"UN MIT PERPETUAT PÂNÂ LA NEBUNIE"

"UN MIT PERPETUAT PÂNÂ LA NEBUNIE"

 Un nou tabu religios 

Numele lui Dumnezeu apare de circa 7000 de ori în Vechiul Testament, în timp ce titlul Adonay (adică "Domnul") apare doar de 40 de ori... Dar care este situaţia în Noul Testament? Părerile sunt împărțite, iar unele sunt foarte opuse. De exemplu, un traducător baptist a făcut un Nou Testament în care – pe alocuri – a pus Numele lui Dumnezeu în text, însă doar acolo unde existau citate din Vechiul Testament. Acest fapt a stârnit atât de mult indignarea superiorilor săi, încât l-au amenințat cu excluderea, dacă nu mai face o ediție în care să scoată acest nume de pe paginile Noului Testament.

Ei au spus: „Nu ați arătat nicio declarație a lui Isus în care să se potrivească cuvântul YHWH! Isus nu este înregistrat ca folosind cuvântul YHWH vreodată. Aparent, asta nu are nicio semnificație pentru tine. De ce să nu-L urmezi pe Isus? De ce este atât de dificil acest lucru?"

Așa că fratele baptist s-a întors și a scos Numele lui Dumnezeu din traducerea sa, alegând să rămână în cult. Nu din convingere – care nu i s-a schimbat – ci din obligaţie faţă de nişte lideri care tăiau şi spânzurau după bunul lor plac.

 

De ce unii încearcă cu disperare să oprească restaurarea Numelui lui Dumnezeu în Noul Testament? Ei spun că nu există dovezi.

Chiar nu există dovezi? Sau ei nu cunosc asemenea dovezi? A nu cunoaşte dovezi încă nu este o garanţie că ele nici nu există pe uneva.

 

Să vedem dacă Numele lui Dumnezeu a fost pronunțat sau nu în timpul Domnului nostru Iisus Hristos şi apostolilor, dacă era pierdut sau nu?

Ar fi putut Domnul nostru Iisus Hristos şi apostolii să audă Numele original al lui Dumnezeu în timpul lor?

Da, ar fi putut. Şi iată de ce.

„Orice binecuvântare în care nu este menționat NUMELE SACRU nu e nicio binecuvântare”. Talmud - Berachoth 40b

„În templu au rostit NUMELE SACRU, așa cum este scris," . Mishna - Tamid 7:2, Talmud - Tamid 33b

„În perioada celui de-al Doilea Templu, TETRAGRAMA a fost pronunțată în timpul ceremoniei de binecuvântare a poporului de către preoți și în alte rugăciuni, ... The Classic Midrash - Tannaitic Commentary On The Bible, Reuven Hammer, Paulist Press, p. 168

Aceste texte arată clar că Numele lui Dumnezeu a fost folosit în Templu, ÎN PUBLIC, CUM CEREA DUMNEZEU ÎN LEGEA DATĂ DE EL LUI MOISE, așa că oamenii ar fi știut despre el:

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot NUMELE (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate, care trebuiau binecuvântate)." Talmud - Yoma 39b

Acesta este motivul pentru care un critic al celor care au refuzat să accepte că numele lui Dumnezeu a fost folosit în secolul I d.Hr. a scris următoarele: „Există multe alte referințe, dar acestea puține demonstrează că Tetragrama a fost pronunțată în timpul și înainte de vremea lui Isus. Astfel, afirmația că „Tetragrama nu a fost pronunțată deloc” este un mit ....  este un mit care, din păcate, este perpetuat până la nebunie, în ciuda dovezilor concludente ale contrariului.” (Restoring Abrahamic Faith, Genesis 2000, Charlotte, NC. 28256. 1993).

 

Iată ce fac unii din liderii religioşi înnebuniţi de ideea că Domnul nostru Iisus Hristos şi apostolii n-au cunoscut Numele lui Dumnezeu: exclud oamenii care li se opun, scot Numele lui Dumnezeu din Bibliile sau cărţile lor de cântări vechi, şi unii - cum este cazul papei xx - interzic ca Numele lui Dumnezeu să fie folosit în biserici.

 

Questions about God's Name, regarding the New Testament

- The Divine Name in the first century CE

 

Mai jos copilul Iisus în Templul din Ierusalim stând de vorbă cu preoţii şi cărturarii vremii

 

https://media.bibliainimagini.ro/stories/FB_Young_Jesus_Temple/source-jpegw/03_FB_Young_Jesus_Temple_1920.jpg?1657545313

Elohim, Proskynēseis, Latreuseis, Epikaloumenon în text şi context

  

Elohim, Proskynēseis, Latreuseis, Epikaloumenon

 

Întrebare: Elohim înseamnă Dumnezeii. Câte persoane sunt în dumnezeire conform cu fraza plurală din Geneza 1:26 şi alte texte?

 

Răspuns: Elohim nu este întotdeauna un plural în sens strict, ci în funcţie de frază, el poate fi singular sau plural în înţeles. Niciodată nu se arată în Biblie că acest cuvânt poate acoperi un dumnezeu în trei persoane. Isus nu s-a identificat niciodată cu Dumnezeu, ci ca Fiul lui Dumnezeu, iar El Gibbor din Isaia 9:6 nu înseamnă Dumnezeu Tare, fiindcă atunci pluralul frazei „Elei gibborim” ar însemna „Dumnezeii tari” şi nu astfel este tradus această frază.

 

Atunci vitejii cei puternici (elei gibborim) vor vorbi in Locuinta mortilor despre el si cei ce-l sprijineau si vor zice: "S-au coborat, s-au culcat cei netaiati imprejur ucisi de sabie!" (Ezechiel 32:21)

 

Reducând la singular fraza din Ezec.32:21 fără iz teologic doctrinar, ar fi:

Atunci viteazul cel puternic (elei gibborim) va vorbi in Locuinta mortilor despre el si cei ce-l sprijineau si va zice: "S-au coborat, s-au culcat cei netaiati imprejur ucisi de sabie!" (Ezechiel 32:21)

 

Aşadar fraza plurală din Geneza 1:26 nu implică o pluralitate de trei în unul, ci arată o declaraţie pe care Dumnezeu o face unei alte persoane din ceruri, şi anume Fiului Său, conform cu Ioan 1:3. Din păcate Ioan 1:1 şi alte texte sunt fie prost redate ca Isaia 9:6, fie sunt falsificate ingenios de ereticii din secolul II., nicăieri nu se arată Dumnezeirea lui Isus în Biblie.

 

Întrebare: Este adevărat că oamenii I S AU INCHINAT lui Isus? De ce ar fi făcut-o dacă nu credeau că El este Dumnezeu?

 

Răspuns: Este adevărat că oamenii I s-au închinat Lui, însă acolo nu apare termenul de „slujire divină” (sau slujbă dumnezeiască), în greacă ”latreia”, ci „proskineo”, a se prosterna, a se apleca, care se putea aduce atât lui Dumnezeu, cât şi oamenilor.

Un exemplu din Vechiul Testament

Abigail i sa închinat lui David şi s-a rugat lui să nu facă omorul pe care şi-l plănui, apoi i-a dat darurile. I s-a adus inchinare lui David sau o slujbă dumnezeiască? Nu. Însă la Matei 4:10 aceste două cuvinte se aplică numai lui Dumnezeu.

 

Matei 4:10. "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini (Proskynēseis) şi numai Lui să-I slujeşti (Latreuseis)."

 

În Fapte 7:59,60 martirul Ştefan nu se închină lui Isus ca şi cum ar suna în Matei 4:10, ci aşa cum a procedat Abigail în faţa lui David.

 

Fapte 7:59. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga (epikaloumenon) şi zicea (legonta): "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!"

60. Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!" Şi, după aceste vorbe, a adormit.

 

Așadar, nici aceste cuvinte nu sprijină dogmatica trinității.

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său! Amin!

Pentru o TREZIRE ADEVĂRATĂ citeşte serios Biblia, roagă-te să o înțelegi corect și apoi aplică tot ce ai învățat în viața ta.

Dacă vrei să colaborăm pentru a ajuta pe semeni să-l cunoască mai bine pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:3), lasă-mi un mesaj la comentarii sau în e.mail (yaniro11@yahoo.com).

Cine a transformat textul timpuriu al Noului Testament?

 Cum a fost transformat textul timpuriu al Noului Testament?

 

 

The Early Text of the New Testament

- by Charles E. Hill and Michael J. Kruger

 

Particulariţăţile temelor tratate

Această carte examinează și evaluează din primele noastre surse existente starea cea mai primitivă a textului Noului Testament cunoscut acum. Ce fel de schimbări au făcut scribii textului? Care este calitatea textului de care dispunem acum? Ce putem învăța despre natura transmiterii textuale în primele secole? Pe lângă explorarea culturii textuale și a scribilor creștinismului timpuriu, acest volum explorează dovezile textuale pentru toate secțiunile Noului Testament. De asemenea, examinează dovezile din cele mai vechi traduceri ale scrierilor Noului Testament și citările sau aluziile la textele Noului Testament din alți scriitori creștini timpurii.

 

Pe lângă această carte, mai există multe asemenea care aduc dovezi clare şi de necombătut, că Biblia a fost falsificată pe alocuri, de către ereticii din secolele II-IV. Cea mai prolifică şi malefică schimbare a textului Noului Testament s-a produs în mişcarea marcionită (numiţi şi doceţi), condusă de Marcion din Sinope, 85 – c. 160), care a apărut pe la anul 117 AD. Alte grupări cu tendinţe asemănătoare au fost encratiţii şi patripassienii, care la origini par a fi secte desprinse din marcionism.

 

La începutul secolului II AD au avut loc nişte mari dispute cu privire la Vechiul Testament, deoarece împăraţii romani au pus o taxă pe religia iudaică: oricine era considerat iudeu sau prozelit, trebuia să plătească o taxă, ca să-şi poată practica credinţa. Deoarece creştinii dintre neevrei nu au considerat că ar fi prozeliţi evrei, nu au vrut să plătească taxa, în schimb creştinii dintre evrei erau puşi în dificultatea de a plăti. Pe fondul justificării că ei nu sunt pozeliţi evrei, unii au căzut în extrema de a respinge tot Vechiul Testament, inclusiv pe Dumnezeul din Vechiul Testament. Aceştia au format o biserică separată în anul 117 la Antiochia în Siria şi şi-au făcut o altă Biblie, care cuprindea doar Evanghelia după Luca şi 10 epistole ale apostolului Pavel, toate acestea fiind redate într-un format rescris, modificat. Alţii, numiţi encratiţi, şi-au făcut o Biblie unind cele patru evanghelii în una singură. Deoarece creştinii evrei nu au renunţat la credinţa că ei sunt evrei şi că Vechiul Testament este sfânt, aceşti creştini habotnici din Antiochia au excomunicat Biserica Evreilor între anii 130-140 AD. Când în anul 132 AD a început războiul în Iudeea împotriva romanilor,  rebelul şef Bar Kochba, originar din Galileea şi din casa lui David, a pus să se facă un census (recensământ), adică să fie număraţi toţi evreii din Iudeea şi proporţional cu numărul oemenilor să se trimită ostaşi şi provizii din fiecare localitate evreiască, adunând o armată impresionantă de circa 600000 de ostaşi. Astfel, creştinilor evrei li s-a cerut să dea o armată de 10000 de oameni şi provizii, şi să-l acepte pe Bar Kochba ca Mesia. Puşi în faţa acestei cereri creştinii evrei din Iudeea au emigrat în Persia.

În a doua parte a secolului II, Pantaenus Sicilianul, a fondat o biblioteca creştină la Alexandria, Egipt, colectând neobosit diferite scriei timpurii şi contemporane ale creştinilor, de pe teritorii vaste, călătorind chiar pânâ în Persia, la comunităţile risipite ale creştinilor evrei pe baza cărora s-a făcut Biblia creştină, cu Vechiul şi Noul Testament.

În secolul III AD la Antiochia (267) - sub supravegherea lui Macarie episcopul Edessei, s-a format un consiliu care să examineze învăţătura patripassienilor şi a Bibliei lor. După ce le-au respins, l-au însărcinat pe eruditul Lucian al Antiochiei să redacteze o Biblie, care să aibă un text nealterat de ereziile acelor timpuri.

 

În antichitate anumiţi creştini erau numiţi “patripassieni”, deoarece spuneau că Dumnezeu Tatăl a suferit pe cruce, iar în perioada Reformei Lutherane, au fost reprezentaţi de Miguel Servetus, un medic spaniol din mişcarea anabaptistă non-trinitariană, ars pentru această învăţătură la Geneva, în Elveţia (evident un act necreştin, dar atunci aşa erau timpurile, de ignoranţă). Existase şi un papă la Roma, care a dorit să reactiveze Biblia patripassienilor, combătuţi şi învinşi definitiv din punct de vedere teologic la Conciliul de la Antiochia (267 AD) sub îndrumarea episcopului Macarie al Edessei şi să o pună în locul versiunii Vulgata, făcută de Ieronim. După moartea acestui papă, consiliul de cardinali care era îngrozit de ceea ce dorea papa, a dezaprobat proiectul şi a ascuns noua versiune patripassiană în Biblioteca Vaticanului.

 

Una din teoriile patripassiene de seamă încă din antichitate este că Isus este Dumnezeu Tatăl şi astfel nu Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Isus, ci Isus s-a auto-înviat pe el însuşi.

Ei se bazau pe nişte versete traduse greşit şi explicate tendenţios, cum ar fi Matei 28:6,7 şi Luca 24:6,7.

 

Redarea corectă din greacă la Matei 28:

6  Nu este aici, pentru că a fost înviat [2], după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el.

7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat [3] dintre cei morţi. Şi, iată, el iese în calea voastră; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“.

[2] [3]  Verbul de la versetele 6 şi 7 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față așa-zisul „pasiv divin” care arată că Domnul Iisus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.

 

Redarea corectă din greacă la Luca 24:

6 Nu este aici, ci a fost înviat [2]. Amintiţi-vă cum v-a vorbit, pe când era încă în Galileea,

7 spunând: «Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit şi a treia zi să fie sculat»“.

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

9 Şi, întorcându-se de la mormânt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

[2] Verbul de la versetul 6 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față fiind așa-zisul „pasiv divin” care arată că Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl, iar la versetul 7 avem “să fie sculat” în loc de “să învie”.

 

Confirmarea o avem în cartea biblică Faptele Apostolilor.

Ce a înţeles apostolul Petru:

“Că Dumnezeu Tatăl a înviat în persoana Fiului său Isus”?

sau

“Că Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Fiul său Isus”?

 

"Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-i legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea." (Fapte 2:24)

 

Conform retoricii patripassiene:

"Dar Dumnezeu s-a înviat, dezlegându-şi legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea." – ceea ce nu îşi are justificarea în Biblia adevărată, ci doar în versiunea eretică a patripassienilor, combătută şi descalificată la Antiochia în secolul III AD.

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său! Amin!

Pentru o TREZIRE ADEVĂRATĂ citeşte serios Biblia, roagă-te să o înțelegi corect și apoi aplică tot ce ai învățat în viața ta.

Dacă vrei să colaborăm pentru a ajuta pe semeni să-l cunoască mai bine pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:3), lasă-mi un mesaj la comentarii sau în e.mail (yaniro11@yahoo.com).

"Corecțiile (falsurile)" eretice din secolul II

  

"Corecțiile (falsurile)" eretice din secolul II

 

De ce au ales unii dintre liderii creştini din secolul II să reformuleze unele fraze din Biblie?

 

Problema este veche

 

Avertizări şi mărturii din interiorul creştinismului

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)

- Apostolul Ioan avertiza că unii s-au rupt de la ei şi vorbesc în felul lumii, nu despre un Dumnezeu Tată şi Fiul Său, ci despre un dumnezeu inventat, antichristic, care nu era Tată şi nu avea Fiu. Aceştia nu credeau nici în Tatăl, nici în Fiul aşa cum se cuvenea, ci au adaptat forma lor de creştinism la vederile filozofice dualiste anti-iudaice din acea vreme, fapt pentru care lumea îi asculta. Astfel, aveau mai mult succes cu noua teologie eretică, care a afectat şi copierea corectă a textelor; fiind mai mulţi, Bibliile stâlcite făcute de ei s-au impus (1Ioan 2:22, 4:5). Prologurile anti-marcionite scrise la Evanghelii în secolul II şi alte surse creştine timpurii din secolele II şi III, ne arată că un anume Marcion din Pont, mai exact din oraşul Sinope, care era fiu de episcop, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unui grup eretic din sânul creştinilor din acel timp şi s-a apucat să modifice copios, orice document creştin al Noului Testament.

- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor biblice: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi, cea mai coruptă Biblie a fost cea produsă de biserica lansată de Marcion

- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt binevăzut astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care ajustează scrierea (cu sensul: o îndreaptă spre credinţa lor, nota mea), sau chiar din cauză că sunt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere (cu sensul: o revizuiau, nota mea)" Contra lui Celsus

- Mărturia din Codex Vaticanus Grecesc (cea mai veche Biblie completă), într-o nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, de ce nu puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului

Bibliotecarul Celsus din celebra Bibliotecă din Efes îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult", iar teologul creştin Origen recunoaşte asta (Contra lui Celsus)

 

Din păcate Biblia a fost alterata pe alocuri, şi sunt multe mărturii în acest sens. Vă dau aici câteva exemple clare: episcopul AMBROZIU DE MILAN, 330-397, în Exaemeron III, 5, 20, este critic referitor la textul tradus de cei LXX şi cunoaşte mai multe locuri schimbate, decât cele 13 menţionate în tradiţia rabinică. El mărturiseşte astfel "Putem constata cu ușurință că cei LXX de traducători ai textelor Scripturii în grecește au făcut numeroase adăugiri la textul ebraic și foarte multe completări pe alocuri." De ce era aşa de uşor de demonstrat acest lucru? Din pricina textului ebraic existent în Hexapla şi alte surse. Apoi, avem mărturia episcopului EPIFAN DE SALAMINA (310-403), în De Mensuris et Ponderibus III, PG 43, col 242, care ne spune cu nonşalanţă că traducătorii de la LXX fie au eliminat, fie au adăugat anumite cuvinte:"... acolo unde era adăugat un cuvânt, toți erau unanimi, iar acolo unde trebuia înlăturat un cuvânt, cu toții îl înlăturau în perfect acord; ceea ce înlăturau era inutil, iar ceea ce adăugau era necesar. (...) Să știți deci, într-un cuvânt, că în acordul lor pentru a adăuga, pretutindeni unde acești traducători au adăugat, acest lucru s-a făcut cu mare iscusință în vederea instruirii și învățăturii popoarelor (...). 

Practica aceasta a fost recomandată şi de anumiţi lideri creştini, cum ar fi episcopul AUGUSTIN DE HIPPONA, fost maniheist, care îndemna la schimbarea versetului de la Ioan 17:3 de la fraza originală: „Și aceasta”, adaugă Isus, „este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” 

”Ordinea potrivită a cuvintelor este (spune Augustin în mod fals): „Ca să Te cunoască pe Tine și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis, ca singurul Dumnezeu adevărat”. Prin urmare, Duhul Sfânt este înțeles și el, pentru că El este Duhul Tatălui și al Fiului, ca iubire substanțială și consubstanțială a ambilor. Căci Tatăl și Fiul nu sunt doi dumnezei, nici Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei; dar Treimea însăși este singurul Dumnezeu adevărat.” 

Sursa despre modificarea speculatorie propusă de Augustin o putem găsi în cartea Părinții Niceni și Post-Niceni, seria 1, vol.7, Sf. Augustin: Prelegeri sau Tractate despre Evanghelia După Sfântul Ioan, tratat CV, capitolul XVII.1-5, paragraful 3, tradus în engleză de reverendul John Gibb, D.D. Din fericire, Ioan 17:3 a scăpat nevătămat, dar există multe astfel de fraze schimbate, cele mai celebre şi din păcate încă necunoscute de mulţi fiind Matei 28:19 "în Numele Meu" şi Ioan 1:1 "şi Fiul a fost Cuvântul".

 

Pentru cei interesaţi, dacă nu aţi făcut-o, vă recomand neapărat să citiţi mărturia lexicoanelor şi a enciclopediilor despre perioada gnostică, Wikipedia abundă în acest subiect. În prologurile Anti-marcionite din secolul II se arată clar cine sunt autorii Evangheliilor (fiind autor Marcu la Evanghelia după Marcu). Dar se arată şi ceva interesant, că au apărut rebeli şi poziţia apostolului Ioan faţă de rebelii, care au contestat autoritatea apostolică. În scrierile sale, apostolul Ioan notează acest aspect. Din păcate, aşa cum arată şi Tertullian, pe timpul împăratului Traian a avut loc prima diviziune de seamă în sânul Creştinătăţii de atunci, când o parte dintre greci şi-au făcut o "biserică" care denigra iudaismul, pe Moise şi scrierile din Vechiul Testament, precum şi pe Dumnezeul prezentat în ele... Rebeliunea s-a extins până în Corint, după cum vedem din Scrisoarea lui Clement Romanul şi a fost exportată de Marcion în multe locuri.

Lexicoanele menţionează o mare anatemă între anii 130 - 140, când această biserică de orientare anti-iudaică (gnostică) a excomunicat bisericile care i se opuneau. Enciclopediştii arată că în această perioadă au apărut şi aşazisele "corecţii catolice", prin care unii încercau să facă textul biblic în aşa fel, ca să le susţină părerile. Origene (sec II-III) face o declaraţie socantă în legătură cu acel timp : „E un fapt binevăzut astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care ajustează scrierea (cu sensul: o îndreaptă spre credinţa lor, nota mea), sau chiar din cauză că sunt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere (cu sensul: o revizuiau, nota mea)" Contra lui Celsus. 

Din cauza aceasta - după Conciliul de la Antiochia 267 - liderii bisericii l-au însărcinat pe eruditul Lucian De Antiochia (sec III-IV) să redacteze un text credibil al Bibliei, eliminând ereziile din text, ceea ce a şi făcut, această Biblie fiind cunoscută ca o versiune anti-trinitară, care s-a pierdut. Cert este că avea un alt text la Matei 28:19 şi posibil şi la Ioan 1:1, ceea ce arată de ce nu s-a păstrat prima filă din Evanghelia după Ioan, din Biblia lui Wulfilas şi alte Biblii asemănătoare. Deoarece gnosticii nu credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ci Dumnezeu însuşi a venit din cer, e foarte posibil ca ei să fi fost primii care au falsificat Ioan 1:1, în avantajul doctrinei lor. În această perioadă a secolului II, sectanţii gnostici au rescris toate evangheliile, mixându-le cu diferite falsuri, aşa cum se vede şi în colecţia de papirusuri numite "Evanghelia Egerton" (British Library Egerton Papyrus 2), găsită în Egipt și vândută Muzeului Britanic în 1934; fragmentele de text ce conţin rescrierea diferitelor texte ale Noului Testaent sunt acum datate chiar la sfârșitul secolului al II-lea e.n.

Într-o bibliotecă gnostică coptă (egipteana veche) descoperită la Nag Mammadi în Egipt, s-a descoperit o copie a Noului Testament, având tendinţe gnostice. Însă din această copie, care este datată în secolul II, s-a eliminat scena agoniei din Grădina Ghetsimani (Luca 22) şi sună altfel la Ioan 1:18.

 Ioan 1:1 transliterat din greacă este: en (la) archē (început) ēn (era) ho lógos (cuvântul) kai (şi) ho lógos (cuvântul) ēn (era) pros ton (cu) theón (dumnezeu) kai (şi) theós (dumnezeu) ēn (era) ho logos (cuvântul). Este evident că Ioan 1:1 în această formă nu are logică. Dacă ne gândim la o semnificaţie literală, la început era „litera” sau „sunetul” şi apoi „cuvântul”. Deci nu putem lua "cuvântul" în cauză ca fiind ceva literal, ci mai degrabă ca fiind o poreclă (supranume) a Fiului lui Dumnezeu; adică Fiul lui Dumnezeu a fost poreclit (supranumit) "Cuvântul". 

În cazul de faţă, dacă acest "Fiu" ar fi fost Dumnezeu, ca şi Dumnezeu Tatăl, ar exista doi Dumnezeu, ceea ce contravine afirmaţiei clare din Exodul 20, reconfirmat în Ioan 17:1-3. Aşadar, când un cuvânt sau un grup de cuvinte nu se armonizează cu contextul din care face parte, este destul de probabil că s-a produs o stâlcire a textului, cu sau fără intenție, în procesul de copiere.

Unul dintre traducătorii Noului Testament, Johann Crell, a susţinut că în timpul copierii textului (posibil în secolul II) a fost ”confundată” o literă, ceea ce a schimbat complet înţelegerea textului. De frica persecuţiei, ca să nu fie prinşi, creştinii din secolul II şi III au început să scrie unele cuvinte codat. Se ştie că în secolul II şi III anumite cuvinte se scriau prescurtat (în două litere, forma de prescurtare fiind numită „nomina sacra”), iar theos şi huios erau foarte uşor de falsificat dacă cineva ar fi dorit, ca să se ajungă din "kai (şi) huiós (fiul) ēn (era) ho logos (cuvântul)" la "kai (şi) theós (dumnezeu) ēn (era) ho logos (cuvântul)." După cercetările făcute, am ajuns la stadiul în care mă găsesc în faţa a două rute pe care le consider plauzibile, faţă de ceea ce s-ar fi putut întâmpla în cazul de la Ioan 1:1.

Rută posibilă

Din pricina celor scrise la Exod 20 şi Ioan 17:1-3, este îndoielnic ca apostolul Ioan ar fi scris “kai Theos en ho Logos” (şi Dumnezeu era Cuvântul) la finalul versetului din Ioan 1:1, creând o propoziţie atât de ambiguă. De ce n-ar fi scris pur şi simplu “kai Huios en ho Logos” (şi Fiul era Cuvântul)? Există posibilitatea ca această frază “kai Huios en ho Logos” (şi Fiul era Cuvântul) să fi fost simplificată la forma de nomina sacra în secolul II, creându-se acel “γς” cu liniuţă deasupra = o prescurtare ce apare şi în alte manuscrise pentru cuvântul “υίος”. Apoi, este posibil ca de la această prescurtare să se fi ajuns la forma ”θς” (cu o liniuţă deasupra, specifică formelor nomina sacra), din pricină că a fost confundată mai târziu prima literă - ca o eroare simpla de transcriere în traditia (“γς” / “θς”; “γς” = prescurtare in manuscrisul original de la “υίος”; ”θς” = prescurtare in manuscrisul original de la “θεός”). Acest lucru pare posibil, dar este mai puţin probabil, având în vedere marea pepiniera de falsuri create în secolul II. Deci, bănuiala ar cădea în prima fază pe o falsificare intenţionată a literei, pentru a se susţine că Logosul a fost Dumnezeu şi nu Fiul lui Dumnezeu, exact ce doreau sectele care urmau ruta de interpretare trasată de gnostici. Vă doresc succes şi împlinire în cercetările pe care le faceţi şi toate să fie spre slava lui Dumnezeu!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său! Amin!

Pentru o TREZIRE ADEVĂRATĂ citeşte serios Biblia, roagă-te să o înțelegi corect și apoi aplică tot ce ai învățat în viața ta.

Dacă vrei să colaborăm pentru a ajuta pe semeni să-l cunoască mai bine pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:3), lasă-mi un mesaj la comentarii sau în e.mail (yaniro11@yahoo.com).