vineri, 12 aprilie 2024

Documentar despre ereziile cultului Martorii lui Iehova (apologie) 5

 

De-a joaca cu prezicerile

De ce Satana doreşte să schimbe înţelesul celor 1260 de zile din Apocalipsa capitolul 12?

 

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

 

Văzând că nu se întâmplă nimic din ce au prezis, apărând scepticismul şi dorinţa unora de a se întoarce la puntele de vederi creştine vechi despre interpretarea unor profeţii, cu puţin timp înainte de 1914 pastorul Russell a încercat argumenteze că interpretările lor asupra unor profeţii sunt doar nişte sugestii (deci în fond nişte speculaţii sau de-a joaca cu prezicerile, menţinute ca să-şi poată vinde ziarul religios mai bine).

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat, era de fapt o repetare a ceea ce a făcut Russell, după ce s-a separat de adventişti. De exemplu, anul 1798 – în perioada de asociere a lui CT Russelli cu Adventismul, era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a adventiştilor Barbour şi Russell, 1877, p.114.

 

Această explicaţie a fost schimbată ulterior de Russell, 1798 fiind schimbat la 1889 şi a rămas aşa până pe timpul lui Rutherford (1930-), când au transpus-o la perioada lor contemporană. Cumulat din 1877 ar fi 53 de ani. Nu au fost în stare să găsească explicaţia corectă 53 de ani! Iar când au găsit-o nu au fost în stare să recunoască că a fost o greşeală de interpretare, ci au numit procedura ca aflarea unei „noi lumini”. Păi dacă vechea lumină a fost o eroare şi tu consideri eroare o lumină, ce fel de luminător eşti? Aceşti „luminători” - şifonaţi de evenimentele penibile pe care le-au creat - se scuzau fie că au fost un fel de Iona şi n-au ştiut ce vrea Dumnezeu, fie că şi apostolii au avut aşteptări false. Însă Biblia arată clar că Domnul Isus i-a corectat şi nu i-a lăsat în eroare zeci de ani, ca pe Russll şi Rutherford. Dacă aceşti liderii de la Martori au fost canalul de comunicare al lui Dumnezeu în acel timp, de ce Dumnezeu i-a ţinut în ceaţă ca grup 53 de ani? Şi oare este sigură explicaţia dată de Rutherford?

 

De ce a dat atâtea predicții false fostul pastor adventist Russell, dacă ar fi fost o lumină a lui Dumnezeu? Pe ce nu s-a bazat exclusiv pe Biblie, ci i-au trebuit şi cotele piramidelor, ca să dovedească ceva? Însăşi asocierea aceasta dintre Biblie şi Piramida – pe care să o numeşti „o Biblie din piatră” ar face ca mesajul unui predicator să sune penibil de rău. Cum se face ca totuşi mesajul lui Russell a prins la mulţi oameni din timpul său? Singura explicaţie este ca în cazul amăgirii din Eden, acel „minte-mă frumos”. Oamenii au fost înselaţi să creadă că în câţiva ani, tot răul se va termina. Pentru că la unii este mai aproape să creadă o minciună spusă frumos, decât să asculte un adevăr dureros şi incomod. Poate că pentru unii, tot ce s-a întâmplat a fost doar o joacă nevinovată şi o putem scuza, dar nu aşa de îngăduitoare este poziţia lui Dumnezeu, care este categorică: nu scuză aşa ceva Şi ne poate afecta şi pe noi, dacă scuzăm aşa ceva?

 

Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. (2Ioan.1:9)

1 Timotei 4

1. Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor,

2. abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor.

 

Cum se poate aplica următorul text asupra pastorului Russell şi a cultului pe care l-a creat?

2 Timotei 2:15. Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine si care imparte drept Cuvantul adevarului.

16. Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu.

17. Si cuvantul lor va roade ca cangrena. Din numarul acestora sunt Imeneu si Filet,

18. care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora.

 

-      Au fost ei oameni încercaţi? Nu! Altfel n-ar fi greşit atât chiar cu Biblia în mână. Nici măcar oamenii fără Biblie, nu dat astfel de ipoteze.

-      Au trebuit să se ruşineze? Da! Rutherford a menţionat că s-a făcut un măgar. Alţii au părăsit cultul de ruşine sau au devenit atei.

-      Au împărţit ei drept Cuvântul adevărului? Nu, din contră l-au asociat cu falsităţi.

-      S-au ferit ei de vorbării goale? Nu! Exemplul cel mai elocvent este că au crezut în aşazisa geometrie inspirată a unei piramide, făcută de păgâni.

-      Au fost ei lumeşti? Da! Atât Wendell, cât şi Russell şi Rutherford au fost acuzaţi de conduită nepotrivită din punct de vedere moral. Wendell a murit de inimă, după o întamplare incomodă cu o fată de 16 ani, soţiei lui Russell i s-a întâmplat fel, cu o fată pe care au luat-o de suflet. Rutherford a fost propus spre excomunicare, după ce a fost văzut cu o femeie într-un bar. Secretara lui Rutherford avea cea mai sexy îmbrăcăminte intimă de la cartierul general al cultului. Soţul secretarei lui Rutherford s-a desparţit, iar el a continuat să umbel lumea cu ea, după ce soţia sa s-a retras din sediul cultului, unde unii l-au acuzat că este frivol şi dictatorial. În epoca Rutherford a început descurajarea bărbii, dusă până acolo că şi Isus era prezentat fără barbă, iar Eva era prezentată cu sânii goi la vedere. Unele publicaţii aveau ca un fel de logo un om cu fundul gol, ce se uita la soare.

-      L-au necinstit ei pe Dumnezeu? Da! Multe învăţături ale cultului au fost o dezonoare sau chiar o acuzaţie la adresa lui Dumnezeu. Cultul a pus la îndoială multe afirmaţii din Biblie, dându-le un alt înţeles, spunând că literalmente nu ar fi corect să credem aşa: Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea. (Deut.32:39) Dupa ce a citit scrisoarea, imparatul lui Israel si-a rupt hainele si a zis: "Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor si sa inviez, de-mi spune sa vindec pe un om de lepra lui? Sa stiti dar, si sa intelegeti ca el cauta prilej de cearta cu mine." (2Reg.5:7)

-      A ros cuvântul lor ca şi cangrena? Da! Mulţi din cei care au fost în cult şi au plecat nu şi-au mai revenit niciodată, mulţi devenind atei. Unii au devenit bolnavi psihici sau s-au sinucis. Divorţul celor care părăsesc cultul, este la o cotă mare.

-      Seamănă Russell şi Rutherford cu Imeneu şi Filet? Da! Sunt o copie la indigo: s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora. Russell credea că învierea Bisericii s-a produs la 1878, iar Rutherford la 1918.

 

Din toată istoria controversată a cultului, putem deduce un aspect crucial: Să faci aşa ceva cu Biblia în mână, ca mai apoi să te consideri fruntea creştinismului, iar pe ceilalţi mai jos decât tine, este de un fariseism groaznic. Nu degeaba, cineva a spus că nu îi poate considera mai mult ca pe „fariseii lui Dumnezeu”.

Vedem şi un alt aspect. Satana încearcă disperat şi din răsputeri să întunece înţelesul profeţiilor, mai ales cele despre viitor. Nu e de mirare că el a ridicat adventismul şi toate sectele desprinse din această mişcare – cum ar fi şi secta lui Russell să zăpăcească în mintea oamenilor mesajul profetic din Cartea Apocalipsa. Satana încearcă să impună ideea că toate profeţiile din Cartea Apocalipsa s-au împlinit deja pănâ la capitolul 19, când de fapt nici măcar evenimentele din capitolul 6 nu s-au împlinit.

Gândiţi-vă cum ar fi dacă următoarea profeţie nu s-ar fi împlinit încă şi care ar fi acel timp:

Apocalipsa 12:6,14

Şi "femeia" a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile. ...

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

Mesajul din această profeţie arată că Dumnezeu se va ocupa în mod special de poporul Său din pustiul spiritual al Satanei, hrănindu-i (pregătindu-i) în mod miraculos, pentru a rezista atunci când Şarpele îşi va întoarce faţa către ei şi va lansa Marea Prigoană, prin Antichrist.

 

Iată de ce învăţătura despre „Anul 1798” dat de tandemul adventist Barbour - Russell a fost greșit de la bun început! La început Russell a luat în considerare vechea explicaţie a adventiştilor ca sfârșitul celor 1260 de zile din Apocalipsa capitolul 12 şi a crezut-o ca şi ei, pe care adventiştii le-au convertit greşit în 1260 de ani. Apoi în anul 1889 Russell şi asociaţii săi - care între timp au ieşit de la adventişti şi şi-au făcut biserică nouă, cu alt nume - au schimbat pe altă direcţie. Sursa: „Three Worlds”, publicație comună a lui Barbour și Russell, 1877, p.114. Această explicație a fost schimbată ulteriorde Russell, 1798 fiind schimbat în 1889. Era o schimbare la fel de greşită, căci aceste zile din Apocalipsa 12, nu au avut loc încă, ci vor avea loc cu 1260 de zile înainte de Marea Prigoană, prigoana ultimă asupra Creştinismului lansată de politicianul mondial numit Antichristul! Sunt zile, nu ani. Mare atentie! Excentricul Russell a schimbat zilele în ani și le-a introdus după propria lui preferință în istorie. Cum poţi să schimbi arbitrar - aşa tam-nesam nişte zile în ani - fără ca Cuvântul lui Dumnezeu din acel loc să specifice în mod clar asta?

 

După moartea lui Russell și uneori încă în timpul vieții sale, unii dintre adepții săi nu s-au mulțumit cu anumite explicații și le-au dat o altă direcție de explicație, dar la fel de greșită. Adesea se bazau pe un argument fals, că zilele în profețiile biblice înseamnă întotdeauna ani, după modelul arbitrar adventist. Dar nu este așa, căci nu întotdeauna zilele din profeţii trebuie schimbaţi în ani. Când zilele profetice arată ani, contextul arată clar acest lucru, căci Dumnezeu însuşi arată în text, dacă ele trebuie schimbate în ani sau nu.

 

Având în vedere acest lucru, după moartea fondatorului lor, ruselliștii au început să meargă în direcții diferite, separându-se unii de alții și creând grupuri diferite cu doctrine ciudate, nebiblice, moștenind același spirit adventist neatent la detaliile profeției, ca și Russell.

 

Un astfel de grup fondat de Alexandre Freytag, a luat ființă sub numele de „The Angel of Iehovah Bible and Tract Society” și „The Philanthropic Society” (1919 - Prezent), marele rival al grupului Martorilor lui Iehova, fondat de JF Rutherford în 1931.

(Mai târziu, ambele grupuri s-au împărțit în mai multe secte)

 

Frédéric-Louis-Alexandre Freytag (Freitag), fostul director de filială al Societății Swiss Watch Tower din 1898, a susținut că este succesorul legitim al lui Charles Taze Russell și a trimis Studenților în Biblie Mesajul de Laodicea (Le Message de Laodicée) și a publicat două reviste, lunarul The Monitor of the Reign of Justice (Le Moniteur du Règne de Justice) și săptămânalul Ziarul pentru toți (Le Journal pour tous). El a chestionat veridicitatea anumitor învăţături ale pastorului Russell, încă de pe timpul când trăia pastorul, dar Russell fie nu a ştiut, fie le-a trecut cu vederea (sau din alt motiv). Practic el a dat tonul, pentru schimbări generale în dogmatica explicativă lăsată de pastorul ex-adventist Russell, după care s-au luat mulţi adepţi russellişti diletanţi, inclusiv JF Rutherford, fiecare lider de grup, venind cu ideile lor bizare. Astfel, noul cult (practic o sectă de orientare free-masonică) lansată de free-masonul Russell, a căzut în zeci de secte, care se luptau aprig între ele, pe teme biblice, fiecare spunând despre cealaltă că este scavul rău, care bate pe sclavul bun.

 

Cunoscută şi ca "Prietenul omenirii (sau Prietenul Popoarelor)" (Friends of Man), mișcarea lui Freitag a fost cunoscută sub diferite denumiri, fiind continuată ulterior sub conducerea lui Édouard Rufener, apoi a lui Marie Roulin, apoi a unui domn pe nume Kohli, iar sediul principal a devenit în Cartigny, Elveția.

 

Când Freitag a murit în 1947, unul dintre adepții săi, Bernard Sayerce (1912–1963), un profesor romano-catolic, a susținut că este succesorul său. Aproape toate cele 900 de adunări franceze și belgiene s-au alăturat acestui nou grup, care a avut un vârf de 9.700 de membri între 1958 și 1962. În 1963, Lydie Sartre (1898–1972), care a fost numită „Draga mamă”, apoi Joseph Neyrand (1927). –1981) în 1971, l-a înlocuit pe Sayerce ca lideri ai mișcării, numită „Amis sans frontières” (Prieteni fără frontiere) în 1984, care este activă și astăzi.

 

Nici explicaţia lui Rutherford nu plasează corect cele 1260 de zile, deoarece ele sunt zilele de înainte de Marea Prigoană, nefiind vorba despre un eveniment din cultul respectiv – cum susţinea el. Nici un „martor” al lui Rutherford (căci în fond nu sunt martorii lui Dumnezeu, ci martorii unui om cu eşecuri de calcul dovedite şi alte calcule greşite, deci un martor fals) nu tratează corect locul acestor zile în istorie.

Evident că Satana doreşte să ascundă profeţia despre Marea Prigoană şi despre Antichrist, sectele adventsite şi neo-adventiste - cum ar fi Martorii lui Iehova fiind notorii pentru respingerea învăţăturii tradiţionale despre Antichrist. Ei cred că toate etapele profetice din Daniel capitolul 7 s-au împlinit deja. Ei nu cred că în decursul istoriei creştine Satana va ridica un astfel de politician, care să aibă puterea de a persecuta pe toţi creştinii de pe glob şi să le închidă gura, după cum este prezis încă din vechime:

Daniel 7

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

2 Tesaloniceni 2

1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,

2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.

3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, (2Tes.2:1-3)

---

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu