duminică, 23 noiembrie 2014

"Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău" Matei 6:9

Fără un nume, eşti anonim

De obicei atunci când se dă un nume unui nou născut, oamenii aleg un nume din diferite motive, de cele mai multe ori pentru că le place cum sună, sau pentru că este popular, sau pentru că îl poartă unul din familie sau unul dintre binefăcătorii familiei, etc.. 
Toate fiinţele au un nume. Inclusiv Dumnezeu. 
Unii argumentează că în Matei 6:9 Domnul şi Salvatorul nostru doreşte să se sfinţească caracterul sau persoana lui Dumnezeu şi nu numele, însă atunci de ce nu scrie aşa: "Sfinţească-se caracterul tău"? sau "Sfinţească-se persoana ta"? Dacă scrie "numele" atunci să ne raportăm la ce scrie. A se compara cu Exod 5:2; 7:5. Dumnezeu nu a fost un anonim fără nume.

Dar care este numele lui Dumnezeu? De ce nu apare deloc numele divin in Noul Testament? Aceasta intrebare o pun multi.

"Nu apare deloc" este impropriu spus, din doua motive importante:

 Motivul nr 1. 
Deoarece apare, fie in cuvantul Halleluiah, care se pronumta aproximativ "Aleluia" si insemna "Laudati pe Iah" si se gaseste la Apocalipsa capitolul 19, fie in numele teoforice, adica acele nume compuse care contin numele divin. Un astfel de nume este chiar numele Isus (Ieshua). "Ieşhua" in ebraica vine de la prima parte a numelui divin "Ie" + cuvantul "shua" care inseamna "mantuire". 
 
Intr-o carte scrisa intre anii 600-900 numita "Cartea preotului Nestor", scrisa in ebraica, numele lui Isus este redat ca Yeshu. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Yeshu 
"Yeshu", cu "e" dupa "y" si fara "a" la final... cel putin in engleza ...
"Yeshu (ישו in Hebrew) and Isho in (ܝܫܘܥ in Aramaic) is the name of an individual or individuals mentioned in Rabbinic literature.[1] The oldest works in which references to Yeshu occur are the Tosefta and the Talmud, although some scholars consider the references to Yeshu to be post-Talmudic additions.[2]"


Forma scriptica "Yahshuah" nu are suport istoric

Problema e ca acest nume de Yahshuah, pe care il tot propun unii ca ar fi fost numele "original" al lui Isus, vine din scrierile oculte ale "Kabalei Crestine" de prin anii 1600, de unde apoi niste preoti romano-catolici din Germania, au construit si propus forma de Yahweh, prin sec XIX. De la acestia s-au inspirat mai apoi liderii miscarii Sacred Name Movement.
Daca nu suntem atenti putem cadea ca sa sustinem ideologii ale Kaballei si romano-catolicismului. Daca ne uitam cu atentie, vom vedea ca romano-catolicii folosesc cu preponderenta forma Yahweh. Haideti sa nu fim calul troian al kabalistilor si catolicilor.


Etymology and claimed Hebrew origins
Three spellings of "Joshua" found in the Masoretic text of the Hebrew Bible: (i) Yehoshua, (ii) Yehoshua, (iii) Yeshua

The spelling Yahshua (יהשע) or (יהשוע) is not found in Hebrew texts. The Hebrew Bible uses Yehoshua (יהושע), and later Aramaic form Yeshua (ישוע), for Joshua, which means "Yah is Salvation." Christians, historians, and linguists outside the sacred name movement for the most part reject the term Yahshua (יהשע) in favor of Yeshua (ישוע) as the original pronunciation. Tal Ilan's Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity (2002), notes Yehoshua (יהושע), and the later Aramaic form Yeshua among many names containing Yah derived from YHWH.[1]

An additional variant Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is found in Christian Kabbalah or occult speculations.[citation needed] Like Yahshua this variant is not found in the Hebrew Bible. Another variant Yeshu occurs in polemical rabbinical texts, connected with Jesus in the Talmud and is the modern Israeli secular spelling of Jesus. The spelling is not applied to other Yeshuas and Yehoshuas.[2]
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshua
This article is about occultism. For the etymology of the name of Jesus, see Yeshua (name).

The pentagrammaton or Yahshuah (Hebrew: יהשוה‎) is a constructed form of the Hebrew name of Jesus originally found in the works of Athanasius Kirchner, Johann Baptist Grossschedel (1619) and other late Renaissance esoteric sources. It is to be distinguished from the name Yahshua found in the works of the Sacred Name movement in the 1960s, though there has been some conflation or confusion between the two. The pentagrammaton Yahshuah has no support in archeological findings, such as the Dead Sea scrolls or inscriptions, nor in rabbinical texts as a form of Joshua. Scholarship generally considers the original form of Jesus to be Yeshua, a Hebrew Bible form of Joshua.[1]

The essential idea of the pentagrammaton is of an alphabetic consonantal framework Y-H-Sh-W-H, which can be supplied with vowels in various ways. (Also, the "W" can be converted into a "U", since the Hebrew letter ו waw writes either a [w] consonant sound — later on pronounced [v] — or a long [u] vowel sound: see Mater Lectionis.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshuah


Motivul nr 2. 

Deoarece exista anumite surse in care numele divin apare, ca de exemplu la versiunile de scrieri Nou Testamentale partiale: Nestorie, Shem Tov, Munster si Du Tillet. Aceste surse confirma citatele din Talmud Shabbat (si viceversa) care afirma ca ereticii (minimii) evrei (evreii crestini si alte grupari neagreate de rabini) foloseau numele divin in scrierile lor.

Este logic sa credem ca numele divin a existat in scrierile Noului Testament, chiar si fara resursele de la punctul 2. Scriu asta, deoarece in Noul Testament sunt anumite citate din Vechiul Testament in care numele divin apare si nu cred ca Domnul nostru Isus Christos ar fi evitat pronuntia numelui divin. Tocmai el care infiera orice abatere de la adevar?

Totusi, cum s-a ajuns ca multe din traducerile actuale sa nu mai contina numele divin in Noul Testament? 
Iata o prezentare logica cum au decurs lucrurile:
Dupa perioada distrugerii Ierusalimului, s-a urmat o politica de evitare a numelui divin, din mai multe motive.
1. Nu mai exista Templul in care la ziua ispasirii se invoca obligatoriu numele divin de catre marele preot
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
2. Dupa rascoala lui Bar Kocba si finalul ei tragic (135), a fi evreu insemna a fi un blestemat. S-a ajuns pana acolo, ca un sclav evreu, nici nu se mai cumpara pe piata de sclavi. Acest spirit a pus stapanire si pe crestinism, antisemitismul crestin a devenit un produs si o mostenire de marca timp de 2000 de ani. Pentru a nu cadea sub incidenta legii penale care scotea religia lui Moise in afara legii, lege cu pedeapsa capitala instituita de romani dupa innabusirea revoltei evreiesti din anul 132, instigata de Rabinul sef Akiba si condusa de nobilul galilean Bar Kochba (si care se tragea tot din semintia lui David), multi crestini s-au speriat si au respins total sau partial Vechiul Testament, si tot ce era si venea de la evrei. Dumnezeul Vechiului Testament a ajuns sa fie blamat, huiduit, a ajuns sa fie doar Creatorul lumii materiale, nu si a lumii spirituale. S-a inventat ca Tatal lui Isus, nu este Dumnezeul Vechiului Testament, ci un alt Dumnezeu, cica "superior" acestuia, etc.. Chiar si Noul Testament a fost modificat pe alocuri de unii, ca Marcion si alti lideri ai partidei crestine a gnosticilor. Este evident ca numele lui Dumnezeu nu avea ce sa caute in limbajul lor.
3. Ca sa placa autoritatilor romane, si sa prezinte crestinismul cat mai acceptabil, unii s-au orientat spre platonism, spre terminologii pitagoriano-platonice, ca de ex. spre un dumnezeu "trimorfic" (triunic), de unde au imprumutat cuvantul "trinitate". Platon era un filozof celebru, era cel mai vestit filozol si preda o forma de monoteism speculativ, o treime de "morfe" (esente sau ipostaze), care dupa parerea lui contin esenta Dumnezeirii. El mai filozofa ca Dumnezeirea nu a avut, nu are si nu poate avea un nume, din cauza grandiozitatii esentei lui. Sic.
Toate aceste teorii speculative au fost imbratisate de scolile crestine din Egipt si Cappadochia si implementate mai apoi in crestinism. Evident ca nici aici numele divin nu putea avea nici o relevanta.

De cand n-au mai folosit evreii numele divin?
Intrebari importante in legatura cu asazisa "nefolosire" a numelui divin, sugerata de unii traducatori, slab pregatiti in istoria evreilor

Prefaţa în necunoştinţă de cauză a Revised Standard Version în legătură cu "întreruperea folosirii numelui divin"

Traducerea American Standard Version redă numele divin in transliterarea de "Jehovah". Apoi, la revizuirea acestei traduceri, numita Revised Standard Version, acest nume a fost indepartat. Motivul? În prefaţa Revised Standard Version scrie că:

"utilizarea de orice nume propriu pentru (...) Dumnezeu a fost întreruptă în iudaism înaintea erei creştine".

Înainte de a trece la dovezile rabinilor ("rabin" înseamnă "învatator" în sensul de "maestru" în ebraică) vreau să scot în evidenta Biblia, care confirmă că numele divin a fost în uz după perioada exilului babilonian. În cărţile biblice din Vechiul Testament, scrise după iesirea din Babilon, apare numele divin.
Iată un exemplu cartea lui Maleahi, o carte care a fost scrisă după ieşirea din Babilon. În această carte, numele divin apare de 42 de ori, dacă am numarat bine. 
A se vedea aici:
http://interlinearbible.org/malachi/1.htm

Am citit undeva că numele divin s-a stins în exilul din Babilon. Dar dupa cum vedem in linkul de mai sus, ideea că numele divin s-ar fi stins în exilul din Babilon, este total gresită.

Am citit de asemenea că numele divin n-a mai fost folosit din secolul III înainte de Christos. Poate, de unii, dar nu de toţi cei care l-au folosit.
Pot aduce o listă de scrieri rabinice care infirmă acea teorie care afirmă că folosirea numelui divin a încetat în secolul III înainte de Christos. 

Totuşi, ce s-a întamplat, de s-a ajuns la astfel de păreri? Oare nu cumva anumite texte rabinice să fi fost interpretate greşit? Exact. Aceste texte au fost interpretate la repezeala si rezultatul a fost unul pe masura, sucit.

Iata un text interpretabil:

"După moartea lui Simeon oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare (Yoma 30b; Tosef. Soţah, xiii)."
Wikipedia

Probabil, cei care susţin că numele divin a încetat să fie rostit în secolul III înainte de Christos, se bazează pe anumite cărţi ale rabinilor, ca citatul de mai sus din Yoma şi Tosef Soţah care scriu că după moartea marelui preot Simeon Cel Drept oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare.
Însă aceste texte nu sunt interpretate corect, deoarece textele nu spun că numele divin nu ar fi fost rostit deloc, ci că nu a fost rostit "cu voce tare" - în afara Templului. Însă - atenţie mare(!) - cărţile rabinilor spun că numele divin a fost rostit (cu voce tare) în Templul din Ierusalim, in tot timpul cat edificiul a existat. Deci, asta chiar şi în timpul Domnului nostru Isus Christos.

"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
(Nota bene: este vorba de ziua ispasirii)

Iata si parerea unui cercetator in domeniul cercetarii numelui divin:
"Există multe alte referinte, dar aceste câteva demonstrează că Tetragramma a fost pronunţată în timpul şi înainte de timpul lui Isus. Astfel, afirmaţia că "Tetragramma nu a fost pronunţată deloc" este un mit pur - o apariţie obişnuită în bursa de studiu biblic modern - dar, este un mit care se perpetuează, din păcate, ad nauseam, în ciuda unor dovezi concludente în sens contrar."
http://home.clear.net.nz/pages/tlamb/JehovahOr.html


Cum se apara exegetii catolici, fata de aceste dovezi, le accepta? Da, insa ei sustin ca rugaciunea de marturisire si de binecuvantare a marelui preot era "acompaniata" de un cor de preoti, care crea "vacarm". Ei spun ca acestia faceau inandins acest "vacarm" ca "plebea" sa nu poata auzi numele divin. O fi fost asa? Sau pur si simplu exegetii catolici interpreteaza din nou un citat rabinic asa cum nu ar trebui?

Chiar daca ar fi fost asa cum sustin exegetii romano-catolici, in legătură cu restrângerea folosirii numelui divin se pun câteva întrebări importante:
1. Când a trait marele preot Simeon Cel Drept şi de ce s-a luat decizia de a nu rosti numele divin cu voce tare, ci doar în şoaptă (aşa cum făceau rabinii) în afara Templului din Ierusalim şi al folosi cu voce tare doar în Templu?
2. A fost această decizie corectă din punct de vedere Biblic?
3. A fost această decizie acceptată de toţi sau au fost şi contestatari (ca rabbi Chanina fiul lui Teradion, care se tragea din neam de preoti saduchei) care nu s-au supus acestei decizii? 
4. Oare Domnul Isus ar fi fost printre aprobatorii deciziei luate sau printre contestatarii ei?
Trebuie sa ne rugam Tatalui ceresc, in numele Fiului sau, Domnul nostru Isus Christos, ca sa putem raspunde cu intelepciune la aceste intrebari importante.

Despre vocalele (ati citit bine) numelui divin, YHWH

Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic din antichitate are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraică are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iată literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw

Dar atenţie mare! Uneori, anumite consoane ebraice, pot lua forma de ... vocale!
Acestea sunt:  א  (aleph), ה (he), ו (waw)  ÷i י (yod)

Peste tot citim că numele divin (Tetragramma) este compus din "patru consoane": unii redau Tetragramma cu YHWH, alţii cu YHVH.
Care forma este corectă? Din punctul de vedere al ebraicii vechi, ebraica biblică, forma YHWH ar fi corespunzătoare, deoarece consoana V nu exista în ebraica veche. Însă având în vedere că în ebraica modernă există consoana V (ex. Hava nagila ve-nismeha adică Să ne bucurăm şi să fim fericiţi), forma YHVH este corectă şi ea. Dar sunt aceste litere într-adevar consoane? În aparenţă scriptica "da", însă din punctul de vedere al pronunţiei "nu". 

De ce? Sa vedem ce scrie marele istoric evreu Josephus Flavius (Iosif Flaviu). Iosif Flaviu, marele istoric evreu din secolul I era noastra, a scris ca numele divin era format din patru vocale! Citind peste tot ca numele divin este format din patru consoane, m-am intrebat daca nu cumva o fi fost o redare gresita a unui copist, ce a copiat ceva gresit din cartea lui Josephus ... insa, intr-o seara, citind un material in limba maghiara - despre literele si gramatica limbii ebraice vechi si contemporane - mi s-a confirmat ca este adevarat. Deci, nu este o eroare de traducere a unui copist, cum ma intrebam eu, deoarece iata ca marturia lui Iosif Flaviu este in armonie cu cea a lingvistilor, care admit ca in anumite ipostaze anumite consoane numite "matres lectionis" adica "mamele lecturii", devin vocale.

Iosif Flaviu trebuia stie, caci era evreu pur sange si pe deasupra din neam de preo‏ti. Asadar YHWH din numele divin nu sunt consoane, ci vocale, numite "matres lectionis", adica "mamele lecturii".
A se vedea sursa de pe Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis

Stiind acestea, putem concluziona, ca atat pronuntia Iehova, Iahve, Iahuva sau alte pronuntii care contin consoane, sunt neoriginale. Adevarata pronuntie ar trebui sa contina numai vocale.

Ne-ar trebui un lingvist evreu bine informat cu privire la aceste litere numite "mamele lecturii", care ar putea incerca descifrarea adevaratei pronuntii a numelui divin YHWH. Nimic nu este imposibil la ora actuala avand o tehnologie de varf si un bagaj de informatii impresionant. Daca s-ar dori cu adevarat acest lucru, s-ar putea face. Este provocarea secolului in lingvistica!!! Si daca va fi voia lui Dumnezeu, acest lucru se va face. Noi nu ar trebui sa descurajam interesul pentru adevarata pronuntie a numelui divin. Din contra, ar trebui sa ne rugam, ca acest lucru sa se faca cat mai curand. Va invit sa ne rugam fierbinte si pentru acest lucru.

Silabele numelui divin: YHWH este trisilabic sau bisilabic?

In descifrarea adevaratei pronuntii a numelui divin va juca un rol important descifrarea silabelor numelui divin.  De ce este important acest lucru? Deoarece nu este totuna sa spui c-as-ă sau ca-să la "casă". Deocamdata, lingvistii in ebraica au un atu, acela ca numele divin este format numai din consoane numite "mamele lecturii".
Cum va infuenta acest lucru cercetarea in domeniul descifrarii pronuntiei adevarate a numelui divin? Cu siguranta va fi un ajutor de seama.

Sunt doua propuneri importante, unii spun ca numele divin are trei silabe (trisilabic) altii spun ca ar avea doua silabe (bisilabic):

1. Y-HW-H (cu formele ei ipotetice, nesigure de pronuntie Ie-ho-va, Ia-hu-va, etc.)

2. YH-WH (cu forma sa ipotetica, nesigura de pronuntie Iah-ve)

Care este corecta? Lingvistii adevarati vor decide. Si ei ne vor spune si argumentele lor pro si contra. Timpul spune intotdeauna adevarul. Asa ca n-ar trebui sa descurajam pe cei interesati in domeniul de cercetare a numelui divin. Descifrarea silabelor numelui divin, va contribui cu siguranta la aflarea pronuntiei adevarate a numelui divin. Ar trebui sa sprijinim cu rugaciune, aceste interese pentru numele divin. Dumnezeu va aduce toate lucrurile ascunse la suprafata, fie mai repede, fie mai tarziu. 

Pronuntia numelui divin in afara Iudeii

Transliterarea exclusiv pe filiera vocala, fara consoane, a numelui divin se regaseste si in cateva din sursele din afara Iudeii

Preotul pagan Sanchuniathon din Beirut (sec IX מ.e.n.) s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal, despre religia evreilor si Dumnezeu lor.  Eusebius care reda pe Sanchuniathon scie numele Dumnezeului evreilor ca "Ieuō" - asadar numai vocale, asa cum scria si Josephus despre literele numelui divin, numite matres lectionis. ־ntrebarea este daca Sanchuniaton a redat corect pronuntia numelui sau numai pe aproape? 

Iata si alte surse in care consoanele lipsesc cu desavarsire! Ceea ce confirma literele YHWH ca fiind vocale matres lectionis!



Ιουώ (Iouō, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Ιεού (Ieou, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II)

Ιευώ (Ieuō): Eusebius [104] (c. 315)

Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II si III), Sursa M. Kyriakakes[106] (2000)

Aproximativ asa apare si in Egipt, Iehoua, intr-o hieroglifa din timpul lui Amenophis III (aproximatil la o suta de ani dupa exodul evreilor din Egipt)

Scriitori ca Varro si Diodorus Sicilianul citeaza probabil o forma prescuratata a numelui divin, aproximativ ca cea ce se putea auzi in pronuntia "Halleluiah", deci marturia lor, chiar daca este de inaintea erei noastre, nu poate ajuta la reconstructia numelui divin per ansamblu. De ce?
Propun aici o teorie, care ar putea sau nu sa raspunda de ce avem forma "Ia" sau "Iao" in numele teoforice. Aceste forme sunt prescurtarea numelui divin. Prescurtarile numelor este des intalnita la multe popoare. La noi din Ioan se face Ion, pierzandu-se o litera. Acest fenomen, de pierderea diferitelor litere intr-un nume, se cheama contractie. Insa, sa fim atenti: Ioan poate fi si Ion, dar si Ionel, Ionica, etc.. Cam asa s-a putut intampla si cu contractia numelui divin. Intalnim trei forme cand prin contractie YHWH devine "Ie", "Io" sau "Ia". Cand este atasat dupa un cuvant, forma devine Ia, ca Ieremi-Ia, iar cand este inaintea unui cuvant, forma devine Io sau Ie, ca de exemplu Io-hanan sau Ie-hu. De observat ca forma "Ia" nu apare niciodata singur, cele trei locuri unde totusi apate, sunt adaugiri sau greseli de copiere, sustin unii. Forma "Ia" apare intotdeauna in expresii compuse ca Aleluia, ce nu este un cuvant separat, ci un singur cuvant. Mai apare intr-un cuvant compus in forma de "foculluiia" in Cantarea Cantarilor 8:6. Toate acestea arata ca forma "Ia" apare doar cand este atasat unui cuvant, ca un fel de sufix, pe cand formele "Io" si "Ie" apar ca forme de prefix. De aici reiese ca ipoteza cabalistilor crestini din sec XVII este gresita, iar constructia care s-a facut pe seama aceasta de preotii romano-catolici din Germania, in sec XIX, propunand forma de Yahweh este gresita.

Tema de casa
Istoria incercarilor si tentativelor de descifrare a numelui lui Dumnezeu o puteti citi aici:
Gerard Gertoux, Paradoxul numelui anonim
https://www.scribd.com/doc/236807084/Paradoxul-numelui-anonim



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu