Starea teologiei în 2020

Un nou sondaj de la Ligonier Ministries intitulat „Starea teologiei” (2020) a dezvăluit o mulțime de lucruri interesante. Dar o descoperire care a ieșit în evidență și a generat o mulțime de titluri, a fost ceea ce cred majoritatea creștinilor din timpurile moderne despre Domnul și Mântuitorul nostru Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu. De exemplu, aproape 70% dintre catolici cred că „Isus este prima și cea mai mare ființă creată de Dumnezeu”, în timp ce 57% dintre catolici cred că „Isus a fost un mare profesor, dar nu a fost Dumnezeu”. Unii episcopi discută acest sondaj, avertizând despre o erezie străveche pe care o reflectă aceste afirmații (așa-numitul „nontrinitarism” sau „arianism”). Cum se face că există o diferență atât de mare între ceea ce cred credincioșii obișnuiți și ceea ce cred oficialii bisericii? Cine are dreptate?

 

Treime versus Tatăl Atotputernic

Cine este (adevăratul) Dumnezeu? O treime de persoane (Trinitatea: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt) sau doar o singură persoană, Tatăl Atotputernic?

Cine este acel Singur şi Unic Dumnezeu, fără de pereche?

1. Doar Tatăl?

2. Doar Tatăl şi Fiul?

3. Doar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?

Dacă Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, acel Dumnezeu nu trebuie să fie Tatăl său? Şi dacă duhul sfânt este duhul lui Dumnezeu, cum poate fi duhul său o altă persoană?

1 Tesaloniceni 5:21-23

Nouă Traducere În Limba Română

21 ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun! 22 Feriţi-vă de orice rău!

23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

„O minciună este ca un bulgăre de zăpadă: cu cât îl rostogolești mai departe, cu atât devine mai mare.” - Martin Luther

 

Câte persoane sub titlul de Elohim (Dumnezeu)?

 

Elohim, de Wilhelm Gesenius

 

(Heinrich Friedrich Wilhelm Gesenius (3 februarie 1786 – 23 octombrie 1842) a fost un orientalist german, lexicograf, ebraist creștin, teolog luteran, savant biblic și critic.)

Profesor de limba semitică şi gramatica ebraică Wilhelm Gesenius despre cuvântul Elohim

 

Elohim nu este singurul substantiv ebraic care poate fi plural în formă, dar singular în sens. Astfel de forme de substantive ebraice sunt uneori folosite pentru substantive abstracte și ca intensificatoare. Gramatica ebraică a lui Gesenius dedică mai multe pagini acestui subiect. Următoarea listă nu este exhaustivă, dar ilustrează ideea. Desinența masculină plurală este im; oth este desinența feminină de plural.

zequnim — pluralul bătrâneți este folosită ca singular (Geneza 21:2, 7; 37:3; 44:20).

ne`urim — tinereţi. David a fost doar un băiat (na`ar), dar Goliat „a fost un bărbat luptător încă din tinereți [ne`urim]” (1 Sam. 17:33).

chayyim — vieţi. Acesta este folosit în cântecul „To life, to life, lechayyim” din Fiddler on the Roof.

gebhuroth — puteri. Forma singulară gebhurah este cuvântul obișnuit pentru putere, dar forma plurală este folosită în Iov 41:12, ca singular în înţeles.

tsedaqoth — dreptăţi. Forma singulară tsedaqah este cuvântul obișnuit, dar tsedaqoth este folosit în Isaia 33:15 ca singular — „cel care umblă  în dreptăţi.

chokmoth — înțelepciuni. Chokmah este forma obișnuită, dar chokmoth este folosit în Prov. 1:20, ca singular.

'adonim — domni. 'adon înseamnă „domn”, iar „'adonim" înseamnă în mod normal „domni”, dar în Isaia 19:4 se foloseşte la singular: „Voi da pe egipteni în stăpânirea unui domn [‘adonim] crud."

behemoth - fiare (mari). Acest cuvânt este la plural şi înseamnă în mod normal fiare, dar în Iov 40:15 se foloseşte la singular, pentru a descrie un singur animal.

Discuând în mod specific despre cuvântul elohim, Wilhelm Gesenius observă: „Limbajul respinge în totalitate ideea de pluralitate numerică în ‘elohim (ori de câte ori denotă un singur Dumnezeu).... [Acest lucru] este dovedit în special prin faptul că este aproape invariabil unită cu un atribut singular” (cum ar fi un adjectiv sau un verb la singular). Pentru mai multe informații despre subiect, consultați Gramatica ebraică a lui Gesenius, paginile 396-401, ediția 1909.

 

Toate aceste cuvinte având forma de plural dar folosite şi ca singular în înţeles infirmă faptul că în cuvântul Elohim - atunci când se referă la un singur Dumnezeu - ar putea fi trei persoane distincte într-un concep tri-unic.

 

Un singur Dumnezeu, numai Tatăl Atotputernic

Texte ca dovadă, pentru un singur Dumnezeu, numai Tatăl Atotputernic

Matei 4:10: „"Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "DOMNULUI Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti." (citat din Vechiul Testament, unde nu există cuvântul Adon (Domn) ci este un nume YEHOWAH)

Vedem acest lucru din Exod 20 și Ioan 17: „1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. ”.

1Corinteni 8:„5. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi "dumnezei" fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi "dumnezei" şi mulţi "domni"),

6. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.”

1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Hristos Isus.”

Iacov 2:19: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!”.

Nu există „Trinitate” aici. Doar Tatăl, singur.

 

Despre cel făcut de om, zeul ciudat, Trinitatea: cine se află de fapt în spatele culiselor?

Wikipedia:

Treime

„În creștinism, doctrina Treimii afirmă că Dumnezeu este o singură „Ființă” care există, simultan și veșnic, ca o comuniune a trei persoane (personae, prosopa): Tatăl (Sursa, Majestatea Eternă); Fiul ( Logosul veșnic sau Cuvântul, întrupat ca Isus din Nazaret) și Duhul Sfânt. În mod tradițional, atât în ​​creștinismul oriental, cât și în cel occidental, această doctrină a fost declarată ca „Un singur Dumnezeu în trei persoane,” toate trei fiind distincte și corespondente. - „persoanele” sau „ipostazele” eterne, împărtășesc o singură esență, ființă sau natură divină.

http://en.wikipedia.org/wiki/Trinity

 

Unde este aşa ceva în Biblie? Dacă există „Un singur Dumnezeu”, după cum spune Biblia (1 Timotei 2:5), cum ar putea fi trei într-unul?

Dacă doctrina Trinității este corectă și Isus este de fapt Dumnezeu, așa cum cred trinitarienii, atunci DUMNEZEU A MURIT...

Deci, cum ar putea fi Dumnezeu „nemuritor”, așa cum spune Biblia Deuteronom 32:40, Daniel 12:7, Romani 1:23, 1 Timotei 1:17, 6:16?

Dacă Domnul Isus este un „Dumnezeu care a murit”, o „Parte tainică” a „Trinității misterioase, neînțelese, mistice”, cum l-am putea cunoaște (Ioan 17:3)? Dar, dacă el este Fiul ceresc, singurul născut al lui Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, conform Ioan 3:16, Ioan 17:1-3, Ioan 20:17, acest lucru este foarte clar.

 

De ce această făcătură a „misterului trinității”? Pentru satisfacțiile cui? A lui Dumnezeu? Sau a Fiului Său? Sau a omului? Ghici... cine se află în spatele acestei vederi? Dacă doctrina trinităţii nu este adevărată, atunci negreşit, nu vinde de la Dumnezeu. Dar atunci de unde vine? Este doar o eroare umană sau ceva mai mult? Dacă ne uităm în analele inchiziţiei, nontrinitarienii au fost vânaţi şi ucişi fără milă, în cele mai crunte chinuri.

S-ar putea să vină de la Diavolul, așa cum este scris? „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. .” (Ioan 8:44)

De ce urăşte Satana doctrina nontrinitariană, dacă ea nu este adevărată?

 

Răspunsul este simplu: Satana urăşte adevărul şi ştie bine că DUMNEZEU ESTE „UNUL SINGUR” ŞI NU „UNUL ÎNTREIT”. De aceea îi persecută pe cei care spun adevărul.

Domnul Isus în Ioan 3:16 spune: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a mai spus că Tatăl este "singurul Dumnezeu adevărat" Ioan 17:1-3.

Este cineva dintre voi, care nu este de acord cu Domnul nostru şi se crede mai înţelept?

 

Nimeni nu ar ști mai bine dacă Dumnezeu este unul singur sau unul întreit decât Dumnezeu Însuși. Să presupunem că fiinţa lui Dumnezeu este întreită: trei persoane într-o singură natură. Putem presupune pe bună dreptate că Dumnezeu este capabil să comunice această idee închinătorilor Săi dacă El a ales așa. Să presupunem că El dorește să transmită oamenilor această idee trinitariană sau triunică: cum ar face-o? El ar putea fi clar, simplu și direct pentru că nu este greu să spui: „Eu sunt întreit” sau „Eu sunt întreit într-unul: Tatăl, Fiul și Duhul”.

Pe de altă parte, Dumnezeu poate alege să Se descopere progresiv poporului Său ales pe tot parcursul Vechiului Testament, astfel încât până la sfârșitul celor 39 de cărți inspirate evreii să aibă o înțelegere inteligentă a adevărului că „Dumnezeu este Întreit”. Dar nu a făcut-o! Nici nu a lăsat problema în suspans, spunând „Ia ghiciţi măi, sunt o persoană sau mai multe?”, pentru că atunci nu ar fi formulat astfel: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine (singular). (Exod.20:3). Dacă El ar fi fost întreit, spunea „Să nu ai alţi dumnezei afară de Noi (plural).”

Prima frază a Bibliei este: „La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul”. În ebraică, nu există cuvântul dumnezeu la singular, nu există deloc cuvântul zeiţă, iar cuvântul pentru Dumnezeu este Elohim, un plural, care în funcţie de context poate fi folosit fie ca plural, fie ca singular. E ca şi în limba română cuvântul dumneavoastră, care în funcţie de context poate fi folosit ca singular sau ca plural.

 

Cum au considerat evreii din vechime că ar trebui tradus cuvântul elohim de la Geneza 1:1? Dacă Dumnezeul lor ar fi fost o pluralitate de persoane, aici ar fi avut cel mai temeinic motiv ca să traducă astfel „La început Dumnezeii au făcut cerul și pământul”.

Aici ar fi putut fi primul indiciu al unei pluralități în natura lui Dumnezeu, dacă ar fi existat aşa ceva. Cu toate acestea, cei 72 de învăţaţi evrei selectaţi din toate triburile lui Israel, pentru a traduce Sfintele Scripturi din ebraică în greacă, nu au dedus că aici textul sună a „dumnezei”, indicând mai mult de unul singur. Felul în care aceşti traducători evrei au tradus din ebraică în greacă textul de la Geneza 1:1 - în secolul al treilea î.Hr, vorbeşte de la sine. Ei nu au folosit theoi care înseamnă „dumnezei”. Mai degrabă au folosit ho theos care înseamnă Dumnezeu, la singular masculin (Septuaginta sau LXX).

Cum se înţelege atunci Ioan 1:1?

Textul acesta are o formulare calitativă, şi cel mai bine se reflectă în Ioan 14:9 Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: "Arată-ne pe Tatăl"?

Iată de ce Ioan 1:1 poate fi redat şi astfel:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi ca Dumnezeu era Cuvântul.

 

 

Buletin informativ - Biblioteca Online Creştinism Clasic

 Buletin informativ
noiembrie 04, 2021

Biblioteca Online Creştinism Clasic
Ce puteţi citi în Biblioteca Online Creştinism Clasic?

https://crestinismclasic.blogspot.com/

 

Un interviu de excepţie cu traducătorul NT, un frate baptist din Arad, Viorel Raţiu

Preluat de la a7tv

103 K de abonați

„Scânteia care a intrat în el, nu va mai ieși niciodată!” - așa a spus un tânăr pastor despre copilul de 9 ani care, 50 de ani mai târziu, avea să realizeze traducerea fidelă a Noului Testament. Viorel Rațiu, profesorul de științe economice, își prezintă misiunea creștină în cadrul Comorilor Înțelepciunii.

https://www.youtube.com/watch?v=sqjPl3VP2zA 

 

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr - o parabolă păgână (A patra părere, ştearsă de pe Wikipedia)

Moare şi sufletul sau numai trupul?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Ştiu că liderilor cultelor numite nesectare sau evanghelice le este frică de a nu crede ca şi cultele numite "secte" şi acest "scut" este folosit cu succes: dacă crezi că sufletul este muritor, atunci crezi ca "sectele" şi prin urmare eşti "sectar".

Dar ei nu ştiu, că în secolul II AD înca se mai credea că sufletul învie şi el împreună cu trupul. 

Episcopul Policap al Smirnei, unul dintre ucenicii apostolului Ioan, s-a rugat astfel în ceasul martirizării sale: "Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt."

Eusebiu De Cesareea - Istoria eclesiastică 

Iată ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II):
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, Te preamăresc si Te slăvesc vesnic, prin al Tau mare preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

Episcopul Teofil al Antiohiei (169-177), scria: 

"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. 

Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

 
Iată ce a scris un cercetător ortodox Gheorghi Vasilievici Florovski (†1979): 

"Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie."

 

Aşadar liderii creştinilor din secolul II, credeau că sufletul moare odată cu trupul şi învie odată cu trupul, pentru că acceptau mărturia Bibliei că şi sufletul e muritor, aşa cum scria GV Florovski.

Pentru unii e şocantă această mărturie, deoarece au fost învăţaţi altfel, din neştiinţă.

 
Deci, dragii mei, nu vă temeţi, dacă un episcop martir din secolul II, bine văzut, care nu a fost niciodată considerat "sectar" a avut înţelepciunea să creadă că sufletul moare şi învie odată cu trupul, la fel şi episcopul Teofil al Antiochiei împreună cu alţii, atunci merită să cercetaţi mai bine subiectul. Oricum, atât printre "evanghelici" cât şi printre ortodocşi este acceptată ideea că omul nu este nemuritor din naştere, cum a afirmat Diavolul (Geneza 3:4) ci că nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi:
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance."
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe."
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera Wikipedia.

Bine - mi-ar putea spune cineva - lasă-l tu pe Policarp, lasă-l tu pe Teofil şi pe ceilalţi şi du-te la Domnul Isus, vezi ce spune în predica despre Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr?

OK, prietene, eu m-am dus demult la predica respectivă, am citit-o, răscitit-o şi m-am întrebat, şi te intreb, de ce spune predica respectivă altceva decât a spus Domnul Isus şi întreaga Biblie despre ziua judecăţii, despre înviere şi despre cei din morminte? Pare că vorbesc doi predicatori diferiţi, unul într-un fel, cum vorbeşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, altul altfel, dintr-o altă carte, o apocrifă neautorizată de Dumnezeu....

Nu fi fraier! Hai să comparăm predica despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr cu ce spune Biblia:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce."

Aici, Dumnezeu însuşi spune că omul când moare se duce în ţărâna din care a fost creat. Nu spune că se duce în cer şi nici în nu ştiu ce lac de foc subteran. Să îţi notezi ca să nu uiţi niciodată, că textul sfânt spune de "ţărâna pământului" şi nu de altceva. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte şi credincioase, trebuie să rămânem la terminologia (cuvintele) Bibliei.

Acest adevăr mai apoi este confirmat în multe locuri din Vechiul Testament, ca de exemplu chiar de un înger al lui Dumnezeu, deci hotărârea lui Dumnezeu nu s-a schimbat:

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică."
Vă rog frumos sa va notati, ca aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseste aceeasi terminologie ca în primul caz arătat. O să rămâi de ruşine veşnică dacă nu crezi asta, ci crezi o minciună de la Diavol! Cum e să-l crezi pe Diavol şi pe Dumnezeu şi îngerul Său, nu? Nu o să ai răsplata minciunii, a Diavolului?

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."

 

Apoi vine celălalt predicator, din apocrifa neautorizata şi îl combate pe Domnul Isus, spunând:

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant, după cum citim în Biblie, toţi merg în tărână, da acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb, pe bună dreptate, dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Sau au aşteptat pe afară pe undeva până vine Avraam?

 

Este “Lazăr şi bogatul”, o poveste adevărată?

Cu câţiva ani în urmă, la secţiunea engleză despre "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" scria:

"A fourth view holds that the story was not told by Jesus. Proponents of this view suggest that it is significant that only the Gospel of Luke mentions Jesus telling the story"

"O a patra părere este că relatarea n-a fost spusă de Isus. Proponenţii acestei păreri sugerează că este semnificativ, căci numai Evanghelia după Luca menţionează pe Isus spunând relatarea."

După aceea, mențiunea a fost ștearsă, dar întrebarea rămâne în continuare. Dacă aceasta este o poveste adevărată?

http://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_and_Dives

Menţionez că această părere nu am scris-o eu. După ce am arătat în stânga şi în dreapta această a patra părere, această filă a fost revizuită, stergându-se această a patra părere.

Întrebare: CINE A ŞTERS ŞI DE CE A ŞTERS de pe Wikipedia a patra părere despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr? Evident că această menţiune a fost ştearsă cu scopul de a se ascunde o părere care îi poate conduce pe oameni la adevărul biblic despre adevărata stare a morţilor până la înviere. Deci le este frică de informaţia cu a patra părere. Dacă nu le-ar fi fost frică să arate că există şi o a patra părere, acest lucru nu stârnea curiozitate spre o cercetare mai profundă a subiectului. Însă tocmai această frică de a arăta şi o a patra părere, arată că această poveste merită a fi cercetată minuţios, ca să vedem dacă a fost spusă sau dacă n-a fost spusă de Domnul Isus.

 

Deoarece nu ştiam nimic despre aceasta a patra părere, am rugat pe cineva să mă ajute. Cu ajutorul unei politiste din SUA, Doralynn (căreia îi mulţumesc), am reuşit să îi găsesc. Când mi-a scris, m-a avertizat astfel:  “am aflat că ei susţin mântuirea universală, o altă extremă, poziţia lor despre predica apocrifă Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, o puteţi citi aici:
http://www.thepathoftruth.com/teachings/lazarus-rich-man-pagan-parable.htm”

Am citit articolul şi am găsit lucruri interesante, pe unele le pot accepta, pe altele nu, cum ar fi mântuirea universala.

 

În povestea cu “Lazăr şi bogatul”, ni se spune că plata păcatului este chinul în foc. Dar care este plata pentru păcat, conform Bibliei per ansamblul ei?

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului este moartea şi nu chinul: Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.

 

"Iazul de foc", la care fac unii referinţă ca să justifice autenticitatea textului despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Acest iaz nu este un loc de tortură veşnică, ci arată un loc de nimicire veşnică. Pedeapsa pentru păcatele celor nemântuiţi este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" Apocalipsa 20:14, prin "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27.

 

Deoarece Dumnezeu iubeşte orice om şi nu doreşte ca cineva să ajungă acolo, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi să se lepede de păcate, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă şi renunţarea la păcate: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pe calea pierzării: Evrei 9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. 

 

Îngerii cunosc adevarul despre starea mortilor, deci ei nu duc pe nimeni “în aşazisul sân al lui Avraam”:

“Mulţimea celor ce dorm în tărâna pământului se va trezi” Daniel 12:2 - această afirmaţie a fost făcută de un ânger şi vorbeşte de starea celor morţi până la înviere. Învierea încă nu a avut loc, morţii sunt în mormânt. Deci următoarea afirmaţie este falsă:

"săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"
Cu toţii cunoaştem afirmaţia de mai sus despre săracul Lazăr din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin, textul din Luca 16:19-31 fiind o apocrifă ataşată ulterior Evangheliei după Luca. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Este clar că autorul acestei predici nu a fost Domnul Isus, deoarece el a confirmat ce a spus îngerul lui Daniel (Daniel 12:2), afirmând că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam.

“Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui” Ioan 5:28,29.

 

Diferenţe semnificative

- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo (Daniel 12:2)?

- Ce spune autorul predicii apocrife “Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr” despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo (Luca 16:19-31)? El spune că Avraam cunoaşte pe cei mântuiţi, dar Biblia spune că nu:
"Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie Te numeşti "Mântuitorul nostru"." Isaia 63:16 

Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile.

 

Biblia arata clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

 

 "Iată, toate sufletele (ebr. nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;

 "Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!

Conform Noului Testament sufletul este muritor:

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec, caci textul este redat astfel:

"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Copilaşului."

Păi nu e totuna vor întreba unii? Nu! Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

 

Nemurirea este condiţionată şi nu înnăscută, altfel nu am muri:

“Nemurirea condiționată, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina condiționalistă sau hypnopsihitistă^[1] (gr. hypnos = somn) sau psychopannychitistă^[2] (gr. psyché = suflet; pannychios = care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă (gr. thnetos = muritor), prin care omul este privit ca fiind în mod natural și holistic, muritor, nemurirea constituind darul lui Dumnezeu prin înviere și/sau răpire la cer. Acest punct de vedere se află în contradicție acută cu doctrina nemuririi naturale a sufletului (sau doctrina imortalității inerente sau spiritualismul), care provine din filozofia greacă,^[3] și reprezintă poziția populara (folclor) din creștinism. Nemurirea naturală a sufletului îl privește pe om dihotomizat în corp și suflet, corpul fiind muritor, iar sufletul fiind în mod natural nemuritor și conștient. Condiționaliștii resping spiritualismul (conceptul nemuririi naturale a sufletului/spiritului) considerându-l ca fiind esența tuturor religiilor păgâne și fundamental opus invățăturii Bibliei.

Între creștinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance.^[4] Un grup compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe.^[5]” Wikipedia

 

Filiera prin care a ajuns nemurirea sufletelor la geci (fiindcă ei nu au luat-o de la evrei şi nici din Biblie), este următoarea: “Se crede că Pythagora a fost primul care a vorbit despre nemurirea sufletului. Dar din scrierile celor vechi, transmise nouă prin Cicero (Tuscul. I), aflăm totusi că nu Pytahagora, “ci Pherekide Sirianul, dascălul lui Pythagora, a fost primul care a sustinut că sufletele oamenilor sunt nemuritoare; această părere i-a transmis-o discipolului său, Pythagora, care a întărit-o şi mai mult”. Să-l adăugăm aici si pe Diodor Sicilianul ( Bibl. H., c. a V-a, p.m. 212).” Lundius

 

Aşadar dacă vrei să fii obiectiv, caută informaţii despre suflet în toată Biblia şi verifică în textul ebraic şi grec, dacă textele sunt redate fidel în limba română. Sunt site-uri biblice cu interlineare, unde poţi face asta, de exemplu pe Biblehub.

Subiectul acesta trebuie tratat cu atenţie, deoarece una spune Dumnezeu şi alta spune Satan Diavolul. E cea mai veche dispută (controversă)” din lume, ridicată de Diavol, în Grădina Edenului (Geneza 3).

 

A făcut parte textul cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr din Evanghelia după Luca? Cu siguranţă nu, deoarece îi dă dreptate Diavolului, îl contrazice pe Dumnezeu şi contrazice toată Biblia.

 

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!