Şi dacă totuşi
Bibia are dreptate?
Există o
carte scrisă de Werner Keller "Şi totuşi Bibia are dreptate" (în
engleză "The Bible as History"). Werner Keller (13 august 1909 la Gut
Nutha, Anhalt - 29 februarie 1980 la Ascona) a fost un funcționar public,
jurnalist, autor de non-ficțiune și luptător al rezistenței anti-naziste. În
1955 a publicat "Biblia ca Istorie", cea mai cunoscută și de succes
carte a sa, care a corelat textul Bibliei cu rezultatele săpăturilor arheologice
din Orientul Mijlociu, oferind, potrivit lui Keller, o confirmare pentru
veridicitatea Bibliei care nu depinde de credința religioasă. A avut o
circulație de peste un milion în Germania și a fost tradusă în mai mult de 20
de limbi, iar în 1957 a obținut premiul literar italian Bancarella. Printre
altele, a fost tradusă cu succes în ebraică, într-o perioadă în care relațiile
culturale cu Germania erau departe de a fi luate în considerare în Israel;
cotidianul „Davar” Labour din Tel Aviv, în 1958, a distribuit exemplare
gratuite ale cărții lui Keller la abonații săi.
Nu el este
singurul autor ce susţine atuul istoric al Bibliei. Nelson Glueck scria “Timp
de 30 de ani am făcut săpături arheologice . . ., iar în ce priveşte
exactitatea istorică, am descoperit că Biblia a avut întotdeauna dreptate.„
Nelson
Glueck (4 iunie 1900 - 12 februarie 1971) a fost un rabin american, academician
și arheolog. A fost președinte al Uniunii Colegiului Ebraic din 1947 până la
moartea sa, iar activitatea sa de pionierat în arheologia biblică a dus la
descoperirea a 1.500 de situri arheologice (localităţi vechi).
Dar Biblia
mai are un atu, pe lângă cel istoric: orizonturile ei profetice, cele din
trecut, cele din prezent şi cele din viitor.
O amintire:
Cu mulţi ani în urmă, tatăl meu m-a întrebat, cam aşa: oare mai este mult până se va împlini profeţia despre pustiirea Ierusalimului (Luca 21:20)? Tot auzea despre conflictul dintre evrei şi arabi şi în sinea lui se gândea dacă nu cumva timpul acela este aproape... Nu ştia faptul că Ierusalimul a fost pustiit în anul 70 AD! De unde să ştie? Avea patru clase şi deşi era credincios penticostal de mulţi ani, nu a auzit nimic despre pustiirea Ierusalimului de către romanii conduşi de generalul Titus, fiul împăratului Vespasian, care a jefuit şi distrus Templul din Ierusalim, împlinind şi profeţia din Matei 24:1,2. Vedem în acest exemplu, ce uşor este să interpretezi greşit nişte profeţii relativ simple, dacă nu eşti bine informat.
În plus, informaţia greşită poate fi periculoasă,
chiar fatală. În timpul asediului Ierusalimului, au murit foarte mulţi oameni, evrei şi prozeliţi, aşa că au încetat să-i mai numere. Pe lângă
populaţia însemnată a oraşului, mai erau acolo circa 2 milioane de oaspeţi din
multe părţi ale ţării şi a lumii şi majoritatea au murit în chinuri cumplite,
de foamete, boli sau jaf. Au venit la o sărbătoare, dar au ajuns în groapă...
Şi ar fi putut să se salveze, dacă ar fi cunoscut informaţia corectă! Iată un
exemplu, la care putem să medităm. Dacă orizonturile profetice ale Bibliei cu
privire la trecut şi prezent sunt veridice, trebuie să ne aşteptăm să fie la
fel şi cu privire la viitor. Fie ca Dumnezeu să ne dea o minte înţeleaptă
pentru timpul în care trăim - căci cine ştie, putem păţi ca cei pe care i-a
prins asediul în Ierusalim, murind în chinuri lungi şi groaznice, deşi lumea a
fost avertizată despre ce i se va întâmpla acestui oraş.
Dura lex, sad lex!
Am deschis un blog pe acest subiect, vă invit să urmăriţi şi să citiţi postările mele de acolo:
Orizonturi Profetice
https://profetiiimplinite.blogspot.com/
Nu uitaţi să citiţi articolele vechi ale blogului:
https://bibliaantica.blogspot.com/2019/10/articolele-blogului-biblia-antica.html
O invitaţie la citirea zilnică a Bibliei, deoarece:
"MEMORIA este baza raţiunii"
De ce este important să ştim că memoria este baza raţinunii?
CE ESTE RAŢINUNEA?
Vreau să corelez această postare cu cea precedentă.
DEX-ul descrie RAŢIUNEA astfel:
rațiune1 sf [At: HELIADE, O. I, 119 / V: (înv) rație, ~ione / Pl: ~ni / E: lat rado, -onis] 1 Facultate a omului de a gândi, de a cunoaște, de a înțelege esența lucrurilor și a proceselor din natură și din societate, de a descoperi cauzele și legile acestora Si: (frî) rezon (1). 2 (Pex) Judecată. 3 (Pex) Minte. 4 Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. 5 Cauză (8). 6 Justificare. 7 (Îs) ~ de stat Principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. 8 (Îs) ~ de a fi (sau de a exista, de existență) (a unei persoane, a unui lucru, a unui fenomen etc.) Ceea ce justifică și motivează existența (unei persoane, a unui lucru, unui fenomen etc.). 9 Scop.
Din această descriere putem deduce că RAŢINUNEA poate fi interpretativă; bună sau rea, tot raţiune rămâne. Nimic nu se poate face fără raţiune. Chiar ceea ce numim noi "instinct" este de fapt raţiune. Fie că ne place sau nu, RAŢIUNEA are ca bază memoria; vom gândi, vom vorbi şi vom acţiona în conformitate cu ce avem în memorie, de aceea este foarte important cu ce ne hrănim memoria şi cum o facem.
Din înţelepciunea universală învăţăm o lecţie importantă -
romanii (latinii) având un proverb principial:
Repetitio mater studiorum est – Repetiţia este mama învăţăturii.
Traducere literală: Repetarea, mama învăţăturii este.
Traducerea proverbului de mai sus se reflectă cu uşurinţă şi în raportul nostru cu Dumnezeu; dacă vrem să fim regi şi preoţi, alături de Fiul său, tebuie să ne preocupăm de legea lui Dumnezeu zilnic. Deoarece omul are tendinţa să uite, el trebuie să-şi reâmprospeteze memoria zilnic, memoria fiind baza raţiunii.
Apocalipsa 5:10 Young's Literal Translation
and didst make us to our God kings and priests, and we shall reign upon the earth.'
Deuteronom 17:18. Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul leviţilor.
19. Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din Legea aceasta şi toate poruncile acestea,
20. pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
1Timotei 4:13. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.
Aşadar, dragii mei "La citire!" zilnică cu noi! Să avem mult spor în a memora şi a înţelege ceea ce citim!
De exemplu, ce înseamnă răsplată eternă sau pedeapsă eternă?
Cum înţelegem cuvântul "etern" când este ataşat unor substative care se referă la acţiuni sau procese?
Dintre cele 70 de întrebuinţări ale cuvântului "etern" (aionios) în Noul Testament, de şase ori acest cuvânt determină substantive care se referă la acţiuni sau procese, ca persoane sau lucruri cu formă distinctă. Aceste cazuri necesită o consideraţie deosebită.
Ele sunt:
- "salvare (soterias - substantiv genitiv feminin singular) eternă (aioniou - adjectiv genitiv feminin singular)" (Evrei 5.9) nu înseamnă un proces etern de salvare, ci că actul salvării este făcut pentru totdeauna, fiind irevocabil, inatacabil şi definitiv
- "răscumpărare eternă" (Evrei 9.12) nu este un proces etern de răscumpărare, ci că actul răscumpărării este făcut pentru totdeauna, fiind irevocabil, inatacabil şi definitiv
- „judecată eternă” (Evrei 6.2) nu este un proces etern de judecată, ci că actul judecăţii este făcut pentru totdeauna, fiind irevocabil, inatacabil şi definitiv
- "păcat etern" (Marcu 3.29) nu este un proces etern de păcătuire, ci că actul acesta de păcătuire este atât de grav încât este făcut de neiertat, prin faptul că individul a acţionat contra tuturor evidenţelor corectitudinii, făcând acest păcat în deplină cunoştinţă de cauză, din spirit făţiş, de frondă - orice dovadă i s-ar fi adus; acest tip de păcat este un păcat diabolic (satanic)
- "pedeapsă eternă" (Matei 25.46) - nu este un proces etern de pedepsire, ci că actul pedepsirii are un efect veşnic, este făcut pentru totdeauna, fiind irevocabil, inatacabil şi definitiv
- "distrugere eternă" (2Tesalonicieni 1.9) nu este un proces etern de distrugere, ci că actul distrugerii este făcut pentru totdeauna, fiind irevocabil, inatacabil şi definitiv - a se vedea Iuda 1:7 "suferind pedeapsa focului Celui Veşnic"
Toate şase se referă la judecata finală şi la rezultatul ei, fie pentru cei găsiţi buni, fie pentru cei găsiţi răi. Noi unde vom fi? În slava strălucitoare (Matei 13:43) sau în focul care consumă (Evrei 10:27)? "Nu te teme...!... Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii!" Apocalipsa 2:10
