DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI (P1)

 

Anul biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate

 

1.   Calendarul biblic: Anul biblic şi zilele lunilor

 

La ora actuală există multe discuţii despre calendarul biblic şi anul biblic. Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13).

Pentru a calcula câte zile are o lună a anului biblic, găsim câteva repere exacte:

Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

Textele de mai sus arată că în data de 17 a lunii a doua a început Marele Potop şi posibil a trebuit o zi pentru ca apele să acopere ariile întinse ale pământului. Astfel, după 17 a lunii a doua şi ziua de 17 a lunii a şaptea s-au scurs 150 de zile. Împărţirea celor 150 de zile pe segmente lunare care se armonizează între ele, reiese din următoarea ecuaţie: 12 zile (rămase din luna a doua) + 31 zile (din luna a treia) + 30 zile (din luna a patra) + 30 zile (din luna a cincea) + 31 zile (din luna a şasea) + 16 zile (din luna a şaptea) = 150.

Lunile anului biblic, de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31

Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, prima şi a doua lună a fiecărui anotimp având 30 de zile, iar a treia lună 30 de zile. Anul astfel compus are 52 de săptămâni. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.

După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib (prima lună biblică, numită şi Nisan) şi această zi ar fi fost a patra zi din prima săptămână a lunii, în fiecare an, ziua de 1 Abib era a patra zi a săptămânii. 

Citeşte cu atenţie maximă punctul 2.

Va urma -