luni, 22 februarie 2016

Provocarea anului! Cand a avut loc invierea Mantuitorului: dupa sabat sau dupa sabate?

Pace si har dragi prieteni,
Ceea ce va scriu mai jos poate fi provocarea anului, mai ales acum, cand in acest an pastele catolic este sarbatorit la o distanta de o luna fata de pastele ortodox.


"Când pică Paștele ortodox și cel catolic în anul 2016
Paștele ortodox va fi sărbătorit, în anul 2016, în data de 1 mai, potrivit calendarului creștin ortodox. Paștele catolic va fi sărbătorit  în data de 27 martie, potrivit calendarului romano-catolic."
http://ziarulunirea.ro/cand-pica-pastele-ortodox-si-cel-catolic-in-anul-2016-304917/

Provocarea anului
Dupa sabat sau dupa sabate?
Cuvantul "sabat" are trei semnificatii in Biblie. Sabatul - in functie de context - poate fi un sabat saptamanal (de ziua a saptea), poate fi un sabat de sarbatoare anuala, care nu este legat de ziua a saptea si poate fi o referire la un an sabatic in care nu se lucra un lot de pamant dupa al saselea an.

"Sarbatoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii intai, era cea dintai din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numita ziua intai a Pastelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sarbatoare, in care trebuia sa nu se faca nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat saptamanal, care sa cada in ziua a saptea a saptamanii, ci cadea intr-o anumita zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare intr-o zi diferita a saptamanii in fiecare an. Era cel dintai din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sarbatori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afara de Sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihna faceau parte din legea ceremoniala; deci, spre deosebire, memorialul creatiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sa fie implinite in Hristos.
"A doua zi dupa Sabat - Sabatul de sarbatoare dupa Pasti - adica la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de leganat, roadele cele dintai ale recoltei de orz. Pana nu se facea ceremonia aceasta era ilegal de a manca din cerealele noi. Sarbatoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sarbatoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)."
http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Multi pagani care au trecut formal la crestinism, fara o innoire a mintii, si traiau departe de Iudeea, nefiind familiarizati cu aceste notiuni din cartile Vechiului Legamant, au facut o confuzie cand au citit relatarile din evanghelii, neputand face distinctie cand anume se vorbeste de un sabat de ziua a saptea si cand de un sabat de sarbatoare.

In aceasta conjunctura a nestiintei, acesti crestini slabi in cunostinte, au tras concluzia ca sabatul ce urma dupa rastignire, a fost un sabat de ziua a saptea.

Aceasta interpretare sprijina profetia din Matei 12:40 ca Domnul Isus a stat trei zile si trei nopti in mormant:
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

In unele traduceri si interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 suna asa "Dupa sabate, ... inspre ziua dintai dupa sabate", cuvantul "sabat" fiind la plural.
Exista si cateva traduceri care urmeaza forma de plural, redand "sabate (sabbatou)" in loc de "sabat (sabbaton)".
Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version
"After the Sabbaths (sabbaton in contrast cu sabbatou), around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."
Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths (sabbaton), at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"
Conform celor de mai sus, dupa rastignirea Domnului Ieshua (Isus) urma un sabat anual, de sarbatoare si apoi sarbatoarea leganarii vasului de orz proaspat secerat. Apoi urma sabatul de ziua a saptea.

duminică, 21 februarie 2016

APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (Variante textuale la Ioan 1:18)

De Vasile Şhandru

I. Prima parte: APARATULUI COMPARATIV DIN UBS SI NA27 LA IOAN 1:18 (din domeniul de cercetare (comparativa) a textelor manuscriselor)

UBS = United Bible Societies
http://www.ubs-translations.org/index.php
NA27 = Nestle - Aland, Editia 27
http://www.nestle-aland.com/en/the-28-edition/

5)  Manuscrise ce au redari diferite la Ioan 1:18

A) “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“, “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“

a) Manuscrise ce au redarea "singur Dumnezeu nascut" 
    
Redarea “MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”singur Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P66 (de inainte de anul 200), S* (de inainte de anul 350;*=redarea originalului scris de mana), B (de inainte de anul 313), C*(V), L(VIII), SYR_Peshitta (anii 400-450), SYR_Harklensis_MG (de inainte de anul 616), GEO_2 (din secolul X)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), DIDYMUS (anul 398), CYRIL_1/4 (anul 444); [presupunerea (conjunctura) lui Burney: ”MONOΓΕNΗC  ΘEOY“]
            
b) Manuscrise ce au redarea "singurul Dumnezeu nascut"

Redarea “’O MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (”Singurul Dumnezeu nascut”) se gaseste in manuscrisele: P 75 (anii 200-250), S1 (sec.IV-VI-lea; 1=prima corectura in manuscris), 33 (secolul IX), COP_Bohairic (secolul IX) 

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare: 
CLEMENT_2/3 (inainte de 215), CLEMENT_DE LA THEDOTUS_GNOSTICUL_1/2 (inainte de anul 150), ORIGENE_GR_2/4 (anul 253/254), EUSEBIUS_3/7 (anul 339), BASIL_1/2 (anul 379), GREGORY_NYSSA (anul 394), EPIPHANIUS (anul 403), SERAPION_1/2 (anul 394), CYRIL_2/4 (anul 444)

B) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC, “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC”

a) Manuscrise ce au redarea "singurul Fiu nascut"
Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC“ (“Singurul Fiu nascut“) se gaseste in manuscrisele:
A (secolul V), C3 (secolul V), W_SUPP (secolele IV/V; SUPP=o portiune din manuscris furnizat de o sursa tarzie acolo unde originalul lipseste), Δ (secolul IX), Θ (secolul IX), Ψ (secolele IX/X), 063 (?), 0141 (secolul X), F1 (secolele X-XIV), F13 (secolele XI-XV), 28 (secolul XI), 157 (anul ~1122), 180 (secolul XII), 205 (secolul XV), 565 (secolul IX), 579 (secolul XIII), 597 (secolul XIII), 700 (secolul XI), 892 (secolul IX), 1006 (secolul XI), 1010 (secolul XII), 1071 (secolul XII), 1241 (secolul XII), 1243 (secolul XI), 1292 (secolul XIII), 1342 (secolul XIII/XIV), 1424 (secolul IX/X), 1505 (secolul XII), it_a (secolul IV), it_ aur (secolul VII), it_ b (secolul V), it_ c (secolul XII/XIII), it_ e (secolul V), it_ f (secolul VI), it_ ff2 (secolul V), it_ l (secolul XIII), vg (secolul IV/V), syr_curetonian (secolul III/IV), harklensis (anul 616), palestinian (secolul VI), arm (secolul V), eth (secolul VI), geo1 (secolul IX), slav (secolul IX)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Clement de la Theodotus_Gnosticul_1/2 (inainte de 150), Clement_din Alexandria_1/3 (inainte de anul 215 ), Hippolytus (anul 235), Origen_lat_1/2 (anul 253/4), Letter of Hymanaeus (inainte de anul 268), Alexander (anul 328), Eustathius (inainte de anul 337), Eusebius_4/7 (anul 339), Serapion1/2 (dupa anul 362), Athanasius (anul 373), Basil_1/2 (anul 379), Gregory-Nazianzus (inainte de anul 390), Chrysostom (anul 407), Theodore (anul 428), Cyril1/4 (anul 444), Proclus (anul 446), Theodoret (inainte de anul 446), John-Damascus (inainte de anul 754), Tertullian (dupa anul 220), Hegemonius (secolul IV), Victorinus-Rome (dupa anul 363), Ambrosiaster (dupa anul 384), Hilary_5/7 (anul 367), Ps-Priscillian (anul 385), Ambrose_10/11 (anul 397), Faustinus (secolul IV), Gregory-Elvira (dupa anul 392), Phoebadius (dupa anul 392), Jerome (anul 420), Augustine (anul 430), Varimadum (anul 445/480); [Baljon-1898, Boismard-1986 si Tischendorf sustin varianta aceasta]

b) Manuscrise ce au redarea “EI MH ’O MONOΓΕNΗC Y’IOC” W-s, it (cateva manuscrise in latina veche)

C) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC ΘEOY“ (“Singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu“) se gaseste in manuscrisele: it_q (secolul VI/VII), coptic sahidic (secolul II)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Irenaeus_lat_1/3 (secolul II), Ambrose_1/11_vid (anul 397)

D) “’O MONOΓΕNΗC“

Redarea “’O MONOΓΕNΗC“ (“Singurul nascut) se gaseste in manuscrisele: vg_ms2 (secolul IV/V), Diatessaron (secolul II)

Citate din Ioan 1:18 cu aceasta redare:
Ps-Vigillius_1/2 (secolul IV/V) 

II. A doua parte (un comentariu critic asupra textului):
Varianta B) a) este sustinuta de M - textul majoritar bizantin koine, de maj. manuscriselor latine  si de celelate manuscrise insirate. Manuscrisul “D(05)” are o lipsa de la vers.16b pana la 3:26(!). Istoricul crestin Eusebiu cunoaste ambele redari prima A b) este citata de 3 ori, a doua B a) este citata de 4 ori. La fel si episcopul Cyril citeaza A a) odata, A b) de 2 ori iar B a) odata(!). Irineu citeaza B a) odata iar C) odata(!). Clement_de la Theodotus_gnosticul citeaza A b) odata, iar B a) odata(!). Clement din Alexandria citeaza A b) de 2 ori, iar B a) odata(!). Basil (Vasile cel mare) citeaza A b) odata, iar B a) odata. Serapion citeaza A b) odata, iar B a) odata(!).

Compara versetelor din (NA 27): 

I) Ioan 1:14: 
”MONOΓΕNOYC  ΠAPA  ΠATPOC” (“singurul din Tatal”) 

II) Ioan 1:34: 
a)  ”`O  Y`IOC  TOY  ΘEOY” (NA 27-txt) (“fiul lui Dumnezeu”)
b) 1)  ”`O EKΛEKT’OC TOY  ΘEOY”  (“alesul lui Dumnezeu”): P5vid, S01*, it- h,e,ff2*, siriac-curetonian, sinaitic, Ambrozie, Augustin 1/4;
b) 2) ”`O  EKΛEKT’OC  YIOC TOY  ΘEOY”  (“fiul ales al lui Dumnezeu”) it-a, ff2c; vg-mss; coptic-sahidic;       
b) 3) “``O  MONOΓΕN’ΗC  Y`IOC” (“singurul fiu al lui Dumnezeu”): sir-palestinian-mss
                      
III) Ioan 3:16:     
”T’ON Y’ION T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul nascut fiu”)

IV) Ioan 3:18:  
”TOY MONOΓΕNOYC Y’IOY TOY ΘEOY” (“ singurul fiu al lui Dumnezeu”) [(sic!) = eroare reprodusa exact, de ms siriac sinaitic “fiul aprobat”?]

V) Ioan 5:44: 
1) ”TOY MONOY ΘEOY” (NA27-txt) (“Unicul Dumnezeu”)
2) “TOY MONOY”  -  P66,75, B03, W, IT-a,b, coptic –sahidic, protobohairic, bohairic-pt, akhmimic2; armean, Cyril 1/5 Ieronim;
3) “TOY MONOΓΕNOYC ΘEOY” ( ms ‘N’ -sec. al VI-lea, 1071) (“singurul al lui Dumnezeu” [vezi asemanarea izbitoare intre 1:14 si 5:43-44(!)]

VI) 1Ioan 4:9:    
”T’ON Y`ION A’YTOY T’ON MONOΓΕNΗ” (“singurul sau fiu”)

“MONOΓΕNΗC ΘΕOC“ (singurul nascut Dumnezeu), in latina "unigenitus deus", este cu siguranta redarea mai greoaie. Este aproape imposibil sa o intelegem in context. MONOΓΕNΗC Y`IOC” (singurul nascut Fiu) e conform cu utilizarea lui Ioan si se potriveste perfect. Unii sustin copierea gresita a unei litere, deoarece ambele cuvinte, atat "ΘΕOC" cat si "Y`IOC" au fost scrise abreviate (prescurtate) in forma "nomina sacra" ΘC si YC. Atunci cand cuvintele sunt prescurtate, cei neinitiati le pot incurca usor (confunda). 
Iata de ce A. Wikgren o sustine intr-un vot minoritar. 
“ΘΕOC“ (Dumnezeu) se intalneste de 7 ori inaintea pasajului. Combinatia “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) cu “Y`IOC” (Fiu) se intalneste de 2 ori mai mult in Ioan (ambele cuvinte sunt sigure). 
Deductia/presupunerea facuta de Burney, ca  ”MONOΓΕNΗC ΘEOY“ nu apare niciodata ca o corectura facuta in manuscris, nu garanteaza acuratetea ei, daca avem de a face cu un manuscris foarte vechi copiat gresit sau stalcit intentionat (cum vedem in atatea cazuri la filiera Marcionita)! A se nota ca manuscrisul “N” are o lipsa aici in 1:18, iar 1071 reda cu “Y`IOC” (Fiu). 
Bruce Metzger noteaza ca anumiti comentatori (de ex. Schwackenburg) socoteste “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) ca un substantiv si punctuatia dupa cum urmeaza: “… MONOΓΕNΗC , ΘΕOC , O  ΏN …”. 
F. Hort spune :’ “MONOΓΕNΗC” (singurul nascut) prin intelesul lui primar a sugerat in mod direct “Y`IOC” (Fiu). Inlocuirea/substitutia inversa/contrara este explicabila fie prin copierea gresita fie prin stalcire intentionata, de ordin dogmatic
Bart D. Ehrman sustine in cartea sa “Coruptia ortodoxa“ (1993, pag. 78-82) ca: ”Varianta care reda traditia alexandrina, care inlocuieste ‘Dumnezeu’ pentru ‘Fiul’, reprezinta o coruptie ortodoxa a textului in care divinitatea completa a lui Iesus Khristos este sustinuta” (vezi de asdemenea Boismard). El sustine in continuare ca interesul in crearea variantei “ΘΕOC“ a fost sa produca o “khristologie inalta” impotriva adoptionistilor! Noteaza de asemenea redarea ciudata din ms Siriac-sinaitic in 3:18 (“fiul aprobat”), la care Burkitt comenteaza (gresit) in “Evangelion intro” p. 311: ”nu este putin probabil ca ms siriac sinaitic a pastrat redarea adevarata a acestui pasaj”. 
Dar Pete Williams noteaza (informare personala) “Acesta poate sa fie un caz de corupere siriaca interioara: ‘unul si singurul’ “yHyd”(siriaca) ; ‘aprobat’ “bHyr”: [literele] ‘d’ si ‘r’ sunt numai diferentiate printr-un punct (si acesta nu este folosit consecvent in scrierea timpurie care lasa pur si simplu ca ‘b’ si ‘y’ sa fie confundate [H=heth])
Evaluare: neconcludenta
Evaluare externa: NA27 probabil arata [varianta] originala (dupa greutatea mss.)  

Date adunate de la un cunoscut.

Eu sustin varinata aceasta: B) a) “’O MONOΓΕNΗC Y’IOC “(Singurul nascut Fiu“/“Singurul Fiu nascut“)  



Vasile Shandru, care s-a ocupat de critica textuală, a făcut următoarele lucrări care acum sunt publice:

https://www.scribd.com/document/382446334/1TIMOTEI-3-16

https://www.scribd.com/document/382446355/Apocalipsa-20

https://www.scribd.com/document/382446349/2-PETRU-3-10

https://www.scribd.com/document/382446363/Biografii-Ale-Criticiilor-Textuali

https://www.scribd.com/document/382446385/Canoanele-criticii-textuale

https://www.scribd.com/document/382446403/Coloseni-Apparatus-Critic-Maior-Finalizat

https://www.scribd.com/document/382446447/Combinarea-de-Grup-de-text-de-manuscrise

https://www.scribd.com/document/382446465/1Ioan-5-7

https://www.scribd.com/document/382446478/Despre-Aparatele-Critice-ale-Noului-Testament

https://www.scribd.com/document/382446491/EVREI-9-14-variante-manuscrise

https://www.scribd.com/document/382446509/Editiile-Critice-Grecesti-%C8%99i-Latine-Ale-Noului-Testament-Final

https://www.scribd.com/document/382446552/Efeseni-Aparat-Critic-Si-Traduceri

https://www.scribd.com/document/382446544/EFESENI-5-aparat-critic

https://www.scribd.com/document/382446558/Ioan-3-13-variante-manuscrise

https://www.scribd.com/document/382446565/Ioan-3-13-Botezul

https://www.scribd.com/document/382446585/Ioan-14-17

https://www.scribd.com/document/382446598/IOAN-1-18

https://www.scribd.com/document/382446613/Ioan-1-18-comentariu

https://www.scribd.com/document/382446646/ioan1-18-doc

https://www.scribd.com/document/382446704/Marcu

https://www.scribd.com/document/382446710/O-Revelatie-a-Lui-Ioan-Incomplet-Cap-1-Ex

https://www.scribd.com/document/382446754/Prototipuri-Si-Originale-Archetipuri-Si-Autografe?secret_password=ThcZow46Aw9zfxzz4wWN

https://www.scribd.com/document/382446773/Romani-14-6

https://www.scribd.com/document/382446778/Texte-Importante-Pentru-Critica-Textuala

https://www.scribd.com/document/382446812/Versiuni-mostre-din-scrieri-vechi-finalizat

joi, 18 februarie 2016

Ioan 1:18, comentariu textual comparativ

[TRADUCERE  DIN DOCUMENTUL johnwgrk.pdf, DAVID ROBERT PALMER, despre Ioan 1:18, comentariu textual comparativ]

"Varianta “monogenes theos“, a fost tradusa de unii ca “Dumezeu Unicul Fiu”, “Dumnezeu unic nascut” si “unicul fiu care este Dumnezeu“, care este opus restului copiilor lui Dumenzeu, care, desi si ei sunt zamisliti de Dumnezeu, nu sunt Dumnezeu. In comentariul textual din UBS, comitetul editorial a dat redarii “monogenes theos“ un grad “{B}“ de siguranta. Argumentele lor principale erau ca aceasta era o redare timpurie, si ca aceasta era o redare foarte dificila, unul din regulile comparatiei textuale este ca redarea mai dificila este de preferat, in timp ce copistii ar fi trebuit sa tinda sa netezeasca (usureze) sau sa simplifice, mai degraba decat alta metoda. Marturia din redarea NA 27 este impresionanta, si este cu peste 200 de ani mai devreme decat redarea Textului Majoritar, in timp ce redarea timpurie a Textului Majoritar este sprijinita de manuscrisul vechi italic Nr.3 (it_a), care este din secolul IV, si NA 27 a sprijinit Papirusul 66 (P66), din anul 200 d.Cr. 
Dar sunt cei ce spun ca redarea “monogenes theos” este extrem de dificila ca sa fie originala. Eu inteleg ca acest punct de vedere, este foarte greu de tradus. Marturiile intemeiate in mare masura redarile (transmiterile) diferite ale acestei redari in traducerile Bibliei in engleza. Alan Wikgren a fost in dezacord fata de majoritatea comitetului UBS, si a spus : ”Este indoielnic ca autorul ar fi scris “monogenes theos“, care poate sa fie o eroare simpla, de transcriere in traditia alexandrina (“γς” / “θς”; “γς” = prescurtare in manuscrisul original de la “υίος”; ”θς” = prescurtare in manuscrisul original de la “θεός” ). Cel putin decizia “D” ar fi fost de preferat (adica text foarte nesigur)”. Bart Ehrman spune ca (redarea) “theos”/”Dumnezeu” este o “ coruptie(stricare/stalcire) ortodoxa“, o redare introdusa de scribii ortodocsi cu scopul de a face acest citat bibilic mai clar (pentru) combaterea adoptionistilor (subordonationistilor). Aceasta idee are valoare, in special de cand aceleasi manuscrise timpurii P66, P75 si B cuprind aparent coruptia ortodoxa in Ioan 7:8: ”Eu inca nu merg la sarbatoare.” Pe de alta parte, eu propun ca noi sa examinam idea de “coruptie ortodoxa“ dintr-un unghi diferit, dupa cum urmeaza. Astazi, sunt multi aparatori ai textului bizantin care argumenteaza ca redarea “theos” aici a fost introdusa de gnosticii egipteni, (altii spun semi-arieni), adica, introdusa de un non-ortodox. Aparatorii bizantini spun ca ideea de “Dumnezeu nascut“ este gnostica sau ariana si eretica. Daca este asa, atunci redarea bizantina putea sa fie “coruptie ortodoxa“ de sortari (modele/alegeri), cu scopul de a comabate mai clar ereticii. Indiferent daca erau sau nu gnostici, sau semi-arieni, cine a introdus redarea “theos”, si indiferent daca (era) sau nu un tip de redare (transmitere) semi-arian este singura redare (transmitere) a redarii alexandrine, redarea “theos” poate sa fie “luata ca avantaj“ de gnostici, si astfel schimbarea tarzie la aparenta mai ortodoxa redare “huios”,”Fiul”."
(Material primit).

Nota: Nu cred ca varianta Alexandrina veche ("monogenes theos") este cea originala. Cred mai degraba ca este o varianta gnostica, deoarece gnosticii au fost in general aceia care l-au dumnezeificat pe Fiul.

Din cele trei redari existente in manuscrise la Ioan 1:18: “singurul nascut Dumnezeu" versus “singurul nascut dumnezeu” (Syriac Peshitta) versus “singurul nascut fiu” (2 cuvinte diferite), am ales “singurul nascut fiu”.


Ioan 1:18. Dumnezeu (Theon) de nici unul (oudeis) n-a fost văzut (heōraken) vreodată (pōpote); Singurul născut (monogenēs) Fiu (Huios), care este (ho ōn) la (eis) sânul (ton kolpon) Tatălui (tou Patros), acela (ekeinos) l-a făcut cunoscut (exēgēsato). 

miercuri, 17 februarie 2016

Trei versiuni ale Pentateuhului

Doresc sa va anunt ca a aparut traducerea Sulurilor De La Marea Moarta, in limba engleza. Ar fi interesant de comparat textul acesta, pe care eu l-as numi Textul Essenian, cu varianta Textului Masoretic.
Acest text este redactat undeva intre sec II si sec I AD, iar Textul Masoretic, redactat undeva intre anii 700 si 900.

http://www.amazon.com/gp/product/0060600632?ie=UTF8&tag=restorationli-20&linkCode=as2&camp=1789&creative=9325&creativeASIN=0060600632

Aici se pot compara Textul Pentateuchului Samaritean cu Textul Pentateuhului Masoretic si Pentateuhul din Sulurile De La Marea Moarta:
https://sites.google.com/site/interlinearpentateuch/online-samaritan-pentateuch-in-english

Pentateuch (Cinci Carti) = Primele cinci carti ale Bibliei, atribuite lui Moise:
1. Geneza
2. Exod
3. Levitic
4. Numeri
5. Deuteronom
Există un Pentateuh foarte vechi, din oraşul Derbent, Daghestan. Se află în fosta Bibliotecă Ţaristă din Sankt Petersburg.

marți, 16 februarie 2016

Biblii citite sau consultate

Folosesc mai multe Biblii şi site-uri cu Biblii (în diferite limbi), comparându-le cu atenţie. La fel, am câteva Dicţionare Biblice. Iată inventarul meu de Biblii şi Noul Testament. 

În limba română
1. Noul Legământ - Ebraic - Roman - 1987
2. Evanghelia După Matei - Grec - Roman - 1998
3. Epistola Către Romani - Grec - Roman - 1994
4. Noul Testament şi Psalmii - Gideon  - cu note de subsol
5. Biblia Fidelă, Cluj-Napoca - 2010
6. Noul Testament cu Psalmii - Indrumar şi Note de Porter Barrington - ns
7. Noul Testament cu Psalmii şi Proverbele - Liga Bibliei - 2005
8. Noul Testament şi Psalmii - Dillengurg, Nidda - note de s.
9. Biblia - Editie Franceza - 2001 (DOMNUL scris cu majuscule)
10. Noul Testament - cu note de subsol
11. Biblia DC cu Trimiteri, revizuită ortografic, Casa Bibliei, 2016
12. Noul Testament - Gideon - cu note de subsol
13. Noul Testament - Pr. Dr. Emil Pascal
14. Biblia cu Trimiteri - cu note de subsol
15. Noul Testament şi Psalmii - Societatea Biblica - 1962
16. Noul Testament cu Psalmii - Gideon - ns - form. buzunar
17. Scripturile Greceşti Creştine - Trad. Lumii Noi - 2000
18. Noul Testament - Traducerea Fidelă (Viorel Raţiu)
19. Biblia - Ediţia Numele Sfinte
20. Noul Testament (cu nume ebraice) - Ediţie anonimă
21. Noul Testament - Ed. Adunarea Lui Dumnezeu In Cristos
22. Noul Testament - Ediţia Calea Creştină
23. Noul Testament şi Psalmii - Ediţia Calea Creştină
24. Noul Testament  - versiunea EDCR (Emanuel Conţac şi echipa)

În limba maghiară
1. Biblia Karoli Gaspar - 1990
2. Újszövetség - Békés Gellért, Dalos Patrik - 1993
3. A Keresztény Görög Iratok - Új Világ Fordítása - 2000
4. Biblia ( zöld boritóval és Isten nevével)
5. Biblia
6. Biblia (nagy betűs)
7. Az Újszövetség, Zsoltárok, Példabeszédek - Károli Gáspár revizuita de Ravasz László - ns - format de buzunar
8.  A Szentírás Új Világ Fordítása - 2003
9. Újszövetség - Dr. Gál Ferenc, Dr. Kosztolányi István - 1985
10. Szent Biblia - Károli Gáspár - 1996

În greacă şi latină (bilingv, cu note în limba engleză)
1. Editia Nestle-Aland

În limba engleză
1. Holy Scriptures - New World Transaltion - 1984

În limba italiană 

1. Sacre Scritture - Traduzione del Nuovo Mondo - 1987

 Celor interesaţi de dialog asupra diferenţelor găsite, numai prin mesaje pe acest blog.

luni, 15 februarie 2016

Lacul de foc este: un loc al chinuirii eterne sau un loc al nimicirii eterne?

(Mentiune: Dedic acest articol tuturor iubitorilor de adevar)
"Lacul de foc" este traducerea grecescului "limnēn tou pyros" Apocalipsa 19:20; 20:10,14,15.
"Limnen" este acelasi cuvant ca si cel folosit in Luca 5:1, de aceea am ales sa folosesc cuvantul "lac" si nu "iaz".
http://biblehub.com/greek/limne_n_3041.htm
Evanghelia după Luca

Capitolul 5:1. Şi a fost că, pe când Îl îmbulzea mulţimea, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, El stătea lângă lacul (limnēn) Ghenezaret;
Apocalipsa 19:20
"Şi fiara a fost prinsă, şi falsul profet care-i cu ea, care făcuse înaintea ei semnele prin care îi înşelase pe cei care au primit semnul fiarei şi pe cei care s-au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă;"
Apocalipsa 20:10,14,15
"Şi diavolul, care i-a amăgit, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde-i şi fiara şi falsul profet; (şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor. - text inserat ulterior)
...
Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta moarte a doua este lacul de foc.

Şi dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul de foc."
In cartea Apocalipsa vedem multe simboluri: miel, balaur, fiara, vultur care vorbeste, etc.. Apare o prima problema: descifrarea simbolurilor. Caci fiara de la Apocalipsa 19:20 si Apocalipsa 20:10 nu este un animal salbatic! Dar ce este atunci? Sunt doua interpretari. Unii sustin ca este un om, iar altii sustin ca este o imparatie. Cine are dreptate? Si cum putem stii cine are dreptate? Aceia au dreptate care interpeteaza corect detaliile, si aceste detalii trebuie interpretate tot in lumina Bibliei.
Ni se spune despre fiara ca are sapte capete si zece coarne (Apocalipsa 13:1).
Un om nu poate avea sapte capete, nici zece coarne. In plus ni se explica clar de catre ingerul sfant trimis la Ioan, ca aceste coarne reprezinta zece imparati.
Apocalipsa 17:12. "Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţie, ci primesc autoritate, ca împăraţi, un ceas împreună cu fiara."
Asadar coarnele fiarei sunt zece oameni politici. Daca fiara ar fi un om, cum ar putea avea inca alti zece oameni pe cap? Deci in lumina Bibliei putem spune ca ideea identificarii fiarei cu un om, este gresita.
Ce este atunci fiara si ce sunt capetele ei?
Biblia are raspunsuri clare la aceste intrebari.
Daca suntem atenti, putem vedea ca atat cartea lui Daniel capitolul 7 cat si Apocalipsa capitolul 13 vorbeste de aceeasi fiara:
Daniel 7:7. După aceea am privit în viziunile de noapte şi iată o a patra fiară, înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică; şi avea dinţi mari de fier, mânca şi sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; şi ea era deosebită de toate fiarele care au fost înaintea ei şi avea zece coarne.
Apocalipsa 13:1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne, zece diademe, şi pe capete, nume de hulă.

O prima problema textuala, ce franeaza intelegerea corecta
Ingerul sfant trimis la Daniel ii explica ce reprezinta "fiarele" ca simbol in profetii:
Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pamant" Biblia Sacra Vulgata
"Biblia vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei (Vechiul Testament și Noul Testament), tradusă în limba latină. Primele traduceri ale Bibliei în latină datează din secolele III-IV d.Hr., dar erau imprecise. În secolul al IV-lea, papa a hotărât ca Sfântul Ieronim să traducă Biblia în latină.
Dorind să lucreze cu textul ebraic, Sf. Ieronim a călătorit la Bethleem, unde a fondat o mănăstire și în anul 390 a început traducerea. Comparând versiunile redactate în limbile ebraică, aramaică și limba greacă și traducând Evangheliile din greacă în latină, Sf. Ieronim a dat creștinătății cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după Vetus Latina."
Biblia vulgata - Wikipedia
Insa Daniel 7:17 conform cu Biblia Moderna spune ca fiarele sunt împăraţi, iar la Daniel 7:23 spune ca fiarele sunt împărăţii. Textul Masoretic, care a aparut ceva mai tarziu ca textul ebraic folosit de Ieronim in Betleem se contrazice, insa adeptii ideii ca fiara este un om apara textul cu dintii, altfel pica teoria lor si biserica lor trebuie sa reformuleze. Mai bine apara o greseala de copiere, pe care mai apoi s-a cladit in nestire o dogma falsa. Textul masoretic s-a finalizat in secolul IX, cum pot acestia sustine ca contine cu fidelitate absoluta textul ebraic antic? Pai nu contine, au fost si ei oameni imperfecti. Ieronim (sec IV -V) traduce altfel, deci sursa sa, care a fost un text ebraic, continea expresia corecta, necontradictorie.
"hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra"
"Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pamant" Biblia Sacra Vulgata
Prin urmare textul necontradictoriu este "Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pamant"

Capetele fiarei
Daca fiara este o imparatie (si este), atunci capetele ei sunt teritoriile ei; asa cum o casa are mai multe camere, tot asa o imparatie este compusa de mai multe teritorii. In acest sens este expresiv versetul din Daniel 7:6. Nu se refera la a patra imparatie, ci la a treia, dar ne ajuta la explicatia asupra capetelor.

Daniel 7:6. "După aceasta am privit şi iată alta, ca un leopard, şi avea patru aripi de pasăre pe spatele ei; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat stăpânire."

Aceasta profetie se refera la imperiul macedono-grec, care dupa moartea lui Alexandru Cel Mare, a fost organizata in patru regiuni (diadohii), de catre regenta imperiului (diadohii, tutorii mostenitorului tronului). Asadar este lesne de inteles ca a patra imparatie - si ultima - va avea in final sapte mari regiuni, numite in cartea Apocalipsa "sapte munti". Asadar la cele "sapte capete ale fiarei" li se mai spune si "sapte munti", un alt detaliu la care trebuie sa tinem, si care este o alta dovada asupra faptului ca "fiara" nu este un om si ca "capetele fiare", nu reprezinta ajutoarele sale. In timpul sfarsitului, peste aceste sapte capete sau munti, domnesc sapte imparati, plus inca trei care se lupta pentru domnie (fiind in total zece), numiti si "coarne" (in limbaj actual regi sau presedinti), fiind o alta dovada ca fiara a patra este o imparatie (stat in limbaj modern) si capetele ei sunt districtele ei:
Apocalipsa 17:9. Aici e mintea care are înţelepciune: cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia.
10. Şi sunt şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă; iar când va veni, trebuie să rămână puţin.
Profetia din Daniel 4, arata ca ultimul imperiu, cel roman, va fi impartit, insa va dainui pana la final in aceasta forma divizata, cand la carma ei se vor instala ultimii zece imparati.
Daniel 4:40. Şi a patra împărăţie va fi tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte tot, şi ca fierul care fărâmiţează toate acestea, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea.
41. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele, parte de lut de olar şi parte de fier, împărăţia va fi împărţită, dar va fi încă în ea din tăria fierului, după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul noroios.
42. Şi degetele picioarelor erau parte de fier şi parte de lut, împărăţia va fi în parte tare şi în parte fărâmicioasă.
43. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lut noroios, se vor amesteca între ei cu sămânţa oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, după cum fierul nu se amestecă la un loc cu lutul.
Daca ne uitam atenti in cartile de istorie, observam ca toate clasele politice conducatoare din Europa, au avut o parte de sange roman, sa ne gandim doar la dinastia Romanov, care a condus Rusia. Conform profetiei, romano-europenii trebuie sa conduca toata lumea, politico-economic si religios. Ei vor zdrobi orice impotrivire rivala umana, pe timpul lui Antichrist, caci toata lumea este data complet pe mana lor. Numai Dumnezeu ii mai poate invinge.

O a doua problema textuala, ce franeaza intelegerea corecta
In Apocalipsa 20:10 avem o alta problema textuala grava, deoarece profetul sfant Daniel, spune clar ca ultima fiara este:
1. UCISA
2. TRUPUL EI DISTRUS
3. TRUPUL EI ARUNCAT IN FOC
4. TRUPUL EI ESTE ARS IN FOC

Daniel 7:11 "Am privit atunci, din cauza glasului cuvintelor mari pe care le rostea cornul. Am privit până a fost ucisă fiara; şi trupul ei a fost distrus şi a fost dat ca să fie ars în foc."

Acum, aceeasi fiara descrisa in Apocalipsa 20:10 conform cu BIBLIA MODERNA este descrisa ca fiind chinuita in vecii vecilor. Poftim? Pai cum daca a fost ucisa si distrusa prin foc? Fiara reprezinta un sistem politic, o imparatie - scrie clar Daniel 7:23 - ce va fi distrusa de catre "piatra" care se va face o imparatie ce va umple tot pamantul:

Daniel 2:34. "Tu priveai, până când o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat.
35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat la un loc şi s-au făcut ca pleava din arie, vara; şi vântul le-a spulberat şi nu s-a găsit nici o urmă din ele. Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul."

Este clar ca avem de a face cu un verset ce a fost stilizat dogmatic, adica imbogatit cu cuvinte ce nu existau in original. Candva acest verset (Apocalipsa 20:10) nu a avut fraza "Si vor fi chinuiti zi si noapte in vecii vecilor". Cel ce a imbogatit textul autograf nu era versat in Vechiul Testament, altfel si-ar fi dat seama de neconcordanta. Oricum, fapta acestui om de a adauga la textul autograf, este o nebunie doctrinara si a dus mase intregi in ratacire ideologica. Este clar, ca in biserica primara focul cel vesnic insemna "mistuirea" dusmanilor lui Dumnezeu si nu chinuirea lor (2Tesaloniceni 1:9, Evrei 10:27). In nici o epistola a apostolului Pavel nu se regaseste ideea chinuirii eterne a pacatosilor, doar indepartarea lor, mistuirea lor, distrugerea eterna. Daca chinul vesnic ar fi fost predat in crestinismul primar, apostolic, cu siguranta ca ideea aceasta s-ar fi regasit in vasta corespondenta pe care a purtat-o Pavel cu bisericile crestine.

Cel mai probabil acest curent de gandire antibiblic - de chinuire etena a pacatosilor - a fost adusa in adunarea crestina si inserata in Biblie de catre crestinii proveniti dintre essenieni si farisei, care credeau ca cei rai sunt chinuiti in foc dupa ce mor. 
Lacul de foc spune in limbaj apocaliptic ca toate lucrurilor neagreate de Dumnezeu vor fi distruse pe veci.
Sa vedem ce inseamna focul in Biblie? Un singur caz ar fi de ajuns de analizat, distrugerea Sodomei si Gomorei, care este numita "pedeapsa unui foc vesnic", conform cu Iuda 7. Asadar focul inseamna distrugere vesnica. Ce arde nu mai poate fi readus la viata, numai prin puterea lui Dumnezeu. Dupa cum stim, cetatile acestea peste care a cazut blestemul divin, au fost distruse de focul ce a cazut din cer; ele nu mai ard, dar actul pe care l-a facut acel foc, este vesnic, de aceea a fost numit un foc (ce a distrus) vesnic. Focul este asociat cu distrugerea totala, deoarece focul este acel fenomen care face ca lucrurile sa dispara, sa fie mistuite, distruse, scoase din existenta. Lacul de foc nu ar putea reprezenta altceva decat distrugerea eterna a tuturor lucrurilor aruncate in el. Sa vedem ce lucruri vor trebui sa fie aruncate in acest lac apocaliptic pentru a fi distruse:
1. Moartea si Locuinta Mortilor - Apocalipsa 20:14
2. Oamenii care nu au fost gasiti scrisi in Cartea Vietii - Apocalipsa 20:15, adica:
- toti fricosii (Apocalipsa 21:8)
- toti necredinciosii (Apocalipsa 21:8)
- toti uraciosii (scarbosii, necuratii) (Apocalipsa 21:8)
- toti ucigasii (Apocalipsa 21:8)
- toti desfranatii (Apocalipsa 21:8)
- toti vrajitorii (Apocalipsa 21:8)
- toti inchinatorii la idoli (Apocalipsa 21:8)
- toti mincinosii (Apocalipsa 21:8, Apocalipsa 22:15)
3. Fiara si Profetul Mincinos - Apocalipsa 19:20
Vedem ca acest instrument nimiceste atat sisteme (Moartea, Locuinta Mortilor) cat si oameni. Va inchipuiti ca "Moartea", care este un sistem de nimicire temporara, va arde etern cu foc si sulf? Inseamna ca Dumnezeu nu-si poate implini profetia care spune ca moartea va fi nimicita pentru totdeauna: "nimiceste moartea pe vecie" Isaia 25:8.

La fel cum capetele fiarei mai sunt numiti si munti, lacul de foc, mai este numit si gheena.
Iustin Martirul, desi sustinator al chinuirii pacatosilor, in prima parte a secolului II reda Matei 10:28 astfel:
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Cristos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”.
Dupa cum vedem, din pacate, nici acest verset n-a scapat neinfectat de aluatul fariseilor si esenienilor strecurati printre crestini.

Lacul de foc sau gheena, arata nimicirea tuturor lucrurilor neagreate de Dumnezeu. Dumnezeu este un foc mistuitor (Evrei 12:29). El va prapadi aceasta lume corupta printr-un cataclism de foc, dar acest foc teribil va avea un sfarist, cum a avut sfarsit si cataclismul prin apa. Dumnezeu stie cum sa scape din acest cataclism pe toti cei ce se tem de el, dupa cum a stiut sa-l scape si pe Noe si cei ai lui. Apoi lumea va renaste din aceasta cenusa, prin puterea lui Dumnezeu. Stie Dumnezeu cum. Toate lucrurile neagreate vor fi distruse de Dumnezeu, ca si cum ar fi distruse de un lac care arde cu foc si sulf.

Daca multi nu inteleg aceste lucruri, nu este din cauza ca nu ar putea, ci mai degraba ca nu vor, deoarece sunt atat de indragostiti de niste traditii de interpretare a textului Bibliei, incat au facut din aceste interpretari un fel de idol. Sunt orbiti de prea multa dragoste pentru traditii si cand esti orbit de ceva, nu vezi incotro mergi. Pana nu vor avea un text al Bibliei revizuit corespunzator, masele de credinciosi vor orbecai in credulitate in intunercul dogmelor populare, strecurate chiar in Biblie, umpland pungile preotimii, care se roaga pentru salvarea celor care chipurile altfel ar suferi teribil de mult in chinurile lumii de dincolo de mormant...
Ar trebui ca toti oamenii care nu sunt constienti suficient de importanta enorma a adevarului in procesul de mantuire sa se trezeasca din aceasta letargie mentala, pentru ca atunci cand va fi ziua judecatii nimeni nu se va putea prezenta in fata lui Dumnezeu si sa zica "Doamne iarta-ma, ca am fost inselat". "Vegherea" face parte din misiunea tuturor. Cine va veghea cum trebuie va fi mantuit, cine nu va veghea cum trebuie va fi osandit pentru lacul de foc: moartea a doua. In concluzie: "lacul de foc" este un instrument de nimicire si nu de chinuire a lucrurilor aruncate in ea.
Apocalipsa 16:15. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“

vineri, 12 februarie 2016

Pasajele numite "Severin"

Pentru cercetatorii sinceri si interesati de adevar, textul necorupt al Bibliei prezinta un mare interes. Iata de ce versiunile cele mai vechi, pastrate chiar si fragmentar, au o importanta deosebita.


A fost odata un manuscris numit "Severin", in onoarea imparatului Romei, Severus, care a construit o sinagoga evreilor din Roma si a innapoiat unul din sulurile luate de catre romani din templul din Ierusalim, in anul 70 e.n.. Deoarece a fost luat din templu, probabil avem de a face cu textul standard, textul cel mai vechi, de pe timpul lui Moise, text care se pastra in templu.


Imparatul Septimius Severus



Ethelbert William Bullinger, 15 Decembrie 1837 - 6 Iunie 1913, a fost stranepotul unui reformator elvetian pe nume Heinrich Bullinger.



A fost editor principal al traducerii Bibliei numita The Companion Bible (publicată în 6 părți, intre 1909-1922), ISBN 0-8254-2177-2. Acesta a fost completata după moartea sa de asociații săi.

La finalul traducerii The Companion Bible sunt niste note biblice foarte interesante.



In una din aceste note aflam despre existenta pasajelor "severin".



Iata textul in engleza:

THE READINGS CALLED SEVERIN.

This Is Appendix 34 From The Companion Bible.

"Josephus tells us (Life, § 75) that Titus brought away with him from Jerusalem the codices (or manuscripts) that were in the Temple. These were among the spoils he took to Rome, and were deposited in the royal palace, about A.D. 70.
About A.D. 220 the Emperor Severus, who built a synagogue in Rome which was called after his name, handed over the codex of the Pentateuch to the Jewish community.
Both codex and synagogue have perished, but a list of thirty-two passages is preserved in the Massorah, wherin this codex differed in letters and words from other codices. There are two lists extant: one (prior to A.D. 1280) in the possession of the Jewish community of Prague, and the other in the Paris National Library (number 31, folio 399 a). But there are other Severin preserved, which are noted in the margin of this edition."


The following is the complete list. Those that affect the sense and furnish instruction are referred to in the margin, in notes on the passages affected. Some of them relate only to spelling, and have no instruction in them. ¹

1. Gen. 1:31.
2. Gen. 3:21*.
3. Gen. 18:21*.
4. Gen. 24:7*.
5. Gen. 25:33*.
6. Gen. 27:2.
7. Gen. 27:7.
8. Gen. 36:5.
9. Gen. 36:10.
10. Gen. 36:14.
11. Gen. 43:15.



12. Gen. 45:8*.
13. Gen. 46:8.
14. Gen. 48:7.
15. Ex. 12:37.
16. Ex. 19:3.
17. Ex. 26:27.
18. Lev. 4:34.
19. Lev. 14:10.
20. Lev. 15:8.
21. Num. 4:3.
22. Num. 15:21.



23. Num. 30:12.
24. Num. 31:12.
25. Num. 36:1.
26. Deut. 1:26.
27. Deut. 1:27.
28. Deut. 3:20.
29. Deut. 22:6.
30. Deut. 29:22.
31. Deut. 29:22.
32. Deut. 32:26.

____________________________
¹ For futher information see Ginsburg's Introduction to the Hebrew Bible, pages 409-20.

Sa vedem nota nr 34 (Appendix 34)
CITIRILE NUMITE SEVERIN
Josephus ne spune (Life, § 75), cum a adus Titus departe cu el de la Ierusalim codicele (sau manuscrise), care au fost în Templu. Acestea au fost printre prada ce le-a luat la Roma, și au fost depozitate în palatul regal, in aproximativ 70 AD.
Pe la 220 AD împăratul Severus, care a construit o sinagoga in Roma, care a fost numita după numele său, a predat codexul Pentateuhului comunității evreiești.
Atât codexul cat și sinagoga au pierit, dar o listă de treizeci și doua de pasaje este păstrata în Massorah, unde acest codex diferea în litere și cuvinte de alte manuscrise. Sunt două liste existente: una (înainte de 1280 d.Hr.) în posesia comunității evreiești din Praga, și cealaltă în Biblioteca Națională din Paris (nr 31, 399a folio.). Dar există si alte (citate) Severine conservate, care sunt notate pe marginea acestei ediții.
Cele care afectează sensul și furnizează instrucțiuni sunt menționate pe margine, în notele de la pasajele afectate. Unele dintre ei se referă numai la ortografie, și nu au nici o instruire în ele. ¹
1. Genesis 1:31.
2. Genesis 3:21*.
3. Genesis 18:21*.
4. Genesis 24:7*.
5. Genesis 25:33*.
6. Genesis 27:2.
7. Genesis 27:7.
8. Genesis 36:5.
9. Genesis 36:10.
10. Genesis 36:14.
11. Genesis 43:15.
12. Genesis 45:8*.
13. Genesis 46:8.
14. Genesis 48:7.
15. Exodus 12:37.
16. Exodus 19:3.
17. Exodus 26:27.
18. Leviticus 4:34.
19. Leviticus 14:10.
20. Leviticus 15:8.
21. Numbers 4:3.
22. Numbers 15:21.
23. Numbers 30:12.
24. Numbers 31:12.
25. Numbers 36:1.
26. Deuteronomy 1:26.
27. Deuteronomy 1:27.
28. Deuteronomy 3:20.
29. Deuteronomy 22:6.
30. Deuteronomy 29:22.
31. Deuteronomy 29:22.
32. Deuteronomy 32:26.
¹ Pentru mai multe informatii se va vedea Ginsburg Introducere In Biblia Ebraica, paginile 409-20

Autor: Ch. D. Ginsburg
Titlul lucrarii: Introduction to the Hebrew Bible
Ch. D. Ginsburg, Introducere la ediția Masoretico-critică a Bibliei ebraice



Intrebare:
Are cineva aceasta carte, mentionata la aceasta nota? Il rog sa ma contacteze: bibliaantica@yahoo.com

O alta mentiune a acestor pasaje:

"Oamenii care copiau Scripturile Ebraice înainte de Hristos şi în vremea Sa, erau numiţi scribi sau soferimi. Unii dintre ei copiau şi transmiteau textul Scripturilor Ebraice luându-şi libertatea de a modifica textul. Masoreţi din perioada de după Hristos, nu făceau schimbări, iar pe marginea manuscriselor lor făceau adnotări asupra textului pentru a atrage atenţia asupra schimbărilor făcute de soferimi. Ei indicau cele unsprezece puncte particulare ale soferimilor, adică cele unsprezece cuvinte sau expresii ale textului ebraic, însemnate cu puncte deasupra şi dedesubtul lor. Unele dintre aceste puncte particulare nu au nici o influenţă asupra traducerii româneşti sau asupra interpretării, dar altele au şi ele sunt importante. Soferimii şi-au permis ca, din superstiţia de a nu pronunţa numele Iehova, să îl înlocuiască cu Adonai (Domnul), de o sută treizeci şi patru de ori şi cu Elohim (Dumnezeu), de şaptesprezece ori. Masora (comentarii marginale făcute pe textul masoreţilor), indică aceste schimbări. Printre altele, după o adnotare a Masorei, soferimii sau anticii scribi, sunt acuzaţi de a fi adus cel puţin optsprezece amendamente (corecturi). Ca exemplu pentru aceasta, citiţi paragraful 1, pagina 274 din cartea engleză „Lumea Nouă”, referitor la Iov 32:3. Masora aminteşte şi treizeci şi două de pasaje care diferă în traducerea referitoare la un codice important şi care sunt numite (pasajele) „Severin”. Şi în acest caz, unele dintre aceste traduceri privesc doar particularităţi nesemnificative cum ar fi ortografia, dar altele denunţă eroarea scribilor în unele puncte în care este implicat sensul versetelor.
După perioada soferimilor şi a multiplelor lor schimbări în textul Scripturilor Ebraice, probabil că manuscrisele ebraice au fost fixate deja în cel de-al doilea secol după Hristos. Textul ebraic pe care îl cunoaştem acum din manuscrisele existente şi din ediţiile tipărite ale Scripturilor Ebraice, este acela al aşa-numitului „text masoretic”. De obicei i se atribuie dezvoltarea în perioada dintre cel de-al şaselea şi cel de-al optulea secol după Hristos."

(de pe internet)