duminică, 7 decembrie 2014

Despre "Vestea Bună" - Evanghelia După Matei


Cel mai timpuriu citat din această carte este din jurul anului 110, de la episcopul Ignatie al Antiochiei, martirizat în anul 117. Prima mărturie despre autorul scrierii Evanghelia După Matei, vine de la Papias, episcopul din Hierapolis, care a scris în jurul anului 130. Această variantă se aseamănă foarte mult cu Evanghelia după Marcu şi Evanghelia după Luca, toate trei fiind numite Evangheliile sinoptice.

Papias a scris despre Matei că şi-a scris cartea în dialectul evreilor. Iar filozoful Pantaneus care a trecut la creştinism, poreclit "albina siciliană" pentru râvna sa de a colecta scrieri creştine, dar stabilit la Alexandria (sec II), scria că în călătoria sa prin India, a constatat că creştinii de acolo (probabil evrei) studiau încă această Evanghelie în limba ebraică, pe care el a dus-o în Egipt.

De aici putem trage două concluzii logice:

1. Originalul a fost o carte în dialectul ebraic (neo-ebraică, un mixaj de limbă cu un substrat ebraic şi un adstrat aramaic)

2. A existat o traducere a ei în greacă

Varianta pe care o avem astăzi, nu dezvăluie numele traducătorului. Unii susţin că ar fi vorba de un traducător din Siria, un grec sau unul care a cunoscut foarte bine limba greacă. Textul cărţii originale a fost îmbogăţit într-o anumită măsură, de traducător (sau de un copist foarte timpuriu), care s-a inspirat dintr-o altă sursă (sau surse) după cum reiese şi din următorul citat:

"De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după mine``. Omul acela s-a sculat, şi a mers după el." (Matei 9:9). Matei n-ar fi scris aşa ceva despre el însuşi. Să nu ne mirăm atunci de nepotrivirile din text cu privire la genealogie şi profeţii, căci ele nu pot fi atribuite evanghelistului Matei, ci mai degrabă “zelosului” dar necioplitului traducător anonim (sau copist timpuriu). Am păstrat lista genealogiei - în legătură cu care existau dispute încă de pe timpul apostolului Pavel: 1Timotei 1:4, Tit 3:9 - până la o a doua recenzie a textului, dar am eliminat anumite “comentarii ale traducătorului anonim (sau copistului timpuriu)”.
Textele greceşti încep cu "După (Kata) Matei", dar din cauza textelor introduse de traducător (sau copistul timpuriu) textul îmbogăţit lasă impresia, fie că apostolul Matei a interpretat greşit anumite profeţii, fie că nu apostolul Matei ar fi autorul Evangheliei (Matei 9:9,10:2), ci unul care fie a auzit-o de la el şi apoi a scris ce a auzit de la apostol, fie unul care a adunat informaţii atribuite lui Matei. Noi credem că originalul Evangheliei după Matei a fost scris într-adevăr de către apostolul Matei.

Trebuie să mai avem în vedere că unii dintre autorii creştini din antichitate (Iustin Martirul, Eusebiu de Cesareea, Aprahates, etc.) au citat diferit anumite versete din Evanghelia după Matei, ceea ce înseamnă, că între timp unele versete au fost modificate, iar acestea trebuie recenzate la sensul lor original, comparând citatele şi manuscrisele unele cu altele.

"Comparaţia Textuală Este Ştiinţă Şi Artă"

"Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, comparaţia textuală este necesară pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un comparator de text de lucrări clasice, arată că comparatorii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, comparaţia textuală este ştiinţă şi artă, care urmărește să determine modul de redactare [inițială] a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

Aşadar trebuie să avem intuiţie, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

Eu cred în Biblie, dar nu şi în greşelile (intenţionate sau nu) a celor care au copiat-o şi cred cu toată convingerea şi teama sfânta faţă de Dumnezeu, că împotriva acestor greşeli ale scribilor, trebuie să luăm atitudine.

Mulţumesc pentru harul Tatălui nostru ceresc, şi spun “Hallelu-Yah!”, prin Fiul său Isus Christos, care ne este Domn, Salvator şi Mare Preot, dorind ca binecuvântările ce reies din cunoaşterea adevărului, să lumineze minţile, să aducă bucurii sfinte inimilor şi pace sfântă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu