duminică, 30 noiembrie 2014

Ar trebui să reinventăm (reformulam) limbile? Dacă da, după ce criteriu?

Unii evită să folosească anumite cuvinte, ca de exemplu "religie", "dumnezeu", "elohim", etc.. Ei susţin că nu sunt corecte.


După ce Dumnezeu a încurcat "limbile", românii văd "un cal roşu", iar maghiarii văd "un roşu cal". Care expresie o fi "corectă" şi după ce criteriu?


Azi mă voi opri asupra unui nou cuvânt "contestat": Dumnezeu, în ebraică ELOHIM. Cică cuvântul Dumnezeu nu este bun, fiindcă a fost inventat de păgâni. Dar oare păgânii l-au inventat, nu Dumnezeu când a încurcat limbile?


Aş putea să spun şi eu că  nu ar trebui să mai folosim cuvântul "Elohim" cu privire la Dumnezeu deoarece are terminatia în plural şi ar putea fi băbuit că e un cuvânt ce promovează politeismul, nu-i aşa? Însă evreii au mai multe cuvinte care se termină la plural, fară să implice neaparat un plural numeric, de exemplu "tinereţe" sau "bătrâneţe", care ambele sunt la plural. De exemplu daca în română scriem "David a fost curajos din tinereţea lui" evreii scriu "David a fost curajos din tinereţile (neurim) lui." Pentru noi e ciudat, pentru ei nu.


Pentru "tinereţe" avem două forme de plural în ebraică:

În stat absolut avem "neurim" - tinereţe, adolescenţă.

În stat  construit avem "neurei" - tinereţea lui.



miercuri, 26 noiembrie 2014

Despre subiectul spinos dar necesar al comparaţiei (evaluării) textuale

Despre subiectul spinos dar necesar al comparaţiei (evaluării) textuale

Desigur, nu este ceva rău să ai anumite întrebări fireşti faţă de noile traduceri care apar, dar nu pot să nu trec în revistă frica (ca să nu scriu de dispreţul unora) de a citi, compara, analiza şi evalua alte traduceri ale Bibliei. Aceştia sunt de obicei oameni care au fost presaţi - de susţinătorii anumitor şabloane de vedere asupra Bibliei - să creadă că Biblia X (Regele Iacob, Ortodoxă, Milescu, Cornilescu, Karoly, Traducerea Lumii Noi, etc.) ar fi cea mai bună. Unii vorbesc chiar de o traducere inspirată ("Textuls Receptus aka KJV") şi că ar trebui să folosim doar acest text. 
Teoriile conspiraţioniste au intrat deja şi în sfera traducerilor, nu de alta dar pentru a călca în picioare imaginea traducerilor neagreate de fanii KJV. Şi astfel oamenii se înghesuie să susţină nişte idei de conjunctură, impuse sub pretextul că apară Biblia, deşi, mai degrabă aceste idei îi fac un deserviciu.
Întrebarea care o pot pune unii, este justificată: De ce, dom'le, apar atâtea traduceri noi?
Motive sunt şi ele pot fi citite la introducerile sau apendicele noilor traduceri. Însă cel mai justificat motiv este cel oferit de "detectivii textuali", adică de cei care se ocupă cu studierea comparativă a tuturor manuscriselor biblice antice şi evaluarea lor. În termenii de specialitate acest domeniu se numeşte "critica textuală", dar atenţie mare prea-zelos "bade Pavele" sau "fan KJV" (!) a nu se confunda cu domeniul denumit "înalta critică" - aka "high criticism" un domeniu speculativ, care uneori intră în sfera interpretării Bibliei cu ochii necredinţei sau al ezoteriei. Fiţi sigur prea-zelos bade Pavele, fan KJV sau NWT, că fară critica textuală acum am citi tot Biblia Catolică, cu cine ştie câte inovaţii adăugate între timp. Critica textuală - deşi poate pentru unii, (care nu ştiu ce este şi cu ce se mănâncă) este la limita blasfemiei - în realitate, dacă se situează pe principii logice, este ca un fel de arhivar, pentru buna înţelegere a textului şi contextului Bibliei. 
Aşadar, pe de o parte "critica textuală" stopează apariţia unor adăugiri la textul Bibliei, iar pe de altă parte, limpezeşte textele adăugate între timp. Negreşit, şi aici trebuie rugăciune, pentru călăuzirea spiritului lui Dumnezeu. 
Iată şi câteva nume de referinţă şi de marcă al domeniului: Erasmus, Stephanus, Griesbach, Tischendorf, Metzger, etc..
Poate unii ar tinde să creadă că "critica textuală" înseamnă să critici Biblia în sens negativ. Nicidecum. Critica textuală se ocupă pur şi simplu cu compararea textelor diferitelor manuscrise ale Bibliei, făcând inventarierea cuvintelor, a diferenţelor şi a altor aspecte, care duce la o evaluare.
În timp ce se adună, se contabilizează şi se studiaza noi şi noi texte ale manuscriselor, sau se reexaminează texte vechi, apar înţelegeri mai bune asupra textului primar, uneori alterat inconştient sau conştient de către traducători. 
Aşa că, după cum sustineau Bruce Metzger, F. C. Kenyon şi alţi, avem nevoie de o restabilire a textelor, bineânţeles, este vorba doar despre acele texte, unde avem evidenţe (resurse directe sau resurse indirecte) că textul primar, cel original, numit textul autorului (textul autografic) a fost alterat.
Da, din păcate, s-au făcut şi “greşeli de copiere la superlativ (modificări intenţionate)”.
"Alterat conştient?" - vor întreba unii. "Dar în Biserica mea m-au învăţat că textul Bibliei s-a păstrat pur şi nealterat, deoarece Dumnezeu a avut grijă!" Da, aşa învaţă anumite Biserici, dar nu avem evidenţe că Dumnezeu a pus gardieni angelici şi CTC-işti angelici la masa traducătorilor sau în scriptorium-ul mănăstirilor. Din păcate, şi sunt evidenţe clare în acest sens, anumite texte (dar atenţie mare: nu toată Biblia (!) au fost modificate (modificate în sens coruptiv, negativ, de schimbare sau alterere a mesajului). 
Putem vorbi de două tipuri de alterare: alterare individuală neorganizată, când în alterarea textului sau implicat doar traducătorii şi alterare colectivă organizată, când în alterarea textului s-au implicat mai mulţi şi a fost un proces organizat (fie de instituţia unui Sinod, fie de grupul unui lider bisericesc). 
Evident, scopul acestor alterări nu a fost declarat ca fiind "scop de alterare a textului", ci din contra "scop de corectare a textului (în sensul de restabilire a textului original)", însă din păcate - deşi s-au făcut şi corecţii în acest sens - anumite aşanumite corecţii, au fost corecţii partinice, vădit influenţate de controversele doctrinale ale epocii, pentru a se putea susţine mai uşor anumite dogme şi a avea dovezi mai clare în a putea sancţiona pe ereticii care se opuneau Sinoadelor folosind manuscrisele aflate în posesia lor.
Referinţe în acest domeniu se găsesc în trilogia de critică textuala a renumitului biblist Bruce Metzger: 
The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (1964; 2nd ed., 1968; 3d enlarged ed., 1992); Textul Noului Testament: Transmisia, Coruperea Şi Restaurarea Lui
The Early Versions of the New Testament: Their Origin, Transmission, and Limitations (1977); 
Versiunile Timpurii Ale Noului Testament: Originea Lor, Transmisia Şi Limitele Lor
The Canon of the New Testament: Its Origin, Development, and Significance (1987).[3]
Canonul Noului Testament: Originea, Developarea Şi Semnificaţiile Lui
De asemenea F.C. Kenyon, "The Text of the Greek Bible" Textul Bibliei Grecesti, p. 241-242. şi Prof. Eberhard Nestle: "Textkritik des griechischen Testaments" Critica Textuală A Textelor Greceşti
Un caz aparte îl constituie cazul alterării Septuagintei şi a Textului Masoretic, aici intrând doar Vechiul Testament. Desigur, slavă Domnului, nu putem vorbi nici aici de o modificare generala a Bibliei, ci doar de unele texte. Dacă despre autorii Septuagintei (exceptând, poate carţile atribuite lui Moise, despre care se spune ca au fost traduse de traducători evrei) se poate spune ca au făcut anumite greşeli deoarece pe alocuri au tradus “interpretând textul original” (de aici şi neconcordanţa cu Textul Masoretic ... dar măcar au lăsat netraduse cuvintele pe care nu le-au înţeles), despre copiştii evrei se poate spune că pe alocuri au greşit, deoarece au tradus “ajutând textul original” cu părerea lor. Dar şi aşa, ce este greşit tot "rău" rămâne, dacă după cum spunea şi Domnul Isus, în cuvântul lui Dumnezeu totul contează. Desigur, se pune şi altfel problema, dacă nu cumva corecturile corectate sunt corecte?
Observăm totuşi, că modificările au fost notate. Deci, Dumnezeu tot a purtat de grijă, ca la timpul potrivit să se ştie adevărul. A se vedea Apendicele la The Companion Bible.
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://levendwater.org/companion/frameset.htm?index_companion.html&inhoudsopgave_companion.htm
http://livingtheway.org/sopherim.html

Să sperăm, că între timp detectivii comparativi ai textelor sau altfel spus "criticii textuali", vor lămuri toate problemele care sunt cunoscute sau între timp vor fi cunoscute, legate de texul Bibliei, pâinea noastră spirituală cea de toate zilele. Eu cred ca acest domeniu nu trebuie tratat cu o înverşunată opoziţie habarnistă, nici cu delăsare sau superficialitate, ci trebuie făcut din el un domeniu de frunte, pentru o cât mai bună înţelegere a textului autorului şi nu al textului traducătorului. Mă refer doar la textele alterate.

Să stăm de vege, în pocăinţă, căci numai aşa vom găsi har pentru a înţelege corect Sfintele Scripturi (Daniel 12:10).

duminică, 23 noiembrie 2014

"Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău" Matei 6:9

Fără un nume, eşti anonim

De obicei atunci când se dă un nume unui nou născut, oamenii aleg un nume din diferite motive, de cele mai multe ori pentru că le place cum sună, sau pentru că este popular, sau pentru că îl poartă unul din familie sau unul dintre binefăcătorii familiei, etc.. 
Toate fiinţele au un nume. Inclusiv Dumnezeu. 
Unii argumentează că în Matei 6:9 Domnul şi Salvatorul nostru doreşte să se sfinţească caracterul sau persoana lui Dumnezeu şi nu numele, însă atunci de ce nu scrie aşa: "Sfinţească-se caracterul tău"? sau "Sfinţească-se persoana ta"? Dacă scrie "numele" atunci să ne raportăm la ce scrie. A se compara cu Exod 5:2; 7:5. Dumnezeu nu a fost un anonim fără nume.

Dar care este numele lui Dumnezeu? De ce nu apare deloc numele divin în Noul Testament? Această întrebare o pun mulţi.

"Nu apare deloc" este impropriu spus, din două motive importante:

 Motivul nr 1. 
Deoarece apare, fie în cuvântul Halleluyah, care se pronunţă aproximativ "Aleluia" şi însemnă "Lăudaţi pe Yah" şi se găseşte la Apocalipsa capitolul 19, fie în numele teoforice, adică acele nume compuse care conţin numele divin. Un astfel de nume este chiar numele Isus (Yeşhua). "Yeşhua" în ebraică vine de la prima parte a numelui divin "Ye" + cuvântul "şhua" care înseamnă "mântuire". 
Într-o carte scrisă între anii 600-900 numită "Cartea preotului Nestor", scrisă în ebraică, numele lui Isus este redat ca Yeşhu. 
http://en.wikipedia.org/wiki/Yeshu 
"Yeshu", cu litera "e" dupa "y" şi fără litera "a" la final.
"Yeshu (ישו in Hebrew) and Isho in (ܝܫܘܥ in Aramaic) is the name of an individual or individuals mentioned in Rabbinic literature.[1] The oldest works in which references to Yeshu occur are the Tosefta and the Talmud, although some scholars consider the references to Yeshu to be post-Talmudic additions.[2]"


Forma scriptică "Yahşhuah" nu are suport istoric

Problema e că acest nume de Yahşhuah, pe care îl tot propun unii că ar fi fost numele "original" al lui Isus, vine din scrierile oculte ale "Kabalei Creştine" de prin anii 1600, de unde apoi nişte preoţi romano-catolici din Germania, au construit şi propus forma de Yahweh, prin sec XIX. De la aceştia s-au inspirat mai apoi liderii mişcării Sacred Name Movement.
Dacă nu suntem atenţi putem cădea ca să suşţinem ideologii ale Kaballei cizelate de preoţii romano-catolici. Dacă ne uităm cu atenţie, vom vedea că romano-catolicii folosesc cu preponderenţă forma Yahweh.


Etymology and claimed Hebrew origins
Three spellings of "Joshua" found in the Masoretic text of the Hebrew Bible: (i) Yehoshua, (ii) Yehoshua, (iii) Yeshua

The spelling Yahshua (יהשע) or (יהשוע) is not found in Hebrew texts. The Hebrew Bible uses Yehoshua (יהושע), and later Aramaic form Yeshua (ישוע), for Joshua, which means "Yah is Salvation." Christians, historians, and linguists outside the sacred name movement for the most part reject the term Yahshua (יהשע) in favor of Yeshua (ישוע) as the original pronunciation. Tal Ilan's Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity (2002), notes Yehoshua (יהושע), and the later Aramaic form Yeshua among many names containing Yah derived from YHWH.[1]

An additional variant Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is found in Christian Kabbalah or occult speculations.[citation needed] Like Yahshua this variant is not found in the Hebrew Bible. Another variant Yeshu occurs in polemical rabbinical texts, connected with Jesus in the Talmud and is the modern Israeli secular spelling of Jesus. The spelling is not applied to other Yeshuas and Yehoshuas.[2]
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshua
This article is about occultism. For the etymology of the name of Jesus, see Yeshua (name).

The pentagrammaton or Yahshuah (Hebrew: יהשוה‎) is a constructed form of the Hebrew name of Jesus originally found in the works of Athanasius Kirchner, Johann Baptist Grossschedel (1619) and other late Renaissance esoteric sources. It is to be distinguished from the name Yahshua found in the works of the Sacred Name movement in the 1960s, though there has been some conflation or confusion between the two. The pentagrammaton Yahshuah has no support in archeological findings, such as the Dead Sea scrolls or inscriptions, nor in rabbinical texts as a form of Joshua. Scholarship generally considers the original form of Jesus to be Yeshua, a Hebrew Bible form of Joshua.[1]

The essential idea of the pentagrammaton is of an alphabetic consonantal framework Y-H-Sh-W-H, which can be supplied with vowels in various ways. (Also, the "W" can be converted into a "U", since the Hebrew letter ו waw writes either a [w] consonant sound — later on pronounced [v] — or a long [u] vowel sound: see Mater Lectionis.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshuah


Motivul nr 2. 

Deoarece există anumite surse în care numele divin apare, ca de exemplu la versiunile de scrieri Nou Testamentale parţiale: Nestorie, Shem Tov, Munster şi Du Tillet. Aceste surse confirmă citatele din Talmud Şhabbat (şi viceversa) care afirmă că ereticii (minimii) evrei (evreii creştini şi alte grupări neagreate de rabini) foloseau numele divin în scrierile lor.

Este logic să credem că numele divin a existat în scrierile Noului Testament, chiar şi fără resursele de la punctul 2. Scriu asta, deoarece în Noul Testament sunt anumite citate din Vechiul Testament în care numele divin apare şi nu cred că Domnul nostru Isus Christos ar fi evitat pronunţia numelui divin. Tocmai el care infiera orice abatere de la adevăr?

Totuşi, cum s-a ajuns ca multe din traducerile actuale să nu mai conţină numele divin în Noul Testament? 
Iată o prezentare logică cum au decurs lucrurile:
După perioada distrugerii Ierusalimului, s-a urmat o politică de evitare a numelui divin, din mai multe motive.
1. Nu mai exista Templul în care la ziua ispăşirii se invoca obligatoriu numele divin de către marele preot
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
2. După răscoala lui Bar Kocba şi finalul ei tragic (135), a fi evreu însemna a fi un blestemat. S-a ajuns până acolo, ca un sclav evreu, nici nu se mai cumpăra pe piaţa de sclavi. Acest spirit a pus stăpânire şi pe creştinism, antisemitismul creştin a devenit un produs şi o moştenire de marcă timp de 2000 de ani. Pentru a nu cădea sub incidenţa legii penale care scotea religia lui Moise în afara legii - lege cu pedeapsa capitală instituită de romani după înnăbuşirea revoltei evreieşti din anul 132, instigată de Rabinul şef Akiba şi condusă de nobilul galilean Bar Kochba (şi care se trăgea tot din seminţia lui David), mulţi creştini s-au speriat şi au respins total sau parţial Vechiul Testament, şi tot ce era şi venea de la evrei. Dumnezeul Vechiului Testament a ajuns să fie blamat, huiduit, a ajuns sa fie doar Creatorul lumii materiale, nu şi a lumii spirituale. S-a inventat că Tatal lui Isus, nu este Dumnezeul Vechiului Testament, ci un alt Dumnezeu, cică "superior" acestuia, etc.. Chiar şi Noul Testament a fost modificat pe alocuri de unii, ca Marcion şi alti lideri ai partidei creştine a gnosticilor. Este evident că numele lui Dumnezeu nu avea ce să caute în limbajul lor.
3. Ca să placă autorităţilor romane, şi să prezinte creştinismul cât mai acceptabil, unii s-au orientat spre platonism, spre terminologii pitagoriano-platonice, ca de ex. spre un dumnezeu "trimorfic" (triunic), de unde au împrumutat cuvântul "trinitate". Platon era un filozof celebru, era cel mai vestit filozol şi preda o formă de teologie speculativă, o treime de "morfe" (esente sau ipostaze), care după părerea lui conţin esenţa Dumnezeirii. El mai filozofa că Dumnezeirea nu a avut, nu are şi nu poate avea un nume, din cauza grandiozităţii esentei lui.
Toate aceste teorii speculative au fost îmbrăţişate de şcolile creştine din Egipt şi Cappadochia şi implementate mai apoi în creştinism. Evident că nici aici numele divin nu putea avea nici o relevanţă.

De când n-au mai folosit evreii numele divin?
Întrebări importante în legătură cu aşazisa "nefolosire" a numelui divin, sugerată de unii traducători, slab pregătiţi în istoria evreilor

Prefaţa în necunoştinţă de cauză a Revised Standard Version în legătură cu "întreruperea folosirii numelui divin"

Traducerea American Standard Version redă numele divin in transliterarea de "Jehovah". Apoi, la revizuirea acestei traduceri, numita Revised Standard Version, acest nume a fost indepartat. Motivul? În prefaţa Revised Standard Version scrie că:

"utilizarea de orice nume propriu pentru (...) Dumnezeu a fost întreruptă în iudaism înaintea erei creştine".

Înainte de a trece la dovezile rabinilor ("rabin" înseamnă "învatator" în sensul de "maestru" în ebraică) vreau să scot în evidenta Biblia, care confirmă că numele divin a fost în uz după perioada exilului babilonian. În cărţile biblice din Vechiul Testament, scrise după iesirea din Babilon, apare numele divin.
Iată un exemplu cartea lui Maleahi, o carte care a fost scrisă după ieşirea din Babilon. În această carte, numele divin apare de 42 de ori, dacă am numarat bine. 
A se vedea aici:
http://interlinearbible.org/malachi/1.htm

Am citit undeva că numele divin s-a stins în exilul din Babilon. Dar dupa cum vedem in linkul de mai sus, ideea că numele divin s-ar fi stins în exilul din Babilon, este total gresită.

Am citit de asemenea că numele divin n-a mai fost folosit din secolul III înainte de Christos. Poate, de unii, dar nu de toţi cei care l-au folosit.
Pot aduce o listă de scrieri rabinice care infirmă acea teorie care afirmă că folosirea numelui divin a încetat în secolul III înainte de Christos. 

Totuşi, ce s-a întamplat, de s-a ajuns la astfel de păreri? Oare nu cumva anumite texte rabinice să fi fost interpretate greşit? Exact. Aceste texte au fost interpretate la repezeală şi rezultatul a fost unul pe măsură, sucit.

Iată un text interpretabil:

"După moartea lui Simeon oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare (Yoma 30b; Tosef. Soţah, xiii)."
Wikipedia

Probabil, cei care susţin că numele divin a încetat să fie rostit în secolul III înainte de Christos, se bazează pe anumite cărţi ale rabinilor, ca citatul de mai sus din Yoma şi Tosef Soţah care scriu că după moartea marelui preot Simeon Cel Drept oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare.
Însă aceste texte nu sunt interpretate corect, deoarece textele nu spun că numele divin nu ar fi fost rostit deloc, ci că nu a fost rostit "cu voce tare" - în afara Templului. Însă - atenţie mare(!) - cărţile rabinilor spun că numele divin a fost rostit (cu voce tare) în Templul din Ierusalim, in tot timpul cat edificiul a existat. Deci, asta chiar şi în timpul Domnului nostru Isus Christos.

"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
(Nota bene: este vorba de ziua ispasirii)

Iată şi părerea unui cercetator în domeniul cercetării numelui divin:
"Există multe alte referinte, dar aceste câteva demonstrează că Tetragramma a fost pronunţată în timpul şi înainte de timpul lui Isus. Astfel, afirmaţia că "Tetragramma nu a fost pronunţată deloc" este un mit pur - o apariţie obişnuită în bursa de studiu biblic modern - dar, este un mit care se perpetuează, din păcate, ad nauseam, în ciuda unor dovezi concludente în sens contrar."
http://home.clear.net.nz/pages/tlamb/JehovahOr.html


În legătură cu restrângerea folosirii numelui divin se pun câteva întrebări importante:
1. Când a trait marele preot Simeon Cel Drept şi de ce s-a luat decizia de a nu rosti numele divin cu voce tare, ci doar în şoaptă (aşa cum făceau rabinii) în afara Templului din Ierusalim şi al folosi cu voce tare doar în Templu?
2. A fost această decizie corectă din punct de vedere Biblic?
3. A fost această decizie acceptată de toţi sau au fost şi contestatari (ca rabbi Chanina fiul lui Teradion, care se tragea din neam de preoti saduchei) care nu s-au supus acestei decizii? 
4. Oare Domnul Isus ar fi fost printre aprobatorii deciziei luate sau printre contestatarii ei?
Trebuie să ne rugăm Tatalui ceresc, în numele Fiului său, Domnul nostru Isus Christos, ca să putem răspunde cu înţelepciune la aceste întrebări importante.

Despre vocalele numelui divin, YHWH

Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic din antichitate are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraică are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iată literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw

Dar atenţie mare! Uneori, anumite consoane ebraice, pot lua forma de ... vocale!
Acestea sunt:  א  (aleph), ה (he), ו (waw)  ÷i י (yod)

Peste tot citim că numele divin (Tetragramma) este compus din "patru consoane": unii redau Tetragramma cu YHWH, alţii cu YHVH.
Care forma este corectă? Din punctul de vedere al ebraicii vechi, ebraica biblică, forma YHWH ar fi corespunzătoare, deoarece consoana V nu exista în ebraica veche. Însă având în vedere că în ebraica modernă există consoana V (ex. Hava nagila ve-nismeha adică Să ne bucurăm şi să fim fericiţi), forma YHVH este corectă şi ea. Dar sunt aceste litere într-adevar consoane? În aparenţă scriptica "da", însă din punctul de vedere al pronunţiei "nu". 

De ce? Să vedem ce scrie marele istoric evreu Josephus Flavius (Iosif Flaviu). Iosif Flaviu, marele istoric evreu din secolul I era noastră, a scris că numele divin era format din patru vocale! Citind peste tot că numele divin este format din patru consoane, m-am întrebat dacă nu cumva a fost o redare greşită a unui copist, ce a copiat ceva greşit din cartea lui Josephus ... Însă, într-o seara, citind un material în limba maghiară - despre literele şi gramatica limbii ebraice vechi şi contemporane - mi s-a confirmat că este adevărat. Deci, nu este o eroare de traducere a unui copist, cum mă întrebam eu, deoarece iată că mărturia lui Iosif Flaviu este în armonie cu cea a lingviştilor, care admit că în anumite ipostaze anumite consoane numite "matres lectionis" adică "mamele lecturii", devin vocale.

Iosif Flaviu ştia, căci era evreu pur sânge şi pe deasupra din neam de preo‏ţi. Aşadar YHWH din numele divin nu sunt consoane, ci vocale, numite "matres lectionis", adică "mamele lecturii".
A se vedea sursa de pe Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis

Ştiind acestea, putem concluziona, ca atât pronunţia Iehova, Iahve, Iahuva sau alte pronunţii care conţin consoane, sunt puţin deformate. Adevărata pronunţie ar trebui să conţină numai vocale.

Ne-ar trebui un lingvist evreu bine informat cu privire la aceste litere numite "mamele lecturii", care ar putea încerca descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin YHWH. Nimic nu este imposibil la ora actuală având o tehnologie de varf şi un bagaj de informaţii impresionant. Dacă s-ar dori cu adevărat acest lucru, s-ar putea face. Este provocarea secolului în lingvistică! Şi dacă va fi voia lui Dumnezeu, acest lucru se va face. Noi nu ar trebui să descurajăm interesul pentru adevărata pronunţie a numelui divin. Din contră, ar trebui să ne rugăm, ca acest lucru să se facă cât mai curând. Va invit să ne rugăm fierbinte şi pentru acest lucru.

Silabele numelui divin: YHWH este trisilabic sau bisilabic?

În descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin va juca un rol important descifrarea silabelor numelui divin.  De ce este important acest lucru? Deoarece nu este totuna să spui c-as-ă sau ca-să la "casă". Deocamdată, lingviştii în ebraică au un atu, acela că numele divin este format numai din consoane numite "mamele lecturii".
Cum va infuenţa acest lucru cercetarea în domeniul descifrării pronunţiei adevărate a numelui divin? Cu siguranţă va fi un ajutor de seamă.

Sunt două propuneri importante, unii spun că numele divin are trei silabe (trisilabic) altii spun că ar avea două silabe (bisilabic):

1. Y-HW-H (cu formele ei ipotetice, nesigure de pronunţie Ie-ho-va, Ia-hu-va, etc.)

2. YH-WH (cu forma sa ipotetică, nesigură de pronunţie Iah-ve)

Care este corectă? Lingviştii adevăraţi vor decide. Şi ei ne vor spune şi argumentele lor pro şi contra. Timpul spune întotdeauna adevărul. Aşa că n-ar trebui să descurajăm pe cei interesaţi în domeniul de cercetare a numelui divin. Descifrarea silabelor numelui divin, va contribui cu siguranţă la aflarea pronunţiei adevărate a numelui divin. Ar trebui să sprijinim cu rugăciune, aceste interese pentru numele divin. Dumnezeu va aduce toate lucrurile ascunse la suprafaţă, fie mai repede, fie mai târziu. 

Pronunţia numelui divin în afara Iudeii

Transliterarea exclusiv pe filieră vocală, fără consoane, a numelui divin se regăseşte şi în câteva din sursele din afara Iudeii

Preotul păgân Sanchuniathon din Beirut (sec IX מ.e.n.) s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal, despre religia evreilor şi Dumnezeu lor.  Eusebius care redă pe Sanchuniathon scie numele Dumnezeului evreilor ca "Ieuō" - aşadar numai vocale, aşa cum scria şi Josephus despre literele numelui divin, numite matres lectionis. Întrebarea care se pune este dacă Sanchuniaton a redat corect pronunţia numelui sau numai pe aproape? 

Iată şi alte surse în care consoanele lipsesc cu desăvârşire! Ceea ce confirmă literele YHWH ca fiind vocale matres lectionis!



Ιουώ (Iouō, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Ιεού (Ieou, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II)

Ιευώ (Ieuō): Eusebius [104] (c. 315)

Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II si III), Sursa M. Kyriakakes[106] (2000)

Aproximativ aşa apare şi în Egipt, Iehoua, într-o hieroglifă din timpul lui Amenophis III (aproximativ la o sută de ani după exodul evreilor din Egipt)

Scriitori ca Varro şi Diodorus Sicilianul citează probabil o formă prescurtată a numelui divin, aproximativ ca cea ce se putea auzi în pronunţia "Hallelu-Yah", deci mărturia lor, chiar dacă este de înaintea erei noastre, nu poate ajuta la reconstrucţia numelui divin per ansamblu. De ce?
Propun aici o teorie, care ar putea sau nu să răspundă de ce avem forma "Ya" sau "Yao" în numele teoforice. Aceste forme sunt prescurtarea numelui divin. Prescurtările numelor este des întâlnită la multe popoare. La noi din Ioan se face Ion, pierzându-se o literă. Acest fenomen, de pierderea diferitelor litere într-un nume, se cheama contracţie. Însă, trebuie să fim atenţi: Ioan poate fi şi Ion, dar şi Ionel, Ionică, de unde s-au creat diminutivele Nelu, Nică, etc.. Cam aşa s-a putut întâmpla şi cu contracţia numelui divin. Întâlnim trei forme când prin contracţie YHWH devine "Ye", "Yo" sau "Yah". Când este atasat după un cuvânt, forma devine Yah, ca în ebraică Hallelu-Yah sau Yirme-Yahu, iar când este înaintea unui cuvânt, forma devine Yo sau Ye, ca de exemplu Yo-hanan sau Ye-hu. De observat că forma "Yah" nu apare niciodată singur, cele trei locuri unde totuşi apate, sunt adăugiri sau greşeli de copiere, susţin unii. Forma "Yah" apare întotdeauna în expresii compuse ca Hallelu-Yah, ce nu este un cuvânt separat, ci un singur cuvânt. Mai apare într-un cuvânt compus în forma de "focul-lui-Yah" în Cântarea Cântărilor 8:6. Toate acestea arată că forma "Yah" apare doar când este ataşat unui cuvânt, ca un fel de sufix, pe când formele "Yo" şi "Ye" apar ca forme de prefix. De aici reiese că ipoteza cabaliştilor din sec XVII este greşită, iar construcţia care s-a făcut pe seama aceasta de preoţii romano-catolici din Germania, în sec XIX, propunând forma de Yahweh este greşită.

Tema de casa
Istoria încercărilor şi tentativelor de descifrare a numelui lui Dumnezeu o puteţi citi aici:
Gerard Gertoux, Paradoxul numelui anonim
https://www.scribd.com/doc/236807084/Paradoxul-numelui-anonim



sâmbătă, 22 noiembrie 2014

"Critica Textuală Este Ştiinţă şi Artă", a fost Ioan 1:1 modificat?

"Critica Textuală Este Ştiinţă şi Artă". 

Critica textuală comparativa a manuscriselor, altfel spus evaluarea textuală a manuscriselor

"INTRODUCERE 

Din păcate nu exista manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărțile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, critica textuală este necesara pentru a rezolva problemele de variație. Alfred E. Housman, un critic de text de lucrări clasice, arată că criticii textuali se bazează pe "bunul simț și folosirea rațiunii." Pe scurt spus, critica textuala este stiinta si arta, care urmărește să determine modul [inițial] de redactare a unui text. Este o știință pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist și lecturi, dar este, de asemenea, o arta, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situație."

http://bible-translation.net/issue/may-2013/section/textual-criticism

Aşadar trebuie să ai intuiţie, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

Ioan 1:1 în forma ei topică originală
"la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi dumnezeu era cuvântul" 
http://biblehub.com/interlinear/john/1-1.htm

Nici o traducere engleză nu redă fidel textul grec, fiindcă aşa nu are sens, dat fiind că cineva care este cu altcineva nu poate fi acelaşi cu cel care este.
http://biblehub.com/john/1-1.htm

Aşa este în textul grec: "kai theos en ho logos" "şi dumnezeu era cuvântul", ceea ce face ca fraza să se contrazică şi să fie un nonsens, însă restabilind un singur cuvânt de legătură - cum sugerează Joseph Warren Wells, un expert în limba coptă, care fie a existat sau nu în textul original, fraza capătă valoare contextuală logică.
1 La început era Cuvântul şi Cuvantul era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era Cuvântul
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El.


marți, 18 noiembrie 2014

Enigme descifrate în Epistola către Evrei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Christos,

Comparaţia manuscriselor şi evaluarea variantelor de redare, ce apar uneori în anumite locuri (versete), este vitală în munca de reaşezare a adunării creştine pe calea urmată de primii creştini.

Epistola către Evrei capitolul 1 conţine nişte elemente ce trebuie discutate cu atenţie, să fim evaluatori şi interpreţi (exegeţi) textuali imparţiali:

Elementul 1. Texte neautentice


Sesizez o frază din Septuaginta - la versetul 6 (Toţi îngerii lui Dumnezeu să i se închine) - care în textul antic evreiesc (Textul Masoretic) nu există deloc. Nu există nici în Textul (Pentateuchul) Samaritean şi nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veţi găsi această frază în Vechiul Testament redat de Dumitru Cornilescu şi nici în Biblia Catolică oricât aţi căuta-o. O găsiţi doar în Biblia Ortodoxă la Deuteronom 32:43. Cum decidem? Cum interpretăm lipsa?

Avem doar două posibilităţi de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost "măsluit, corectat" (corectat în sens negativ) şi astfel s-a eliminat această frază din text. Dacă cineva a făcut astfel, se naşte întrebarea, din ce motiv?
Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând cineva astfel se naşte întrebarea, din ce motiv?


Septuaginta, Deuteronom 32:43
"Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se închine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său"

Textul Masoretic, Deuteronom 32:43


"Tresăltaţi de bucurie naţiunile lui, voi poporul lui,
pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi
şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui.
Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său”.

Eu aş alege posibilitatea B mai degrabă. Şi fac asta deoarece în manuscrisele copiate ale Noului Testament găsim nu una, ci o duzină de precedente, prin care textul a fost alterat pentru a se susţine o anumită dogmă sau alta. Aşadar susţin că acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris apostolul.

Distinsul istoric Nicolae Iorga, spunea că "Adevărul este ca apa rece, face rău numai dinţilor stricaţi".

Tot distinsul istoric, când a descoperit originea străină (cumană) a numelui voievodului Basarab (Basar Ab), a întrebat: Dar numai numele?

Aşa aş întreba şi eu. Dar numai versetul 6?



Alte probleme:
Nu se potriveşte citatul din Evrei 1:8,9 cu Textul Masoretic. Într-adevăr, se potriveşte PARŢIAL cu cel din Septuaginta (versetul 6 din Septuaginta Ps 44:6), dar pe care să-l alegem? Dacă mergem pe mâna Septuagintei, ar putea fi justificat doar versetul din Evrei 1:8 nu şi versetul 9, aşa că textul rămâne fără acoperire.

Septuaginta, Psalmul 44:6,7
Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea;
de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău,
cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi

Textul Masoretic, Psalmul 45:7,8 (pentru cei ce nu cunosc, între LXX (Septuaginta) şi TM există o diferenţă de un capitol)

Tronul tău, e de la Dumnezeu, pe veci de veci,
toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale
Iubeşti dreptatea şi urăşti nelegiuirea, de aceea te-a uns pe tine Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, peste tovarăşii tăi."

Textul Masoretic vorbeşte de la sine într-un limbaj uşor de înţeles.

Nu ar trebui să ne speriem şi să ne doară, dacă în acest timp în care cunoştinţa parcă a explodat, atingând culmi de nedescris - după cum spun cântând cei de la grupul Speranţa - acest lucru se resfrânge şi asupra Bibliei, ştiinţa arătând impurităţile care au fost adăugate de scribi la textul original. Neconcordanţele acestea nu le-am luat eu, au fost ştiute de mult. M-am confruntat cu neconcordanţele din Epistola către Evrei de mulţi ani, când am citit despre ele (fără să fie comentate) în scrierea unui pastor american. Neânţelegând cum s-au întâmplat lucrurile, unii dintre creştinii din SUA, au respins tot Noul Testament şi s-au întors la iudaism.



Elementul 2. Texte interpretate incorect
 

Problemele apar încă de la versetul 5, partea b:

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Elementul de neconcordanţă numărul doi conţine citate din Vechiul Testament în stil preferenţial, un apostol care era foarte versat în Scripturile evreieşti n-ar fi făcut astfel.

Iată un astfel de text surpriza şi FALS: Evrei 1:5, partea b (partea "a" este OK, e scrisă de apostol)

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Am căutat în Biblia cu trimiteri să văd ce citate din Vechiul Testament conţin această frază, şi autorii acestei traduceri dau ca texte de referinţă următoarele versete: 2Samuel 7:14, 1Cronici 22.10, 28.6, Psalm 89.26,27

Haideţi să le trecem în revistă:

Primul text, luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

2Samuel 7:13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Să vedem altul, 1Cronici 22:10. La fel, textul luat în context arată că este vorba de Solomon şi nu de Fiul.

1Cronici 22:9 Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Paşnic), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10 El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.` 11 Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!

Să vedem altul, 1Cronici 28:6. La fel, luat în context, arată că este vorba de Solomon, nu de Fiul.

1Cronici 28:5 Dintre toţi fiii mei - căci Domnul mi-a dat mulţi fii - a ales pe fiul meu Solomon, ca să- l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. 6 El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată. 7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rânduielilor Mele.`

Să vedem altul, Psalm 89.26,27. Acest text, luat în context, corespunde lui David, şi nici citatul nu este de aici.

Psalmul 89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22 Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

Textul Englez 20“I have found David My servant;

With My holy oil I have anointed him,
21With whom My hand will be established;
My arm also will strengthen him.
22“The enemy will not deceive him,
Nor the son of wickedness afflict him.
23“But I shall crush his adversaries before him,
And strike those who hate him.
24“My faithfulness and My lovingkindness will be with him,
And in My name his horn will be exalted.
25“I shall also set his hand on the sea
And his right hand on the rivers.
26“He will cry to Me, ‘You are my Father,
My God, and the rock of my salvation.’
27“I also shall make him My firstborn,
The highest of the kings of the earth.
28“My lovingkindness I will keep for him forever,
And My covenant shall be confirmed to him.
29“So I will establish his descendants forever
And his throne as the days of heaven.
30“If his sons forsake My law
And do not walk in My judgments,

Este clar că apostolul Pavel, nu ar fi făcut o asemenea gafă. Este un semn clar a unei mâini străine, care a scris după el, completând fără să menţioneze scrisul apostolului.


Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Tot la acest element nr 2 la care am rămas intră şi versetele de la Evrei 1:10-12. Ele sunt un citat din Psalmul 102 şi dacă le plasăm în context, reiese clar că sunt adresate lui Yehova, Dumnezeu lui Israel şi nu Fiului. Asistăm la o încercare grosolană şi fantezistă, de a manipula textul din Epistola către Evrei, în ideea identificării Fiului cu însuşi Dumnezeu. Este o afiliere vădită cu gnosticii, deoarece ei făceau asta cu precădere. Ideea treptat s-a suprapus peste învăţătura tradiţională a Bisericii primare apostolice şi a înnăbuşit-o. Interpolatorul s-a văzut nevoit să facă aceast lucru, deoarece fără aceste versete, Epistola ar fi o sursă extradordinară în descompunerea ideii că Fiul ar fi însuşi Dumnezeu. Sunt curios cum se va justifica acest individ la înviere, când va fi pus faţă în faţă cu apostolul Pavel. Va fi teribil de ruşinos atât pentru cel auto-înşelat cât şi pentru cei ce au fost înşelaţi, prin el. 


Cui i se adresează psalmul de mai jos, lui Dumnezeu (Tatălui) sau lui Mesia (Fiului)? Care este criteriul? Întrebaţi orice evreu, cui i se adresează psalmistul, lui Dumnezeu sau lui Mesia? Toţi vor spune că nu este un psalm mesianic. Psalmi 102 Cornilescu  
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! 3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. 4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc. 5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. 6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; 7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. 8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. 9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura, 10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe. 11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. 12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. 13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui. 15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. 16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa. 17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea. 18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul! 19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt, 20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; 21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim, 22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului. 23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele, 24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` 25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. 27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi. 28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Remarca referitor la Evrei 1:10-12

Textul interpolat este atasat argumentaţiei că Mesia (Fiul) este cel invocat aici, însă contextul nu face nici o astfel de deosebire, nici chiar în varianta Septuagintei (prezentat mai jos), care se găseşte în Psalmul 101, pe când în Textul Masoretic se găseste în Psalmul 102:
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.


Cum a putut decide acest interpolator că textul vorbeşte nu de Dumnezeu (Tatal) ci de Mesia (Fiul)? În acest stil de interpretare toate textele ar putea fi ataşate Fiului.


Elementul 3. Legătura între texte

Avem un punct foarte important, contextul de legătură. Cu toţii ştim că o frază trebuie să se lege cu alta. Uneori folosim două fraze care se leagă una cu alta. Pentru asta avem mai multe cuvinte de legătură, una dintre ele fiind cuvântul "şi".

Iată un exemplu din toate zilele.
"Căci, căruia dintre voi nu îi este sete? Şi căruia dintre voi nu îi este foame?"
Legătura dintre ele este evidentă.

Exact asta avem şi în Epistola către Evrei capitolul 1. La o analiză atentă observăm două fraze, care ar trebui să fie lângă olaltă, dar nu sunt:

Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: "Tu esti Fiul Meu, astăzi Te-am născut?" Şi căruia dintre îngeri I-a zis El vreodată: "Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor tale."?

Acest element de comparaţie textuală arată că textul cuprins între Evrei 1:5(partea b) şi Evrei 1:12 este un text adăugat mai târziu de cineva, el nefăcând parte din textul original al epistolei.

Este clar, pentru cine vrea să fie sincer, că toate versetele dintre aceste două fraze, fie că se potrivesc sau nu lui Mesia (Fiului), nu sunt scrise de apostolul Pavel. Este o mână străină, cu o morală foarte dubioasă, dacă a putut face aşa ceva, mână care a intervenit în timp ce copia textul şi şi-a spus părerea în text, ca şi cum ar fi părerea apostolului. Profitând de faptul că scriereile creştine timpurii nu erau foarte răspândite, falsificările textelor Noului Testament erau o notorietate în primele patru secole AD şi chiar şi după, fapt reclamat atât de autori creştini, cât şi de cei păgâni sau musulmani.

Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva". Această premisă este falsă, din moment ce avem mărturii clare şi manuscrise care diferă una de alta, arătând jocurile de culise ale scribilor rău intenţionaţi şi orgolioşi în a-şi susţine punctul de vedere.

Faptul că unii nu admit să stea sinceri faţă în faţă cu faptele nu le va da acestora dreptate în negarea faptelor. Dumnezeu a permis să se întâmple astfel de lucruri... Avem nu un precedent, ci mai multe. 

Mai jos trec în revistă faptele consemnate.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2). Probabil el a spus asta avand deja o cunostinta despre asemenea masinatiuni scribale.
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".

Elementul 4. Contextul general

Evrei 1:5b-12 şi contextul general al epistolei

Am ajuns la un nou element şi ultimul pe care-l prezint.

Este clar ca "Dumnezeirea" lui Mesia (Fiului) şi punerea lui în posesia rolului Creatorului din Evrei capitolul 1 este într-o vădită contradicţie cu contextul general al Epistolei. Interpolatorul ştia bine aceasta, şi ca să contrabalanseze supremaţia Tatălui peste cea a lui Mesia (Fiului), de dragul unei doctrine, şi-a permis să înşele publicul cititor, inserând nişte versete care se aplicau tocmai lui Dumnezeu (Tatălui), ca şi cum s-ar aplica lui Mesia (Fiului), făcând să pară că asta era opinia apostolului Pavel. Câtă viclenie! Cât abuz fâcut în numele apostolului! Următoarele versete vorbesc de la sine, Mesia (Fiul) nu este Creatorul şi nu este Dumnezeu, el este "fiul Creatorului" şi "fiul lui Dumnezeu":
Evrei 5  
1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului. 4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.`` 6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.`` 7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit. 9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``

Concluzie

Textul de la Evrei 1:5b-12 este suspect.
Textul original ar fi sunat aşa:

1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,
4. ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.
5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?
(Aici urmeaza un text interpolat in intregime)
13. Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?
14. Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?


În manuscrisul ebraic 4QDeutq, de la Qumran avem ceva asemănător cu Septuaginta, însă cu tendinţe politeiste: 
Deuteronom 32:43 "Să i se închine lui toti dumnezeii."


Poate că aceste comentarii v-au tulburat şi poate vă puneţi întrebarea dacă mai cred în Biblie? Da, cred cu sinceritate în tot ce scrie în Biblie - inclusiv în Noul Testament şi asta a fost credinţa mea din 1991.