3
Înăuntrul vălului este ascunsă slujirea preoțească și îi ferește pe cei care
lucrează înăuntrul ei de cei care sunt afară. 4 Apoi, este perdeaua de la
intrarea în Sfânta Sfintelor; sunt patru stâlpi, sfântul semn al tetradei
legămintelor antice (cf. .: Exodul 27:16; Jos. Ant. III.6.4) 5 De asemenea,
numele mistic cu patru litere (τετράγραμμον=tetragrammaton), care era atașat
numai celor cărora sanctuarul interior (adytum) era accesibil și se numeşte
Iehova, care este interpretat ca: „Cel ce este și Cel ce va fi” (ὁ ὢν
καὶ ὁ ἐσόμενος) 6. Numele lui Dumnezeu conține cele patru litere şi printre
grecii.
Apoi Clement
repetă informaţia încă odată în Stromateis, Cartea a V-a, Capitolul 6:34
„Acest
nume mistic ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”.
Informaţia
aceasta n-a rămas la Clement, ci prin cartea Stromata pe care el a scris-o, a
circulat la toţi cei care au citit-o. Aşa a ajuns la Nicetas, Episcopul
Heracleei, care
citează versetul din Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a,
Capitolul 6:34, scrisă în secolul II d.Hr. Apoi, informaţia de la Nicetas trece
la Francis Zephyrus, care scrie "Din Catena Despre Pentateuh",
publicat în latină, p. 146.
Clement din
Alexandria a fost un polific scriitor creştin din secolul II-III (c.150 -
c.215) şi a fost citit de mulţi, deci este posibil ca informaţia dată de el
despre numele lui Dumnezeu
să fi ajuns
la multă lume.
Numel lui
Dumnezeu în ebraică
Exodul 3
Texul Masoretic (ebraic)
13. Moise a
zis lui Dumnezeu (Elohim): "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi
le voi spune: "Dumnezeul (Elohe) părinţilor voştri m-a trimis la
voi"; şi mă vor întreba: "Care este numele Lui (haşhem)?"
Ce le voi răspunde?"
14. Dumnezeu
(Elohim) a zis lui Moise: "Sunt (Eh-Yeh) cine (aser) sunt"
(Eh-Yeh) (sau "Sunt Cel Ce Sunt.") Şi a adăugat:
"Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce este (Eh-Yeh),
m-a trimis la voi." (Din cuvântul Eh-yeh şi Ha-wah
s-a format cuvântul Ye-ho-wah, construit la viitor activ: Cel
ce este şi Cel va fi – a se vedea răspunsul lui Clement şi Apocalipsa 1:8)
15. Dumnezeu
(Elohim) a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Yehowah
(care înseamnă "Cel ce este Cel şi va fi") Dumnezeul (Elohe)
părinţilor voştri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isaac şi
Dumnezeul (Elohe) lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele (şhemi) Meu
pentru veşnicie, acesta este pomenirea (zikri) Mea din neam în neam."
Numele lui
Dumnezeu în limba ebraică este scris ca יהוה şi este compus din trei consoane,
yōd (י), hē (ה) și vāv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם
קְרִיאָה), şi consoana hē (ה) care se repetă la sfârșitul cuvântului.
Deoarece în
limba ebraică cuvintele se pot despărţi în silabe închise sau deschise. Având
silabe închise (Consoana + vocala + consoana), tetragrama devine astfel
trisilabic: Yvoc+Hvoc+WvocH (“voc” înseamnă vocală), conform cu spusele
fostului Rabin Şef al Ungariei, Raj Tamas. La forma Yahweh, acest lucru este
imposibil, cuvântul fiind bisilabic YvocH+WvocH.
Raj Tamas
(Budapesta, 9 februarie 1940 – Budapesta, 8 martie 2010) a fost un istoric
maghiar şi rabinul-șef al Ungariei. De-a lungul vieții, a publicat multe cărți,
majoritatea având ca scop aducerea religiei evreiești mai aproape de oamenii
altor religii, scriind şi despre numele lui Dumnezeu.
Limba
ebraica are două timpuri pentru verbe, timpul perfect (care descrie o acţiune
încheiată) şi timpul imperfect (care descrie o acţiune neîncheiată), cum este
în cazul numelui lui Dumnezeu. Ebraica fiind o limbă a acţiunilor, numele
ebraic al lui Dumnezeu reflectă foarte bine sensul deplin al celor trei silabe
descrise în Apocalipsa 1:8 (trecut - Cel ce a fost, prezent - Cel ce este,
viitor - Cel ce vine să fie). Un verb tradus din ebraică care reflectă o
acţiune, trebuie tradus într-un verb reflectat într-un timp corespunzător, care
în limba greacă poate lua forma de Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine (să
fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată. De aceea
unele verbe din ebraica sunt traduse ca o frază sau uneori ca o propoziţie.
Deoarece
numele lui Dumnezeu este "Yehowah" şi nu “Ahayah”, "Hayah"
sau "Ehyeh - care înseamnă “eu sunt” sau “eu exist”, conjugarea fiind la
persoana a treia, masculin, singular, acest nume înseamnă mai mult ca "eu
sunt" sau "eu exist", el fiind legat de un scop al acţiunii ce
se va petrece în viitorul neâncheiat: Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine
(să fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată.