Sunt modificări în Vechiul Testament?

Musulmanii ştiau demult că Vechiul Testament este falsificat pe alocuri şi au folosit acest aspect cu brio în misiunile lor printre creştini, convertind pe mulţi, deoarece apologeţii creştini nu au putut da un răspuns competent. 

Exegeţii creştini se apară spunând că aceste modificări sunt compatibile cu credinţa, fiind făcute de credincioşi, din considerente acceptabile şi prin urmare sunt inofensive, a se vedea explicaţiile d-lui Alexandru Mihăilă în cartea “(Ne)Lămuriri Din Vechiul Testament”. Am citit cam 180 de pagini şi cred că aceste modificări trebuie tratate altfel, pe mine ca creştin nu m-au convins, darămite pe un necreştin sau ateist? 

Aici puteti vedea gândirea musulmană despre acest subiect:

http://d1.islamhouse.com/data/ro/ih_books/single/ro_Is_The_Bible_Gods_Word.pdf

Ce soluţie avem? Soluţia este una singură, restabilirea textului aşa cum a fost înainte de a fi alterat.

Despre modificările făcute ni se dau nişte amănunte în The Companion Bible, la Apendice.

Am citit despre ele în mai multe locuri şi da, am citit şi cele scrise la apendicele din The Companion Bible.

Cum s-au făcut modificările şi de ce?

Appendixes to The Companion Bible
Dr. E.W. Bullinger

https://levendwater.org/companion/index_companion.html

http://www.levendwater.org/companion/index_companion.html

O descoperire socantă! Am găsit originea textului apocrif "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr!"

Dragi cititori, uitaţi-vă din ce carte apocrifă avem textul apocrif al bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr!

Sursele de pe net susţin că s-a găsit o evanghelie apocrifă undeva într-o mănăstire şi aceasta ar fi un fel de compilaţie - unire - a celor patru evanghelii. Aşa ceva evangheliştii nu au făcut, e clar că avem de a face cu o lucrare străină de Biblie. Dacă sursele spun adevărul, atunci originea apocrifel Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar este în afara Bibliei, de unde apoi a fost adaugată ei, în secolul II.

“The Gospel of the Nazirenes”

Evanghelia Nazirenilor

CHAPTER 47: The Spirit Gives Life.  The Rich Man and the Beggar 

1. And when they came down from the mount, one of His disciples asked Him, “Master, if a man does not keep all these commandments will he enter into life?” And he said, “The law is good in the letter, but more excellent in the spirit, for the letter without the spirit is dead, but the spirit makes the letter alive. ” 
2. “Take heed that you obey, from the heart, and in the spirit of love, all the commandments which I have given to you. ” 
3. “It has been written, ‘You shall not kill’, but I say to you, if any hate and desire to slay, they are guilty of the law, yea, if they cause hurt or torture to any innocent creature they are guilty; but if they kill to put an end to suffering which cannot be healed, they are not guilty, if they do it quickly and in love. ” 
4. “It has been said, ‘You shall not steal’, but I say to you, if any, not content with that which they have, desire and seek after that which is another’s; or if they withhold that which is just from the worker, they have stolen in their heart already. Their guilt is greater than that of one who stealeth a loaf in necessity, to satisfy his hunger. ” 
5. “Again you have been told, ‘You shall not commit adultery’, but I say to you, if man or woman join together in marriage with unhealthy bodies, and beget unhealthy offspring, they are guilty, even though they have not taken their neighbor’s spouse; and if any have not taken a woman who belongs to another, but desire in their heart and seek after her, they have committed adultery already in spirit. ” 
6. “And again I say to you, if any desire and seek to possess the body of any creature of food, or for pleasure, or for profit, they defile themselves thereby. ” 
7. Yea, and if a man tells the truth to his neighbor in such wise as to lead him into evil, even though it be true in the letter, he is guilty. ” 
8. “Walk in the spirit, and so will you fulfill the law. and be meet for the kingdom. Let the law be within your own hearts rather than on tables of memorial; which things nevertheless you ought to do, and not to leave the other undone, for the Law which I have given to you is Holy, just and good, and blessed are all they who obey and walk therein. ” 
9. “God is spirit, and they who worship God must worship in spirit and in truth, all the times, and in all places. “
10. And he spoke this parable to them who were rich, saying, “There was a certain rich man, who was clothed in purple and fine linen, and fared sumptuously every day. ” 
11. “And there was a certain beggar named Lazarus, who lay at his gate, full of sores, desiring to be fed with the crumbs which fell from the rich man’s table; moreover the dogs came and licked his sores. ” 
12. “And it came to pass, that the beggar died, and was carried by the angels into Abraham’s bosom; the rich man also died, and was buried with great pomp. And in Hades he lifted up his eyes, being in torment, and saw Abraham afar off, and Lazarusin his bosom.  
13. And he cried and said, Father Abraham, have mercy on me, and send Lazarus, that he may dip the tip of his finger in water, and cool my tongue, for I am tormented in his place.  
14. But Abraham said, son, remember that you, in your lifetime received good things, and likewise Lazarus evil things; but now he is comforted, and you are tormented. And thus are the changes of life for the perfecting of souls. And beside all this, between us and you there is a great gulf fixed, so that they which would pass from hence to you cannot; neither can they pass to us, that would come from thence, till their time be accomplished. ” 
15. Then he said, “I ask you therefore, Father, that you send him to my father’s house; for I have five brothers. He may testify to them, lest thy also come into this place of torment. ” 
16. Abraham said to him, They have Moses and the prophets; let them hear them. ” And he said, Nay Father Abraham; but if one went to them form the dead, they will repent 
17. And “Abraham” said to him, if they don’t hear “Moses” and the “prophets”, neither will they be persuaded, though one rose format the dead. “

 http://netzarifaith.org/netzari-faith/the-gospel-of-the-nazirenes/

Despre "Vestea Bună" - Evanghelia După Matei

Cel mai timpuriu citat din această carte este din jurul anului 110, de la episcopul Ignatie al Antiochiei, martirizat în anul 117. Prima mărturie despre autorul scrierii Evanghelia După Matei, vine de la Papias, episcopul din Hierapolis, care a scris în jurul anului 130. Această variantă se aseamănă foarte mult cu Evanghelia după Marcu şi Evanghelia după Luca, toate trei fiind numite Evangheliile sinoptice.

Papias a scris despre Matei că şi-a scris cartea în dialectul evreilor. Iar filozoful Pantaneus care a trecut la creştinism, poreclit "albina siciliană" pentru râvna sa de a colecta scrieri creştine, dar stabilit la Alexandria (sec II), scria că în călătoria sa prin India, a constatat că creştinii de acolo (probabil evrei) studiau încă această Evanghelie în limba ebraică, pe care el a dus-o în Egipt.

De aici putem trage două concluzii logice:

1. Originalul a fost o carte în dialectul ebraic (neo-ebraică, un mixaj de limbă cu un substrat ebraic şi un adstrat aramaic)

2. A existat o traducere a ei în greacă

Varianta pe care o avem astăzi, nu dezvăluie numele traducătorului. Unii susţin că ar fi vorba de un traducător din Siria, un grec sau unul care a cunoscut foarte bine limba greacă. Textul cărţii originale a fost îmbogăţit într-o anumită măsură, de traducător (sau de un copist foarte timpuriu), care s-a inspirat dintr-o altă sursă (sau surse) după cum reiese şi din următorul citat:

"De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după mine``. Omul acela s-a sculat, şi a mers după el." (Matei 9:9). Matei n-ar fi scris aşa ceva despre el însuşi. Să nu ne mirăm atunci de nepotrivirile din text cu privire la genealogie şi profeţii, căci ele nu pot fi atribuite evanghelistului Matei, ci mai degrabă “zelosului” dar necioplitului traducător anonim (sau copist timpuriu). Am păstrat lista genealogiei - în legătură cu care existau dispute încă de pe timpul apostolului Pavel: 1Timotei 1:4, Tit 3:9 - până la o a doua recenzie a textului, dar am eliminat anumite “comentarii ale traducătorului anonim (sau copistului timpuriu)”.

Textele greceşti încep cu "După (Kata) Matei", dar din cauza textelor introduse de traducător (sau copistul timpuriu) textul îmbogăţit lasă impresia, fie că apostolul Matei a interpretat greşit anumite profeţii, fie că nu apostolul Matei ar fi autorul Evangheliei (Matei 9:9,10:2), ci unul care fie a auzit-o de la el şi apoi a scris ce a auzit de la apostol, fie unul care a adunat informaţii atribuite lui Matei. Noi credem că originalul Evangheliei după Matei a fost scris într-adevăr de către apostolul Matei.

Trebuie să mai avem în vedere că unii dintre autorii creştini din antichitate (Iustin Martirul, Eusebiu de Cesareea, Aprahates, etc.) au citat diferit anumite versete din Evanghelia după Matei, ceea ce înseamnă, că între timp unele versete au fost modificate, iar acestea trebuie recenzate la sensul lor original, comparând citatele şi manuscrisele unele cu altele.

"Comparaţia Textuală Este Ştiinţă Şi Artă"

"Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, comparaţia textuală este necesară pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un comparator de text de lucrări clasice, arată că comparatorii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, comparaţia textuală este ştiinţă şi artă, care urmărește să determine modul de redactare [inițială] a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

http://bible-translation.net/issue/may-2013/section/textual-criticism

Aşadar trebuie să avem intuiţie, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

Eu cred în Biblie, dar nu şi în greşelile (intenţionate sau nu) a celor care au copiat-o şi cred cu toată convingerea şi teama sfânta faţă de Dumnezeu, că împotriva acestor greşeli ale scribilor, trebuie să luăm atitudine.

Mulţumesc pentru harul Tatălui nostru ceresc, şi spun “Hallelu-Yah!”, prin Fiul său Isus Christos, care ne este Domn, Salvator şi Mare Preot, dorind ca binecuvântările ce reies din cunoaşterea adevărului, să lumineze minţile, să aducă bucurii sfinte inimilor şi pace sfântă.

Cuvinte schimbate de copiştii evrei

Unii susţin că Dumnezeu are mai multe nume, musulmanii susţin că el are chiar 99 de nume. Dar nu este aşa. Dumnezeu are un singur nume.

"Haşhem" nu este numele lui Dumnezeu, ci înseamnă "numele", atât. "Elohim" având pluralul majestăţii (-im) nu este numele lui Dumnezeu, ci înseamnă "Dumnezeu" la superlativ. "Adon" nu este numele lui Dumnezeu, ci înseamnă "Domn".

Numele lui Dumnezeu este YHWH, românizat ca Yehowah.

Unii spun ca numele lui Dumnezeu a fost cunoscut înaintea lui Moise, alţii spun că nu. Dar să vedem ce spune Dumnezeu însuşi cu privire la acest subiect delicat:

(Exod 6:2-3) „Si Elohim (Dumnezeu) a vorbit lui Moise şi a zis: Eu sunt Yhwh. M-am arătat lui Avram, lui Isaac şi lui Iacob ca El Saday, dar n-am fost cunoscut de ei sub numele (hashem) Meu ca Yhwh“.

Oricat am încerca să interpretăm textul acesta într-o altă înţelegere, va fi doar o interpretare care va vorbi împotriva lui Dumnezeu. 

Şi atunci cum se explică faptul că numele lui Dumnezeu apare în vorbirea patriarhilor şi a altor oameni din cartea Geneza? Cum se armonizează cuvântul lui Dumnezeu, care spune atât de clar că numele lui n-a fost cunoscut înainte de Moise, cu acel şir de versete în care el apare la patriarhi? Pentru a explica acest fenomen deranjant, nu putem lua în considerare altă variantă decât varianta modificării ulterioare a textului, făcut de scribi. Este clar că scribii au modificat cuvintele, dintr-o convingere doctrinara. Şi au făcut astfel o contradicţie vădită. Este departe de mine să resping prin asta inspiraţia Scripturilor sau să aduc atingere necuvenită ei. Din contră, încerc să arăt un mister, dezlegat de soferimi, care ar ajuta pe cei interesaţi în subiect în această privinţă.

Cei ce au redactat Textul Masoretic au făcut unele modificări pe text, pe care le-au notat cu grijă în note de subsol.

Cu toţii ştim că nimeni nu posedă manuscrisele originale. Cu toţii ştim că aceste manuscrise au fost copiate şi mai apoi după aceste copii s-au făcut alte copii. Odată ce s-au pierdut originalele, din nefericire, a fost un timp când n-a existat un standard pus deoparte, după care să se ghideze traducătorii. Aşa că unii copişti au înţeles greşit anumite cuvinte sau, din considerente oarecare au schimbat sau au adăugat anumite cuvinte. Acest lucru a infuenţat pe alocuri exactitatea redărilor şi mai ales a traducerilor, făcute în altă limbă. 

După un timp s-a produs un fel de standard de copiere, impus de către soferimi, scribi foarte conştiinciosi şi bine instruiţi. Concomitent, ei au produs şi un fel de restabilire a textului original, prin compararea diferitelor manuscrise şi surse extrascripturale existente pe vremea lor. Modificările soferimilor au fost notate cu grijă. Se ştie că, faţă de anumite copii aflate în uz, ei nu au redat numele divin în versetele de la Gen. 18:3, 27, 30, 32; 19:18; 20:4 şi altele. Desigur, nu fără motiv. Eu cred că ei au avut la dispoziţie anumite manuscrise din care, în aceste locuri lipsea numele divin. Este şi logic, deoarece numele divin nu a fost cunoscut înainte de Moise. Totuşi, se pune întrebarea, cum de s-a ajuns ca anumite copii să aibă în aceste versete numele divin, care să îl contrazică pe Dumnezeu? Eu cred că s-a ajuns aici din considerente doctrinare. Să ne gândim la partida saducheilor. Este ştiut că ei nu credeau în îngeri, deşi Scripturile vorbeau desluşit de ei. În încercarea de a armoniza doctrina lor cu textele antice, au recurs la o metodă disperată, cea de alterare a textului, făcând în aşa fel ca îngerii care vorbeu cu patriarhii să fie de fapt nimeni altul decât Dumnezeu. 

Aşadar, fie îngăduit a arăta, că poziţia acelora care arată că cei trei îngeri au fost "epifania" sau arătarea lui Dumnezeu, este greşită TOTAL, şi vine suprapusă pe o identificare greşită a îngerilor cu Dumnezeu, făcuta de scribii saducheilor. Biblia arată clar ca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18, 1Timotei 6:16). Sper ca vă veţi gândi serios la ce spun aceste texte. Această variantă armonizează foarte bine lucrurile şi să reţinem, că este susţinută de Noul Testament. Aşadar, numai Dumnezeu Tatăl poartă numele de YHWH.

Majoritatea comentatorilor şi traducătorilor Biblici de seamă, inclusiv cei de la Traducerea Lumii Noi, acceptă modificarea făcută de masoreţi, dar eu consider că este o mare greşeală, care crează multă confuzie şi duce la interpretări eronate ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Cu stimă, amiciţie şi iubire pentru toţi cititorii acestui blog, sperând că stând de veghe cum se cuvine, vom petrece timpul cu maxim folos.

Resurse:
"GOD* = Jehovah in the Primitive Texts, changed by Sopherim to Elohim as the Printed Text. (See Ap. 32.)"

"LORD* = Jehovah in the Primitive Texts, changed by Sopherim to Adonai as in the Printed Text. (See Ap. 32.)"

http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm

http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm

http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm

http://livingtheway.org/sopherim.html

Masoreţii enumerau unele modificări ale scribilor evrei, de exemplu tetragrama (numele divin), mai aprea în 134 de locuri în plus. 

Iată o listă a acestor 134 de locuri, conform cu Ginsburg Massorah, Vol.. I, pp. 25, 26, § 115:

Geneza: 18:3,27,30,31,32; 19:18, 20:4, Exod: 4:10,13, 5:22, 15:17, 34:9,9; Numeri: 14:17, Iosua: 7:8, Judecători: 6:15; 13:8; 1Regi: 3:10,15; 22:6; 2Regi: 7:6; 19:23, Ezra: 10:3, Neemia: 1:11; 4:14; Iov 28:28; Psalm: 2:4; 16:2, 22:30; 30:8; 35:17,22,23; 37:13; 38:9,15,22; 39:7; 40:17; 44:23; 51:15; 54:4; 55:9; 57:9; 59:11; 62:12; 66:18; 68:11, 17,19,22,26,32; 73:20; 77:2,7; 78:65; 79:12; 86:3,4,5,8,9,12,15; 89:49,50; 90:1,17; 110:5; 130:2,3,6; Isaia: 3:17,18; 4:4; 6:1,8,11; 7:14,20; 8:7; 9:8,17; 10:12; 11:11; 21:6,8,16; 28:2; 29:13; 30:20; 37:24; 38:14,16; 49:14; Plângeri: 1:14,15,15; 2:1,2,5,7,18,19,20; 3:31,36,37,58; Ezechiel 18:25,29; 21:9; 33:17,20; Daniel 1:2; 9:3,4,7,9,15, 16,17,19,19,19; Amos 5:16, 7:7,8; 9:1; Mica 1:2; Zaharia 9:4; Maleahi 1:12,14.

Scribii au făcut opt alte modificări, potrivit Ginsburg Int, pp. 368, 369, în care a fost înlocuită în opinia acestor masoreţi tetragrama cu expresia Dumnezeu, și anume, în Psalm 14:1,2,5, 53:1, 2, 4, 5, 6.

Dar oare toate notele masoreţilor sunt corecte? Sau le înţelegem noi corect?

Massoretico-Critical Edition of the Hebrew Bible

https://www.areopage.net/PDF/BibliaSacra.pdf

Christian David Ginsburg

https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_David_Ginsburg