Rugăciunea "Tatăl nostru" în română, pe la 1715

Rugăciunea "Tatăl nostru" în română (confundată cu o rugăciune din Ţara Galilor), publicată într-o carte la Amsterdam, în 1715.
Cartea se numeşte „Oratio Dominica In Diversas Omnium Fere Gentium Linguas Versa Et Propriis Cujusque Linguae Characteribus Expressa” 

“Poerinthele nostru cela ce esti en cheri / 
Svintzas case numele Teu / 
Vie emperetzia Ta / 
Facoesa voe Ta en tzer ase si pre poement / 
Poene noastre tzafoetzioace doe noaoe astezi / 
Si lase noaoe datorii le noastre, cum si noi se loesoem datornicilor nostri. / 
Si nu dutze pre noi la ispitire / 
Tze ne mentueste pre noi de vilclianul. Amin”.

"Părintele nostru cel ce eşti în cer/ 
Sfinţească-se numele tău/ 
Vie împărăţia ta/ 
Facă-se voia ta în cer aşa şi pe pământ/ 
Pâinea noastră săţioasă dă-o nouă astăzi/ 
Şi lasă nouă datoriile noastre, cum şi noi să lăsăm datornicilor noştrii/ 
Şi nu duce pe noi la ispitire/ 
Ci ne mântuieşte pe noi de vicleanul. Amin."

Alte versiuni româneşti din aceeaşi carte:


Tatăl nostru csinye ieşti in eseruj
Szvinczai esze numelye toă
Sze vii impăraczia ta
Fii voja ta cum in eserui, asha ahi pe pământul
Punya nostru de toate zilelye de noi aszteziIartă gresheley lye nostr cum shi noi jertăm a greshiţilor noştri
Shi nu duce pe noi inka la iszpite
Shi mentujesthte pe noi rau Amin.

Părintye nostru csel ese jesti în cieri
Svencznisze numelye Tuo
Vii imaraczia ta
Facsaa sze voja ta cum in cseri asha shi pe pământ
Punye nostru cssaszecsio da noo asztesz
Shi lasza noo datorilye nostre cum shi noi leszam datornicsilor nostri
Shi nu ducs pe noi la ispitiva
Shix menrujeste pe noi de hitlyunul Amin.