Documentar: Când este Învierea? (Partea 4)

Perfecţiunea calendarului biblic

 

Nu se vorbește prea multe despre calendarul biblic în lumea creştină și nici despre descoperirile legate de acest subiect. Cu toate acestea, la Qumran, lângă Marea Moartă, unde a existat o comunitate de nazirei (un fel de călugări evrei), s-au găsit anumite texte care descriau acest calendar sau vorbeau despre el. Asta nu înseamnă că acele cărţi ar trebui incluse în canonul biblic, ci doar că acel calendar era important pentru evreii credincioşi. Una dintre aceste cărţi de acolo poartă numele de Cartea Jubileelor. Autorul acestei cărţi a avertizat că cei care urmează orice calendar lunar vor sfârși prin a sărbători Sărbătorile Biblice în zilele greșite, avertizare într-adevăr dovedită. Însă dacă calendarul biblic era observat corect în fiecare an, toate sărbătorile cădeau în aceeaşi perioadă exactă a anului.

 

Să examinăm câteva exemple

Dacă anul a început în prima miercuri DUPĂ ce soarele a intrat în Constelația Berbecului, în jurul datei de 20 martie, când este Echinocţiul de Primăvară, ciclul Sărbătorii Azimelor începea întotdeauna într-o zi de miercuri în prima lună - Abib zis şi Nisan, la cei care observau calendarul acesta. De asemenea, şi celelalte Sărbători Biblice au fost sărbătorite corect în zilele stabilite, cum ar fi Shavuot (Rusaliile) - întotdeauna într-o duminică din luna a treia numită Sivan și Yom Kippur - mereu vineri, în luna a şaptea numită Tişhrei.

 

Calendarul lăsat de Dumnezeu poate fi reconstituit pe baza Bibliei

 

Dumnezeu a făcut un calendar perfect şi l-a încredinţat preoţilor evrei. În acest calendar toate sărbătorile închinate lui Dumnezeu, cădeau în aceeaşi perioadă a anului.

Avem în Biblie nişte date calendaristice exacte, pe care ne putem baza.

De exemplu, la Exodul 16:1 ni se spune clar că "în a cincisprezecea zi a lunii a doua" Moise cu evreii care au ieşit din Egipt au ajuns în pustiul Sin. Deci în ziua a 15-a a lunii a doua au călătorit. Apoi, evreilor li s-a spus: "mâine este ziua de odihnă, şhabbatul închinat lui Yehovah;" (Exodul 16:23). Aşadar, unul dintre sabatele lunii a doua, luna Zif (Iyar), cade pe data de 16 a lunii. Iată că avem o dovadă precisă din Biblie, despre corectitudinea calendarului găsit în Sulurile de la Marea Moartă. Dacă calculăm înapoi, observăm că prima lună din an, Abib, nu are cum să aibă 31 de zile, deoarece data de 16 Zif s-ar modifica la 17 Zif. Aşadar, conform acestei date exacte, prima lună a anului are exact 30 de zile, întotdeauna, într-un ciclu perpetuu şi perfect.

 

Având în vedere aceste detaţii din Biblie, putem concluziona că mieii de Paşte de un an, conform cerinţei din Lege, erau cumpăraţi şi separaţi de turmă în data de 10 Abib (Nisan), care era întotdeauna într-o zi de vineri. Apoi urma şabatul (ziua de odihnă) şi încă trei zile, până în amurgul zilei de 14 Abib, care pica întotdeauna într-o zi de marţi. Aşadar, Domnul Isus şi ucenicii săi au consumat cina pascală în cursul noţii de marţi spre miercuri, în această noapte fiind şi trădat. Această observaţie coincide cu o veche tradiţie a bisericilor creştine răsăritene care ţineau o zi de post în memoria Domnului într-o zi de miercuri, considerând-o ca zi a răstignirii. Deoarece trupul Domnului a fost pus în mormântul de piatră în cursul serii de miercuri, această zi nu poate fi pusă alături de celelalte trei zile în care a stat efectiv în mormânt, după cum El însuşi a profeţit.

În profeţia despre moartea sa, Domnul nostru Isus Christos a spus că va sta în inima pământului (adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)

 

Conform tradiţiei de la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Isus Christos a murit într-o zi de miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus, care reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o avea.

Va urma