“Apocrife (de la ἀποκρύπτω — apokripto = a ascunde, ἀπόκρυφος —
apokrifos = ascuns, nesigur, secret) sunt cărți pretins sfinte, pe care
Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în
Sfânta Scriptură.”
Wikipedia
Apocrifele au jucat un rol important – desigur, nefast – în pornirea, dezvoltarea şi popularizarea tuturor ereziilor. Un autor creştin din secolul IX, pe nume Photios, avea cunoştinţă de 280 astfel de cărţi. Pentru a fi receptate de publicul ignorant, autorii acestor falsuri le scriau în numele unor persoane cunoscute din Biblie. Scopul lor era fie unul pur commercial, fie unul doctrinar, încercând să se popularizeze anumite idei religioase, fie ambele.
Din analiza structurii istorisirii despre omul bogat şi săracul Lazăr, putem deduce ca ea a putut face parte dintr-o apocrifă aparţinând comunităţii iudeo-creşine a ebionitilor, care considerau sărăcia ca fiind o mare virtute, ce duce la mântuire, iar în bogăţie un mare pericol moral, ce duce la pedeapsă. Putem deduce doua modalitati prin care acest text strain a ajuns sa fie parte a Evangheliei dupa Luca:
– fie a ajuns ca o fila razleata intre filele evangheliei si a fost copiata din nestiinta, ca si cum ar fi facut parte din text
– fie a fost copiata intentionat din considerente doctrinare
In ce perioada a fost acest text străin introdus?
Din cercetarea tuturor Bibliilor antice, partiale sau numai Nou Testament (Vetus Latina, Codex Vaticanus, Codex Curetonianus, Codex Alexandrinus, Codex Sinaiticus, Vulgata, Sahidic-Coptic, Peshitta, etc.), reiese ca textul apare, ici colo avand mici diferente (totusi semnificative: de exemplu bogatul are nume), deci textul este foarte vechi. Apare si la Evanghelionul lui Marcion, in Diatessaronul lui Tatian si in citat de Clement Alexandrinul si Tertullian de Cartagina. Daca ne gandim ca Marcion a murit pe la 160 AD, putem presupune ca acest text este un text adaugat undeva in prima parte a secolului II.
Celebrul istoric crestin Eusebius (sec III-IV), il citeaza pe asazisul parinte bisericesc Clement din Alexandria (sec II-III), care marturisea: „Cele mai grave corupții la care Noul Testament a fost expus vreodata, au aparut intr-o perioada de o sută de ani după ce acesta a devenit in existenta.”
Era candva o perioada fertila in care iudeo-crestinii coabitau cu crestinii dintre neamuri. Dar acest lucru s-a incheiat undeva in prima parte a secolului II, deoarece datorita disputelor teologice, bisericile dintre neamuri au excomunicat bisericile iudeo-crestine. Probabil, acest text a fost introdus in timpul acestei perioade de coabitare. Intre timp, bisericile iudeo-crestine au inceput un proces de erodare si apoi de divizare doctrinara (a se vedea Epistola catre Evrei, Epistola lui Iacov si Epistola lui Iuda), un segment important dintre credinciosi urmand un lider (Tebuthis) care i-a condus pe cai sucite, unindu-se cu partida essenienilor, de la care au imprumutat idea nemuririi sufletelor. Pe langa acest aspect, acest timp era un timp de formare al canonului si de colectie a surselor de autoritate. Evanghelia dupa Luca inca nu a fost cunoscuta asa de larg, dat fiind ca ea a fost scrisa unei personae particulare, pe nume Teofil. Prin el mai apoi a fost cunoscuta si de altii. Surse care se ocupa cu compararea manuscriselor antice sustin, ca variantele de manuscrise existente ca copii ale acestei evanghelii, arata ca ea a fost supusa unor asanumite corectii, ea fiind in acelasi timp cea mai abuzata dintre toate scrierile din Noul Testament.
Ernest Cadman Colwell, autorul cartii “Care este cel mai bun text al Noului Testament?” p. 119, remarca: „Primele două secole sunt martore ale unui numar mare de variante textuale, pe care oamenii de stiinta le cunosc acum. In manuscrisele Noului Testament, cele mai multe modificari, eu cred ca le-au făcut în mod deliberat.”
În treacăt fie spus, un astfel de exemplu este 2Petru 1:1, la care gasim doua variante „prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Christos” si „prin dreptatea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos” (Codex Sinaiticus).
Observatii asupra cadrului contextual
Textul in cauza nu concorda cu armonia doctrinara a Bibliei, nici in ce priveste starea mortilor, nici in ce priveste pedeapsa celor pacatosi. O alta neconcordanta este cadrul contextual. Unul dintre cei care a sesizat aceasta a fost Origene care a facut un comentariu paralel al evangheliilor. In mod normal evenimentele din textele de la Luca 9:48 şi Luca 17:1 ar trebui sa fie foarte apropiate, dupa cum este la Marcu 9:33-42. Contextul se leaga foarte bine pana la un anumit punct, apoi reapare brusc dupa un sir de alte sectiuni si se continua dupa Luca 17:1, aratand ca Luca 16:19-31 nu are nici o legatura cu celelalte versete si nu isi gasete nici o paralela in celelalte evanghelii, nefiind citat in nici o alta carte a Noului Testament.
Observatii asupra particularitatilor dogmatice
Neacceptand sau nepunand pret pe scrierile din Vechiul Testament, unii au ajuns foarte departe de ceea ce spune Eclesiastul 9:6-12 si Isaia 63:16 despre starea lui Avraam si al celorlalti credinciosi care au murit. Cum am mai aratat apocrifele au jucat si aici un rol hotarator in daramarea credintei adevarate.
Oricum, scrierile Noului Testament confirma ceea ce spun scrierile Vechiului Testament despre starea mortilor: Ioan 3:13, Ioan 5:28,29, Evrei 11:39,40.
Asadar, s-au alcatuit povesti frumos mestesugite, dar false, despre starea mortilor. Stim de la istoricul Iosif Flaviu ca essenienii si fariseii credeau in nemurirea sufletului, dar saducheii nu credeau. Particularitatile textului (saracia lui Lazar si avaritia bogatului) sugereaza ca aceasta istorie nascocita putea proveni mai debraba de la essenieni, care puneau accent pe saracie, decat de la farisei, care iubeau bogatia si fastul si erau avari.
Observatii asupra particularitatilor textuale
Conform cu manuscrisul P 75 (din Egipt, cu text grecesc si cu un alt manuscris sahidic-coptic) in Luca 16:19 sta scris:
“Era un om bogat, pe nume Neves (onomati Neves)”. Observam ca bogatul are un nume. In limba greaca nu exista un astfel de nume, deci trebuie sa fie un nume evreiesc, transcris gresit.
Manuscrisul P75 a fost scris undeva intre anii 175-225: http://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_75
Textul sahidic a fost scris undeva spre sfarsitul secolului II, deci nu este de mirare coincidenta: http://en.wikipedia.org/wiki/Coptic_versions_of_the_Bible#Sahidic
Deci, cel putin pana in secolul II, bogatul avea un nume.
Numele bogatului „Neves” se regaseste si in alte doua manuscrise mai tarzii de tip „Minuscule”, dar de data aceasta la o nota marginala: http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_36 http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_37
Apoi, in manuscrisele mai tarzii, chiar si nota marginala a fost eliminata. Asadar numele a fost inlaturat. Se pune intrebarea, de ce? Probabil era prea batator la ochi in aceasta forma stalcita, neavand corespondent in limba ebraica. Totusi, la anumiti autori antici din Vest (secolul III si IV) numele bogatului apare foarte clar ca fiind “Fineas” (scris Finaeus, Finees si Fineet), ceea ce arata ca nu toate manuscrisele contineau forma pocita, probabil existau manuscrise in care acest nume era mai inteligibil, si arata a fi un nume pur evreiesc. Pana la urma textele grecesti care au eliminat numele, s-au impus peste celelalte texte, de aceea astazi bogatul a ramas fara nume.
Tratatul pseudo-Ciprianic “De pascha computes”, scris in 242-243 in Africa sau Roma, declara (cap. 17): “Omnibus peccatoribus a deo ignis est praeparatus, in cuius flamma uri ille Finaeus dives ab ipso dei filio est demonstratus”
(“Fire has been prepared by God for all sinners, in the flame of which, as was indicated by the Son of God himself, that rich man Phineas is burned”).
“Foc a fost preparat de Dumnezeu pentru toti pacatosii, in flacara careia, dupa cum a fost indicat de Fiul lui Dumnezeu, acel om bogat Fineas este ars”
Traditia aceasta este preluata si de catre Priscillian un lider al unei partide gnostice din Spania.
Sursele citate apartin lui Metzger, B. M., & United Bible Societies, (1994) “A textual commentary on the Greek New Testament, second edition a companion volume to the United Bible Societies’ Greek New Testament” (4th rev. ed.) (140). London; New York: United Bible Societies.
O alta diferenta semnificativa o gasim tot la Luca 16:19 “Si a spus din nou o alta pilda”
Observam ca Bibliile noastre nu contin o asemenea introducere, insa avem manuscrise din secolele III-V, care contin asa ceva. Acestea sunt Codex Bezae Cantabrigensis din sec. V si Codex Curetonianus din sec III-IV, acesta din urma copiaza un text timpuriu din sec I sau II, scris in estrangelo, o scriere care a incetat dupa sec II.
Codex Bezae: „Εἶπεν [zise] δέ [si] καὶ [din nou] ἑτέραν [o alta] παραβολὴν [pilda]: Ανθρωπος δέ τις ἦν πλούσιος
De ce in aceste manuscrise acest text apare ca si cum ar fi o pilda, contrar tuturor evidentelor contextuale? Oamenii din pildele Domnului Isus nu au nume. Avem doua variante de interpretare: fie este un text autentic, fie este un text interpolat. In primul caz textul ar indica ca in locul acestei istorisiri a existat o pilda adevarata, care ulterior a fost despartita prin inserarea acestui text amplu, in al doilea caz, textul a fost inserat pentru a se putea sustine o varianta de interpretare alegorica a acestei istorisiri.
Sursa: Codex Bezae Cantabrigensis (adnotat D), V sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 691; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 109
Codex Curetonianus Syriacus (syc), III/IV sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 65, 66; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 193
Carti antice cu citate din predica Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Conform cu aparatul textual comparativ Nestle-Aland 27, cei mai timpurii sunt mentionati Marcion, Clement din Alexandria si Tertullian.
De remarcat ca toti trei sunt banuiti de tendinte eretice:
1. Marcion din Sinope – Gnostic radical, crede in nemurirea sufletului
2. Clement din Alexandria – Gnostic moderat, crede in nemurirea sufletului
3. Tertullian din Cartagina – fost montanist, care a lansat o noua grupare, crede in nemurirea sufletului
Un astfel de citat este o parafraza a lui Luca 16:19,20 – NIV, NAB Tertullian: Despre idolatrie [96]
“Dar când lumea se bucură, să ne întristam, și atunci când lumea se întristează după aceea, ne vom bucura. Astfel ca Lazar”
Luca 16:19 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [302]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1355]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Despre sarbatori [115]
Luca 16:19 – NIV, NAB Cinci carti in replica lui Marcion [235]
Luca 16:19 – NIV, NAB Archelau, Faptele disputei cu arhiereticul Mani [458]
Luca 16:22 – NIV, NAB Pastorul lui Hermas, Viziunea a doua [12]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [46]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [63]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1362]
Luca 16:24 – NIV, NAB Hippolit, Fragmente dogmatice si istorice [205]
Luca 16:25 – NIV, NAB Ciprian, Tratat XII, Trei carti de marturii impotriva iudeilor [696]
Luca 16:26 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [344]
Luca 16:26 – NIV, NAB Suferinta sfintilor martiri Perpetua si Felicita [16]
Luca 16:28 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [192]
Luca 16:28 – NIV, NAB Metodius, Din discursul despre inviere [114]
Luca 16:29 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1359]
Luca 16:31 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereziilor, Cartea IV [18]
Sursa: http://www.earlychristianwritings.com/e-catena/luke16.html
Este adevarat ca aceasta predica apare in multe carti antice, avand autori faimosi, cum am aratat mai sus, insa Dumnezeu prin Biblie spune “sa nu te iei dupa multime ca sa sucesti adevarul”. Multimea cartilor si faima autorilor nu garanteaza un fals, ei insisi lasandu-se inselati. Cand este vorba de adevar, trebuie sa stai ferm, chiar si singur impotriva intregii lumi.
Toti acesti autori au facut greseala de a nu verifica acuratetea acestui text. Oare cum este in cazul nostru?
Concluzii
Odata ce a fost adaugat evangheliei dupa Luca, textul a fost acceptat ca mesaj autentic. Oricum, textul nu este autentic, din moment ce submineaza tot ce spune Biblia per anslambul ei despre starea mortilor si pedeapsa. Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos a atras atentia asupra pedepsirii oamenilor nepocaiti, insa el plasa aceasta pedeapsa dupa ce acestia vor iesi din morminte, ca si Daniel (Daniel 12: 2, Ioan 5:28,29), deci plasa pedeapsa la inviere si nu dupa cum spune textul acesta fals, in starea de moarte. Neconcordanta aceasta nu poate fi lamurita numai prin recunoasterea falsitatii textului, pe baza marturiei Bibliei per ansamblul ei. Nu poti manca un mar putred numai pentru ca l-ai cumparat din magazin si este alaturi de celelalte mere bune. Tot asa, nu poti accepta un text ce contrazice toata Biblia, numai pe motivul ca acum, acest text strain este in Biblie. Domnul Isus ne indeamna sa nu judecam dupa aparente, ci dupa dreptate.
După cum a accentuat renumitul teolog lutheran Oscar Cullmann, ca şi creştini, speranţa noastră glorioasă constă în credinţa în învierea morţilor, urmând apoi viaţa veşnică, nu în cea a nemuririi înnăscute a sufletelor. Promisă demult de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, viaţa veşnică ni se dă la învierea din morţi, nu în clipa morţii.
Gheorghi Vasilievici Florovski ortodox erudit (†1979), afirma:
„Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie.”
Wikipedia
Apocrifele au jucat un rol important – desigur, nefast – în pornirea, dezvoltarea şi popularizarea tuturor ereziilor. Un autor creştin din secolul IX, pe nume Photios, avea cunoştinţă de 280 astfel de cărţi. Pentru a fi receptate de publicul ignorant, autorii acestor falsuri le scriau în numele unor persoane cunoscute din Biblie. Scopul lor era fie unul pur commercial, fie unul doctrinar, încercând să se popularizeze anumite idei religioase, fie ambele.
Din analiza structurii istorisirii despre omul bogat şi săracul Lazăr, putem deduce ca ea a putut face parte dintr-o apocrifă aparţinând comunităţii iudeo-creşine a ebionitilor, care considerau sărăcia ca fiind o mare virtute, ce duce la mântuire, iar în bogăţie un mare pericol moral, ce duce la pedeapsă. Putem deduce doua modalitati prin care acest text strain a ajuns sa fie parte a Evangheliei dupa Luca:
– fie a ajuns ca o fila razleata intre filele evangheliei si a fost copiata din nestiinta, ca si cum ar fi facut parte din text
– fie a fost copiata intentionat din considerente doctrinare
In ce perioada a fost acest text străin introdus?
Din cercetarea tuturor Bibliilor antice, partiale sau numai Nou Testament (Vetus Latina, Codex Vaticanus, Codex Curetonianus, Codex Alexandrinus, Codex Sinaiticus, Vulgata, Sahidic-Coptic, Peshitta, etc.), reiese ca textul apare, ici colo avand mici diferente (totusi semnificative: de exemplu bogatul are nume), deci textul este foarte vechi. Apare si la Evanghelionul lui Marcion, in Diatessaronul lui Tatian si in citat de Clement Alexandrinul si Tertullian de Cartagina. Daca ne gandim ca Marcion a murit pe la 160 AD, putem presupune ca acest text este un text adaugat undeva in prima parte a secolului II.
Celebrul istoric crestin Eusebius (sec III-IV), il citeaza pe asazisul parinte bisericesc Clement din Alexandria (sec II-III), care marturisea: „Cele mai grave corupții la care Noul Testament a fost expus vreodata, au aparut intr-o perioada de o sută de ani după ce acesta a devenit in existenta.”
Era candva o perioada fertila in care iudeo-crestinii coabitau cu crestinii dintre neamuri. Dar acest lucru s-a incheiat undeva in prima parte a secolului II, deoarece datorita disputelor teologice, bisericile dintre neamuri au excomunicat bisericile iudeo-crestine. Probabil, acest text a fost introdus in timpul acestei perioade de coabitare. Intre timp, bisericile iudeo-crestine au inceput un proces de erodare si apoi de divizare doctrinara (a se vedea Epistola catre Evrei, Epistola lui Iacov si Epistola lui Iuda), un segment important dintre credinciosi urmand un lider (Tebuthis) care i-a condus pe cai sucite, unindu-se cu partida essenienilor, de la care au imprumutat idea nemuririi sufletelor. Pe langa acest aspect, acest timp era un timp de formare al canonului si de colectie a surselor de autoritate. Evanghelia dupa Luca inca nu a fost cunoscuta asa de larg, dat fiind ca ea a fost scrisa unei personae particulare, pe nume Teofil. Prin el mai apoi a fost cunoscuta si de altii. Surse care se ocupa cu compararea manuscriselor antice sustin, ca variantele de manuscrise existente ca copii ale acestei evanghelii, arata ca ea a fost supusa unor asanumite corectii, ea fiind in acelasi timp cea mai abuzata dintre toate scrierile din Noul Testament.
Ernest Cadman Colwell, autorul cartii “Care este cel mai bun text al Noului Testament?” p. 119, remarca: „Primele două secole sunt martore ale unui numar mare de variante textuale, pe care oamenii de stiinta le cunosc acum. In manuscrisele Noului Testament, cele mai multe modificari, eu cred ca le-au făcut în mod deliberat.”
În treacăt fie spus, un astfel de exemplu este 2Petru 1:1, la care gasim doua variante „prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Christos” si „prin dreptatea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos” (Codex Sinaiticus).
Observatii asupra cadrului contextual
Textul in cauza nu concorda cu armonia doctrinara a Bibliei, nici in ce priveste starea mortilor, nici in ce priveste pedeapsa celor pacatosi. O alta neconcordanta este cadrul contextual. Unul dintre cei care a sesizat aceasta a fost Origene care a facut un comentariu paralel al evangheliilor. In mod normal evenimentele din textele de la Luca 9:48 şi Luca 17:1 ar trebui sa fie foarte apropiate, dupa cum este la Marcu 9:33-42. Contextul se leaga foarte bine pana la un anumit punct, apoi reapare brusc dupa un sir de alte sectiuni si se continua dupa Luca 17:1, aratand ca Luca 16:19-31 nu are nici o legatura cu celelalte versete si nu isi gasete nici o paralela in celelalte evanghelii, nefiind citat in nici o alta carte a Noului Testament.
Observatii asupra particularitatilor dogmatice
Neacceptand sau nepunand pret pe scrierile din Vechiul Testament, unii au ajuns foarte departe de ceea ce spune Eclesiastul 9:6-12 si Isaia 63:16 despre starea lui Avraam si al celorlalti credinciosi care au murit. Cum am mai aratat apocrifele au jucat si aici un rol hotarator in daramarea credintei adevarate.
Oricum, scrierile Noului Testament confirma ceea ce spun scrierile Vechiului Testament despre starea mortilor: Ioan 3:13, Ioan 5:28,29, Evrei 11:39,40.
Asadar, s-au alcatuit povesti frumos mestesugite, dar false, despre starea mortilor. Stim de la istoricul Iosif Flaviu ca essenienii si fariseii credeau in nemurirea sufletului, dar saducheii nu credeau. Particularitatile textului (saracia lui Lazar si avaritia bogatului) sugereaza ca aceasta istorie nascocita putea proveni mai debraba de la essenieni, care puneau accent pe saracie, decat de la farisei, care iubeau bogatia si fastul si erau avari.
Observatii asupra particularitatilor textuale
Conform cu manuscrisul P 75 (din Egipt, cu text grecesc si cu un alt manuscris sahidic-coptic) in Luca 16:19 sta scris:
“Era un om bogat, pe nume Neves (onomati Neves)”. Observam ca bogatul are un nume. In limba greaca nu exista un astfel de nume, deci trebuie sa fie un nume evreiesc, transcris gresit.
Manuscrisul P75 a fost scris undeva intre anii 175-225: http://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_75
Textul sahidic a fost scris undeva spre sfarsitul secolului II, deci nu este de mirare coincidenta: http://en.wikipedia.org/wiki/Coptic_versions_of_the_Bible#Sahidic
Deci, cel putin pana in secolul II, bogatul avea un nume.
Numele bogatului „Neves” se regaseste si in alte doua manuscrise mai tarzii de tip „Minuscule”, dar de data aceasta la o nota marginala: http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_36 http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_37
Apoi, in manuscrisele mai tarzii, chiar si nota marginala a fost eliminata. Asadar numele a fost inlaturat. Se pune intrebarea, de ce? Probabil era prea batator la ochi in aceasta forma stalcita, neavand corespondent in limba ebraica. Totusi, la anumiti autori antici din Vest (secolul III si IV) numele bogatului apare foarte clar ca fiind “Fineas” (scris Finaeus, Finees si Fineet), ceea ce arata ca nu toate manuscrisele contineau forma pocita, probabil existau manuscrise in care acest nume era mai inteligibil, si arata a fi un nume pur evreiesc. Pana la urma textele grecesti care au eliminat numele, s-au impus peste celelalte texte, de aceea astazi bogatul a ramas fara nume.
Tratatul pseudo-Ciprianic “De pascha computes”, scris in 242-243 in Africa sau Roma, declara (cap. 17): “Omnibus peccatoribus a deo ignis est praeparatus, in cuius flamma uri ille Finaeus dives ab ipso dei filio est demonstratus”
(“Fire has been prepared by God for all sinners, in the flame of which, as was indicated by the Son of God himself, that rich man Phineas is burned”).
“Foc a fost preparat de Dumnezeu pentru toti pacatosii, in flacara careia, dupa cum a fost indicat de Fiul lui Dumnezeu, acel om bogat Fineas este ars”
Traditia aceasta este preluata si de catre Priscillian un lider al unei partide gnostice din Spania.
Sursele citate apartin lui Metzger, B. M., & United Bible Societies, (1994) “A textual commentary on the Greek New Testament, second edition a companion volume to the United Bible Societies’ Greek New Testament” (4th rev. ed.) (140). London; New York: United Bible Societies.
O alta diferenta semnificativa o gasim tot la Luca 16:19 “Si a spus din nou o alta pilda”
Observam ca Bibliile noastre nu contin o asemenea introducere, insa avem manuscrise din secolele III-V, care contin asa ceva. Acestea sunt Codex Bezae Cantabrigensis din sec. V si Codex Curetonianus din sec III-IV, acesta din urma copiaza un text timpuriu din sec I sau II, scris in estrangelo, o scriere care a incetat dupa sec II.
Codex Bezae: „Εἶπεν [zise] δέ [si] καὶ [din nou] ἑτέραν [o alta] παραβολὴν [pilda]: Ανθρωπος δέ τις ἦν πλούσιος
De ce in aceste manuscrise acest text apare ca si cum ar fi o pilda, contrar tuturor evidentelor contextuale? Oamenii din pildele Domnului Isus nu au nume. Avem doua variante de interpretare: fie este un text autentic, fie este un text interpolat. In primul caz textul ar indica ca in locul acestei istorisiri a existat o pilda adevarata, care ulterior a fost despartita prin inserarea acestui text amplu, in al doilea caz, textul a fost inserat pentru a se putea sustine o varianta de interpretare alegorica a acestei istorisiri.
Sursa: Codex Bezae Cantabrigensis (adnotat D), V sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 691; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 109
Codex Curetonianus Syriacus (syc), III/IV sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 65, 66; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 193
Carti antice cu citate din predica Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Conform cu aparatul textual comparativ Nestle-Aland 27, cei mai timpurii sunt mentionati Marcion, Clement din Alexandria si Tertullian.
De remarcat ca toti trei sunt banuiti de tendinte eretice:
1. Marcion din Sinope – Gnostic radical, crede in nemurirea sufletului
2. Clement din Alexandria – Gnostic moderat, crede in nemurirea sufletului
3. Tertullian din Cartagina – fost montanist, care a lansat o noua grupare, crede in nemurirea sufletului
Un astfel de citat este o parafraza a lui Luca 16:19,20 – NIV, NAB Tertullian: Despre idolatrie [96]
“Dar când lumea se bucură, să ne întristam, și atunci când lumea se întristează după aceea, ne vom bucura. Astfel ca Lazar”
Luca 16:19 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [302]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1355]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Despre sarbatori [115]
Luca 16:19 – NIV, NAB Cinci carti in replica lui Marcion [235]
Luca 16:19 – NIV, NAB Archelau, Faptele disputei cu arhiereticul Mani [458]
Luca 16:22 – NIV, NAB Pastorul lui Hermas, Viziunea a doua [12]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [46]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [63]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1362]
Luca 16:24 – NIV, NAB Hippolit, Fragmente dogmatice si istorice [205]
Luca 16:25 – NIV, NAB Ciprian, Tratat XII, Trei carti de marturii impotriva iudeilor [696]
Luca 16:26 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [344]
Luca 16:26 – NIV, NAB Suferinta sfintilor martiri Perpetua si Felicita [16]
Luca 16:28 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [192]
Luca 16:28 – NIV, NAB Metodius, Din discursul despre inviere [114]
Luca 16:29 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1359]
Luca 16:31 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereziilor, Cartea IV [18]
Sursa: http://www.earlychristianwritings.com/e-catena/luke16.html
Este adevarat ca aceasta predica apare in multe carti antice, avand autori faimosi, cum am aratat mai sus, insa Dumnezeu prin Biblie spune “sa nu te iei dupa multime ca sa sucesti adevarul”. Multimea cartilor si faima autorilor nu garanteaza un fals, ei insisi lasandu-se inselati. Cand este vorba de adevar, trebuie sa stai ferm, chiar si singur impotriva intregii lumi.
Toti acesti autori au facut greseala de a nu verifica acuratetea acestui text. Oare cum este in cazul nostru?
Concluzii
Odata ce a fost adaugat evangheliei dupa Luca, textul a fost acceptat ca mesaj autentic. Oricum, textul nu este autentic, din moment ce submineaza tot ce spune Biblia per anslambul ei despre starea mortilor si pedeapsa. Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos a atras atentia asupra pedepsirii oamenilor nepocaiti, insa el plasa aceasta pedeapsa dupa ce acestia vor iesi din morminte, ca si Daniel (Daniel 12: 2, Ioan 5:28,29), deci plasa pedeapsa la inviere si nu dupa cum spune textul acesta fals, in starea de moarte. Neconcordanta aceasta nu poate fi lamurita numai prin recunoasterea falsitatii textului, pe baza marturiei Bibliei per ansamblul ei. Nu poti manca un mar putred numai pentru ca l-ai cumparat din magazin si este alaturi de celelalte mere bune. Tot asa, nu poti accepta un text ce contrazice toata Biblia, numai pe motivul ca acum, acest text strain este in Biblie. Domnul Isus ne indeamna sa nu judecam dupa aparente, ci dupa dreptate.
După cum a accentuat renumitul teolog lutheran Oscar Cullmann, ca şi creştini, speranţa noastră glorioasă constă în credinţa în învierea morţilor, urmând apoi viaţa veşnică, nu în cea a nemuririi înnăscute a sufletelor. Promisă demult de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, viaţa veşnică ni se dă la învierea din morţi, nu în clipa morţii.
Gheorghi Vasilievici Florovski ortodox erudit (†1979), afirma:
„Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu