Codex Sinaiticus şi Codex Vaticanus sunt cele mai vechi Biblii existente la ora actuală.
Codex Sinaiticus
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Codex Sinaiticus este cea mai veche Biblie din lume; textul a fost digitalizat, tradus și publicat pe situl Codex Sinaiticus.[1]
Manuscrisul datează din secolul al IV-lea. A fost descoperit la mănăstirea „Sf. Ecaterina” din peninsula Sinai (en), Egipt.
Deoarece în acel moment procesul de canonizare al Scripturii nu se
încheiase, această Biblie cuprinde cărți considerate azi de către
principalele culte creștine drept apocrife, Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas.[2] Ea nu cuprinde versetele Marcu 16:9-20,[3] pe care textologii le consideră apocrife.[4] Codex Sinaiticus nu cuprinde nici Comma Johanneum, o referință biblică apocrifă la dogma Sfintei Treimi[5][6][7] și nici pilda cu femeia prinsă în preacurvie din Evanghelia după Ioan[8], această pildă fiind un fragment de text recunoscut de textologi ca apocrif.[9]
Manuscrisul are 37 de centimetri înălțime și 34 centimetri lățime.
În prezent, o parte din manuscris este păstrată la British Museum din Londra (aproximativ 400 de pagini), restul fiind la Biblioteca Națională din Leipzig, în Rusia și la mănăstirea „Sf. Ecaterina” din peninsula Sinai."
Codex Vaticanus
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Codex Vaticanus (Gregory-Aland no. B sau 03) este un manuscris în limba greacă al Bibliei datând din secolul al IV-lea. El nu cuprinde versetele Marcu 16:9-20,[1] pe care textologii le consideră apocrife.[2] Codex Vaticanus nu cuprinde nici pilda cu femeia prinsă în preacurvie din Evanghelia după Ioan (7,53-8,11)[3] și nici referința la Sfânta Treime din 1 Ioan 5:7-8.[4][5]
Manuscrisul are 27 de centimetri înălțime și 27 centimetri lățime."
În manuscrisele vechi ale Evangheliei după Marcu există trei tipuri,
anumite manuscrise nu conţin Marcu 16:9-20, anumite manuscrise conţin o
versiune mai scurtă faţă de ce avem în Marcu 16:9-20, iar unele conţin
varianta din Marcu 16:9-20. Cum putem explica acest fenomen? Este o
contradicţie, cum ar putea să spună unii, cu privire la cele trei varinate?
Nu, dacă înţelegem cum au stat lucrurile.
Există cateva variante posibile în legătură cu acest text:
1. Ultima filă din Evanghelia după Marcu s-a pierdut şi doi scribi au încercat să creeze un final, de aceea avem în manuscrise aceste două versiuni la final.
Din nefericire avem o problema scribală, care crează aceste probleme. Unii dintre scribi nu au fost conştiincioşi şi când au operat anumite adăugiri luate din celelalte evanghelii sau din tradiţiile evanghelice orale existente din acele vremuri nu au sesizat cititorii despre opţiunile şi motivele lor.
Există cateva variante posibile în legătură cu acest text:
1. Ultima filă din Evanghelia după Marcu s-a pierdut şi doi scribi au încercat să creeze un final, de aceea avem în manuscrise aceste două versiuni la final.
Din nefericire avem o problema scribală, care crează aceste probleme. Unii dintre scribi nu au fost conştiincioşi şi când au operat anumite adăugiri luate din celelalte evanghelii sau din tradiţiile evanghelice orale existente din acele vremuri nu au sesizat cititorii despre opţiunile şi motivele lor.
2. Evanghelia după Marcu nu a fost terminată din
anumite cauze, fie din cauza morţii autorului, fie din cauza că autorul a
fost arestat şi închis, de aceea avem manuscrise fără acest text.
3. Ultima filă din Evanghelia după Marcu a fost eliminată în secolul II dintr-un anumit motiv, de aceea avem manuscrise fără acest text. Având în vedere aceste posibilităţi, factorul contradictoriu se exclude, textul originalului nu ar fi creat aceste contradicţii. De ce ar fi făcut cineva un asemenea lucru? Ei bine, ultima filă lipseşte şi în anumite copii din Evanghelia după Matei. Cineva a dorit să ascundă un anumit lucru şi eu bănuiesc că este vorba de formularea botezului, care a fost modificat în secolul II de către aceia care au îmbrăţişat doctrina trinitară.
La fel s-a întâmplat şi la implementarea doctrinei nemuririi sufletului. Anumite texte au fost rescrise, pentru a se putea susţine această doctrină.
Iraeneus, un episcop creştin din secolul II (cunoscut la noi ca Irineu din Lyon) scria că cei care se numeau ortodocși (credincioși adevărați) în limba greacă au respins învierea și au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a o elimina din învăţătura creștină. După ce au eșuat, de-a lungul timpului, aceste două învăţături opuse le-au împerecheat ca pe un măgar cu un cal, făcând pentru ei înșiși o învăţătură sterilă, asemănătoare cu catârul. Cele două învăţături opuse sunt învierea și nemurirea sufletului.
„Unii dintre cei care se numesc ortodocși, depășesc planul predeterminat de înălțare a celor drepți și ignoră procedura prin care aceștia urmează să fie propuși pentru indestructibilitate. În acest fel, hrănesc opinii eretice în ei înşişi. Căci ereticii, neacceptând mântuirea trupului, sunt convinși că vor urca la cer imediat după moarte. Astfel, cei care resping învierea omului întreg și fac tot posibilul să-l scoată din programa creștină nu știu nimic despre planul învierii. Pentru că, prin propria lor alegere, ei nu vor să înțeleagă că, dacă ar fi așa cum pretind, Domnul însuși, în care şi ei presupun că cred, nu a prins viață a treia zi, ci imediat ce a murit, s-a înălțat, lăsându-și trupul pe pământ. Dar fapt este că Domnul a locuit pe tărâmul morților timp de trei zile, la fel cum Iona a petrecut trei zile și trei nopți în pântecele marelui pește (Matei 12:40) ... Iar David a profețit despre el: "mi-ai ridicat sufletul din adâncul mormântului" (şeol Psalmul 83:13). Și când s-a sculat în a treia zi, i-a spus Mariei: „Nu mă atinge, pentru că încă nu m-am înălțat la Tatăl" (Ioan 20:17). ... Cum nu sunt acești oameni în stare de confuzie atunci când susțin că omul interior [sufletul] părăsește trupul și se înalță la cel mai înalt loc din cer?" Iraeneus din Smyrna, episcop al orașului Lugdunum Gallia (azi Franța, Lyon) (secolul al II-lea), Împotriva ereticilor, volumul 5
Dacă citim Biblia cu atenţie şi ne vom ruga pentru înţelepciune, Dumnezeu ne va lumina în lucrurile confuze. Un prieten avea o vorbă înţeleaptă: "S-ar
putea lămuri multe lucruri dacă oamenii ar citi pur şi simplu acelaşi
text în diferite traduceri. Atunci ar vedea că acolo cel puţin, unde e
vorba de diferenţele de traducere, dogmatismul e o dovadă mai mare a
ignoranţei, decât a învăţării."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu