Proiectul Versiunea Biblia Antică - Vestea bună după Ioan, capitolele I - XXI cu diactrice (în lucru)

PROIECTUL VERSIUNEA „BIBLIA ANTICĂ”

Proiectul “Biblia Antică Ante-Niceeană” - Biblia antică înainte de Conciliul de la Niceea, 325

Cărţile Vechiului şi Noului Legământ înainte de intervenţiile scribale de modificare

Introducere

“A greşi este omeneşte”, dar cum vin greşelile?

Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele considerate foarte demne de încredere? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus sau au copiat Biblia, cât de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copiştii Bibliei? Sunt ei demni de totală noastră încredere, sau această încredere o datorăm numai lui Dumnezeu şi Fiului său, care ne cer să fim prevăzători?

Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva"

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. Nota bene: "a permite" nu înseamnă neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:
1. Diversitatea felurită a manuscriselor

2. Mărturii din interiorul creştinismului

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepinieră de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- condamnarea în prealabil a falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)

- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi

- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"

4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice

Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament

O mărturie grăitoare găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al manuscriselor nu poate decât să fie de acord cu ce a scris cineva în tema: ”Ceea ce nu reuşim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat şi revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului Însuşi, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".

Un alt loc, ce vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susţinând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această cheştiune, oricine dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, şi să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Şi multe dintre acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile, cum le numesc ei, care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţa este această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, şi, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât duhul sfânt, şi în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

"Analiza Textuală Comparativă Este Ştiinţă şi Artă". De ce este necesară? 

(Este vorba de analiza textuală comparativă a manuscriselor biblice)

"INTRODUCERE 

Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."

http://bible-translation.net

Aşadar trebuie să avem intuiţie, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

Pentru cărţile Noului Legământ, manuscrisele din Categoria I (de “tip alexandrin”) sunt cele mai vechi şi cele mai credibile.

Papirusuri (P) şi pergamente (perg. (latina “vellum”)) ce conţin texte biblice ante-niceene (de înainte de Conciliul de la Niceea, 325).

“Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt.” Enciclopedia Libera Wikipedia

“Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A fost folosită odinioară, în loc de hârtie.” E. L. Wikipedia

Până în jurul anului 150, avem:

52, 90, 104

Până în jurul anului 200, avem:

32, 46, 64/67, 66, 77, perg. 0189

Până în jurul anului 250, avem:

1, 4, 5, 9, 12, 15, 20, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 39, 40, 45, 47, 49, 53, 65, 70, 75, 80, 87, perg. 0220

Până în jurul anului 300, avem:

13, 16, 18, 37, 72, 78, perg. 0162, 115

Până în jurul anului 350, avem:

10, 24, 35, perg. 01, 03

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_New_Testament_papyri

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_New_Testament_uncials

Despre alfabetul și scrierea din greacă antică

“Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. Începând din secolul II î.Hr. literele grecești au fost folosite și pentru a marca numeralele.” E. L. Wikipedia

„În formele sale clasice și moderne, alfabetul are 24 litere, ordonate de la alfa la omega. Ca latina și chirilica, greaca a avut inițial o singură formă pentru fiecare literă; acesta a dezvoltat cazul distincției între litere cu forma de majuscule și minuscule în paralel cu latina în epoca modernă.” E. L. Wikipedia

Literele alfabetului grec sunt: α (alfa), β (beta), γ (gamma), δ (delta), ε (epsilon), ζ (zeta), η (eta), θ (theta), ι (iota), κ (kappa), λ (lambda), μ (mu), ν (nu), ξ (ksi), ο (omicron), π (pi), ρ (rho), σ și ς (sunt sigma în ambele cazuri, numai că ς se scrie la final de cuvânt pe când σ în celelalte cazuri, ca de exemplu la Ὀδυσσεύς Odysseus), τ (tau), υ (upsilon), φ (phi), χ (chi), ψ (psi), ω (omega).

Transcrierea clasică pentru α (alfa) este "a", transcrierea modernă "a".

Transcrierea clasică pentru β (beta) este "b", transcrierea modernă "v".

Transcrierea clasică pentru γ (gamma) este "g", transcrierea modernă "g".

Transcrierea clasică pentru δ (delta) este "d", transcrierea modernă "d".

Transcrierea clasică pentru ε (epsilon) este "e", transcrierea modernă "e".

Transcrierea clasică pentru ζ (zeta) este "z", transcrierea modernă "z".

Transcrierea clasică pentru η (eta) este "e", transcrierea modernă "i".

Transcrierea clasică pentru θ (theta) este "th", transcrierea modernă "th".

Transcrierea clasică pentru ι (iota) este "i", transcrierea modernă "i".

Transcrierea clasică pentru κ (kappa) este "k", transcrierea modernă "k".

Transcrierea clasică pentru λ (lambda) este "l", transcrierea modernă "l".

Transcrierea clasică pentru μ (mu) este "m", transcrierea modernă "m".

Transcrierea clasică pentru ν (nu) este "n", transcrierea modernă "n".

Transcrierea clasică pentru ξ (ksi) este "x", transcrierea modernă "x".

Transcrierea clasică pentru ο (omicron) este "o", transcrierea modernă "o".

Transcrierea clasică pentru π (pi) este "p", transcrierea modernă "p".

Transcrierea clasică pentru ρ (rho) este  "r", transcrierea modernă "r".

Transcrierea clasică pentru σ şi ς (sigma) este  "s", transcrierea modernă "s".

Transcrierea clasică pentru τ (tau) este "t", transcrierea modernă "t".

Transcrierea clasică pentru υ (upsilon) este "y", transcrierea modernă "y".

Transcrierea clasică pentru φ (phi) este "ph", transcrierea modernă "f".

Transcrierea clasică pentru χ (chi) este "kh", transcrierea modernă "ch".

Transcrierea clasică pentru ψ (psi) este "ps", transcrierea modernă "ps".

Transcrierea clasică pentru ω (omega) este "o", transcrierea modernă "o".

Prin urmare redarea mai potrivită este "Christos" nu "Cristos" nici "Hristos", având în vedere că la textul grec avem litera χ (chi), care în transliterarea clasică este "kh" iar în cea modernă "ch".

Cărțile Noului Legământ

Scrierile atribuite apostolului Ioan

Evanghelia redactată după apostolul Ioan

Autor: Apostolul Ioan

"Ucenicul acesta este cel ce mărturiseşte aceste lucruri şi care le-a scris; şi ştim că mărturia lui este adevărată." Ioan 21:24

Ioan 1:14 şi 1Ioan 1:1 foloseşte acelaşi cuvânt "etheasametha" ("am văzut", "am contemplat"). Aşa ceva nu putea spune decât cineva care a fost personal cu Fiul lui Dumnezeu. Este adevărat că există şi fraze la persoana a doua, în care apostolul Ioan este numit "unul dintre ucenici" (Ioan 13:23), ceea ce arată că evanghelia scrisă de către apostolul Ioan a fost îmbogățită ulterior de către un scrib ce a copiat textul. Întrebarea este, ce texte au mai fost adăugate la textul original, având în vedere ca în manuscrisele timpurii nu apar anumite texte, ca de exemplu pericopa cu femeia prinsă în adulter, tulburarea apei de către înger, etc.. De acea trebuie să cercetăm manuscrisele cele mai vechi şi cele mai bune, din prima categorie, ca să putem pronunţa un verdict corect. Nota bene, că la început grecii scriau toate cuvintele cu litere mari (numite “majuscule” sau “unciale”), literele mici, “minusculele” fiind folosite cu câteva secole mai târziu în manuscrisele greceşti (sec. IX). Prin urmare, dacă am fi rămas la acest stil de scriere, Ioan 1:1 ar fi aşa (s-a păstrat ordinea cuvintelor din textul grec):

LA ÎNCEPUT ERA CUVÂNTUL ŞI CUVÂNTUL ERA CU DUMNEZEU ŞI DUMNEZEU ERA CUVÂNTUL. 

Problema e cum transcriem? Oare cel numit “Cuvântul” a fost Dumnezeu însuşi sau doar ca Dumnezeu, cineva cu autoritate, ca cei menționați în Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34?

Capitolul I

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era Cuvântul.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut.
4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. N-a fost el lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumină.
9. Adevărata lumină este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,
13. care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Şi Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca a unui singur născut al unui tata, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. caci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos.
18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut încă, vreodată. Singurul născut al lui Dumnezeu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt Christosul."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti prorocul?" Şi el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui Iehova" cum a zis prorocul Isaia."
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Christosul, nici Ilie, nici prorocul?"
26. Şi răspunzând, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"
30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Israel."
32. Şi Ioan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el.
33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.
34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.
35. Tot în aceeaşi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "învăţătorule"), unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi mersese după el.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia (care în traducere înseamnă Unsul).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema Chifa (care în traducere înseamnă Stânca).
43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galileea; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"
44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie."
48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Răspunzând, Natanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!"
50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se pe Fiul omului.

Capitolul II

1. A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea şi mama lui Isus era acolo.

2. Şi la nuntă a fost invitat şi Isus cu ucenicii săi.

3. Când s-a terminat vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin."

4. Isus i-a zis: "Femeie, ce am eu cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul."

5. Mama lui a zis celor care serveau: "Să faceţi orice vă va zice."

6. Şi acolo erau şase vase de piatra pentru apă, puse în conformitate cu purificarea

iudeilor; şi în fiecare încăpeau câte două sau trei măsuri.

7. Isus le-a zis: "Umpleţi vasele cu apă!" Şi le-au umplut până sus.

8. "Scoateţi acum" le-a zis el "şi aduceţi mai-marelui mesei". Şi i-au adus.

9. Mai-marele mesei, după ce a gustat apa devenită vin, şi neştiind de unde este

acesta, despre care doar slujitorii ştiau, a chemat pe mire

10. şi i-a zis: "Orice om pune întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci

pune pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum."

11. Isus a făcut acest început al semnelor în Cana din Galileea. El şi-a arătat slava şi

ucenicii lui au crezut în el.

12. După aceea, s-a coborât la Capernaum împreună cu mama lui, fraţii lui şi ucenicii

lui; şi acolo n-au rămas multe zile.

13. Paştele iudeilor erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim.

14. În curtea templului a găsit pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii

de bani, stând jos.

15. A făcut un bici din ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din curtea templului, împreună

cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

16. Şi a zis celor care vindeau porumbeii: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa

Tatălui meu o casa de negustorie."

17. Ucenicii lui şi-au adus aminte că este scris: "Râvna pentru casa ta mă mistuie."

18. Iudeii au răspuns deci şi i-au zis: Ce semn ne arăţi tu nouă, că aceste lucruri tu le

poţi face?

19. Isus a răspuns şi le-a zis: "Dărâmaţi templul aceasta şi în trei zile îl voi ridica."

20. De aceea iudeii au zis: "În patruzeci şi sase de ani a fost construit templu acesta, şi

tu îl vei ridica în trei zile?"

21. Dar el vorbea despre templul trupului său.

22. Tocmai de aceea, când a înviat dintre cei morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte că

spusese acestea şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care îl spusese Isus.

23. Pe când era el la Ierusalim, la Paşti, la sărbătoare, mulţi au crezut în numele lui,

văzând semnele pe care le făcea.

24. Dar Isus în sinea lui nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

25. Şi n-avea nevoie să-i facă cineva mărturisiri despre om, fiindcă el însuşi ştia ce era

în om.

Capitolul III
1. Dar între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.
2. El a venit noaptea şi i-a zis: Învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el."
3. Isus a răspuns şi i-a zis: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea regatul lui Dumnezeu.
4. Nicodim i-a zis: "Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
5. Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi duh, nu poate să intre în regatul lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din carne este carne; şi ce este născut din duh este duh.
7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să fiţi născuţi din nou.
8. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din duhul."
9. Nicodim a răspuns şi i-a zis: "Cum se poate face aşa ceva?"
10. Isus a răspuns şi i-a zis: "Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?
11. Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut şi voi nu primiţi mărturia noastră.
12. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre cele cereşti?
13. Nimeni nu s-a suit în cer, dacă n-a ieşit din cer, coborând ca Fiul omului.
14. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă veşnică.
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuita prin el.
18. Cine crede în el nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi aceasta este judecata: că lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele aşa cum sunt.
21. Dar cine lucrează adevărul vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucât sunt făcute în Dumnezeu."
22. După aceea Isus şi ucenicii lui au venit în ţinutul Iudeii şi el a rămas acolo cu ei şi boteza.
23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; şi oamenii veneau şi erau botezaţi,
24. căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.
25. Între ucenicii lui Ioan şi iudei a avut loc o neânţelegere cu privire la curăţire.
26. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, cel care era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu, iată ca botează şi toţi vin la el."
27. Ioan a răspuns şi a zis: "Un om nu poate să primească nimic dacă nu-i este dat din cer.
28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Christosul, ci sunt trimis înaintea lui."
29. Cine are mireasă este mire; de aceea prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură, bucuros de glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, s-a împlinit.
30. Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez.
31. Cel care vine de sus este mai presus de toţi; cel care este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel care vine din cer este mai presus de toţi.
32. El mărturiseşte ce a văzut şi ce a auzit şi nimeni nu primeşte mărturia lui.
33. Cine a primit mărturia lui, a pus pecetea că Dumnezeu este adevărat.
34. Caci acela pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că nu-i dă duhul cu măsură.
35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna lui.
36. Cine crede în Fiul are viaţă veşnică; dar cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el."

Capitolul IV
1. Deci, când Isus a cunoscut că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan,
2. deşi chiar Isus nu boteza, ci ucenicii lui,
3. a părăsit Iudeea şi s-a întors în Galileea.
4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. a venit lângă o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse fiului său Iosif.
6. Acolo se afla fântâna lui Iacov, Isus, deci, fiind obosit de călătorie, s-a aşezat aşa cum era, lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. O femeie din Samaria a venit să scoată apă; "Dă-mi să beau", i-a zis Isus.
8. Căci ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9. Femeia samariteancă i-a zis, deci: "Cum, tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?"
10. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este cel care-ţi zice "Dă-mi să beau", tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie."
11. "Domnule", i-a zis femeia, "n-ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai apa cea vie?
12. Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?"
13. Isus i-a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care i-o voi da eu, se va face în el un izvor de apă, ţâşnind în viaţă veşnică."
15. "Domnule", i-a zis femeia, "dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot."
16. "Du-te" i-a zis Isus, "de cheamă pe soţul tău şi vino aici."
17. Şi răspunzând, femeia a zis: "N-am soţ." Isus i-a zis: "Bine ai zis că n-ai soţ,
18. pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu este soţul tău. Aici ai spus adevărul."
19. "Domnule" i-a zis femeia, "văd că tu eşti proroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii."
21. "Femeie", i-a zis Isus, "crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim."
22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.
23. Dar vine ceasul, şi acum este, când închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr; căci şi Tatăl caută astfel de adoratori.
24. Dumnezeu este duh; şi cine îl adoră pe el, trebuie să-l adore în duh şi adevăr."
25. "Ştiu", i-a zis femeia, "că vine Mesia; când va veni el, ne va spune toate lucrurile."
26. Isus i-a zis: "Eu sunt. Cel care vorbesc cu tine."
27. Atunci au venit ucenicii lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu i-a zis: "Ce o întrebi?" sau "De ce vorbeşti cu ea?"
28. Atunci femeia şi-a lăsat vasul de apa, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. "Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva acesta este Mesia?"
30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre el.
31. În timpul acesta, ucenicii îl rugau, zicând: "Învăţătorule, mănâncă!"
32. Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi."
33. Ucenicii ziceau deci unii altora: "Nu cumva i-a adus cineva să mănânce?"
34. Isus le-a zis: "Mâncarea mea este să fac voia celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui."
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, eu va spun: Ridicaţi-va ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36. Cine seceră, primeşte plata şi strânge roada pentru viaţă veşnică, pentru ca şi cel care seamănă şi cel care seceră să se bucure împreună.
37. Căci în această privinţă este adevărat proverbul: "Unul seamănă şi altul seceră."
38. Eu v-am trimis să seceraţi unde voi n-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în munca lor."
39. Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în el din cauza cuvântului femeii, care mărturisea: "Mi-a spus tot ce am făcut."
40. Deci, când au venit samaritenii la el, l-au rugat să rămână cu ei. Şi el a rămas acolo două zile.
41. Mult mai mulţi au crezut în el datorită cuvântului lui.
42. Şi ei ziceau femeii: "Acum credem nu numai din cauza spuselor tale, ci noi înşine l-am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat mântuitorul lumii."
43. Dar după aceste doua zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galileea.
44. Căci Isus însuşi mărturisea că un proroc nu este preţuit în patria sa.

45. Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse el la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră şi ei la sărbătoare.
46. S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un slujbas regal, al cărui fiu era bolnav.
47. Acesta când a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat să se coboare şi să vindece pe fiul lui, care era pe moarte.
48. Isus i-a zis deci: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi."
49. Slujbaşul regal i-a zis: "Domnule, coboară-te până nu moare copilul meu!"
50. "Du-te", i-a zis Isus, "fiul tău trăieşte." Şi omul acela a crezut cuvântul pe care îl spusese Isus şi a pornit la drum.
51. Şi pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea, spunând: "Fiul tău trăieşte."
52. El i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: "Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile."
53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: "Fiul tău trăieşte."
54. Acesta de acum, este al doilea semn făcut de Isus, din nou, după ce s-a întors din Iudeea în Galileea.

Capitolul V
1. După aceste lucruri era o sărbătoare a iudeilor şi Isus s-a suit la Ierusalim.
2. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, având cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, schiopi, uscaţi. (Textul din paranteze nu apare în cea mai veche Biblie, Codex Sinaiticus: aşteptând mişcarea apei.
4. Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boala ar fi avut.)
5. Acolo se afla un om care suferea de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este de mult timp, i-a zis: "Doreşti să te faci bine?"
7. "Domnule", i-a răspuns bolnavul, "n-am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu se coboară altul înaintea mea."
8. "Scoală-te", i-a zis Isus, "ridică-ţi preşul şi umblă."
9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat preşul şi umbla. Şi ziua aceea era sabat.
10. Iudeii ziceau deci celui care fusese vindecat: "Este ziua sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici preşul."
11. El le-a răspuns: "Cel care m-a făcut sănătos mi-a zis "Ridică-ţi preşul şi umblă."
12. Ei l-au întrebat: "Cine este omul acela care ţi-a zis: Ridică-ţi preşul şi umblă"?
13. Dar cel care fusese vindecat nu ştia cine era, căci Isus se retrase din mulţimea care era în locul acela.
14. După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău."
15. Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus era acela care-l făcuse sănătos.
16. De aceea iudeii prigoneau pe Isus, fiindcă făcuse aceste lucruri în sabat.
17. Dar Isus le-a răspuns: "Tatăl meu lucrează până acum, şi eu de asemenea lucrez."
18. Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-l omoare, nu numai pentru că dezlega sabatul, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu era Tatăl său şi se făcea astfel egal cu Dumnezeu.
19. Isus, deci, răspunzând le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate să facă nimic de la sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face, face şi Fiul întocmai.
20. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată tot ce face şi-i va arăta lucruri mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21. Căci după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţa, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22. Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care l-a trimis.
24. Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum este, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trăi.
26. Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine.
27. Şi i-a dat autoritate să judece, întrucât este fiu al omului.
28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui
29. şi vor ieşi din ele: cei care au făcut binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii.
30. Eu nu pot să fac nimic de la mine însumi; judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voia mea, ci voia celui care m-a trimis.
31. Dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată.
32. Este un altul care mărturiseşte despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă el despre mine este adevărată.
33. Voi aţi trimis la Ioan şi el a dat mărturie pentru adevăr.
34. Dar eu nu primesc mărturie de la om, ci spun acestea ca să fiţi mântuiţi.
35. Era lumina care arde şi luminează, şi voi aţi vrut să vă bucuraţi pentru un timp la lumina lui.
36. Dar eu am o mărturie mai mare, decât a lui Ioan; căci lucrările pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, lucrările pe care le fac eu mărturisesc despre mine că Tatăl m-a trimis.
37. Şi Tatăl, care m-a trimis, a mărturisit el însuşi despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici nu i-aţi văzut înfăţişarea;
38. şi nu aveţi cuvântul lui care să rămână în voi, pentru că nu credeţi în acela pe care l-a trimis el.
39. Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre mine.
40. Şi nu vreţi să veniţi la mine, ca să aveţi viaţă!
41. Eu nu primesc slavă de la oameni,
42. dar ştiu că n-aveţi în voi înşivă iubirea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit în numele Tatălui meu, şi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44. Cum puteţi crede voi, care primiţi slavă unul de la altul şi nu căutaţi slavă care-i de la singurul Dumnezeu?
45. Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinovăţească: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46. Căci dacă aţi crede pe Moise, m-aţi crede şi pe mine, pentru că el a scris despre mine.
47. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele mele?"

Capitolul VI
1. După aceste lucruri Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numită a Tiberiadei,
2. şi o mare mulţime mergea după el, pentru ca vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Isus s-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii săi.
4. Dar Pastile, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5. Isus deci şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime vine spre el. Şi a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini, ca să mănânce aceştia?"
6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce avea să facă. 
7. Filip i-a răspuns: "Pâini cu două sute de dinari, n-ar ajunge ca fiecare să ia puţintel din ele."
8. Unul din ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9. "Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?"
10. Isus a zis: "Spuneţi oamenilor să şadă jos." În locul acela era multă iarba. Deci bărbaţii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11. Isus a luat pâinile, a mulţumit, le-a împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
12. După ce s-au săturat, a zis ucenicilor săi: "Strângeţi resturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic."
13. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu resturile care rămaseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14. Oamenii aceia, când au văzut semnul pe care îl făcuse, ziceau: "Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume."
15. Isus, deci, ştiind că au de gând să vină să-l facă rege, s-a dus iarăşi spre munte, numai el singur.
16. Când s-a înserat, ucenicii lui s-au coborât la marginea mării
17. şi suindu-se într-o corabie, treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
18. Sufla un vânt puternic şi marea era agitata.
19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
20. Dar el le-a zis: "Eu sunt, nu va temeţi!"
21. Voiau deci să-l ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22. A doua zi, mulţimea care rămase de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era altă corăbioară, decât cea cu care plecaseră ucenicii, şi că Isus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23. Dar sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce mulţumiră Domnului.
24. Când au văzut mulţimile că nici Isus, nici ucenicii lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbioarele acestea şi au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
25. Când l-au găsit, dincolo de mare, i-au zis: "Învăţătorule, când ai ajuns aici?"
26. Isus le-a răspuns şi a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, Dumnezeu, pe el l-a pecetluit."
28. Ei i-au zis deci: "Ce să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?"
29. Isus a răspuns şi le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi să credeţi în acela pe care el l-a trimis."
30. "Ce semn faci tu, deci", i-au zis ei, "ca să-l vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi tu?
31. Părinţii noştri au mâncat mana în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer."
32. Deci Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun, nu Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
33. Căci pâinea lui Dumnezeu este acela care se coboară din cer şi dă lumii viaţa."
34. "Domnule", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pâine."
35. Isus le-a zis: "Eu sunt pâinea vieţii. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în mine nu va înseta niciodată.
36. Dar v-am spus că m-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37. Tot ce-mi dă Tatăl va ajunge la mine; şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi izgoni afară;
38. căci m-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39. Şi voia celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce mi-a dat el, ci să-l înviez în ziua de la urmă.
40. Căci voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţă veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de la urma."
41. Iudeii murmurau aşadar împotriva lui, pentru că zisese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer."
42. Şi ziceau: "Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice el: "Eu m-am coborât din cer"?"
43. Isus a răspuns deci şi le-a zis: "Nu murmuraţi între voi!
44. Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis; şi eu îl voi învia în ziua de la urmă.
45. În Proroci este scris: "Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu." Oricine a ascultat pe Tatăl şi a învăţat, vine la Mine.
46. Nu doar că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; da, acela a văzut pe Tatăl.
47. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mana în pustie, şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.
51. Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da eu este carnea mea pe care o voi da pentru viaţa lumii."
52. Iudeii deci se certau între ei şi ziceau: "Cum poate acesta să ne dea carnea lui să o mâncăm?"
53. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi dacă nu beţi sângele lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.
54. Cine mănâncă carnea mea şi bea sângele meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de la urmă.
55. Căci carnea mea este adevărata hrană, şi sângele meu este adevărata băutură.
56. Cine mănâncă carnea mea şi bea sângele meu rămâne în mine, şi eu în el.
57. După cum Tatăl, care este viu, m-a trimis pe mine, şi eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine mă mănâncă pe mine va trăi şi el prin mine.
58. Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu cum au mâncat părinţii voştri, şi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac."
59. A spus aceste lucruri în sinagogă, învăţând pe oameni în Capernaum.
60. Deci mulţi din ucenicii lui, după ce au auzit, au zis: "Cuvântul aceasta este prea tare; cine poate să-l sufere?"
61. Dar Isus, care ştia în sine că ucenicii săi murmurau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: "Aceasta vă face să vă poticniţi?
62. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-se unde era mai înainte?…
63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh şi viaţă.
64. Dar sunt unii din voi care nu cred." Căci Isus ştia de la început cine erau cei care nu cred şi cine era cel care avea să-l vândă.
65. Şi a zis: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-i este dat de Tatăl."
66. De atunci, mulţi din ucenicii lui s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu el.
67. Aşadar Isus a zis celor doisprezece: "Voi nu vreţi să vă duceti?"
68. "Domnule", i-a răspuns Simon Petru, "la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu."
70. Isus le-a răspuns: "Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este un diavol."
71. Vorbea despre Iuda, a lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-l vândă, el, care era unul dintre cei doisprezece.

Capitolul VII
1. După aceste lucruri Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare.
2. Şi sărbătoarea iudeilor, a Corturilor, era aproape.
3. Fraţii lui i-au zis deci: "Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii tăi lucrările pe care le faci;
4. căci nimeni nu face ceva în ascuns, ci caută să fie în public; dacă faci aceste lucruri, arată-te lumii."
5. Căci nici fraţii lui nu credeau în el.
6. Isus le-a zis: "Timpul meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe mine mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
8. Suiţi-vă voi la sărbătoarea acesta; Eu nu mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu mi s-a împlinit încă timpul."
9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
10. După ce s-au suit fraţii lui, s-a suit şi el, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
11. Iudeii îl căutau la sărbătoare şi ziceau: "Unde este?"
12. Mulţimea vorbea mult în şoaptă despre el. Unii ziceau că este bun; alţii ziceau: "Nu, ci amăgeşte mulţimea."
13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe faţă.
14. Când era la jumătatea sărbătorii, Isus s-a suit la templu şi învăţa.
15. Iudeii se mirau deci şi ziceau: "Cum ştie acesta carte, fără să fi învăţat?"
16. Isus le-a răspuns şi a zis: "Învăţătura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis pe mine.
17. Dacă voieşte cineva să facă voia lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine însumi.
18. Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava celui care l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este nedreptate.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Totuşi, nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să mă omorâţi?"
20. Mulţimea a răspuns: "Ai demon. Cine caută să te omoare?"
21. Isus a răspuns şi le-a zis: "O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi.
22. Moise v-a dat circumcizia - nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi - şi voi faceţi circumcizia unui om în ziua sabatului.
23. Dacă un om primeşte circumcizia în ziua sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, vă mâniaţi împotriva mea pentru că am însănătoşit un om întreg în sabat?
24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi dreapta judecată."
25. Deci unii dintre cei din Ierusalim ziceau: "Nu este el acela pe care caută ei să-l omoare?
26. Şi iată, el vorbeşte pe faţă şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva cei mai mari vor fi cunoscut cu adevărat ca el este Christosul?
27. Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Christosul, nimeni nu va şti de unde este."
28. Şi Isus a strigat, pe când învăţa mulţimea în templu, spunând: "Mă cunoaşteţi şi mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci cel care m-a trimis este adevărat şi voi nu-l cunoaşteţi.
29. Eu îl cunosc, căci sunt de la el, şi el m-a trimis."
30. Ei căutau deci să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i venise ceasul.
31. Dar mulţi din popor au crezut în el şi ziceau: "Când va veni Christosul, va face mai multe semne decât a făcut acesta?"
32. Fariseii au auzit pe popor spunând, în şoaptă, aceste lucruri despre el. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte slujitori să-l prindă.
33. Isus, deci, a zis: "Mai sunt cu voi puţin timp, şi apoi mă duc la cel care m-a trimis.
34. Voi mă veţi căuta, şi nu mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu puteţi veni."
35. Iudeii au zis intre ei: "Unde are de gând să se ducă acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci?
36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: "Mă veţi căuta, şi nu mă veţi găsi; şi unde sunt eu, voi nu puteţi veni"?"
37. În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: "Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea.
38. Cine crede în mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura."
39. Dar el spunea acestea despre duhul pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în el. Caci duhul încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.
40. Unii din mulţime, când au auzit acest cuvânt, ziceau: "Acesta este cu adevărat prorocul."
41. Alţii ziceau: "Acesta este Christosul." Şi alţii ziceau: "Cum, din Galileea vine Christosul?
42. N-a zis Scriptura că Christosul vine din sămânţa lui David şi din satul Betleem, de unde era David?"
43. S-a făcut deci dezbinare în mulţime din cauza lui.
44. Unii din ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe el.
45. Slujitorii s-au întors deci la preoţii cei mai de seama şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: "De ce nu l-aţi adus?"
46. Slujitorii au răspuns: "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta."
47. Fariseii le-au răspuns: "Nu cumva aţi fost amăgiţi şi voi?
48. A crezut în el vreunul din mai marii noştri sau dintre farisei?
49. Dar mulţimea aceasta, care nu ştie Legea, este blestemată!"
50. Nicodim, care era unul dintre ei, le-a zis:
51. "Legea noastră judeca ea pe un om dacă nu aude mai întâi de la el şi nu cunoaşte ce face?"
52. Ei au răspuns, şi i-au zis: "Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc."
53. (Şi s-a întors fiecare acasă.)
(Textul de la Ioan 7:53 până la Ioan 8:11 este un text ce nu se regăseşte în cele mai vechi Biblii)

Capitolul VIII
(1. Dar Isus s-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Şi dis-de-dimineaţă a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el. El a stat jos şi-i învăţa.
3. Atunci cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsa în adulter. Au pus-o în mijloc
4. şi au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când înfăptuia adulterul.
5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
6. Şi ei spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi să-l poată învinui. Dar Isus s-a plecat şi scria cu degetul pe pământ.
7. Fiindcă ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."
8. Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
9. Când au auzit ei acestea, au ieşit afara, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10. Şi Isus ridicându-se şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: "Femeie, unde sunt toţi ceilalţi? Nimeni nu te-a condamnat?"
11. "Nimeni, Domnule", i-a spus ea. Şi Isus i-a zis: "Nici eu nu te condamn. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.")
12. Isus le-a vorbit din nou şi le-a zis: "Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."
13. De aceea, fariseii i-au zis: "Tu mărturiseşti despre tine însuţi; mărturia ta nu este adevărată."
14. Isus a răspuns şi le-a zis: "Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci eu ştiu de unde am venit şi unde mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin şi unde mă duc.
15. Voi judecaţi potrivit cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci sunt eu şi Tatăl, care m-a trimis.
17. În Legea voastră este deasemenea scris că mărturia a doi oameni este adevărată;
18. despre mine însumi mărturisesc eu, şi despre mine mărturiseşte şi Tatăl, care m-a trimis."
19. Ei i-au zis deci: "Unde este Tatăl tău?" Isus a răspuns: "Voi nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m-ati cunoaşte pe mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu."
20. A spus aceste cuvinte pe când învăţa pe popor în templu, în locul unde era cutia pentru daruri; şi nimeni n-a pus mâna pe el, pentru că încă nu-i sosise ceasul.
21. El le-a mai spus: "Eu mă duc, şi voi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde mă duc eu, voi nu puteţi veni."
22. Atunci iudeii au zis: "Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: "Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni"!"
23. "Voi sunteţi din cele de jos", le-a zis el, "Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; eu nu sunt din lumea aceasta.
24. De aceea v-am spus ca veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre."
25. "Cine eşti tu?", i-au zis ei. Isus le-a răspuns: "Ceea ce de la început vă spun.
26. Am multe de zis despre voi şi de judecat despre voi; dar cel care m-a trimis este adevărat şi eu, ce am auzit de la el, aceea spun lumii."
27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28. Isus deci le-a zis: "Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine însumi, ci vorbesc după cum m-a învăţat Tatăl.
29. Cel care m-a trimis este cu mine; el nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-i este plăcut."
30. Pe când spunea el aceste lucruri, mulţi au crezut în el.
31. Deci Isus a zis iudeilor care crezuseră în el: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei;
32. veţi cunoaste adevărul, şi adevărul vă va face liberi."
33. Ei i-au răspuns: "Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici tu: "Veţi fi liberi!"?"
34. "Adevărat, adevărat vă spun", le-a răspuns Isus, "că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.
35. Şi robul nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul rămâne pentru totdeauna.
36. Deci dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
37. Stiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul meu.
38. Eu spun ce am văzut la Tatăl meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru."
39. Ei au răspuns şi i-au zis: "Tatăl nostru este Avraam." Isus le-a zis: "Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40. Dar acum căutaţi să mă omorâţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: aşa ceva Avraam n-a făcut.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru." Ei i-au zis: "Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu."
42. Isus le-a zis: "Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, m-aţi iubi, căci eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.
43. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul meu.
44. Voi aveţi de tata pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigas şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45. Iar pe mine, pentru că spun adevărul, nu mă credeţi.
46. Cine din voi mă poate dovedi de păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu mă credeţi?
47. Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu."
48. Iudeii i-au răspuns şi i-au zis: "Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai demon?"
49. "N-am demon", le-a răspuns Isus, "dar eu cinstesc pe Tatăl meu, dar voi nu mă cinstiţi.
50. Eu nu caut slava mea; este unul care o caută şi care judecă.
51. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea."
52. "Acum", i-au zis iudeii, "vedem bine ca ai demon: Avraam a murit, prorocii de asemenea, şi tu zici: "Dacă păzeşte cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea."
53. Eşti tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi prorocii au murit? Cine te faci tu pe tine însuţi?"
54. Isus a răspuns: "Dacă mă slăvesc eu însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl meu mă slăveste, el, despre care voi ziceţi: "El este Dumnezeul vostru;"
55. şi totusi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc bine; şi dacă as zice că nu-l cunosc, aş fi şi eu un mincinos ca voi; dar îl cunosc şi păzesc cuvântul lui.
56. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua mea; a văzut-o şi s-a bucurat."
57. "N-ai nici cincizeci ce ani", i-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!"
58. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, eu sunt."
59. Ei au luat aşadar pietre ca să arunce în el. Dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu.

Capitolul IX
1. Şi pe când trecea, a văzut pe un orb din naştere.
2. Ucenicii lui l-au întrebat: "Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau parinţii lui, de s-a născut orb?"
3. Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4. Cât este ziua, trebuie să împlinesc lucrările celui care m-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
5. Cât sunt în lume, sunt lumina lumii."
6. Spunând acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tina din scuipat şi i-a uns ochii cu tina aceasta
7. şi i-a zis: "Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului" (care înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors, văzând.
8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: "Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?"
9. Unii ziceau: "El este." Alţii ziceau: "Nu, dar seamănă cu el." Şi el zicea: "Eu sunt."
10. Deci i-au zis: "Cum ţi s-au deschis ochii?"
11. El a răspuns: "Un om care se numeşte Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: "Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te." M-am dus, m-am spălat şi am văzut."
12. "Unde este acela?", l-au întrebat ei. El a răspuns: "Nu ştiu."
13. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14. Şi era o zi de sabat când făcuse Isus tina şi-i deschisese ochii.
15. Deci, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: "Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd."
16. Atunci unii din farisei au început să zică: "Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sabatul." Alţii ziceau: "Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?" Şi era dezbinare între ei.
17. Iarăşi au întrebat pe orb: "Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?" "Este un proroc", le-a răspuns el.
18. Iudeii deci n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii celui care îşi căpătase vederea.
19. Şi i-au întrebat, zicând: "Acesta este fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?"
20. Părinţii lui au răspuns şi au zis: "Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
21. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte."
22. Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii se învoiseră că, dacă va mărturisi cineva că este Christosul, să fie dat afară din sinagogă.
23. De aceea au zis părinţii lui: "Este în vârstă, întrebaţi-l."
24. Au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: "Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta este un păcătos."
25. El a răspuns deci: "Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd."
26. Iarăşi l-au întrebat: "Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?"
27. "Acum v-am spus", le-a răspuns el, "şi n-aţi ascultat. De ce voiţi să auziţi încă o data? Voiţi să deveniţi şi voi ucenicii lui?"
28. Ei l-au insultat şi i-au zis: "Tu eşti ucenicul lui, dar noi suntem ucenicii lui Moise.
29. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este."
30. "Aici este lucrul minunat", a răspuns şi le-a zis omul acela, "că voi nu ştiţi de unde este, şi totusi el mi-a deschis ochii.
31. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia lui, pe acela îl ascultă.
32. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33. Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic."
34. "Tu eşti născut cu totul în pacat", i-au răspuns ei, "şi tu ne înveţi pe noi?" Şi l-au dat afară.
35. Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?"
36. El a răspuns şi a zis: "Şi cine este, Domnule, ca să cred în el?"
37. "L-ai şi văzut", i-a zis Isus, "şi cel care vorbeşte cu tine, acela este."
38. "Cred, Domnule", i-a zis el; şi i s-a închinat.
39. Apoi Isus a zis: "Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei care nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi."
40. Unii din fariseii care erau cu el, când au auzit aceste vorbe, i-au zis: "Doar n-om fi şi noi orbi?"
41. "Dacă aţi fi orbi", le-a răspuns Isus, "n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: "Vedem." Păcatul vostru rămâne.

Capitolul X
1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşa în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2. Dar cine intră pe uşa este păstorul oilor.
3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
4. După ce şi le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5. Dar ele nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor."
6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7. Isus deci le-a zis iarăşi: "Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt uşa oilor.
8. Toţi cei ce au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că slujeşte pentru plată şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale mele, şi sunt cunoscut de cele ce sunt ale mele,
15. aşa cum Tatăl mă cunoaşte pe mine şi cum eu cunosc pe Tatăl; şi eu îmi dau viaţa pentru oile mele.
16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul meu, şi va fi o singură turma, un singur păstor.
17. Din cauza aceasta Tatăl mă iubeşte: pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu de la mine însumi. Am dreptul s-o dau şi am dreptul s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu."
19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
20. Mulţi dintre ei ziceau: "Are demon, este nebun; de ce-l ascultaţi?"
21. Alţii ziceau: "Cuvintele acestea nu sunt ale unuia stăpânit de un demon; poate un demon să deschidă ochii orbilor?"
22. În Ierusalim era atunci sărbătoarea dedicării templului. Era iarnă.
23. Şi Isus se plimba prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: "Pâna când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă tu eşti Christosul, spune-ne-o pe faţă."
25. "V-am spus", le-a răspuns Isus, "şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac eu, în numele Tatălui meu, ele mărturisesc despre mine.
26. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele.
27. Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, şi ele vin după mine.
28. Eu le dau viaţă veşnică, nicidecum nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna mea.
29. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mana Tatălui meu.
30. Eu şi Tatăl una suntem."
31. Deci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-l ucidă.
32. Isus le-a zis: "V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în mine?"
33. Iudeii i-au răspuns: "Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru hulă şi pentru că tu, care eşti un om, te faci pe tine însuţi dumnezeu."
34. Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastra: "Eu am zis: sunteti dumnezei"?
35. Dacă a numit "dumnezei" pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -
36. cum ziceţi voi aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume: "Huleşti!", pentru că am spus: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"
37. Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu mă credeţi.
38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi lucrările acestea, ca să ajungeţi să mă cunoaşteti şi să ştiţi că Tatăl este în mine, şi eu în Tatăl."
39. De aceea căutau iarăşi să-l prindă; dar el a scăpat din mâna lor
40. şi s-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început; şi a rămas acolo.
41. Mulţi veneau la el şi ziceau: "Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat."
42. Şi mulţi au crezut în el acolo.

Capitolul XI
1. Şi un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 
2. Şi Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters picioarele cu părul capului ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. 
3. Surorile au trimis să-i spună: "Domnule, iată că acela pe care-l iubești este bolnav."
4. Dar Isus, când a auzit, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."
5. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era
7. şi apoi a zis ucenicilor: "Haidem să ne întoarcem în Iudeea."
8. "Învăţătoru-le", i-au zis ucenicii, "acum, de curând, iudeii căutau să te ucidă cu pietre, şi te întorci acolo?"
9. Isus a răspuns: "Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia;
10. dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că n-are lumina în el."
11. După aceste cuvinte, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn."
12. Ucenicii aşadar i-au zis: "Domnule, dacă doarme, se va face bine."
13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna prin somn.
14. Atunci Isus le-a spus pe fata: "Lazăr a murit.
15. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar hai să mergem la el."
16. Atunci Toma, zis Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: "Haidem să mergem şi noi să murim cu el!"
17. Deci, când a venit Isus, a aflat că era de patru zile în mormânt.
18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19. mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru fratelui lor.
20. Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casa.
21. Marta a zis lui Isus: "Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, îţi va da Dumnezeu."
23. Isus i-a zis: "Fratele tău va învia."
24. "Ştiu", i-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de pe urmă."
25. Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
27. "Da, Domnule", i-a zis ea, "eu cred ca tu eşti Christosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume."
28. Şi spunând aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat în ascuns pe sora ei, Maria, şi i-a zis: "A venit învăţătorul şi te cheamă."
29. Cum a auzit, s-a sculat repede şi s-a dus la el.
30. Şi Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta.
31. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângăiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, zicând: "Se duce la mormânt, ca să plângă acolo."
32. Maria, aşadar, când a ajuns unde era Isus şi l-a văzut, s-a aruncat la picioarele lui şi i-a zis: "Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."
33. Deci Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duhul lui şi s-a tulburat.
34. Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" "Domnule", i-au răspuns ei, "vino şi vezi."
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au zis: "Iată cât de mult îl iubea!"
37. Şi unii dintre ei ziceau: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moara?"
38. Isus s-a înfiorat din nou în sine şi a venit la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.
39. "Daţi piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora celui mort, i-a zis: "Domnule, miroase greu, căci este de patru zile."
40. Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
41. Au luat aşadar piatra. Şi Isus a ridicat ochii şi a zis: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat.
42. Ştiam că totdeauna mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru mulţimea care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis."
43. După ce a zis aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!"
44. Şi mortul a ieşit, fiind legat la mâini şi picioare cu fâşii de pânză şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă."
45. Multi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut, au crezut în el.
46. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47. Atunci preoţii cei mai de seama şi fariseii au adunat sinedriul şi au zis: "Ce vom face? Omul acesta face multe semne.
48. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el, şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotriva şi locul şi naţiunea."
49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic;
50. nici nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea?"
51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru naţiune.
52. Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca să adune într-una singură pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiţi.
53. Din ziua aceea, aşadar, s-au sfătuit să-l omoare.
54. De aceea, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii.
55. Dar Paştile iudeilor era aproape şi multi oameni din regiunea de afară s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se curăţească.
56. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în templu: "Ce credeţi? N-are sa vină la sărbătoare?"
57. Iar preoţii cei mai de seama şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-l prindă.

Capitolul XII
1. Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2. Acolo i-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El.
3. Maria, deci, luând un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul parfumului.
4. Unul din ucenicii săi, Iuda a lui Simon Iscarioteanul, care avea să-l dea prins, a zis:
5. "De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?"
6. Dar el zicea lucrul acesta nu pentru că purta grija de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, pentru că el ţinea punga, lua el din ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis: "Las-o; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării mele.
8. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna."
9. O mare mulţime de iudei au aflat că era acolo şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10. Dar preoţii cei mai de seamă s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,
11. căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12. A doua zi, o mulţime mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13. a luat ramuri de palmier şi i-a ieşit în întâmpinare, strigând: "Hosanna, (Mântuişte, te rog) binecuvântat ce vii în numele lui Iehova, rege al lui Israel!"
14. Şi Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15. "Nu te teme, fiica Sionului; iată regele tău vine călare pe mânzul unei măgărite."
16. Ucenicii lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce Isus a fost slăvit, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre el şi că ei le împliniseră cu privire la el.
17. Cei mărturisind aşadar mulţimii, fuseseră împreună cu el, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi.
18. Şi mulţimea i-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
19. Fariseii au zis deci între ei: "Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată, lumea se duce după el!"
20. Şi erau nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare,
21. ei s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: "Domnule, am vrea să vedem pe Isus."
22. Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23. Dar Isus le-a răspuns, zicând: "A sosit ceasul să fie preamărit Fiul omului.
24. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25. Cine îşi iubeşte sufletul îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.
26. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27. Acum sufletul meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, scapă-mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28. Tată, proslăveşte numele tău!" Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am şi preamărit şi îl voi mai preamări!"
29. Mulţimea care stătea şi care auzise a zis ca a fost un tunet. Alţii ziceau: "Un înger a vorbit cu el!"
30. Isus a răspuns: "Nu pentru mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Şi eu, dacă voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine însumi pe toţi." 
33. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 
34. Mulţimea i-a răspuns: "Noi am auzit din Lege că Christosul rămâne veşnic; cum dar zici tu că "Fiul omului trebuie să fie înălţat"? Cine este acest Fiu al omului?"
35. Isus le-a zis: "Lumina mai este puţin timp în mijlocul vostru. Umblaţi cât aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36. Atât timp cât aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii." Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi s-a ascuns de ei.
37. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în el,
38. ca să se împlinească cele spusese de prorocul Isaia: "Cine a crezut ce a auzit de la noi? Şi cui i-a fost descoperit braţul lui Iehova?"
39. De aceea nu puteau să creadă, pentru că Isaia a mai zis:
40. "Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă, şi să-i vindec."
41. Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava lui şi a vorbit despre el.
42. Totuşi, chiar dintre căpetenii, mulţi au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu-l mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă;
43. căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44. Dar Isus a strigat şi a spus: "Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel care m-a trimis pe mine.
45. Şi cine mă vede pe mine, vede pe cel ce m-a trimis pe mine.
46. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.
47. Dacă aude cineva cuvintele mele, şi nu le păzeşte, nu eu îl judec; căci eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are cine să-l judece; cuvântul pe care l-am vestit eu, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49. Căci eu n-am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, el însuşi mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50. Şi ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum mi le-a spus Tatăl."

Capitolul XIII
1. Însă înainte de sărbătoarea Paştilor, Isus, ştiind că i-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2. În timpul cinei, după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda a lui Simon Iscarioteanul, gândul să-l vândă,
3. fiindcă ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce,
4. s-a sculat de la cina, s-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi s-a încins cu el. 

5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6. A venit deci la Simon Petru, care i-a zis: "Domnule, Tu să-mi speli mie picioarele?"
7. Isus a răspuns şi i-a zis: "Ce fac eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea."
8. Petru i-a zis: "Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te spăl eu, nu ai parte cu mine."
9. "Domnule", i-a zis Simon Petru, "nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul!"
10. Isus i-a zis: "Cine are tot trupul spălat, nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele, căci este cu totul spălat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi."
11. Căci ştia pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: "Nu toţi sunteţi curați."
12. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: "Înţelegeţi voi ce v-am făcut eu?
13. Voi mă numiţi "Învăţătorul şi Domnul" şi bine ziceţi, căci sunt.
14. Deci, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora;
15. căci eu v-am dat un exemplu, pentru că aşa cum am făcut eu, să faceţi şi voi.
16. Adevărat, adevărat vă spun, robul nu este mai mare decât domnul său, nici trimisul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
18. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura: "Cel care mănâncă pâine cu mine a ridicat călcâiul împotriva mea."
19. Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că eu sunt.
20. Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit eu, pe mine mă primeşte; şi cine mă primeşte pe mine primeşte pe cel ce m-a trimis pe mine."
21. După ce a spus aceste cuvinte, Isus s-a tulburat în duh, a mărturisit şi a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi mă va vinde."
22. Ucenicii se uitau deci unii la alţii, neînţelegând despre cine vorbeşte.
23. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, era rezemat pe sânul lui Isus.
24. Simon Petru i-a făcut aşadar semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
25. Şi s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi i-a zis: "Domnule, cine este?"
26. Isus a răspuns: "Acela căruia îi voi muia bucăţica şi i-o voi da." Şi înmuind bucăţică a dat-o lui Iuda a lui Simon Iscarioteanul.
27. Şi după bucăţică, a intrat Satan. Isus i-a zis: "Ce faci, fă repede."
28. Dar nici unul din cei aşezaţi, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29. Unii presupuneau că, deoarece Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: "Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare"; sau să dea ceva săracilor.
30. Aşadar, primind bucăţica, a ieşit afară îndată. Era noapte.
31. După ce a ieşit el, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost preamărit şi Dumnezeu a fost preamărit în el.
32. Dacă Dumnezeu a fost preamărit în el, şi Dumnezeu îl va preamări în el însuşi şi-l va preamări îndată.
33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde mă duc eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul; cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul.
35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi."
36. Simon Petru i-a zis, "Domnule, unde te duci?" Isus i-a răspuns: "Tu nu poţi veni acum după mine, unde mă duc eu; dar mai târziu mă vei urma."
37. "Domnule", i-a zis Petru, "de ce nu pot veni după tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru tine."
38. Isus i-a răspuns: "Iţi vei da viaţa pentru mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoş, până te vei lepăda de mine de trei ori."

Capitolul XIV
1. Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine!
2. În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus oare că mă duc să vă pregătesc un loc?
3. Şi dacă mă voi duce şi va voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine însumi, că acolo unde sunt eu, să puteţi fi şi voi.
4. Ştiţi unde mă duc şi ştiţi şi calea."
5. "Domnule", i-a zis Toma, "nu ştim unde te duci; cum putem să ştim calea?"
6. Isus i-a zis: "Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7. Dacă m-aţi fi cunoscut pe mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu. Şi de acum încolo îl veţi cunoaşte; şi l-aţi şi văzut."
8. "Domnule", i-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns."
9. Isus i-a zis: "De atâta timp sunt cu voi şi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: "Arată-ne pe Tatăl"?
10. Nu crezi că eu în Tatăl, şi Tatăl în mine este? Cuvintele pe care vi le spun eu, nu le spun de la mine; ci Tatăl, care locuieşte în mine, el face aceste lucrări.
11. Credeţi-mă că eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în mine; credeţi-mă cel puţin pentru lucrările acestea.
12. Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl;
13. şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul.
14. Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face.
15. Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele.
16. Şi eu voi ruga pe Tatăl şi el vă va da un alt mângăietor, care să fie cu voi pentru totdeauna,
17. duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
18. Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi.
19. Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea; pentru că eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, voi în mine şi eu în voi.
21. Cine are poruncile mele şi le păzeşte acela ma iubeşte; şi cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu. Eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui."
22. Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: "Domnule, cum se face că te vei arăta nouă, şi nu lumii?"
23. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.
24. Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui, care m-a trimis.
25. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26. Dar mângăietorul, duhul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus eu.
27. Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
28. Aţi auzit că v-am spus: "Mă duc, şi voi veni la voi." Dacă m-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.
29. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi.
30. Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia şi el n-are nimic în mine;
31. dar fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl, pentru ca să cunoască lumea că eu iubesc pe Tatăl. Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!

Capitolul XV 
1. Eu sunt adevărata viţa, şi Tatăl meu este viticultorul.
2. Pe orice mlădiţă care n-aduce roada în mine, el o taie; şi pe orice care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.
3. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.
4. Rămâneţi în mine şi eu în voi; după cum mlădiţa nu poate să aducă roada de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneți în mine.
5. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi în cine-s eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de mine nu puteţi face nimic.
6. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ele sunt strânse, aruncate în foc şi ard.
7. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.
8. În aceasta Tatăl meu este preamărit: să aduceţi roadă multă şi să fiţi ucenici ai mei.
9. Cum m-a iubit pe mine Tatăl, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!
10. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui.
11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
12. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit eu.
13. Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi.
14. Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc eu.
15. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu.
16. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru că orice veţi cere de la Tatăl în numele meu să vă dea.
17. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unul pe altul.
18. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe mine m-a urât înaintea voastră.
19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăşte.
20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: "Robul nu este mai mare decât stăpânul său." Dacă m-au persecutat pe mine, şi pe voi vă vor persecuta; dacă au păzit cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21. Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza numelui meu, pentru că ei nu cunosc pe cel care m-a trimis.
22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23. Cine mă urăşte pe mine urăşte şi pe Tatăl meu.
24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum ei au văzut şi m-au urât şi pe mine şi pe Tatăl meu.
25. Dar acesta ca să se împlinească cele scrise în Legea lor: "M-au urât fără temei."
26. Când va veni mângăietorul, pe care-l voi trimite de la Tatăl, duhul adevărului, care iese de la Tatăl, el va mărturisi despre mine.
27. Şi voi de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu mine de la început.

Capitolul XVI
1. V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi.
2. Vă vor da afară din sinagogi, ba încă vine ceasul când oricine vă va ucide să i se pară că aduce o jertfa lui Dumnezeu.
3. Şi vor face acestea, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.
4. Dar v-am spus aceste lucruri pentru că, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5. Acum mă duc la cel care m-a trimis; şi nici unul dintre voi nu mă întreabă: "Unde te duci?"
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7. Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să mă duc, căci, dacă nu mă duc eu, mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă mă duc, vi-l voi trimite.
8. Şi când va veni el, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata.
9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în mine;
10. în ce priveşte dreptatea: fiindcă mă duc la Tatăl, şi nu mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni mângâietorul, duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci el nu va vorbi de la sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucrurile viitoare.
14. El mă va preamări, pentru că va lua din ce este al meu şi vă va veşti.
15. Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am zis că va lua din ce este al meu şi vă va vesti.
16. Peste puţin, nu mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea, pentru că mă duc la Tatăl."
17. Aşadar, unii din ucenicii lui au zis între ei: "Ce înseamnă acestea: "Peste puţin, nu mă veţi mai vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea" şi: "Pentru că mă duc la Tatăl"?"
18. Ei ziceau aşadar: "Ce înseamnă aceasta: "Peste puţin"? Nu ştim ce vrea să spună."
19. Isus a cunoscut deci că voiau să-l întrebe şi le-a zis: "Vă întrebaţi între voi că v-am zis: "Peste puţin, nu mă veţi mai vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea"?
20. Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi văieta, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţa, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră.
23. În ziua aceea, nu mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în numele meu, vă va da.
24. Până acum n-aţi cerut nimic în numele meu; cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi pe faţă despre Tatăl.
26. În ziua aceea, veţi cere în numele meu, şi nu vă zic că eu voi ruga pe Tatăl pentru voi;
27. căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că m-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi mă duc la Tatăl."
29. Ucenicii săi i-au zis: "Iată că acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
30. Acum cunoaştem că ştii toate şi n-ai nevoie să te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu."
31. "Acum credeţi?", le-a răspuns Isus.
32. "Iată, că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi pe mine mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu mine.
33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, eu am biruit lumea."

Capitolul XVII
1. După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să te preamărească pe tine,
2. după cum i-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu.
4. Eu te-am preamărit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac.
5. Şi acum, Tată, preamăreşte-mă la tine însuţi cu slava pe care o aveam cu tine înainte de a fi lumea.
6. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi tu mi i-ai dat; şi ei au păzit cuvântul tău.
7. Acum ei au cunoscut că toate câte mi-ai dat tu sunt de la tine.
8. Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la tine am ieşit şi au crezut că tu m-ai trimis.
9. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, pentru că sunt ai tăi: 
10. tot ce este al meu este al tău şi ce este al tău este al meu, şi eu sunt preamărit în ei. 

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi eu vin la tine. Sfinte Tată, păzeşte în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, ca noi.

12. Când eram cu ei, îi păzeam eu în numele tău. Eu am păzit pe aceia pe care mi i-ai dat şi nici unul dintre ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, eu vin la tine şi spun aceste lucruri în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină.
14. Le-am dat cuvântul tău şi lumea i-a urat, pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.
15. Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevăr: cuvântul tău adevăr este.
18. Cum m-ai trimis tu pe mine în lume, aşa i-am trimis şi eu pe ei în lume.
19. Şi eu însumi mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor,
21. ca toţi să fie una, cum tu, Tată, în mine şi eu în tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22. Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una,
23. eu în ei şi tu în mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit, cum m-ai iubit pe mine.
24. Tată, vreau ca acolo unde sunt eu, să fie împreună cu mine şi aceia pe care mi i-ai dat tu, ca să vadă slava mea, slava pe care mi-ai dat-o tu; fiindcă tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25. Neprihănitule Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis.
26. Şi eu le-am făcut cunoscut numele tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit tu să fie în ei, şi eu în ei."

Capitolul XVIII
1. Spunând acestea, Isus a plecat cu ucenicii săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat el şi ucenicii lui.
2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori se adunase acolo cu ucenicii lui.
3. Iuda, aşadar, luând ceata ostaşilor şi pe ofiţerii preoţilor cei mai de seamă şi a fariseilor, a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4. Iar Isus, care ştia tot ce avea să vină asupra lui, a mers spre ei şi le-a zis: "Pe cine căutaţi?"
5. Ei i-au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul." Isus le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, cel care l-a dat prins, era şi el cu ei.
6. Când le-a zis: "Eu sunt", ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7. El i-a întrebat din nou: "Pe cine căutaţi?" "Pe Isus Nazarineanul", i-au zis ei.
8. Isus a răspuns: "V-am spus că eu sunt. Deci, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă;"
9. ca să se împlinească ce spusese prin cuvântul său: "N-am pierdut pe nici unul din aceia pe care mi i-ai dat."
10. Iar Simon Petru, având o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreapta. Şi numele robului aceluia era Malhus.
11. Isus a zis deci lui Petru: "Băgă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care mi l-a dat Tatăl să-l beau?"
12. Apoi cohorta (unitate armată) şi chiliarhul (comandantul a o mie de ostaşi) şi ofiţerii iudeilor au prins deci pe Isus şi l-au legat.
13. L-au dus întâi la Anna, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că era mai bine să moară un singur om pentru popor.
15. Mergea dar după Isus, Simon Petru şi celălalt ucenic. Aşadar ucenicul acesta era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în aula marelui preot (locul de primire din palat).

16. Petru însă stătea afară la poartă. Celalalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi a adus pe Petru înăuntru.
17. Atunci slujnica, portăreasa, a zis lui Petru: "Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?" "Nu sunt.", a răspuns el.
18. Iar slujitorii şi ofiţerii făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii lui şi despre învăţătura lui.
20. Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit pe fată lumii; totdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21. Pentru ce mă întrebi pe mine? Întreabă pe cei care m-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, ei ştiu ce am spus."
22. Şi când a spus el acestea, unul dintre ofiţerii care stăteau acolo a dat o palma lui Isus, zicând: "Aşa răspunzi tu marelui preot?"
23. Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău; dar de bine, de ce mă baţi?"
24. Anna l-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25. Dar Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Deci i-au zis: "Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui?" El s-a lepădat şi a zis: "Nu sunt."
26. Unul dintre slujitorii marelui preot, ruda cu acela căruia  Petru îi tăiase urechea, a zis: "Nu te-am văzut eu cu el în grădină?"
27. Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28. Au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu (oficiul guvernatorului roman). Şi era dimineaţa. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mânca paştile.
29. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: "Ce acuzaţie aduceţi împotriva omului acestuia?"
30. Ei au răspuns, şi i-au zis: "Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat noi în mâinile tale."
31. Atunci Pilat le-a zis: "Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după legea voastră." "Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni", i-au zis iudeii;
32. ca să se împlinească ceea ce spusese Isus, arătând cu ce moarte avea să moară.
33. Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, a chemat pe Isus şi i-a zis: "Eşti tu regele iudeilor?"
34. Isus i-a răspuns: "De la tine însuţi zici lucrul acesta sau  alţii ţi l-au spus despre mine?"
35. Pilat a răspuns: "Sunt eu iudeu? Naţia ta şi preoţii cei mai de seamă te-au dat în mâna mea. Ce-ai făcut?"
36. "Regatul meu nu este din lumea aceasta", a răspuns Isus. "Dacă regatul meu ar fi din lumea aceasta, însoţitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; acum dar, regatul meu nu este de aici."
37. Pilat, aşadar, i-a zis: "Atunci eşti rege!" Isus a răspuns: "Tu spui ca sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre acest adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu."
38. Pilat i-a zis: "Ce este adevărul?" După ce a spus aceste cuvinte, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: "Eu nu găsesc nicio vină în el.
39. Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă eliberez pe cineva de Paşti, vreţi deci să vă eliberez pe regele iudeilor?"
40. Atunci toţi au strigat din nou, zicând: "Nu pe el, ci pe Baraba!" Şi Baraba era un tâlhar.

Capitolul XIX
1. Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-l biciuiască.
2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haina de purpură.
3. Apoi s-au apropiat de el şi ziceau: "Plecăciune, regele iudeilor!" Şi-i dădeau palme.
4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: "Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el."
5. Isus a ieşit aşadar afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. "Iată omul!", le-a zis.
6. Când l-au văzut preoţii cei mai de seama şi ofiţerii, au strigat, zicând: "Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!" "Luaţi-l voi şi răstigniţi-l", le-a zis Pilat, "căci eu nu găsesc nici o vina în el."
7. Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o lege, şi după legea noastră, el trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu."
8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în pretoriu şi a zis lui Isus: "De unde eşti tu?" Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
10. Pilat i-a zis: "Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?"
11. "N-ai avea nici o putere împotriva mea", i-a răspuns Isus, "dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat."
12. De atunci, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: "Dacă eliberezi pe omul acesta, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine rege se opune cezarului."
13. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, a scos afara pe Isus şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit "Pardosit cu pietre", iar în evreieşte: "Gabata."
14. Era ziua pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: "Iată regele vostru!"
15. Dar ei au strigat: "Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!" "Să răstignesc pe regele vostru"?" le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seama au răspuns: "N-avem rege decât pe cezarul!"
16. Atunci l-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi l-au dus.
17. Ducându-şi crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se numeşte "Golgota",
18. unde l-au răstignit şi cu el alţi doi: unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19. Şi Pilat a scris un titlu pe care l-a pus pe cruce; şi era scris: "Isus Nazarineanul, regele iudeilor."
20. Mulţi din iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în ebraică, romană (latină) şi elină (greaca veche).
21. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: "Nu scrie "regele iudeilor", ci scrie că el a zis: "Eu sunt regele iudeilor."
22. "Ce am scris, am scris", a răspuns Pilat.
23. Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, i-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi: câte o parte pentru fiecare ostaş. Dar cămaşa n-avea nici o cusătura, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
24. Şi au zis aşadar unul către altul: "Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm la sorti pentru ea, a cui să fie." ca să se împlinească Scriptura care zice: "Şi-au împărţit hainele mele între ei, şi pentru cămaşa mea au aruncat la sorţi." Ostaşii aşadar au făcut aceste lucruri. 

25. Lângă crucea lui Isus, stătea mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Clopa, şi Maria Magdalena.
26. Când a văzut Isus pe mama sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei sale: "Femeie, iată fiul tău!"
27. Apoi a zis ucenicului: "Iată mama ta!" Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
28. După aceea Isus, ştiind că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: "Mi-e sete."
29. Acolo era un vas plin cu oţet. Umplând un burete pe isop punând, i l-au dus la gură.
30. Deci când Isus a luat oţetul, a zis: "S-a sfârşit!" Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
31. Ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului - căci era pregătirea, şi ziua aceea de sabat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi.
32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu el.
33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34. ci unul din ostaşi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. 

35. Şi cel ce a văzut aceasta dă mărturie şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
36. Acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: "Nici unul din oasele lui nu va fi zdrobit."
37. Şi, în alta parte, Scriptura mai zice: "Vor privi la cel pe care l-au străpuns."
38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. El a venit aşadar şi a luat trupul lui Isus.
39. Veni de asemenea şi Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, aducând o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze.
41. În locul unde fusese răstignit era o grădină şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din cauza că era ziua pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Capitolul XX
1. Şi în întâia a sabatelor, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţa la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt.
2. A alergat deci la Simon Petru şi la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: "Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde l-au pus."
3. Aşadar Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4. În plus, cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
6. Aşadar Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos,
7. iar ştergarul care fusese pus pe capul lui nu era cu fâşiile de pânză, ci împăturit şi pus într-un alt loc singur.
8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut şi s-a încredinţat.
9. Căci tot nu pricepeau Scriptura, că el trebuia să învie din morţi.
10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.
11. Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
13. "Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns: "Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus."
14. Zicând acestea, ea s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare şi nu ştia că este Isus.
15. "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Gândind că este grădinarul, ea i-a zis: "Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau."
16. Isus i-a zis: "Maria!" Ea s-a întors şi i-a zis în evreieşte: "Rabuni!", adică: "Învăţătorule!"
17. "Nu mă atinge", i-a zis Isus, "căci încă nu m-am suit la Tatăl meu, ci du-te la fraţii mei şi spune-le că mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru."
18. Maria Magdalena a venit şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a sabatelor, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!"
20. Şi după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
21. Aşadar le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi."
22. Şi spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: "Primiţi duh sfânt!
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi tine, vor fi ţinute."
24. Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 

25. Ceilalţi ucenici i-au zis aşadar: "Am văzut pe Domnul!" Dar el le-a răspuns: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede."
26. După opt zile, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: "Pace vouă!"
27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea; şi nu fi necredincios, ci credincios."
28. Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!"
29. "Toma", i-a zis Isus, "pentru că m-ai văzut, ai crezut; ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut."
30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viată în numele lui.

Capitolul XXI
1. După aceea Isus s-a mai arătat ucenicilor săi la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a arătat:
2. Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael din Cana Galileii, a lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.
3. Simon Petru le-a zis: "Mă duc să prind peste." "Mergem şi noi cu tine", i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4. Dis de dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
5. "Copii", le-a zis Isus, "aveţi ceva de mâncare?" Ei i-au răspuns: "Nu".
6. Şi el le-a zis: "Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi." Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: "Este Domnul!" Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coti.
9. Deci, când au ieşit pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peste pus deasupra şi pâine.
10. Isus le-a zis: "Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum."
11. Simon Petru s-a suit şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar ca erau atâţia,  mreaja nu s-a rupt.
12. "Veniţi şi mâncaţi", le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteză să-l întrebe: "Cine eşti?", căci ştiau că este Domnul.
13. Isus s-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; tot aşa a făcut şi cu pestele.
14. Aceasta era a treia oara când Isus s-a arătat ucenicilor săi, după ce a înviat dintre cei morţi.
15. Deci, după ce au mâncat, Isus a zis lui Simon Petru: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?" "Da, Doamne", i-a răspuns Petru, "ştii că te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte mieluşeii mei." 

16. I-a zis a doua oară: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti?" "Da, Doamne", i-a răspuns Petru, "ştii că te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oiţele mele." 

17. I-a zis a treia oara: "Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?" Petru s-a întristat că i-a zis a treia oara: "Mă iubeşti?" şi i-a răspuns: "Doamne, tu toate le ştii: ştii că te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oile mele!
18. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu doreşti."
19. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va preamări el pe Dumnezeu. Şi după ce a vorbit astfel, i-a zis: "Vino după mine."
20. Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: "Doamne, cine este cel ce te vinde?"
21. Petru, văzându-l, a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi?"
22. Isus i-a spus: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni eu, ce te priveşte? Tu vino după mine!"
23. Deci s-a răspândit cuvântul acesta printre fraţi, că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese că nu va muri deloc, ci: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni eu, ce te priveşte?"
24. Ucenicul acesta este cel ce mărturiseşte aceste lucruri şi care le-a scris; şi ştim că mărturia lui este adevărată.
(Versetul următor nu există în Codex Sinaiticus, cea mai veche Biblie la ora actuală, copiata în sec IV)
http://codexsinaiticus.org/en/manuscript.aspx?book=36&chapter=21&lid=en&side=r&verse=25&zoomSlider=0
25. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris.

(Unii dintre cercetătorii textuali ai manuscriselor biblice susţin că acest capitolul XXI a fost adăugat ulterior la această carte, una dintre dovezile aduse fiind manuscrisul coptic MS Copt.e.150(P). Însă manuscrisul n-a convins anumiţi cercetători.)
 http://en.wikipedia.org/wiki/John_21#cite_note-6

Pentru cei interesaţi de proiect:

Contact: bibliaantica@yahoo.com