Proiectul “Biblia
Antica Ante-Niceeană” - Biblia antică înainte de Conciliul de la
Niceea, 325
Cărţile Vechiului şi
Noul Legământ înainte de intervenţiile scribale de modificare
“A greşi este
omeneşte”, dar cum vin greşelile?
Având în vedere că
trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele
foarte demne de
încredere? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus sau
au copiat Biblia, cât
de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copiştii
Bibliei? Sunt ei
demni de totală noastră încredere, sau această încredere o datorăm
numai lui Dumnezeu şi
Fiului sau?
Premisă falsă:
"Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva"
Dumnezeu a permis
libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului
Testament. Nota
bene: "a permite" nu înseamnă neapărat a fi de acord cu ceva.
Iată câteva dovezi în
acest sens:
1. Diversitatea
felurită a manuscriselor
2. Mărturii din
interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a
luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui
şi al altora, ceea ce
s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise
"în
numele"
apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)
- Apostolul Petru a
avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi
aici putem include şi
abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la
abuzarea lor prin
traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în
prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele
apostolilor Pavel şi
Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se
acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian
(secolul II)
împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui
Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre
manuscrise o mare
felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din
pricina îndrăznelii
deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din
cauză că sunt unii
care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-
se corectori cu de la
ei putere"
- Mărturia din Codex
Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi
netrebnici, puteţi
lăsa în pace vechea redare şi să nu o alterați?"
3. Mărturii timpurii
din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru
modificarea
Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4. Mărturii ale
savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger:
Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea
lui
Pagina 2 din 40
Bart D. Ehrman:
Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice
asupra textului
Noului Testament
O mărturie grăitoare
găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al
manuscriselor nu
poate decât să fie de acord cu ce a scris cineva în tema: ”Ceea ce nu
reuşim să realizăm
astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat şi
revizuit pentru a
confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc
Eusebiu îl citează pe
Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care
raportează că
epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini
m-au
invitat să le scriu
scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu
neghină, au scos
unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e
de mirare atunci,
dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului
Însuşi, atunci când
aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".
Un alt loc, ce
vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe
Gaius (AD 175-200):
"Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile
divine, susţinând
că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această
cheştiune, oricine
dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele
copii ale lor, şi să
le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult.
Acelea de-a lui Asclepiades,
de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus.
Şi multe dintre
acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile,
cum le numesc ei,
care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la
Hermophilus nu sunt
de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt
consecvente cu ele
însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată
anterioară cu cele pe
care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce
îndrăzneaţa este
această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți.
Pentru ca nici ei nu
cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, şi, astfel,
sunt necredincioși,
sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât duhul sfânt, şi în acest caz,
ce altceva sunt decât
îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile
au fost scrise de
către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de
la instructorii lor,
nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".
Pentru cărţile Noului
Legământ, manuscrisele din Categoria I (de “tip alexandrine”) sunt
cele mai vechi şi
cele mai credibile.
Papirusuri (P) şi
pergamente (latina “vellum”) ce conţin texte biblice ante-niceene (de
înainte de Conciliul
de la Niceea, 325).
“Papirusul este un
material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus,
pe care se scria în
perioada Antichității, în special în Egipt.” Enciclopedia Libera
Wikipedia
“Pergamentul este o
piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A
fost folosită
odinioară, în loc de hârtie.” E. L. Wikipedia
Până în jurul anului
150, avem:
52, 90, 104
Pana în jurul anului
200, avem:
32, 46, 64/67, 66,
77, perg. 0189
Pagina 3 din
40
Pana în jurul anului
250, avem:
1, 4, 5, 9, 12, 15,
20, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 39, 40, 45, 47, 49, 53,
65, 70, 75, 80, 87,
perg. 0220
Pana în jurul anului
300, avem:
13, 16, 18, 37, 72,
78, 0162, 115
Pana în jurul anului
350, avem:
10, 24, 35, perg. 01,
03
Cărţile Noului
Legământ
Scrierile atribuite
apostolului Ioan
Evanghelia redactata
după apostolul Ioan
Autor narator:
Apostolul Ioan
Asistent scribal: Un
ucenic anonim
Ioan 1:14 şi 1Ioan
1:1 foloseşte acelaşi cuvânt "etheasametha" ("am văzut",
"am
contemplat").
Aşa ceva nu putea spune decât cineva care a fost personal cu Fiul lui
Dumnezeu. Fraze la
persoana a doua, în care apostolul Ioan este numit "unul dintre
ucenici" Ioan
13:23, arată că apostolul Ioan a narat evanghelia unui ucenic al sau, care
l-a asistat scriind
cuvintele lui.
Capitolul I
1. La început era
Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi dumnezeu era Cuvântul.
2. El era la început
cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au
apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut.
4. În el era viata şi
viata era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează
în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat
trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca
martor, ca sa mărturisească despre lumina, pentru ca toţi să creadă prin
el.
8. N-a fost el
lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumina.
9. Adevărata lumina
este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi
lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi
şi ai sai nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor
ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să
fie copii ai lui
Dumnezeu,
13. care au fost
născuți nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci
din Dumnezeu.
14. Şi Cuvântul a
devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca a
unui singur născut al
unui tata, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit
despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu:
Cel care vine după
mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi
am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. caci Legea a fost
data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos.
Pagina 4 din
40
18. Dumnezeu de nici
unul n-a fost văzut încă, vreodată. Singurul născut al lui
Dumnezeu, care este
la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este
marturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe niste preoti şi
leviti sa-l intrebe:
"Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut
şi n-a tagaduit, şi a marturisit: "Eu nu sunt Christosul."
21. Şi ei l-au
întrebat: "Dar cine eşti? Esti Ilie?" Şi el a zis: "Nu
sunt." "Esti prorocul?" Şi
el a răspuns:
"Nu."
22. Atunci i-au zis:
"Cine eşti tu? Ca sa dam răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu
despre tine
însuţi?"
23. "Eu", a
zis el, "sunt glasul celui ce striga în pustie: "Neteziti calea
înaintea lui
Iehova" cum a
zis prorocul Isaia."
24. Trimisii erau din
partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat
şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Christosul, nici Ilie,
nici
prorocul?"
26. Şi raspunzand,
Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru sta unul, pe
care voi nu-l
cunoasteti.
27. El este acela
care vine după mine; eu nu sunt vrednic sa-i dezleg cureaua
sandalelor."
28. Acestea s-au
petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
30. A doua zi, a
văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu, care
ridica
pacatul lumii!"
El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul
înaintea mea, caci
era înainte de mine.
31. Eu nu-l
cunosteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezand cu apa: ca el
sa fie arătat lui
Israel."
32. Şi Ioan a
marturisit, spunând: "Am văzut duhul coborandu-se din cer ca un
porumbel; şi a rămas
peste el.
33. Eu nu-l
cunosteam; dar cel care m-a trimis sa botez cu apa mi-a zis: "Acela peste
care vei vedea duhul
coborandu-se şi ramanand, acela este cel care boteaza cu duh
sfant.
34. Şi eu am văzut şi
am marturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu.
35. Tot în aceeasi
zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când
privea pe Isus umbland, a zis: "Iată mielul lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici
l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a
întors şi, când i-a văzut ca merg după el, le-a zis: "Ce cautati?" Ei
i-au
spus: Rabbi (care în
traducere inseamna "invatatorule", unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi
vedeti", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua
aceea
au rămas la el. Era
cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele
lui Simon Petru, era unul din cei doi care auzisera de la Ioan şi
mersese după el.
41. El, cel dintai, a
gasit pe fratele sau Simon şi i-a zis: "Noi am gasit pe Mesia (care în
traducere inseamna
Unsul).
42. Şi l-a adus la
Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei
chema Chifa (care în
traducere inseamna Stanca).
43. A doua zi, a vrut
sa se ducă în Galileea; şi a gasit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după
mine!"
44. Şi Filip era din
Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Pagina 5 din
40
45. Filip a gasit pe
Natanael şi i-a zis: "Noi am gasit pe acela despre care a scris Moise
în Lege şi despre
care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a
zis: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a
zis Filip.
47. Isus a văzut pe
Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit
în care nu este
viclenie."
48. "De unde ma
cunosti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut
înainte de a te chema
Filip, când erai sub smochin."
49. Raspunzand,
Natanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui
Israel!"
50. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Pentru ca ti-am spus ca te-am văzut sub smochin, crezi?
Lucruri mai mari
decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis:
"Adevărat, adevărat va spun ca veţi vedea cerul deschis şi pe ingerii lui
Dumnezeu suindu-se şi
coborandu-se pe Fiul omului.
Capitolul II
1. A treia zi s-a
făcut o nunta în Cana din Galileea şi mama lui Isus era acolo.
2. Şi la nunta a fost
invitat şi Isus cu ucenicii sai.
3. Când s-a terminat
vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin."
4. Isus i-a zis:
"Femeie, ce am eu cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul."
5. Mama lui a zis
celor care serveau: "Sa faceti orice va va zice."
6. Şi acolo erau sase
vase de piatra pentru apa, puse în conformitate cu purificarea
iudeilor; şi în
fiecare incapeau cate doua sau trei masuri.
7. Isus le-a zis:
"Umpleti vasele cu apa!" Şi le-au umplut pana sus.
8. "Scoateti
acum" le-a zis el "şi aduceţi mai-marelui mesei". Şi i-au adus.
9. Mai-marele mesei,
după ce a gustat apa devenita vin, şi neştiind de unde este
acesta, despre care
doar slujitorii ştiau, a chemat pe mire
10. şi i-a zis:
"Orice om pune intai vinul cel bun; şi, după ce oamenii au baut bine,
atunci
pune pe cel mai slab;
dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum."
11. Isus a făcut
acest început al semnelor în Cana din Galileea. El şi-a arătat slava şi
ucenicii lui au
crezut în el.
12. După aceea, s-a
coborat la Capernaum împreună cu mama lui, fratii lui şi ucenicii
lui; şi acolo n-au
rămas multe zile.
13. Pastile iudeilor
erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim.
14. În curtea
templului a gasit pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbatorii
de bani, stand jos.
15. A făcut un bici
din streanguri şi i-a scos pe toţi afara din curtea templului, împreună
cu oile şi boii; a
varsat banii schimbatorilor şi le-a rasturnat mesele.
16. Şi a zis celor
care vindeau porumbeii: "Ridicati acestea de aici şi nu faceti din casa
Tatalui meu o casa de
negustorie."
17. Ucenicii lui
şi-au adus aminte ca este scris: "Ravna pentru casa ta ma mistuie."
18. Iudeii au răspuns
deci şi i-au zis: Ce semn ne arati tu noua, ca aceste lucruri tu le
poti face?
19. Isus a răspuns şi
le-a zis: "Daramati templul aceasta şi în trei zile il voi ridica."
20. De aceea iudeii
au zis: "În patruzeci şi sase de ani a fost construit templu acesta, şi
tu il vei ridica în
trei zile?"
21. Dar el vorbea
despre templul trupului sau.
Pagina 6 din
40
22. Tocmai de aceea,
când a inviat dintre cei morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte ca
spusese acestea şi au
crezut Scriptura şi cuvantul pe care il spusese Isus.
23. Pe când era el la
Ierusalim, la Paşti, la sarbatoare, multi au crezut în numele lui,
vazand semnele pe
care le facea.
24. Dar Isus în sinea
lui nu se incredea în ei, pentru ca îi cunostea pe toţi.
25. Şi n-avea nevoie
sa-i faca cineva marturisiri despre om, fiindca el insusi ştia ce era
în om.
Capitolul III
1. Dar intre farisei
era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor.
2. El a venit noaptea
şi i-a zis: Învăţătorule, ştim ca eşti un invatator venit de la
Dumnezeu, caci nimeni
nu poate face semnele pe care le faci tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el."
3. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Adevărat, adevărat iti spun ca, dacă un om nu se naste din
nou, nu poate vedea
regatul lui Dumnezeu.
4. Nicodim i-a zis:
"Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara în
pantecele mamei sale
şi sa se nasca?
5. Isus i-a răspuns:
"Adevărat, adevărat iti spun ca, dacă cineva nu este născut din apa
şi duh, nu poate sa
intre în regatul lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din
carne este carne; şi ce este născut din duh este duh.
7. Nu te mira ca
ti-am zis: Trebuie sa fiti nascuti din nou.
8. Vantul sufla
incotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge.
Tot asa este cu
oricine este născut din duhul."
9. Nicodim a răspuns
şi i-a zis: "Cum se poate face asa ceva?"
10. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Tu eşti invatatorul lui Israel şi nu intelegi aceste lucruri?
11. Adevărat,
adevărat iti spun ca noi vorbim ce ştim şi marturisim ce am văzut şi voi nu
primiti marturia
noastra.
12. Dacă v-am vorbit
despre lucruri pamanteşti şi nu credeţi, cum veţi crede când va voi
vorbi despre cele
cereşti?
13. Nimeni nu s-a
suit în cer, dacă n-a ieşit din cer, coborand ca Fiul omului.
14. Şi după cum Moise
a inaltat sarpele în pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat şi Fiul
omului,
15. pentru ca oricine
crede în el sa aiba viata vesnica.
16. Fiindca atat de
mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu, pentru
ca oricine crede în
el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17. Caci Dumnezeu n-a
trimis pe Fiul sau în lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa
fie mantuita prin el.
18. Cine crede în el
nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru ca n-a
crezut în numele
singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi aceasta este
judecata: ca lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult
intunericul decât
lumina, pentru ca faptele lor erau rele.
20. Caci oricine face
raul, urăşte lumina şi nu vine la lumina, ca sa nu i se vadă faptele
asa cum sunt.
21. Dar cine lucreaza
adevărul vine la lumina, pentru ca faptele sa-i fie aratate, intrucat
sunt facute în
Dumnezeu."
Pagina 7 din
40
22. După aceea Isus
şi ucenicii lui au venit în tinutul Iudeii şi el a rămas acolo cu ei şi
boteza.
23. Ioan boteza şi el
în Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; şi
oamenii veneau şi
erau botezati,
24. caci Ioan încă nu
fusese aruncat în inchisoare.
25. Intre ucenicii
lui Ioan şi iudei a avut loc o neantelegere cu privire la curatire.
26. Au venit deci la
Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, cel care era cu tine dincolo de Iordan
şi despre care ai marturisit
tu, iată ca boteaza şi toţi vin la el."
27. Ioan a răspuns şi
a zis: "Un om nu poate sa primeasca nimic dacă nu-i este dat din
cer.
28. Voi insiva îmi
sunteti martori ca am zis: "Nu sunt eu Christosul, ci sunt trimis
înaintea lui."
29. Cine are mireasa
este mire; de aceea prietenul mirelui, care sta şi-l asculta, se
bucura, bucuros de
glasul mirelul: şi aceasta bucurie, care este a mea, s-a implinit.
30. Trebuie ca el sa
creasca, iar eu sa ma micsorez.
31. Cel care vine de
sus este mai presus de toţi; cel care este de pe pamant este
pamantesc şi vorbeste
ca de pe pamant. Cel care vine din cer este mai preseus de toţi.
32. El marturiseste
ce a văzut şi ce a auzit şi nimeni nu primeste marturia lui.
33. Cine a primit
marturia lui, a pus pecetea ca Dumnezeu este adevărat.
34. Caci acela pe
care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca
nu-i da duhul cu
masura.
35. Tatal iubeste pe
Fiul şi a dat toate lucrurile în mana lui.
36. Cine crede în
Fiul are viata vesnica; dar cine nu se supune Fiului nu va vedea viata,
ci mania lui Dumnezeu
ramane peste el."
Capitolul IV
1. Deci, când Isus a
cunoscut ca fariseii au auzit ca Isus face şi boteaza mai multi
ucenici decât Ioan,
2. desi chiar Isus nu
boteza, ci ucenicii lui,
3. a parasit Iudeea
şi s-a întors în Galileea.
4. Fiindca trebuia sa
treaca prin Samaria,
5. a venit lângă o
cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov il
daduse fiului sau
Iosif.
6. Acolo se afla
fantana lui Iacov, Isus, deci, fiind obosit de calatorie, s-a asezat asa
cum era, lângă
fantana. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7. O femeie din
Samaria a venit sa scoata apa, "Da-mi sa beau", i-a zis Isus.
8. Caci ucenicii lui
se dusesera în cetate sa cumpere de mancare.
9. Femeia
samariteanca i-a zis, deci: "Cum, tu, fiind iudeu, ceri sa bei de la mine,
femeie
samariteanca?"
10. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este cel
care-ti zice "Da-mi
sa beau", tu ai fi cerut de la el şi el ti-ar fi dat apa vie."
11.
"Domnule", i-a zis femeia, "n-ai cu ce sa scoti şi fantana este
adanca; de unde ai
putea sa ai apa cea
vie?
Pagina 8 din
40
12. Esti tu oare mai
mare decât parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana şi a baut
din ea el insusi şi
fiii lui şi vitele lui?"
13. Isus i-a răspuns
şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14. Dar oricui va bea
din apa pe care i-o voi da eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care
i-o voi da eu, se va
face în el un izvor de apa, tasnind în viata vesnica."
15.
"Domnule", i-a zis femeia, "da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai
fie sete şi sa nu mai
vin aici sa
scot."
16. "Du-te"
i-a zis Isus, "de cheama pe sotul tău şi vino aici."
17. Şi raspunzand,
femeia a zis: "N-am sot." Isus i-a zis: "Bine ai zis ca n-ai
sot,
18. pentru ca cinci
barbati ai avut şi acela pe care-l ai acum nu este sotul tău. Aici ai
spus adevărul."
19.
"Domnule" i-a zis femeia, "vad ca tu eşti proroc.
20. Parintii nostrii
s-au inchinat pe muntele acesta, şi voi ziceti ca în Ierusalim este locul
unde trebuie sa se
inchine oamenii."
21.
"Femeie", i-a zis Isus, "crede-ma ca vine ceasul când nu va veţi
inchina Tatalui nici
pe muntele acesta,
nici în Ierusalim."
22. Voi va inchinati
la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci
mantuirea vine de la
iudei.
23. Dar vine ceasul,
şi acum este, când inchinatorii adevarati vor adora pe Tatal în duh
şi adevăr; caci şi
Tatal cauta astfel de adoratori.
24. Dumnezeu este
duh; şi cine il adora pe el, trebuie sa-l adore în duh şi adevăr."
25. "Stiu",
i-a zis femeia, "ca vine Mesia; când va veni el, ne va spune toate
lucrurile."
26. Isus i-a zis:
"Eu sunt. Cel care vorbesc cu tine."
27. Atunci au venit
ucenicii lui şi se mirau ca vorbea cu o femeie. Totusi nici unul nu i-a
zis: "Ce o
întrebi?" sau "De ce vorbeşti cu ea?"
28. Atunci femeia
şi-a lasat vasul de apa, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. "Veniţi sa
vedeti un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva acesta este
Mesia?"
30. Ei au ieşit din
cetate şi veneau spre el.
31. În timpul acesta,
ucenicii il rugau, zicând: "Învăţătorule, mananca!"
32. Dar el le-a zis:
"Eu am de mâncat o mancare pe care voi n-o cunoasteti."
33. Ucenicii ziceau deci
unii altora: "Nu cumva i-a adus cineva sa manance?"
34. Isus le-a zis:
"Mancarea mea este sa fac voia celui care m-a trimis şi sa implinesc
lucrarea lui."
35. Nu ziceti voi ca
mai sunt patru luni pana la seceris? Iată, eu va spun: Ridicati-va
ochii şi priviti
holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris.
36. Cine secera,
primeste plata şi strange roada pentru viata vesnica, pentru ca şi cel
care seamana şi cel
care secera sa se bucure împreună.
37. Caci în aceasta
privinta este adevărat proverbul: "Unul seamana şi altul secera."
Pagina 9 din
40
38. Eu v-am trimis sa
secerati unde voi n-ati ostenit; altii s-au ostenit şi voi ati intrat în
munca lor."
39. Multi samariteni
din cetatea aceea au crezut în el din cauza cuvantului femeii, care
marturisea:
"Mi-a spus tot ce am făcut."
40. Deci, când au
venit samaritenii la el, l-au rugat sa ramana cu ei. Şi el a rămas acolo
doua zile.
41. Mult mai multi au
crezut în el datorita cuvantului lui.
42. Şi ei ziceau
femeii: "Acum credem nu numai din cauza spuselor tale, ci noi insine l-
am auzit şi ştim ca
acesta este cu adevărat mantuitorul lumii."
43. Dar după aceste
doua zile, Isus a plecat de acolo, ca sa se ducă în Galileea.
44. 45. Când a ajuns
în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care vazusera tot ce
facuse el la
Ierusalim în timpul sarbatorii; caci fusesera şi ei la sarbatoare.
46. S-a întors deci
în Cana din Galileea, unde prefacuse apa în vin. Şi în Capernaum
era un slujbas regal,
al carui fiu era bolnav.
47. Acesta când a
aflat ca Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat
sa se coboare şi sa
vindece pe fiul lui, care era pe moarte.
48. Isus i-a zis
deci: "Dacă nu vedeti semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi."
49. Slujbasul regal
i-a zis: "Domnule, coboara-te pana nu moare copilul meu!"
50.
"Du-te", i-a zis Isus, "fiul tău traieste." Şi omul acela a
crezut cuvantul pe care il
spusese Isus şi a
pornit la drum.
51. Şi pe când se
cobora el, l-au intampinat robii lui şi i-au adus vestea, spunând: "Fiul
tău traieste."
52. El i-a întrebat
de ceasul în care incepuse sa-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: "Ieri, în
ceasul al saptelea,
l-au lasat frigurile."
53. Tatal a cunoscut
ca tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: "Fiul tău traieste."
54. Acesta de acum,
este al doilea semn făcut de Isus, din nou, după ce s-a întors din
Iudeea în Galileea.
Capitolul V
1. După aceste
lucruri era o sarbatoare a iudeilor şi Isus s-a suit la Ierusalim.
2. În Ierusalim,
lângă Poarta Oilor este o scaldatoare numita în evreieste Betesda,
avand cinci
pridvoare.
3. În acestea zaceau
o multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati. (Textul din paranteze nu
apare în cea mai
veche Biblie, Codex Sinaiticus: asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger se
cobora din când în când în scaldatoare şi tulbura apa. Şi cel dintai
care se cobora în ea
după tulburarea apei, se facea sanatos, orice boala ar fi avut.)
5. Acolo se afla un
om care suferea de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a
văzut zacand şi fiindca ştia ca este de mult timp, i-a zis: "Doreşti sa te
faci bine?"
7.
"Domnule", i-a răspuns bolnavul, "n-am pe nimeni sa ma arunce în
scaldatoare când
se tulbura apa şi,
pana sa ma duc eu se coboara altul înaintea mea."
Pagina 10 din
40
8.
"Scoala-te", i-a zis Isus, "ridica-ti presul şi umbla."
9. Indata omul acela
s-a făcut sanatos, şi-a luat presul şi umbla. Şi ziua aceea era
sabat.
10. Iudeii ziceau
deci celui care fusese vindecat: "Este ziua sabatului; nu-ti este ingaduit
sa-ti ridici
presul."
11. El le-a răspuns:
"Cel care m-a făcut sanatos mi-a zis "Ridica-ti presul şi
umbla."
12. Ei l-au întrebat:
"Cine este omul acela care ti-a zis: Ridica-ti presul şi umbla"?
13. Dar cel care
fusese vindecat nu ştia cine era, caci Isus se retrasese din multimea
care era în locul
acela.
14. După aceea, Isus
l-a gasit în templu şi i-a zis: "Iată, te-ai făcut sanatos; de acum sa
nu mai pacatuieşti,
ca sa nu ti se intample ceva mai rau."
15. Omul acela s-a
dus şi a spus iudeilor ca Isus era acela care-l facuse sanatos.
16. De aceea iudeii
prigoneau pe Isus, fiindca facuse aceste lucruri în sabat.
17. Dar Isus le-a
răspuns: "Tatal meu lucreaza pana acum, şi eu deasemenea
lucrez."
18. Tocmai de aceea
iudeii cautau şi mai mult sa-l omoare, nu numai pentru ca dezlega
sabatul, dar şi
pentru ca zicea ca Dumnezeu era Tatal sau şi se facea astfel egal cu
Dumnezeu.
19. Isus, deci,
raspunzand le-a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca Fiul nu poate sa
faca nimic de la
sine, ci numai ce vede pe Tatal facand; şi tot ce face, face şi Fiul
intocmai.
20. Caci Tatal
iubeste pe Fiul şi-i arata tot ce face şi-i va arata lucruri mai mari decât
acestea, ca voi sa vă
minunati.
21. Caci după cum
Tatal inviaza mortii şi le da viata, tot asa şi Fiul da viata cui vrea.
22. Caci Tatal nici
nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi sa
cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul,
nu cinsteste pe
Tatal, care l-a trimis.
24. Adevărat,
adevărat va spun ca cine aude cuvantul meu şi crede în cel care m-a
trimis are viata
vesnica şi nu vine la judecata, ci a trecut de la moarte la viata.
25. Adevărat,
adevărat va spun ca vine ceasul şi acum este, când cei morţi vor auzi
glasul Fiului lui
Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trai.
26. Caci, după cum
Tatal are viata în sine, tot asa a dat şi Fiului sa aiba viata în sine.
27. Şi i-a dat
autoritate sa judece, intrucat este fiu al omului.
28. Nu va mirati de
lucrul acesta; pentru ca vine ceasul când toţi cei din morminte vor
auzi glasul lui
29. şi vor iesi din
ele: cei care au făcut binele, pentru invierea vietii, iar cei care au făcut
raul, pentru invierea
judecatii.
30. Eu nu pot sa fac
nimic de la mine insumi; judec după cum aud şi judecata mea este
dreapta, pentru ca nu
caut voia mea, ci voia celui care m-a trimis.
31. Dacă eu
marturisesc despre mine insumi, marturia mea nu este adevarata.
Pagina 11 din
40
32. Este un altul
care marturiseste despre mine şi ştiu ca marturia pe care o da el
despre mine este
adevarata.
33. Voi ati trimis la
Ioan şi el a dat marturie pentru adevăr.
34. Dar eu nu primesc
marturie de la om, ci spun acestea ca sa fiti mantuiti.
35. Era lumina care
arde şi lumineaza, şi voi ati vrut sa vă bucurati pentru un timp la
lumina lui.
36. Dar eu am o
marturie mai mare, decât a lui Ioan; caci lucrarile pe care mi le-a dat
Tatal sa le
implinesc, lucrarile pe care le fac eu marturisesc despre mine ca Tatal m-a
trimis.
37. Şi Tatal, care
m-a trimis, a marturisit el insusi despre mine. Voi nu i-aţi auzit
niciodata glasul,
nici nu i-aţi văzut infatisarea;
38. şi nu aveţi
cuvantul lui care sa ramana în voi, pentru ca nu credeţi în acela pe care l-
a trimis el.
39. Voi cercetati
Scripturile, pentru ca socotiti ca în ele aveţi viata vesnica; dar tocmai
ele marturisesc
despre mine.
40. Şi nu vreti sa
veniti la mine, ca sa aveţi viata!
41. Eu nu primesc
slava de la oameni,
42. dar ştiu ca
n-aveţi în voi insiva iubirea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit în
numele Tatalui meu, şi nu ma primiti; dacă va veni un altul în numele
lui insusi, pe acela
il veţi primi.
44. Cum puteti crede
voi, care primiti slava unul de la altul şi nu cautati slava care-i de
la singurul Dumnezeu?
45. Sa nu credeţi ca
va voi invinui înaintea Tatalui; este cine sa vă invinovateasca:
Moise, în care v-ati
pus nadejdea.
46. Caci dacă ati
crede pe Moise, m-ati crede şi pe mine, pentru ca el a scris despre
mine.
47. Dar dacă nu credeţi
scrierile lui, cum veţi crede cuvintele mele?"
Capitolul VI
1. După aceste
lucruri Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numita a Tiberiadei,
2. şi o mare multime
mergea după el, pentru ca vedea semnele pe care le facea cu cei
bolnavi.
3. Isus s-a suit pe
munte şi sedea acolo cu ucenicii sai.
4. Dar Pastile,
sarbatoarea iudeilor, era aproape.
5. Isus deci şi-a
ridicat ochii şi a văzut ca o mare multime vine spre el. Şi a zis lui Filip:
"De unde avem sa
cumparam paini, ca sa manance aceştia?"
6. Spunea lucrul
acesta ca sa-l incerce, pentru ca ştia ce avea sa faca.
7. Filip i-a răspuns:
"Paini cu doua sute de dinari, n-ar ajunge ca fiecare sa ia putintel
din ele."
8. Unul din ucenicii
sai, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Pagina 12 din
40
9. "Este aici un
baietel care are cinci paini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la
atâţia?"
10. Isus a zis:
"Spuneti oamenilor sa sada jos." În locul acela era multa iarba. Deci
barbatii au sezut
jos, în numar de aproape cinci mii.
11. Isus a luat
painile, a multumit, le-a impartit celor ce sedeau jos; de asemenea, le-a
dat şi din peşti cât
au voit.
12. După ce s-au
saturat, a zis ucenicilor sai: "Strangeti resturile care au rămas, ca sa
nu se piarda
nimic."
13. Le-au adunat deci
şi au umplut douasprezece cosuri cu resturile care ramasesera
din cele cinci paini
de orz, după ce mancasera toţi.
14. Oamenii aceia,
când au văzut semnul pe care il facuse, ziceau: "Cu adevărat,
acesta este prorocul
cel asteptat în lume."
15. Isus, deci,
stiind ca au de gand sa vina sa-l ca sa-l faca rege, s-a dus iarăşi spre
munte, numai el
singur.
16. Când s-a inserat,
ucenicii lui s-au coborat la marginea marii.
17. şi suindu-se
într-o corabie, treceau marea, ca sa se ducă în Capernaum. Se
intunecase, şi Isus
tot nu venise la ei.
18. Sufla un vant
puternic şi marea era agitata.
19. După ce au vaslit
cam douazeci şi cinci sau treizeci de stadii, zaresc pe Isus
umbland pe mare şi
apropiindu-se de corabie. Şi s-au infricosat.
20. Dar el le-a zis:
"Eu sunt, nu va temeti!"
21. Voiau deci sa-l
ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22. A doua zi,
multimea care ramasese de cealalta parte a marii a văzut ca acolo nu era
alta corabioara,
decât cea cu care plecasera ucenicii, şi ca Isus nu se suise în corabia
aceasta cu ucenicii
lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea.
23. Dar sosisera alte
corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei pâinea,
după ce multumira
Domnului.
24. Când au văzut
multimile ca nici Isus, nici ucenicii lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în
corabioarele acestea
şi au venit la Capernaum, cautand pe Isus.
25. Când l-au gasit,
dincolo de mare, i-au zis: "Învăţătorule, când ai ajuns aici?"
26. Isus le-a răspuns
şi a zis: "Adevărat, adevărat va spun ca ma cautati nu pentru ca
ati văzut semne, ci
pentru ca ati mâncat din painile acelea şi v-ati saturat.
27. Lucrati nu pentru
mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata
vesnica şi pe care
v-o va da Fiul omului; caci Tatal, Dumnezeu, pe el l-a pecetluit."
28. Ei i-au zis deci:
"Ce sa facem ca sa indeplinim lucrarile lui Dumnezeu?"
29. Isus a răspuns şi
le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi sa credeţi în
acela pe care el l-a
trimis."
30. "Ce semn
faci tu, deci", i-au zis ei, "ca sa-l vedem şi sa credem în tine? Ce
lucrezi
tu?
Pagina 13 din
40
31. Parintii nostri
au mâncat mana în pustie, după cum este scris: "Le-a dat sa manance
pâine din cer."
32. Deci Isus le-a
zis: "Adevărat, adevărat va spun, nu Moise nu v-a dat pâinea din cer,
ci Tatal meu va da
adevarata pâine din cer.
33. Caci pâinea lui
Dumnezeu este acela care se coboara din cer şi da lumii viata."
34.
"Domnule", I-au zis ei, "da-ne totdeauna aceasta pâine."
35. Isus le-a zis:
"Eu sunt pâinea vietii. Cine vine la mine nu va flamanzi niciodata şi
cine crede în mine nu
va inseta niciodata.
36. Dar v-am spus ca
m-ati şi văzut, şi tot nu credeţi.
37. Tot ce-mi da
Tatal va ajunge la mine; şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi izgoni afara;
38. caci m-am coborat
din cer ca sa fac nu voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39. Şi voia celui ce
m-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce mi-a dat el, ci sa-l inviez
în ziua de la urma.
40. Caci voia Tatalui
meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în el sa aiba viata
vesnica; şi eu il voi
invia în ziua de la urma."
41. Iudeii murmurau
aşadar impotriva lui, pentru ca zisese: "Eu sunt pâinea care s-a
coborat din
cer."
42. Şi ziceau:
"Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata şi mama îi
cunoastem? Cum deci
zice el: "Eu m-am coborat din cer"?"
43. Isus a răspuns
deci şi le-a zis: "Nu murmurati intre voi!
44. Nimeni nu poate
sa vina la mine, dacă nu-l atrage Tatal, care m-a trimis; şi eu il voi
invia în ziua de la
urma.
45. În Proroci este
scris: "Toti vor fi invatati de Dumnezeu." Oricine a ascultat pe
Tatal şi
a invatat, vine la
Mine.
46. Nu doar ca cineva
a văzut pe Tatal, afara de acela care este de la Dumnezeu; da,
acela a văzut pe
Tatal.
47. Adevărat,
adevărat va spun ca cine crede are viata vesnica.
48. Eu sunt pâinea
vietii.
49. Parintii vostri
au mâncat mana în pustie, şi au murit.
50. Painea care se
coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea şi sa
nu moara.
51. Eu sunt pâinea
vie care s-a coborat din cer. Dacă mananca cineva din pâinea
aceasta, va trai în
veac; şi pâinea pe care o voi da eu este carnea mea pe care o voi da
pentru viata
lumii."
52. Iudeii deci se
certau intre ei şi ziceau: "Cum poate acesta sa ne dea carnea lui sa-o
mancam?"
53. Isus le-a zis:
"Adevărat, adevărat va spun ca, dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului
şi dacă nu beti
sangele lui, n-aveţi viata în voi insiva.
54. Cine mananca
carnea mea şi bea sangele meu are viata vesnica; şi Eu il voi invia în
ziua de la urma.
Pagina 14 din
40
55. Caci carnea mea
este adevarata hrana, şi sangele meu este adevarata bautura.
56. Cine mananca
carnea mea şi bea sangele meu ramane în mine, şi eu în el.
57. După cum Tatal,
care este viu, m-a trimis pe mine, şi eu traiesc prin Tatal, tot asa,
cine ma mananca pe
mine va trai şi el prin mine.
58. Astfel este
pâinea care s-a coborat din cer, nu cum au mâncat parintii vostri, şi au
murit; cine mananca
pâinea aceasta va trai în veac."
59. A spus aceste
lucruri în sinagoga, invatand pe oameni în Capernaum.
60. Deci multi din
ucenicii lui, după ce au auzit, au zis: "Cuvantul aceasta este prea tare;
cine poate sa-l
sufere?"
61. Dar Isus, care
ştia în sine ca ucenicii sai murmurau impotriva vorbirii acesteia, le-a
zis: "Aceasta va
face sa vă poticniti?
62. Dar dacă ati
vedea pe Fiul omului suindu-se unde era mai înainte?…
63. Duhul este acela
care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-
am spus eu sunt duh
şi viata.
64. Dar sunt unii din
voi care nu cred." Caci Isus ştia de la început cine erau cei care nu
cred şi cine era cel
care avea sa-l vândă.
65. Şi a zis:
"Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la mine, dacă nu-i
este dat de
Tatal."
66. De atunci, multi
din ucenicii lui s-au dus inapoi şi nu mai umblau cu el.
67. Aşadar Isus a zis
celor doisprezece: "Voi nu vreti sa vă duceti?"
68.
"Domnule", i-a răspuns Simon Petru, "la cine sa ne ducem? Tu ai
cuvintele vietii
vesnice.
69. Şi noi am crezut
şi am cunoscut ca tu eşti sfantul lui Dumnezeu."
70. Isus le-a
răspuns: "Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este
un diavol."
71. Vorbea despre
Iuda, a lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-l vândă, el, care era
unul dintre cei
doisprezece.
Capitolul VII
1. După aceste
lucruri Isus strabatea Galileea; nu voia sa stea în Iudeea, pentru ca
iudeii cautau sa-l
omoare.
2. Şi sarbatoarea
iudeilor, a Corturilor, era aproape.
3. Fratii lui i-au
zis deci: "Pleaca de aici şi du-te în Iudeea, ca sa vadă şi ucenicii tai
lucrarile pe care le
faci;
4. caci nimeni nu
face ceva în ascuns, ci cauta sa fie în public; dacă faci aceste lucruri,
arata-te lumii."
5. Caci nici fratii
lui nu credeau în el.
6. Isus le-a zis:
"Timpul meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu va
poate uri, dar pe mine ma urăşte, pentru ca marturisesc despre
ea ca lucrarile ei
sunt rele.
Pagina 15 din
40
8. Suiti-va voi la
sarbatoarea acesta; Eu nu ma sui la sarbatoarea acesta, fiindca nu mi
s-a implinit încă
timpul."
9. După ce le-a spus
aceste lucruri, a rămas în Galileea.
10. După ce s-au suit
fratii lui, s-a suit şi el, dar nu pe fata, ci cam pe ascuns.
11. Iudeii il cautau
la sarbatoare şi ziceau: "Unde este?"
12. Multimea vorbeau
mult în soapta despre el. Unii ziceau ca este bun; altii ziceau:
"Nu, ci amageste
multimea."
13. Totusi, de frica
iudeilor, nimeni nu vorbea de el pe fata.
14. Când era la
jumatatea sarbatorii, Isus s-a suit la templu şi invata.
15. Iudeii se mirau
deci şi ziceau: "Cum ştie acesta carte, fara sa fi invatat?"
16. Isus le-a răspuns
şi a zis: "Invatatura mea nu este a mea, ci a celui care m-a trimis
pe mine.
17. Dacă voieste
cineva sa faca voia lui, va cunoaste despre invatatura aceasta dacă
este de la Dumnezeu
sau dacă eu vorbesc de la mine insumi.
18. Cine vorbeste de
la sine insusi cauta slava lui insusi; dar cine cauta slava celui care
l-a trimis, acela
este adevărat, şi în el nu este nedreptate.
19. Oare nu Moise v-a
dat Legea? Totusi, nimeni din voi nu tine Legea. De ce cautati sa
ma omorati?"
20. Multimea a
răspuns: "Ai demon. Cine cauta sa te omoare?"
21. Isus a răspuns şi
le-a zis: "O lucrare am făcut, şi toţi va mirati.
22. Moise v-a dat
circumcizia - nu ca ea este de la Moise, ci de la patriarhi - şi voi faceti
circumcizia unui om
în ziua sabatului.
23. Dacă un om
primeste circumcizia în ziua sabatului, ca sa nu se calce Legea lui
Moise, va maniati
impotriva mea pentru ca am insanatosit un om intreg în sabat?
24. Nu judecati după
infatisare, ci judecati dreapta judecata."
25. Deci unii dintre
cei din Ierusalim ziceau: "Nu este el acela pe care cauta ei sa-l
omoare?
26. Şi iată, el
vorbeste pe fata şi ei nu-i zic nimic! Nu cumva cei mai mari vor fi cunoscut
cu adevărat ca el
este Christosul?
27. Dar noi ştim de
unde este omul acesta; însă, când va veni Christosul, nimeni nu va
sti de unde
este."
28. Şi Isus a
strigat, pe când invata multimea în templu, spunând: "Ma cunoasteti şi ma
ştiţi de unde sunt!
Eu n-am venit de la mine insumi, ci cel care m-a trimis este adevărat
şi voi nu-l
cunoasteti.
29. Eu il cunosc,
caci sunt de la el, şi el m-a trimis."
30. Ei cautau deci
sa-l prinda, dar nimeni n-a pus mana pe el, caci încă nu-i venise
ceasul.
31. Dar multi din
popor au crezut în el şi ziceau: "Când va veni Christosul, va face mai
multe semne decât a
făcut acesta?"
Pagina 16 din
40
32. Fariseii au auzit
pe popor spunând, în soapta, aceste lucruri despre el. Atunci preoţii
cei mai de seama şi
fariseii au trimis niste slujitori sa-l prinda.
33. Isus, deci, a
zis: "Mai sunt cu voi putin timp, şi apoi ma duc la cel care m-a trimis.
34. Voi ma veţi
cauta, şi nu ma veţi gasi; şi unde sunt eu, voi nu puteti veni."
35. Iudeii au zis
intre ei: "Unde are de gand sa se ducă acesta, ca sa nu-l putem gasi?
Doar n-o avea de gand
sa se ducă la cei imprastiati printre greci şi sa invete pe greci?
36. Ce inseamna
cuvintele acestea pe care le-a spus: "Ma veţi cauta, şi nu ma veţi gasi;
şi unde sunt eu, voi
nu puteti veni"?"
37. În ziua de pe
urma, ziua cea mare a sarbatorii, Isus a stat în picioare şi a strigat:
"Dacă inseteaza
cineva, sa vina la mine şi sa bea.
38. Cine crede în
mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura."
39. Dar el spunea
acestea despre duhul pe care aveau sa-l primeasca cei ce vor crede
în el. Caci duhul
încă nu era, fiindca Isus nu fusese încă slavit.
40. Unii din multime,
când au auzit acest cuvant, ziceau: "Acesta este cu adevărat
prorocul."
41. Altii ziceau:
"Acesta este Christosul." Şi altii ziceau: "Cum, din Galileea
vine
Christosul?
42. N-a zis Scriptura
ca Christosul vine din samanta lui David şi din satul Betleem, de
unde era David?"
43. S-a făcut deci
dezbinare în multime din cauza lui.
44. Unii din ei voiau
sa-l prinda, dar nimeni n-a pus mâinile pe el.
45. Slujitorii s-au
întors deci la preoţii cei mai de seama şi la farisei. Şi aceştia le-au zis:
"De ce nu l-ati
adus?"
46. Slujitorii au
răspuns: "Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta."
47. Fariseii le-au
răspuns: "Nu cumva ati fost amagiti şi voi?
48. A crezut în el
vreunul din mai marii nostri sau dintre farisei?
49. Dar multimea
acesta, care nu ştie Legea, este blestemata!"
50. Nicodim, care era
unul dintre ei, le-a zis:
51. "Legea
noastra judeca ea pe un om dacă nu aude mai intai de la el şi nu cunoaste
ce face?"
52. Ei au răspuns, şi
i-au zis: "Şi tu eşti din Galileea? Cerceteaza bine şi vei vedea ca
din Galileea nu s-a
ridicat niciun proroc."
53. (Şi s-a întors
fiecare acasă.)
(Textul de la Ioan
7:53 pana la Ioan 8:11 este un text preluat dintr-o alta sursa, caci nu
se regaseste în cele
mai vechi Biblii)
Capitolul VIII
(Textul de la Ioan
7:53 pana la Ioan 8:11 este un text preluat dintr-o alta sursa, caci nu
se regaseste în cele
mai vechi Biblii)
(1. Dar Isus s-a dus
la Muntele Maslinilor.
Pagina 17 din
40
2. Şi
dis-de-dimineata a venit din nou în templu; şi tot poporul a venit la el. El a
stat jos
şi-i invata.
3. Atunci carturarii
şi fariseii i-au adus o femeie prinsa în adulter. Au pus-o în mijloc
4. şi au zis lui
Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar când infaptuia
adulterul.
5. Moise, în Lege,
ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
6. Şi ei spuneau
lucrul acesta ca sa-l ispiteasca şi sa-l poata invinui. Dar Isus s-a plecat
şi scria cu degetul
pe pamant.
7. Fiindca ei nu
incetau sa-l intrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este
fara
pacat sa arunce cel
dintai cu piatra în ea."
8. Apoi s-a plecat
iarăşi şi scria cu degetul pe pamant.
9. Când au auzit ei
acestea, au ieşit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai
batrani, pana la cei
din urma. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10. Şi Isus
ridicandu-se şi nevazand pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: "Femeie, unde
sunt toţi ceilalti?
Nimeni nu te-a condamnat?"
11. "Nimeni,
Domnule", i-a spus ea. Şi Isus i-a zis: "Nici eu nu te condamn.
Du-te, şi sa
nu mai
pacatuieşti.")
12. Isus le-a vorbit
din nou şi le-a zis: "Eu sunt lumina lumii; cine ma urmeaza pe mine
nu va umbla în
intuneric, ci va avea lumina vietii."
13. De aceea,
fariseii i-au zis: "Tu marturiseşti despre tine însuţi; marturia ta nu
este
adevarata."
14. Isus a răspuns şi
le-a zis: "Chiar dacă eu marturisesc despre mine insumi, marturia
mea este adevarata,
caci eu ştiu de unde am venit şi unde ma duc; dar voi nu ştiţi de
unde vin şi unde ma
duc.
15. Voi judecati
potrivit carnii; eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă
judec, judecata mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci sunt
eu şi Tatal, care m-a
trimis.
17. În Legea voastra
este deasemenea scris ca marturia a doi oameni este adevarata;
18. despre mine
insumi marturisesc eu, şi despre mine marturiseste şi Tatal, care m-a
trimis."
19. Ei i-au zis deci:
"Unde este Tatal tău?" Isus a răspuns: "Voi nu ma cunoasteti
nici pe
mine, nici pe Tatal
meu. Dacă m-ati cunoaste pe mine, ati cunoaste şi pe Tatal meu."
20. A spus aceste
cuvinte pe când invata pe popor în templu, în locul unde era cutia
pentru daruri; şi
nimeni n-a pus mana pe el, pentru ca încă nu-i sosise ceasul.
21. El le-a mai spus:
"Eu ma duc, şi voi ma veţi cauta şi veţi muri în pacatul vostru;
acolo unde ma duc eu,
voi nu puteti veni."
22. Atunci iudeii au
zis: "Doar n-o avea de gand sa se omoare, de zice: "Unde ma duc
eu, voi nu puteti
veni"!"
23. "Voi sunteti
din cele de jos", le-a zis el, "Eu sunt de sus. Voi sunteti din lumea
aceasta; eu nu sunt
din lumea aceasta.
Pagina 18 din
40
24. De aceea v-am
spus ca veţi muri în păcatele voastre; caci, dacă nu credeţi ca eu
sunt, veţi muri în
păcatele voastre."
25. "Cine eşti
tu?", i-au zis ei. Isus le-a răspuns: "Ceea ce de la început va spun.
26. Am multe de zis
despre voi şi de judecat despre voi; dar cel care m-a trimis este
adevărat şi eu, ce am
auzit de la el, aceea spun lumii."
27. Ei n-au inteles
ca le vorbea despre Tatal.
28. Isus deci le-a
zis: "Când veţi inalta pe Fiul omului, atunci veţi cunoaste ca eu sunt şi
ca nu fac nimic de la
mine insumi, ci vorbesc după cum m-a invatat Tatal.
29. Cel care m-a
trimis este cu mine; el nu m-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-
i este placut."
30. Pe când spunea el
aceste lucruri, multi au crezut în el.
31. Deci Isus a zis
iudeilor care crezusera în el: "Dacă ramaneti în cuvantul meu, sunteti
în adevăr ucenicii
mei;
32. veţi cunoaste
adevărul, şi adevărul va va face liberi."
33. Ei i-au răspuns:
"Noi suntem samanta lui Avraam şi n-am fost niciodata robii
nimanui; cum zici tu:
"Veti fi liberi!"?"
34. "Adevărat,
adevărat va spun", le-a răspuns Isus, "ca oricine traieste în pacat
este
rob al pacatului.
35. Şi robul nu
ramane pentru totdeauna în casa; fiul ramane pentru totdeauna.
36. Deci dacă Fiul va
face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.
37. Stiu ca sunteti
samanta lui Avraam; dar cautati sa ma omorati, pentru ca nu
patrunde în voi
cuvantul meu.
38. Eu spun ce am
văzut la Tatal meu şi voi faceti ce ati auzit de la tatal vostru."
39. Ei au răspuns şi
i-au zis: "Tatal nostru este Avraam." Isus le-a zis: "Dacă ati
fi copii
ai lui Avraam, ati
face faptele lui Avraam.
40. Dar acum cautati
sa ma omorati pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am
auzit de la Dumnezeu:
asa ceva Avraam n-a făcut.
41. Voi faceti
faptele tatalui vostru." Ei i-au zis: "Noi nu suntem copii nascuti
din curvie;
avem un singur Tata:
pe Dumnezeu."
42. Isus le-a zis:
"Dacă ar fi Dumnezeu Tatal vostru, m-ati iubi, caci eu am ieşit şi vin de
la Dumnezeu; n-am
venit de la mine insumi, ci el m-a trimis.
43. Pentru ce nu
intelegeti vorbirea mea? Pentru ca nu puteti asculta cuvantul meu.
44. Voi aveţi de tata
pe Diavolul şi vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la început
a fost ucigas şi nu
sta în adevăr, pentru ca în el nu este adevăr. Ori de cate ori spune o
minciuna, vorbeste
din ale sale, caci este mincinos şi tatal minciunii.
45. Iar pe mine,
pentru ca spun adevărul, nu ma credeţi.
46. Cine din voi ma
poate dovedi de pacat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu ma
credeţi?
47. Cine este din
Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati,
pentru ca nu sunteti
din Dumnezeu."
Pagina 19 din
40
48. Iudeii I-au
răspuns şi i-au zis: "Nu zicem noi bine ca eşti samaritean şi ca ai
demon?"
49. "N-am
demon", le-a răspuns Isus, "dar eu cinstesc pe Tatal meu, dar voi nu
ma
cinstiti.
50. Eu nu caut slava
mea; este unul care o cauta şi care judeca.
51. Adevărat,
adevărat va spun ca, dacă păzeşte cineva cuvantul meu, în veac nu va
gusta moartea."
52. "Acum",
i-au zis iudeii, "vedem bine ca ai demon: Avraam a murit, prorocii de
asemenea, şi tu zici:
"Dacă păzeşte cineva cuvantul meu, în veac nu va gusta
moartea."
53. Esti tu mai mare
decât parintele nostru Avraam, care a murit? Şi prorocii au murit?
Cine te faci tu pe
tine însuţi?"
54. Isus a răspuns:
"Dacă ma slavesc eu insumi, slava mea nu este nimic; Tatal meu
ma slaveste, el,
despre care voi ziceti: "El este Dumnezeul vostru;"
55. şi totusi nu-l
cunoasteti. Eu il cunosc bine; şi dacă as zice ca nu-l cunosc, as fi şi eu
un mincinos ca voi;
dar il cunosc şi pazesc cuvantul lui.
56. Tatal vostru
Avraam a saltat de bucurie ca va vedea ziua Mea; a văzut-o şi s-a
bucurat."
57. "N-ai nici
cincizeci ce ani", i-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!"
58. Isus le-a zis:
"Adevărat, adevărat va spun ca mai înainte ca sa se nasca Avraam, eu
sunt."
59. Ei au luat aşadar
pietre ca sa arunce în el. Dar Isus s-a ascuns şi a ieşit din templu.
Capitolul IX
1. Şi pe când trecea,
a văzut pe un orb din nastere.
2. Ucenicii lui l-au
întrebat: "Învăţătorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de
s-a născut orb?"
3. Isus a răspuns:
"N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui; ci ca sa se arate în el
lucrarile lui
Dumnezeu.
4. Cat este ziua,
trebuie sa implinesc lucrarile celui care m-a trimis; vine noaptea, când
nimeni nu mai poate
sa lucreze.
5. Cat sunt în lume,
sunt lumina lumii."
6. Spunand acestea, a
scuipat pe pamant şi a făcut tina din scuipat şi i-a uns ochii cu
tina aceasta
7. şi i-a zis:
"Du-te de te spala în scaldatoarea Siloamului" (care inseamna:
Trimis). El s-
a dus, s-a spălat şi
s-a întors, vazand.
8. Vecinii şi cei
ce-l cunoscusera mai înainte ca cersetor, ziceau: "Nu este acesta cel ce
sedea şi
cersea?"
9. Unii ziceau:
"El este." Altii ziceau: "Nu, dar seamana cu el." Şi el
zicea: "Eu sunt."
10. Deci i-au zis:
"Cum ti s-au deschis ochii?"
Pagina 20 din
40
11. El a răspuns:
"Un om care se numeste Isus, a făcut tina, mi-a uns ochii şi mi-a zis:
"Du-te la
scaldatoarea Siloamului şi spala-te." M-am dus, m-am spălat şi am
văzut."
12. "Unde este
acela?", l-au întrebat ei. El a răspuns: "Nu ştiu."
13. Au adus la
farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14. Şi era o zi de
sabat când facuse Isus tina şi-i deschisese ochii.
15. Deci, fariseii
l-au întrebat şi ei cum şi-a capatat vederea. Şi el le-a zis: "Mi-a pus
tina
pe ochi, m-am spălat,
şi vad."
16. Atunci unii din
farisei au început sa zica: "Omul acesta nu vine de la Dumnezeu,
pentru ca nu tine
sabatul." Altii ziceau: "Cum poate un om pacatos sa faca asemenea
semne?" Şi era
dezbinare intre ei.
17. Iarasi au
întrebat pe orb: "Tu ce zici despre el, ca ti-a deschis ochii?"
"Este un
proroc", le-a
răspuns el.
18. Iudeii deci n-au
crezut ca fusese orb şi ca isi capatase vederea, pana n-au chemat
pe parintii celui
care isi capatase vederea.
19. Şi i-au întrebat,
zicând: "Acesta este fiul vostru care spuneti ca s-a născut orb? Cum
dar vede acum?"
20. Parintii lui au
răspuns şi au zis: "Stim ca acesta este fiul nostru şi ca s-a născut orb.
21. Dar cum vede acum
sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Intrebati-l pe el; este în
varsta, el singur
poate vorbi despre ce-l priveste."
22. Parintii lui au
zis aceste lucruri pentru ca se temeau de iudei; caci iudeii se invoisera
ca, dacă va marturisi
cineva ca este Christosul, sa fie dat afara din sinagoga.
23. De aceea au zis
parintii lui: "Este în varsta, intrebati-l."
24. Au chemat a doua
oara pe omul care fusese orb şi i-au zis: "Da slava lui Dumnezeu:
noi ştim ca omul
acesta este un pacatos."
25. El a răspuns
deci: "Dacă este un pacatos, nu ştiu; eu una ştiu: ca eram orb, şi acum
vad."
26. Iarasi l-au
întrebat: "Ce ti-a făcut? Cum ti-a deschis ochii?"
27. "Acum v-am
spus", le-a răspuns el, "şi n-ati ascultat. De ce voiti sa auziti
încă o
data? Voiti sa
deveniti şi voi ucenicii lui!"
28. Ei l-au insultat
şi i-au zis: "Tu eşti ucenicul lui, dar noi suntem ucenicii lui Moise.
29. Stim ca Dumnezeu
a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este."
30. "Aici este
lucrul minunat", a răspuns şi le-a zis omul acela, "ca voi nu ştiţi
de unde
este, şi totusi el
mi-a deschis ochii.
31. Stim ca Dumnezeu
n-asculta pe pacatosi; ci, dacă este cineva temator de
Dumnezeu şi face voia
lui, pe acela il asculta.
32. De când este
lumea, nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.
33. Dacă omul acesta
n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic."
34. "Tu eşti
născut cu totul în pacat", i-au răspuns ei, "şi tu ne inveti pe
noi?" Şi l-au dat
afara.
Pagina 21 din
40
35. Isus a auzit ca
l-au dat afara; şi, când l-a gasit, i-a zis: "Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu?"
36. El a răspuns şi a
zis: "Şi cine este, Domnule, ca sa cred în el?"
37. "L-ai şi
văzut", i-a zis Isus, "şi cel care vorbeste cu tine, acela
este."
38. "Cred,
Domnule", i-a zis el; şi i s-a inchinat.
39. Apoi Isus a zis:
"Eu am venit în lumea aceasta pentru judecata: ca cei care nu vad
sa vadă, şi cei ce
vad sa ajunga orbi."
40. Unii din fariseii
care erau cu el, când au auzit aceste vorbe, i-au zis: "Doar n-om fi şi
noi orbi?"
41. "Dacă ati fi
orbi", le-a răspuns Isus, "n-ati avea pacat; dar acum ziceti:
"Vedem."
Pacatul vostru
ramane.
Capitolul X
1. Adevărat, adevărat
va spun ca cine nu intra pe usa în staulul oilor, ci sare pe alta
parte, este un hot şi
un tâlhar.
2. Dar cine intra pe
usa este pastorul oilor.
3. Portarul îi
deschide, şi oile aud glasul lui; el isi cheama oile pe nume, şi le scoate
afara din staul.
4. După ce şi le-a
scos afara pe toate, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru
ca îi cunosc glasul.
5. Dar ele nu merg
deloc după un strain; ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul
strainilor."
6. Isus le-a spus
aceasta pilda, dar ei n-au inteles despre ce le vorbea.
7. Isus deci le-a zis
iarăşi: "Adevărat, adevărat va spun, eu sunt usa oilor.
8. Toti cei ce au
venit înainte de mine sunt hoti şi talhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt usa. Dacă
intra cineva prin mine, va fi mantuit; va intra şi va iesi şi va gasi
pasune.
10. Hotul nu vine
decât sa fure, sa injunghie şi sa distruga. Eu am venit ca sa aiba viata,
şi s-o aiba din
belsug.
11. Eu sunt pastorul
cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi.
12. Dar cel platit, care
nu este pastor şi ale carui oi nu sunt ale lui, când vede lupul
venind, lasa oile şi
fuge; şi lupul le rapeste şi le imprastie.
13. Cel platit fuge,
pentru ca slujeste pentru plata şi nu-i pasa de oi.
14. Eu sunt pastorul
cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale mele, şi sunt cunoscut de
cele ce sunt ale
mele,
15. asa cum Tatal ma
cunoaste pe mine şi cum eu cunosc pe Tatal; şi eu îmi dau viata
pentru oile mele.
16. Mai am şi alte
oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie sa le aduc.
Ele vor asculta de
glasul meu, şi va fi o singura turma, un singur pastor.
17. Din cauza aceasta
Tatal ma iubeste: pentru ca îmi dau viata, ca iarăşi s-o iau.
Pagina 22 din
40
18. Nimeni nu mi-o ia
cu sila, ci o dau eu de la mine insumi. Am dreptul s-o dau şi am
dreptul s-o iau
iarăşi. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal meu."
19. Din pricina
acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare intre iudei.
20. Multi dintre ei
ziceau: "Are demon, este nebun; de ce-l ascultati?"
21. Altii ziceau:
"Cuvintele acestea nu sunt ale unuia stapanit de un demon; poate un
demon sa deschida
ochii orbilor?"
22. În Ierusalim era
atunci sarbatoarea dedicarii templului. Era iarna.
23. Şi Isus Se plimba
prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii l-au
inconjurat şi i-au zis: "Pana când ne tot tii sufletele în incordare? Dacă
tu
eşti Christosul,
spune-ne-o pe fata."
25. "V-am
spus", le-a răspuns Isus, "şi nu credeţi. Lucrarile pe care le fac
eu, în numele
Tatalui meu, ele
marturisesc despre mine.
26. Dar voi nu
credeţi, pentru ca nu sunteti dintre oile mele.
27. Oile mele asculta
glasul meu; eu le cunosc, şi ele vin după mine.
28. Eu le dau viata
vesnica, nicidecum nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mana
mea.
29. Tatal meu, care
mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge
din mana Tatalui meu.
30. Eu şi Tatal una
suntem."
31. Deci iudeii
iarăşi au luat pietre ca sa-l ucida.
32. Isus le-a zis:
"V-am arătat multe lucrari bune de la Tatal: pentru care din aceste
lucrari aruncati cu
pietre în mine?"
33. Iudeii i-au
răspuns: "Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre în tine, ci
pentru hula şi pentru
ca tu, care eşti un om, te faci pe tine însuţi dumnezeu."
34. Isus le-a
răspuns: "Nu este scris în Legea voastra: "Eu am zis: sunteti
dumnezei"?
35. Dacă a numit
"dumnezei" pe aceia carora le-a vorbit cuvantul lui Dumnezeu - şi
Scriptura nu poate fi
desfiintata -
36. cum ziceti voi
aceluia pe care Tatal l-a sfintit şi l-a trimis în lume: "Huleşti!",
pentru
ca am spus: "Eu
sunt Fiul lui Dumnezeu!"
37. Dacă nu fac
lucrarile Tatalui meu, sa nu ma credeţi.
38. Dar dacă le fac,
chiar dacă nu ma credeţi pe mine, credeţi lucrarile acestea, ca sa
ajungeti sa ma
cunoasteti şi sa ştiţi ca Tatal este în mine, şi eu în Tatal."
39. De aceea cautau
iarăşi sa-l prinda; dar el a scapat din mana lor
40. şi s-a dus iarăşi
dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început; şi a
rămas acolo.
41. Multi veneau la
el şi ziceau: "Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan
despre omul acesta
era adevărat."
42. Şi multi au
crezut în el acolo.
Capitolul XI
1. Şi un oarecare
Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.
Pagina 23 din
40
2. Şi Maria era aceea
care a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters picioarele cu parul
capului ei, şi Lazăr
cel bolnav era fratele ei.
3. Surorile au trimis
sa-i spună: "Domnule, iată ca acela pe care-l iubești este bolnav."
4. Dar Isus, când a
auzit, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui
Dumnezeu, pentru ca
Fiul lui Dumnezeu sa fie proslăvit prin ea."
5. Şi Isus iubea pe
Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Deci când a auzit
ca Lazăr este bolnav, a mai rămas doua zile în locul în care era
7. şi apoi a zis
ucenicilor: "Haidem sa ne întoarcem în Iudeea."
8.
"Învăţătoru-le", i-au zis ucenicii, "acum, de curând, iudeii
cautau sa te ucidă cu pietre,
şi te întorci
acolo?"
9. Isus a răspuns:
"Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umbla cineva ziua nu se
împiedica, pentru ca
vede lumina lumii acesteia;
10. dar dacă cineva
umbla noaptea, se împiedica, pentru ca n-are lumina în el."
11. După aceste
cuvinte, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar ma duc sa-l
trezesc din
somn."
12. Ucenicii aşadar
i-au zis: "Domnule, dacă doarme, se va face bine."
13. Isus vorbise
despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeşte despre odihna prin
somn.
14. Atunci Isus le-a
spus pe fata: "Lazăr a murit.
15. Şi ma bucur ca
n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeţi. Dar hai sa mergem la el."
16. Atunci Toma, zis
Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: "Haidem sa mergem şi noi să
murim cu el!"
17. Deci, când a
venit Isus, a aflat ca era de patru zile în mormânt.
18. Şi, fiindcă
Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19. multi dintre
iudei veniseră la Marta şi Maria, ca sa le mângăie pentru fratelui lor.
20. Când a auzit
Marta că vine Isus, i-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casa.
21. Marta a zis lui
Isus: "Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22. Dar şi acum, ştiu
ca orice vei cere de la Dumnezeu, iţi va da Dumnezeu."
23. Isus i-a zis:
"Fratele tău va învia."
24. "Ştiu",
I-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de pe urma."
25. Isus i-a zis:
"Eu sunt învierea şi viata. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va
trai.
26. Şi oricine
trăieşte şi crede în mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
27. "Da,
Domnule", i-a zis ea, "eu cred ca tu eşti Christosul, Fiul lui
Dumnezeu, care
trebuia sa vina în
lume."
28. Şi spunând aceste
cuvinte, s-a dus şi a chemat în ascuns pe sora ei, Maria, şi i-a
zis: "A venit
învăţătorul şi te cheamă."
29. Cum a auzit, s-a
sculat repede şi s-a dus la el.
30. Şi Isus nu
intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta.
Pagina 24 din
40
31. Iudeii care erau
cu Maria în casa şi o mângăiau, când au văzut-o sculându-se iute şi
ieşind afara, au mers
după ea, zicând: "Se duce la mormânt, ca să plângă acolo."
32. Maria, aşadar,
când a ajuns unde era Isus şi l-a văzut, s-a aruncat la picioarele lui şi
i-a zis:
"Domnule, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."
33. Deci Isus, când a
văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a
înfiorat în duhul lui
şi s-a tulburat.
34. Şi a zis:
"Unde l-aţi pus?" "Domnule", i-au răspuns ei, "vino şi
vezi."
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au
zis: "Iată cât de mult îl iubea!"
37. Şi unii dintre ei
ziceau: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul
acesta sa nu
moara?"
38. Isus s-a înfiorat
din nou în sine şi a venit la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era
aşezata pe ea.
39. "Daţi piatra
la o parte", a zis Isus. Marta, sora celui mort, i-a zis: "Domnule,
miroase
greu, caci este de
patru zile."
40. Isus i-a zis:
"Nu ţi-am spus ca, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
41. Au luat aşadar
piatra. Şi Isus a ridicat ochii şi a zis: "Tată, iţi mulţumesc că m-ai
ascultat.
42. Ştiam că
totdeauna mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru mulţimea care stă împrejur,
ca să creadă că tu
m-ai trimis."
43. După ce a zis
aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!"
44. Şi mortul a
ieşit, fiind legat la mâini şi picioare cu fâşii de pânză şi fata îi era
înfăşurată cu un
ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă."
45. Multi din iudeii
care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut, au crezut în el.
46. Dar unii din ei s-au
dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47. Atunci preoţii
cei mai de seama şi fariseii au adunat sinedriul şi au zis: "Ce vom
face? Omul acesta
face multe semne.
48. Dacă-l lăsăm aşa,
toţi vor crede în el, şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotriva şi
locul şi
naţiunea."
49. Unul din ei,
Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic;
50. nici nu vă
gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să
nu piară toată
naţiunea?"
51. Dar lucrul acesta
nu l-a spus de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a prorocit ca
Isus avea să moară
pentru naţiune.
52. Şi nu numai
pentru acea naţiune, ci şi ca sa adune într-una singura pe copiii lui
Dumnezeu, cei
risipiţi.
53. Din ziua aceea,
aşadar, s-au sfătuit sa-l omoare.
54. De aceea, Isus nu
mai umbla pe fata printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de
lângă pustie, într-o
cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu ucenicii.
Pagina 25 din
40
55. Dar Paştile
iudeilor era aproape şi multi oameni din regiunea de afară s-au suit la
Ierusalim, înainte de
Paşti, ca sa se curăţească.
56. Ei căutau pe Isus
şi vorbeau unii cu alţii în templu: "Ce credeţi? N-are sa vină la
sărbătoare?"
57. Iar preoţii cei
mai de seama şi fariseii porunciseră ca, dacă va şti cineva unde este,
să le dea de ştire ca
sa-l prindă.
Capitolul XII
1. Cu sase zile
înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese
mort şi pe care îl
înviase din morţi.
2. Acolo i-au
pregătit o cina. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă
cu El.
3. Maria, deci, luând
un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui
Isus şi i-a şters
picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul parfumului.
4. Unul din ucenicii
săi, Iuda a lui Simon Iscarioteanul, care avea sa-l dea prins, a zis:
5. "De ce nu s-a
vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?"
6. Dar el zicea
lucrul acesta nu pentru că purta grija de săraci, ci pentru ca era un hot şi,
pentru ca el ţinea
punga, lua el din ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis:
"Las-o; caci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării mele.
8. Pe săraci îi aveţi
totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna."
9. O mare mulţime de
iudei au aflat că era acolo şi au venit acolo, nu numai pentru Isus,
ci ca sa vadă şi pe
Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10. Dar preoţii cei
mai de seamă s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr,
11. căci din pricina
lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12. A doua zi, o
mulţime mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în
Ierusalim,
13. a luat ramuri de
palmier şi i-a ieşit în întâmpinare, strigând: "Hosanna, (Mântuişte, te
rog) binecuvântat ce
vii în numele lui Iehova, rege al lui Israel!"
14. Şi Isus a găsit
un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15. "Nu te teme,
fiica Sionului; iată regele tău vine călare pe mânzul unei măgărite."
16. Ucenicii lui n-au
înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce Isus a fost slăvit,
şi-au adus aminte ca
aceste lucruri erau scrise despre el şi ca ei le împliniseră cu privire
la el.
17. Cei mărturisind
aşadar mulţimii, fuseseră împreună cu el, când chemase pe Lazăr
din mormânt şi-l
înviase din morţi.
18. Şi mulţimea i-a
ieşit în întâmpinare, pentru ca aflase că făcuse semnul acesta.
19. Fariseii au zis
deci intre ei: "Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată, lumea se duce după
el!"
20. Şi erau nişte
greci dintre cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare,
21. ei s-au apropiat
de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis:
"Domnule, am
vrea să vedem pe Isus."
Pagina 26 din
40
22. Filip s-a dus şi
a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23. Dar Isus le-a
răspuns, zicând: "A sosit ceasul sa fie preamărit Fiul omului.
24. Adevărat,
adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu
moare, rămâne singur;
dar dacă moare, aduce mult rod.
25. Cine îşi iubeşte
sufletul îl va pierde; şi cine işi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va
păstra pentru viaţa
veşnică.
26. Dacă îmi slujeşte
cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul
meu. Dacă îmi
slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27. Acum sufletul meu
este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, scapă-mă din ceasul
acesta?… Dar tocmai
pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28. Tată, proslăveşte
numele tău!" Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am şi
preamărit şi îl voi
mai preamări!"
29. Mulţimea care
stătea şi care auzise a zis ca a fost un tunet. Alţii ziceau: "Un înger a
vorbit cu el!"
30. Isus a răspuns:
"Nu pentru mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum are loc
judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat
afară.
32. Şi eu, dacă voi
fi înălţat de pe pământ, voi atrage la mine însumi pe toţi."
33. Vorbind astfel,
arată cu ce moarte avea să moară.
34. Mulţimea i-a răspuns:
"Noi am auzit din Lege ca Christosul rămâne veşnic; cum dar
zici tu că "Fiul
omului trebuie sa fie înălţat"? Cine este acest Fiu al omului?"
35. Isus le-a zis:
"Lumina mai este puţin timp în mijlocul vostru. Umblaţi cât aveţi lumina,
ca sa nu vă cuprindă
întunericul; cine umbla în întuneric nu ştie unde merge.
36. Atât timp cât
aveţi lumina, credeţi în lumina, ca să fiţi fii ai luminii." Isus le-a
spus
aceste lucruri, apoi
a plecat şi s-a ascuns de ei.
37. Măcar că făcuse
atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în el,
38. ca sa se
împlinească cele spusese de prorocul Isaia: "Cine a crezut ce a auzit de
la
noi? Şi cui i-a fost
descoperit bratul lui Iehova?"
39. De aceea nu
puteau sa creadă, pentru că Isaia a mai zis:
40. "Le-a orbit
ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu
inima, să nu se
întoarcă, şi sa-i vindec."
41. Isaia a spus
aceste lucruri când a văzut slava lui şi a vorbit despre el.
42. Totuşi, chiar
dintre căpetenii, mulţi au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu-l
mărturiseau pe faţă,
ca să nu fie daţi afară din sinagoga;
43. căci au iubit mai
mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44. Dar Isus a
strigat şi a spus: "Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel care
m-a
trimis pe mine.
45. Şi cine mă vede
pe mine, vede pe cel ce m-a trimis pe mine.
46. Eu am venit ca sa
fiu o lumina în lume, pentru ca oricine crede în mine sa nu
rămână în întuneric.
Pagina 27 din
40
47. Dacă aude cineva
cuvintele mele, şi nu le păzeşte, nu eu îl judec; caci eu n-am
venit sa judec lumea,
ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine mă
respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are cine sa-l judece; cuvântul pe
care l-am vestit eu,
acela îl va judeca în ziua de apoi.
49. Caci eu n-am
vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, el însuşi mi-a
poruncit ce trebuie
sa spun şi cum trebuie să vorbesc.
50. Şi ştiu că
porunca lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun
aşa cum mi le-a spus
Tatăl."
Capitolul XIII
1. Însă înainte de
sărbătoarea Paştilor, Isus, ştiind ca i-a sosit ceasul să plece din lumea
aceasta la Tatăl şi
fiindcă iubea pe ai săi care erau în lume, i-a iubit pană la capăt.
2. În timpul cinei,
după ce Diavolul pusese în inima lui Iuda a lui Simon Iscarioteanul,
gândul sa-l vândă,
3. fiindcă ştia că
Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la
Dumnezeu se duce,
4. s-a sculat de la
cina, s-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi s-a încins cu el.
5. Apoi a turnat apă
într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le
şteargă cu ştergarul
cu care era încins.
6. A venit deci la
Simon Petru, care i-a zis: "Domnule, Tu sa-mi speli mie picioarele?"
7. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Ce fac eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea."
8. Petru i-a zis:
"Niciodată nu-mi vei spala picioarele!" Isus i-a răspuns: "Dacă
nu te spăl
eu, nu ai parte cu
mine."
9.
"Domnule", I-a zis Simon Petru, "nu numai picioarele, ci şi mâinile
şi capul!"
10. Isus i-a zis:
"Cine are tot trupul spălat, nu are nevoie decât sa-i fie spălate
picioarele, căci este
cu totul spălat; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi."
11. Caci ştia pe cel
care avea sa-l vândă; de aceea a zis: "Nu toţi sunteţi curați."
12. După ce le-a
spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis:
"Înţelegeţi voi
ce v-am făcut eu?
13. Voi mă numiţi
"Învăţătorul şi Domnul" şi bine ziceţi, căci sunt.
14. Deci, dacă eu,
Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi
datori să vă spălaţi
picioarele unii altora;
15. căci eu v-am dat
un exemplu, pentru ca aşa cum am făcut eu, să faceţi şi voi.
16. Adevărat,
adevărat vă spun, robul nu este mai mare decât domnul său, nici trimisul
mai mare decât cel ce
l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste
lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
18. Nu vorbesc despre
voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se
împlinească
Scriptura: "Cel care mănâncă pâine cu mine a ridicat călcâiul împotriva
mea."
19. Vă spun lucrul
acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când
se va întâmpla, să
credeţi că eu sunt.
Pagina 28 din
40
20. Adevărat,
adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit eu, pe mine
mă primeşte; şi cine
mă primeşte pe mine primeşte pe cel ce m-a trimis pe mine."
21. După ce a spus
aceste cuvinte, Isus s-a tulburat în duh, a mărturisit şi a zis:
"Adevărat,
adevărat vă spun că unul din voi mă va vinde."
22. Ucenicii se uitau
deci unii la alţii, neînţelegând despre cine vorbeşte.
23. Unul din ucenici,
acela pe care-l iubea Isus, era rezemat pe sânul lui Isus.
24. Simon Petru i-a
făcut aşadar semn să întrebe cine este acela despre care vorbea
Isus.
25. Şi s-a rezemat pe
pieptul lui Isus şi i-a zis: "Domnule, cine este?"
26. Isus a răspuns:
"Acela căruia îi voi muia bucăţica şi i-o voi da." Şi înmuind
bucăţică
a dat-o lui Iuda a
lui Simon Iscarioteanul.
27. Şi după bucăţica,
a intrat Satan. Isus i-a zis: "Ce faci, fă repede."
28. Dar nici unul din
cei aşezaţi, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29. Unii presupuneau
că, deoarece Iuda avea punga, Isus voia sa-i spună: "Cumpără
ce ne trebuie pentru
sărbătoare"; sau să dea ceva săracilor.
30. Aşadar, primind
bucăţică, a ieşit afară îndată. Era noapte.
31. După ce a ieşit
el, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost preamărit şi Dumnezeu a fost
preamărit în el.
32. Dacă Dumnezeu a
fost preamărit în el, şi Dumnezeu îl va preamări în el însuşi şi-l
va preamări îndată.
33. Copilaşilor, mai
sunt puţin cu voi. Mă veţi cauta, şi, cum am spus iudeilor ca unde
ma duc eu, ei nu pot
veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34. Vă dau o poruncă
nouă: să vă iubiţi unul pe altul; cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi
şi voi unul pe altul.
35. Prin aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între
voi."
36. Simon Petru i-a
zis, "Domnule", unde te duci?" Isus i-a răspuns: "Tu nu
poţi veni
acum după mine, unde
mă duc eu; dar mai târziu mă vei urma."
37.
"Domnule", i-a zis Petru, "de ce nu pot veni după tine acum? Eu
îmi voi da viaţa
pentru tine."
38. Isus răspunde:
"Iţi vei da viata pentru mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va
cânta cocoş, până te
vei lepăda de mine de trei ori.
Capitolul XIV
1. Să nu vi se
tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine!
2. În casa Tatălui
meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus oare că mă duc
să vă pregătesc un
loc?
3. Şi dacă mă voi
duce şi va voi pregăti un loc, voi veni din nou şi va voi lua la mine
însumi, că acolo unde
sunt eu, să puteţi fi şi voi.
4. Ştiţi unde mă duc
şi ştiţi şi calea."
5.
"Domnule", i-a zis Toma, "nu ştim unde te duci; cum putem să
ştim calea?"
Pagina 29 din
40
6. Isus i-a zis:
"Eu sunt calea şi adevărul şi viata; nimeni nu vine la Tatăl decât prin
mine.
7. Dacă m-aţi fi
cunoscut pe mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl meu. Şi de acum încolo îl
veţi cunoaşte; şi
l-aţi şi văzut."
8.
"Domnule", i-a zis Filip, "arata-ne pe Tatăl, şi ne este de
ajuns."
9. Isus i-a zis:
"De atâta timp sunt cu voi şi nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe
mine a văzut pe
Tatăl. Cum zici tu: "Arata-ne pe Tatăl"?
10. Nu crezi că eu în
Tatăl, şi Tatăl în mine este? Cuvintele pe care vi le spun eu, nu le
spun de la mine; ci
Tatăl, care locuieşte în mine, el face aceste lucrări.
11. Credeţi-mă că eu
sunt în Tatăl, şi Tatăl este în mine; credeţi-mă cel puţin pentru
lucrările acestea.
12. Adevărat,
adevărat vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac
eu; ba încă va face
altele şi mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl;
13. şi orice veţi
cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul.
14. Dacă veţi cere
ceva în numele meu, voi face.
15. Dacă mă iubiţi,
veţi păzi poruncile mele.
16. Şi eu voi ruga pe
Tatăl şi el va va da un alt mângăietor, care sa fie cu voi pentru
totdeauna,
17. duhul adevărului,
pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-l vede şi nu-l
cunoaşte; dar voi îl
cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
18. Nu vă voi lăsa
orfani, voi veni la voi.
19. Încă puţin şi
lumea nu mă va mai vedea, dar voi ma veţi vedea; pentru ca eu trăiesc,
şi voi veţi trăi.
20. În ziua aceea,
veţi cunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, voi în mine şi eu în voi.
21. Cine are
poruncile mele şi le păzeşte acela ma iubeşte; şi cine ma iubeşte va fi iubit
de Tatăl meu. Eu îl
voi iubi şi mă voi arăta lui."
22. Iuda, nu
Iscarioteanul, i-a zis: "Domnule, cum se face ca te vei arata noua, şi nu
lumii?"
23. Isus a răspuns şi
i-a zis: "Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl
meu îl va iubi. Noi
vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.
24. Cine nu mă
iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este
al meu, ci al
Tatălui, care m-a trimis.
25. V-am spus aceste
lucruri cât mai sunt cu voi.
26. Dar mângăietorul,
duhul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, vă va
învăţa toate şi va va
aduce aminte de tot ce v-am spus eu.
27. Vă las pacea, vă
dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Sa nu vi se tulbure
inima, nici să nu se
înspăimânte.
28. Aţi auzit ca v-am
spus: "Ma duc, şi voi veni la voi." Dacă m-aţi iubi, v-aţi fi bucurat
că
mă duc la Tatăl,
fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.
Pagina 30 din
40
29. Şi v-am spus
aceste lucruri acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când
se vor întâmpla, să
credeţi.
30. Nu voi mai vorbi
mult cu voi; caci vine stapanitorul lumii acesteia şi el n-are nimic în
mine;
31. dar fac asa cum
mi-a poruncit Tatăl, pentru ca sa cunoască lumea că eu iubesc pe
Tatăl. Sculaţi-vă,
hai sa plecam de aici!
Capitolul XV
1. Eu sunt adevărata
viţa, şi Tatăl meu este viticultorul.
2. Pe orice mlădiţă
care n-aduce roada în mine, el o taie; şi pe orice care aduce roada,
o curăţeşte, ca să
aducă şi mai multă roadă.
3. Acum voi sunteţi
curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.
4. Rămâneţi în mine
şi eu în voi; după cum mlădiţa nu poate sa aducă roada de la sine,
dacă nu rămâne în
viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneți în mine.
5. Eu sunt viţa, voi
mlădiţele. Cine rămâne în mine şi în cine-s eu aduce multă roadă;
căci despărţiţi de
mine nu puteţi face nimic.
6. Dacă cineva nu
rămâne în mine, este aruncat afară, că mlădiţa şi se usucă; şi ele
sunt strânse,
aruncate în foc şi ard.
7. Dacă rămâneţi în
mine şi cuvintele mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va
da.
8. În aceasta Tatăl
meu este preamărit: sa aduceţi roada multa şi sa fiţi ucenici ai mei.
9. Cum m-a iubit pe
mine Tatăl, asa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!
10. Dacă păziţi
poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit
poruncile Tatălui meu
şi rămân în iubirea lui.
11. V-am spus aceste
lucruri, pentru ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră
să fie deplina.
12. Aceasta este
porunca mea: sa vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit eu.
13. Nimeni nu are o
iubire mai mare decât acel care işi dă viaţa pentru prietenii săi.
14. Voi sunteţi
prietenii mei, dacă faceţi ceea ce va poruncesc eu.
15. Nu va mai numesc
robi, pentru ca robul nu ştie ce face stăpânul sau; ci v-am numit
prieteni, pentru ca
v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu.
16. Nu voi m-aţi ales
pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să
aduceţi roada şi
roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în
numele meu sa vă dea.
17. Vă poruncesc
aceste lucruri, ca să vă iubiţi unul pe altul.
18. Dacă vă urăşte
lumea, ştiţi ca pe mine m-a urât înaintea voastră.
19. Dacă aţi fi din
lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi
pentru ca eu v-am
ales din mijlocul lumii, de aceea lumea va urăşte.
20. Aduceţi-vă aminte
de cuvântul pe care vi l-am spus: "Robul nu este mai mare decât
stăpânul său."
Dacă m-au persecutat pe mine, şi pe voi va vor persecuta; dacă au păzit
cuvântul meu, şi pe
al vostru îl vor păzi.
Pagina 31 din
40
21. Dar vă vor face
toate aceste lucruri din cauza numelui meu, pentru ca ei nu cunosc
pe cel care m-a
trimis.
22. Dacă n-as fi venit
şi nu le-as fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o
dezvinovăţire pentru
păcatul lor.
23. Cine mă urăşte pe
mine urăşte şi pe Tatăl meu.
24. Dacă n-as fi
făcut intre ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat;
dar acum ei au văzut
şi m-au urat şi pe mine şi pe Tatăl meu.
25. Dar acesta ca să
se împlinească cele scrise în Legea lor: "M-au urât fără temei."
26. Când va veni
mângăietorul, pe care-l voi trimite de la Tatăl, duhul adevărului, care
iese de la Tatăl, el
va mărturisi despre mine.
27. Şi voi de
asemenea, veţi mărturisi, pentru ca aţi fost cu mine de la început.
Capitolul XVI
1. V-am spus aceste
lucruri ca să nu vă poticniţi.
2. Vă vor da afară
din sinagogi, ba încă vine ceasul când oricine vă va ucide să i se
pară că aduce o
jertfa lui Dumnezeu.
3. Şi vor face
acestea, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.
4. Dar v-am spus
aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se
împlinească, să vă
aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început,
pentru că eram cu
voi.
5. Acum mă duc la cel
care m-a trimis; şi nici unul dintre voi nu mă întreabă: "Unde te
duci?"
6. Dar, pentru ca
v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7. Totuşi vă spun
adevărul: Vă este de folos să mă duc, căci, dacă nu mă duc eu,
mângăietorul nu va
veni la voi; dar dacă mă duc, vi-l voi trimite.
8. Şi când va veni
el, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, dreptatea şi
judecata.
9. În ce priveşte
păcatul: fiindcă ei nu cred în mine;
10. în ce priveşte
dreptatea: fiindcă mă duc la Tatăl, şi nu mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte
judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am sa vă spun
multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni
mângăietorul, duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; caci el
nu va vorbi de la
sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va vesti lucrurile viitoare.
14. El mă va
preamări, pentru că va lua din ce este al meu şi va va veşti.
15. Tot ce are Tatăl
este al meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al meu şi vă va
vesti.
16. Peste puţin, nu
mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea, pentru că
Mă duc la
Tatăl."
17. Aşadar, unii din
ucenicii lui au zis intre ei: "Ce înseamnă acestea: "Peste puţin, nu
mă veţi mai
vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi vedea" şi:
"Pentru ca mă duc la
Tatăl"?"
Pagina 32 din
40
18. Ei ziceau aşadar:
"Ce înseamnă aceasta: "Peste puţin"? Nu ştim ce vrea să
spună."
19. Isus a cunoscut
deci că voiau sa-l întrebe şi le-a zis: "Vă întrebaţi între voi că v-am
zis: "Peste
puţin, nu mă veţi mai vedea" şi: "Apoi iarăşi, peste puţin, mă veţi
vedea"?
20. Adevărat,
adevărat vă spun că voi veţi plânge şi va veţi văieta, iar lumea se va
bucura; vă veţi
întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când este
în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar,
după ce a născut
pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţa, de bucurie ca s-a
născut un om pe lume.
22. Tot asa şi voi:
acum sunteţi plini de întristare; dar eu va voi vedea iarăşi, inima vi se
va bucura, şi nimeni
nu va lua de la voi bucuria voastră.
23. În ziua aceea, nu
ma veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat va spun ca orice
veţi cere de la
Tatăl, în numele meu, va va da.
24. Până acum n-aţi
cerut nimic în numele meu; cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria
voastră să fie
deplină.
25. V-am spus aceste
lucruri în pilde. Vine ceasul când nu va voi mai vorbi în pilde, ci
vă voi vorbi pe fata
despre Tatăl.
26. În ziua aceea,
veţi cere în numele meu, şi nu va zic ca eu voi ruga pe Tatăl pentru
voi;
27. căci Tatăl însuşi
vă iubeşte, pentru că m-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la
Dumnezeu.
28. Am ieşit de la
Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi ma duc la Tatăl."
29. Ucenicii săi i-au
zis: "Iată că acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
30. Acum cunoaştem că
ştii toate şi n-ai nevoie să te întrebe cineva; de aceea credem
ca ai ieşit de la
Dumnezeu."
31. "Acum
credeţi?", le-a răspuns Isus.
32. "Iată, ca
vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi pe mine
mă
veţi lăsa singur; dar
nu sunt singur, caci Tatăl este cu mine.
33. V-am spus aceste
lucruri ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; dar
îndrăzniţi, eu am
biruit lumea."
Capitolul XVII
1. După ce Isus a
spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tata, a
sosit ceasul!
Preamăreşte pe Fiul tău, ca şi Fiul tău să te preamărească pe tine,
2. după cum i-ai dat
putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora
pe care i i-ai dat
tu.
3. Şi viaţa veşnică
este aceasta: sa te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat,
şi pe Isus Christos
pe care l-ai trimis tu.
4. Eu te-am preamărit
pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac.
5. Şi acum, Tată,
preamăreşte-mă la tine însuţi cu slava pe care o aveam cu tine înainte
de a fi lumea.
Pagina 33 din
40
6. Eu am făcut
cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Ai tai erau şi
tu mi i-ai dat; şi ei
au pazit cuvantul tău.
7. Acum ei au
cunoscut ca toate cate mi-ai dat tu sunt de la tine.
8. Caci le-am dat
cuvintele pe care mi le-ai dat tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu
adevărat ca de la
tine am ieşit şi au crezut ca tu m-ai trimis.
9. Eu ma rog pentru
ei. Nu ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu,
pentru ca sunt ai
tai:
10. tot ce este al
meu este al tău şi ce este al tău este al meu, şi eu sunt preamărit în ei.
11. Eu nu mai sunt în
lume, dar ei sunt în lume şi eu vin la tine. Sfinte Tată, păzeşte în
numele tău pe aceia
pe care mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, ca noi.
12. Când eram cu ei,
îi păzeam eu în numele tău. Eu am păzit pe aceia pe care mi i-ai
dat şi nici unul
dintre ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, eu vin
la tine şi spun aceste lucruri în lume, pentru ca să aibă în ei
bucuria mea deplină.
14. Le-am dat
cuvântul tău şi lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, după cum eu
nu sunt din lume.
15. Nu te rog să-i
iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din
lume, după cum nici eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin
adevăr: cuvântul tău adevăr este.
18. Cum m-ai trimis
tu pe mine în lume, aşa i-am trimis şi eu pe ei în lume.
19. Şi eu însumi mă
sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20. Şi mă rog nu
numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul
lor.
21. ca toţi sa fie
una, cum tu, Tată, în mine şi eu în tine; ca şi ei sa fie una în noi, pentru
ca lumea să creadă că
tu m-ai trimis.
22. Eu le-am dat
slava pe care mi-ai dat-o tu, pentru ca ei sa fie una, cum şi noi suntem
una,
23. eu în ei şi tu în
mine; pentru ca ei sa fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască
lumea că tu m-ai trimis
şi că i-ai iubit, cum m-ai iubit pe mine.
24. Tată, vreau ca
acolo unde sunt eu, sa fie împreună cu mine şi aceia pe care mi i-ai
dat tu, ca să vadă
slava mea, slava pe care mi-ai dat-o tu; fiindcă tu m-ai iubit înainte de
întemeierea lumii.
25. Neprihănitule
Tată, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au
cunoscut ca tu m-ai
trimis.
26. Şi eu le-am făcut
cunoscut numele tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca
dragostea cu care
m-ai iubit tu sa fie în ei, şi eu în ei."
Capitolul XVIII
1. Spunând acestea,
Isus a plecat cu ucenicii săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o
grădină, în care a
intrat el şi ucenicii lui.
Pagina 34 din
40
2. Iuda, vânzătorul,
ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori se adunase acolo
cu ucenicii lui.
3. Iuda, aşadar,
luând ceata ostaşilor şi pe ofiţerii preoţilor cei mai de seamă şi a
fariseilor, a venit
acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
4. Iar Isus, care
ştia tot ce avea sa vina asupra lui, a mers spre ei şi le-a zis: "Pe cine
căutaţi?"
5. Ei i-au răspuns:
"Pe Isus Nazarineanul." Isus le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, cel
care l-a dat
prins, era şi el cu
ei.
6. Când le-a zis:
"Eu sunt", ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7. El i-a întrebat
din nou: "Pe cine căutaţi?" "Pe Isus Nazarineanul", i-au
zis ei.
8. Isus a răspuns:
"V-am spus că eu sunt. Deci, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi pe
aceştia sa se
ducă;"
9. ca să se
împlinească ce spusese prin cuvântul sau: "N-am pierdut pe nici unul din
aceia pe care mi i-ai
dat."
10. Iar Simon Petru,
având o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat
urechea dreapta. Şi
numele robului aceluia era Malhus.
11. Isus a zis deci
lui Petru: "Băga-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care mi l-a
dat Tatăl sa-l
beau?"
12. Apoi cohorta şi
chiliarhul (comandantul a o mie de ostaşi) şi ofiţerii iudeilor au prins
deci pe Isus şi l-au
legat.
13. L-au dus întâi la
Anna, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul
acela.
14. Şi Caiafa era cel
ce sfătuise pe iudei că era mai bine să moară un singur om pentru
popor.
15. Mergea dar după
Isus, Simon Petru şi celălalt ucenic. Aşadar ucenicul acesta era
cunoscut marelui
preot şi a intrat cu Isus în aula (locul de primire) marelui preot.
16. Petru însă stătea
afară la poartă. Celalalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a
ieşit afară, a vorbit
cu portăreasa şi a adus pe Petru înăuntru.
17. Atunci slujnica,
portăreasa, a zis lui Petru: "Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii
omului
acestuia?" "Nu sunt.", a răspuns el.
18. Iar slujitorii şi
ofiţerii făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru
stătea şi el cu ei şi
se încălzea.
19. Marele preot a
întrebat pe Isus despre ucenicii lui şi despre învăţătura lui.
20. Isus i-a răspuns:
"Eu am vorbit pe fata lumii; totdeauna am învăţat în sinagoga şi în
templu, unde se adună
toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
21. Pentru ce ma
întrebi pe mine? Întreabă pe cei care m-au auzit despre ce le-am
vorbit; iată, ei ştiu
ce am spus."
22. Şi când a spus el
acestea, unul dintre ofiţerii care stăteau acolo a dat o palma lui
Isus, zicând:
"Aşa răspunzi tu marelui preot?"
Pagina 35 din
40
23. Isus i-a răspuns:
"Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău; dar de bine, de ce mă
baţi?"
24. Anna l-a trimis
legat la marele preot Caiafa.
25. Dar Simon Petru
stătea acolo şi se încălzea. Deci i-au zis: "Nu cumva eşti şi tu
dintre ucenicii
lui?" El s-a lepădat şi a zis: "Nu sunt."
26. Unul dintre
slujitorii marelui preot, ruda cu acela căruia Petru îi tăiase urechea, a
zis: "Nu te-am
văzut eu cu el în grădină?"
27. Petru iar s-a
lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
28. Au adus pe Isus
de la Caiafa la pretoriu (oficiul guvernatorului roman). Şi era
dimineaţa. Ei n-au
intrat în pretoriu, ca să nu se întineze şi să poată mânca paştile.
29. Pilat deci a
ieşit afară la ei şi le-a zis: "Ce acuzaţie aduceţi împotriva omului
acestuia?"
30. Ei au răspuns, şi
i-au zis: "Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu l-am fi dat noi în
mâinile tale."
31. Atunci Pilat le-a
zis: "Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după legea voastră." "Noua
nu ne
este îngăduit să
omorâm pe nimeni", i-au zis iudeii;
32. ca să se
împlinească ceea ce spusese Isus, arătând cu ce moarte avea să moară.
33. Deci Pilat a
intrat iarăşi în pretoriu, a chemat pe Isus şi i-a zis: "Eşti tu regele
iudeilor?"
34. Isus i-a răspuns:
"De la tine însuţi zici lucrul acesta sau alţii ţi l-au spus despre
mine?"
35. Pilat a răspuns:
"Sunt eu iudeu? Naţia ta şi preoţii cei mai de seamă te-au dat în
mâna mea. Ce-ai
făcut?"
36. "Regatul meu
nu este din lumea aceasta", a răspuns Isus. "Dacă regatul meu ar fi
din lumea aceasta,
însoţitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; acum
aşadar, regatul meu
nu este de aici."
37. Pilat, aşadar,
i-a zis: "Atunci eşti rege!" Isus a răspuns: "Tu spui ca sunt
rege. Eu
pentru aceasta m-am
născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre acest
adevăr. Oricine este
din adevăr asculta glasul meu."
38. Pilat i-a zis:
"Ce este adevărul?" După ce a spus aceste cuvinte, a ieşit iarăşi
afară
la iudei şi le-a zis:
"Eu nu găsesc nicio vină în el.
39. Dar, fiindcă voi
aveţi obicei sa vă eliberez pe cineva de Paşti, vreţi deci sa vă
eliberez pe regele
iudeilor?"
40. Atunci toţi au
strigat din nou, zicând: "Nu pe el, ci pe Baraba!" Şi Baraba era un
tâlhar.
Capitolul XIX
1. Atunci Pilat a
luat pe Isus şi a pus sa-l biciuiască.
2. Ostaşii au
împletit o cununa de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haina de
purpura.
3. Apoi s-au apropiat
de el şi ziceau: "Plecăciune, regele iudeilor!" Şi-i dădeau palme.
Pagina 36 din
40
4. Şi Pilat a ieşit
iarăşi afara şi le-a zis: "Iată, vi-l aduc afara, ca sa ştiţi ca nu găsesc
nicio vina în
el."
5. Isus a ieşit
aşadar afara, purtând cununa de spini şi haina de purpura. "Iată
omul!",
le-a zis.
6. Când l-au văzut
preoţii cei mai de seama şi ofiţerii, au strigat, zicând: "Răstigneşte-l!
Răstigneşte-l!"
"Luaţi-l voi şi răstigniţi-l", le-a zis Pilat, "căci eu nu
găsesc nicio vina în
el."
7. Iudeii i-au
răspuns: "Noi avem o lege, şi după legea noastră, el trebuie să moară,
pentru că s-a făcut
pe sine Fiul lui Dumnezeu."
8. Deci, când a auzit
Pilat acest cuvânt, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în
pretoriu şi a zis lui Isus: "De unde eşti tu?" Dar Isus nu i-a dat
nici un
răspuns.
10. Pilat i-a zis:
"Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere sa te eliberez şi am putere să
te răstignesc?"
11. "N-ai avea
nici o putere împotriva mea", i-a răspuns Isus, "dacă nu ţi-ar fi
fost dată
de sus. De aceea,
cine mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat."
12. De atunci, Pilat
cauta sa-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: "Dacă eliberezi pe
omul acesta, nu eşti
prieten al cezarului. Oricine se face pe sine rege se opune
cezarului."
13. Când a auzit
Pilat aceste cuvinte, a scos afara pe Isus şi a şezut pe scaunul de
judecător, în locul
numit "Pardosit cu pietre", iar în evreieşte: "Gabata."
14. Era ziua
pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor:
"Iată
regele vostru!"
15. Dar ei au
strigat: "Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!" "Să răstignesc pe regele
vostru"?" le-a zis
Pilat. Preoţii cei
mai de seama au răspuns: "N-avem rege decât pe cezarul!"
16. Atunci l-a dat în
mâinile lor, ca sa fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi l-au dus.
17. Ducându-şi
crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se
numeşte
"Golgota",
18. unde l-au
răstignit şi cu el alţi doi: unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la
mijloc.
19. Şi Pilat a scris
un titlu pe care l-a pus pe cruce; şi era scris: "Isus Nazarineanul,
regele
iudeilor."
20. Mulţi din iudei
au citit acest titlu, pentru ca locul unde fusese răstignit Isus era
aproape de cetate:
era scrisă în ebraică, romană (latină) şi elină (greaca veche).
21. Preoţii cei mai
de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: "Nu scrie "regele
iudeilor", ci
scrie că el a zis:
"Eu sunt regele iudeilor."
22. "Ce am
scris, am scris", a răspuns Pilat.
23. Ostaşii, după ce
au răstignit pe Isus, i-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi: câte
o parte pentru
fiecare ostaş. Dar cămaşa n-avea nici o cusătura, ci era dintr-o singură
ţesătură de sus până
jos.
24. Şi au zis aşadar
unul către altul: "Să n-o sfâşiem, ci să aruncam la sorti pentru ea, a
Pagina 37 din
40
cui sa fie." ca
să se împlinească Scriptura care zice: "Şi-au împărţit hainele mele între
ei, şi pentru cămaşa
mea au aruncat la sorti." Ostaşii aşadar au făcut aceste lucruri.
25. Lângă crucea lui
Isus, stătea mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Clopa, şi Maria
Magdalena.
26. Când a văzut Isus
pe mama sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei
sale: "Femeie,
iată fiul tău!"
27. Apoi a zis
ucenicului: "Iată mama ta!" Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o
la el
acasă.
28. După aceea Isus,
ştiind ca acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis:
"Mi-e
sete."
29. Acolo era un vas
plin cu oţet. Umplând un burete pe isop punând, i l-au dus la gura.
30. Deci când Isus a
luat oţetul, a zis: "S-a sfârşit!" Şi, plecându-şi capul, şi-a dat
duhul.
31. Ca sa nu rămână
trupurile pe cruce în timpul sabatului - caci era pregătirea, şi ziua
aceea de sabat era o
zi mare, iudeii au rugat pe Pilat sa le zdrobească fluierele
picioarelor şi sa fie
luaţi.
32. Ostaşii au venit
deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care
fusese răstignit
împreună cu el.
33. Când au venit la
Isus şi au văzut că murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34. ci unul din
ostaşi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit din ea sânge şi apa.
35. Şi cel ce a văzut
aceasta dă mărturie şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că
spune adevărul, ca şi
voi sa credeţi.
36. Acestea s-au
întâmplat ca să se împlinească Scriptura: "Nici unul din oasele lui nu
va fi zdrobit."
37. Şi, în alta
parte, Scriptura mai zice: "Vor privi la cel pe care l-au străpuns."
38. După aceea, Iosif
din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica
iudeilor, a rugat pe
Pilat sa ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. El a venit aşadar şi a luat
trupul lui Isus.
39. Veni deasemenea
şi Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, aducând o
amestecătură de
aproape o suta de litri de smirnă şi de aloe.
40. Au luat deci
trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de în cu miresme, după
cum au obicei iudeii
să înmormânteze.
41. În locul unde
fusese răstignit era o gradină şi în gradină era un mormânt nou, în
care nu mai fusese
pus nimeni.
42. Din cauza ca era
ziua pregătirii iudeilor, pentru ca mormântul era aproape, au pus
acolo pe Isus.
Capitolul XX
1. Şi în întâia ale
sabatelor, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţa la mormânt, pe
când era încă
întuneric, şi a văzut piatra luata de pe mormânt.
2. A alergat deci la
Simon Petru şi la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: "Au
luat pe Domnul din
mormânt, şi nu ştiu unde l-au pus."
Pagina 38 din
40
3. Aşadar Petru şi
celalalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4. În plus, cei doi
alergau împreună, dar celalalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi
a ajuns cel dintâi la
mormânt.
5. S-a plecat şi s-a
uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
6. Aşadar Simon
Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut
fâşiile de pânză jos,
7. iar ştergarul care
fusese pus pe capul lui nu era cu fâşiile de pânză, ci împăturit şi
pus într-un alt loc
singur.
8. Atunci celalalt
ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut şi
s-a încredinţat.
9. Căci tot nu
pricepeau Scriptura, că el trebuia să învie din morţi.
10. Apoi ucenicii
s-au întors acasă.
11. Dar Maria stătea
afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat sa se
uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi
îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la
cap şi altul la
picioare.
13.
"Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns:
"Pentru că au luat pe
Domnul meu şi nu ştiu
unde l-au pus."
14. Zicând acestea,
ea s-a întors şi a văzut pe Isus stand acolo în picioare şi nu ştia ca
este Isus.
15.
"Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?"
Gândind că este grădinarul, ea
i-a zis:
"Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce sa-l
iau."
16. Isus i-a zis:
"Maria!" Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: "Rabuni!",
adică:
"Învăţătoru-le!"
17. "Nu mă
atinge", i-a zis Isus, "caci încă nu m-am suit la Tatăl meu, ci du-te
la fraţii
mei şi spune-le ca mă
sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul
vostru."
18. Maria Magdalena a
venit şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi ca i-a spus
aceste lucruri.
19. În seara
aceleiaşi zile, cea dintâi a sabatelor, pe când uşile locului unde erau
adunaţi ucenicii erau
încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a
zis: "Pace
vouă!"
20. Şi după ce a zis
acestea, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Ucenicii s-au bucurat când
au văzut pe Domnul.
21. Aşadar le-a zis
din nou: "Pace vouă! Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi
eu pe voi."
22. Şi spunând
acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: "Primiţi duh sfânt!
23. Celor ce le veţi
ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi tine, vor fi ţinute."
24. Dar Toma, zis
Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25. Ceilalţi ucenici
i-au zis aşadar: "Am văzut pe Domnul!" Dar el le-a ră spuns:
"Dacă
Pagina 39 din 40
nu voi vedea în
mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul
cuielor şi dacă
nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede."
26. După opt zile,
ucenicii lui erau iarăşi în casa şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când
erau uşile încuiate,
a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: "Pace vouă!"
27. Apoi a zis lui
Toma: "Adu-ţi degetul încoace şi uita-te la mâinile mele şi adu-ţi mâna
şi pune-o în coasta
mea; şi nu fi necredincios, ci credincios."
28. Toma a răspuns şi
i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!"
29. "Toma",
i-a zis Isus, "pentru ca m-ai văzut, ai crezut; ferice de cei ce n-au
văzut şi
au crezut."
30. Isus a mai făcut
înaintea ucenicilor sai multe alte semne care nu sunt scrise în
cartea aceasta.
31. Dar acestea au
fost scrise pentru ca voi sa credeţi ca Isus este Christosul, Fiul lui
Dumnezeu şi, crezând,
să aveţi viata în numele lui.
Capitolul XXI
1. După aceea Isus
s-a mai arătat ucenicilor sai la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a
arătat:
2. Simon Petru, Toma,
zis Geamănul, Natanael din Cana Galileii, a lui Zebedei şi alţi doi
din ucenicii lui Isus
erau împreună.
3. Simon Petru le-a
zis: "Mă duc să prind peste." "Mergem şi noi cu tine", i-au
zis ei. Au
ieşit şi au intrat
într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4. Dis de dimineaţa,
Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau ca este Isus.
5. "Copii",
le-a zis Isus, "aveţi ceva de mâncare?" Ei i-au răspuns:
"Nu".
6. Şi el le-a zis:
"Aruncaţi mreaja în partea dreapta a corabiei şi veţi găsi." Au
aruncat-o
deci şi n-o mai
puteau trage de mulţimea peştilor.
7. Atunci ucenicul pe
care-l iubea Isus a zis lui Petru: "Este Domnul!" Când a auzit
Simon Petru că este
Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-
a aruncat în mare.
8. Ceilalţi ucenici
au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru ca nu erau
departe de ţărm decât
cam la doua sute de coti.
9. Deci, când au
ieşit pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peste pus deasupra şi
pâine.
10. Isus le-a zis:
"Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum."
11. Simon Petru s-a
suit şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti
mari; şi, măcar ca
erau atâţia, mreaja nu s-a rupt.
12. "Veniţi şi
mâncaţi", le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteză să-l întrebe:
"Cine
eşti?", căci
ştiau că este Domnul.
13. Isus s-a
apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; tot asa a făcut şi cu pestele.
14. Aceasta era a
treia oara când Isus s-a arătat ucenicilor săi, după ce a înviat dintre
cei morţi.
15. Deci, după ce au
mâncat, Isus a zis lui Simon Petru: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti
Pagina 40 din 40
tu mai mult decât
aceştia?" "Da, Doamne", i-a răspuns Petru, "ştii ca te
iubesc." Isus i-a
zis: "Paste
mieluşeii mei."
16. I-a zis a doua
oara: "Simon, a lui Iona, mă iubeşti?" "Da, Doamne", i-a
răspuns
Petru, "ştii că
te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oiţele mele."
17. I-a zis a treia
oara: "Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?" Petru s-a întristat că i-a
zis a
treia oara: "Ma
iubeşti?" şi i-a răspuns: "Doamne, tu toate le ştii: ştii că te iubesc."
Isus i-
a zis: "Paşte
oile mele!
18. Adevărat,
adevărat iţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te
duceai unde voiai;
dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi
te va duce unde nu
doreşti."
19. A zis lucrul
acesta ca să arate cu ce fel de moarte va preamări el pe Dumnezeu. Şi
după ce a vorbit
astfel, i-a zis: "Vino după mine."
20. Petru s-a întors
şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela
care la cina se
rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: "Doamne, cine este cel ce te
vinde?"
21. Petru, văzându-l,
a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi?"
22. Isus i-a spus:
"Dacă vreau ca el sa rămână până voi veni eu, ce te priveşte? Tu vino
după mine!"
23. Deci s-a
răspândit cuvântul acesta printre fraţi, că ucenicul acela nu va muri deloc.
Însă Isus nu zisese
că nu va muri deloc, ci: "Dacă vreau ca el sa rămână până voi veni
Eu, ce te
priveşte?"
24. Ucenicul acesta
este cel ce mărturişte aceste lucruri şi care le-a scris; şi ştim că
mărturia lui este
adevărată.
(Versetul următor nu
există în Codex Sinaiticus, cea mai veche Biblie la ora actuală,
copiata în sec
IV)
http://codexsinaiticus.org/en/manuscript.aspx?book=36&chapter=21&lid=en&side=r&ver
se=25&zoomSlider=0
25. Mai sunt multe
alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte
unul, gândesc că în
lumea aceasta n-ar fi putut începea cărţile care s-ar fi scris.
(Unii dintre
cercetătorii textuali ai manuscriselor biblice susţin că acest capitolul XXI a
fost adăugat ulterior
la aceasta carte, una dintre dovezile aduse fiind manuscrisul coptic
MS Copt.e.150(P).
Însă manuscrisul n-a convins anumiţi cercetători.)
http://en.wikipedia.org/wiki/John_21#cite_note-6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu