Isaia 53:10 “Dar după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat”

Aşa apare Isaia 53:10 în textul ebraic: “Dar după ce îşi va da sufletul (nefeş) ca jertfă pentru păcat”

Dar nu, anumitor cărturari moderni nu le place cum ar suna aşa. Căci astfel ar încurca predicile lor despre nemurirea sufletului şi n-ar mai fi oameni duşi direct în rai sau alţi oameni chinuiţi în iad, imediat după ce mor...

Atât timp cât într-un text apare un cuvânt care are corespondent bine stabilit în limba română, el nu poate fi substituit. Şi mie îmi place lingvistica şi cunosc fenomenul sensurilor. Dar chiar şi în acest context, cuvintele trebuie traduse la fel şi eventual la o nota de subsol trebuie explicat sensul, dacă e cazul, deoarece contextul e lămuritor în majoritatea cazurilor... 
Şi tocmai contextul biblic – raportat la contextul apropiat dar şi la contextul altor versete - arată că la versetul din Isaia 53:12 în expresia “şi-a dat sufletul la moarte” este vorba într-adevăr de suflet, a se compara cu Isaia 53:10 “Dar după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat “ cu Psalmul 16:9 “căci nu-mi vei lăsa sufletul (nefeş) în Locuinţa Morţilor (Şheol)” şi Fapte 2:27 “căci nu-mi vei lăsa sufletul (psychi) în Locuinţa Morţilor (Hades)”.

Acelaşi cuvânt ebraic este atât în Isaia 53:10 cât şi în Isaia 53:12. Cât de sinceri au putut fi, traducându-l odata cu “sine însuşi” şi odată cu “viaţa” în ciuda contextului şi a faptului că aceste cuvinte (sine însuşi, viaţa) îşi au corespondentul lor bine definit în limba ebraică, după cum şi traducătorii ştiau? Mi se revoltă sufletul! Această stereotipie care susţine că nu există nici o diferenţă de sens ci doar de formă între viaţă, suflet şi duh, şi prin urmare aceste cuvinte pot fi inter-schimbabile după bunul nostru plac şi gust, o arunc în lada de gunoi a lingvisticii. 

Există diferenţe între suflet şi viaţă? Da. Deoarece sufletul - care este denumirea omului viu, poate mânca, bea, se poate veseli şi odihni.

DEX - Suflet

SÚFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.

şi voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" (Luc.12:19)

Cum ar suna textul dacă viaţa şi sufletul ar fi cuvinte inter-schimbabile?
şi voi zice vieţii mele: "Viaţă, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" (Luc.12:19)

Da, ar suna ciudat, deoarece există diferenţă între suflet şi viaţă.

DEX - Viaţă

VIÁȚĂ, vieți, s. f. 1. Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. ◊

Din mărturia apostolului Pavel se poate arăta clar că aceste cuvinte - “suflet” şi “duh” - sunt două cuvinte diferite nu numai ca formă scriptică, ci şi ca sens.

 "Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin: şi duhul vostru (în greacă: "umon to pneuma") şi sufletul ("kai e psychi") şi trupul ("kai to soma") să vă fie păzite ireprosabile, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Hristos." 1Tesaloniceni 5:23

Cuvântul "duh" şi cuvântul "spirit" sunt cuvinte sinomime. Să reţinem, că sinomimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelaşi sens (înţeles). Cuvântul "duh" provine din limba slavonă şi cuvântul "spirit" provine din limba latină, dar ambele înseamnă acelaşi lucru. Eu folosesc mai mult cuvântul "duh", deoarece acest cuvânt apare în Biblia pe care o citesc. 

Există o tradiţie omenească, conform căreia cuvintele "duh" şi "suflet" au acelaşi înteles, prin urmare se pot folosi la alegere, după preferinţa şi gustul fiecăruia. Mergând pe această preconcepţie, neânţelegând diferenţa dintre "duh" şi "suflet" unii traducători au tradus sistematic cuvântul "duh" prin cuvântul "suflet" (exemplu Karoli Gaspar, la maghiari). Dar Biblia arată că "duhul" şi "sufletul", deşi au anumite însuşiri comune, totuşi, sunt două lucruri diferite, deci în nici un caz nu pot fi cuvinte sinonime: 

"Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul (psychis) şi duhul (pneumatos), atât încheieturile cât şi măduva şi judecă gândurile şi intenţiile inimii." Evrei 4:12

O caracteristică a sufletului este că poate pieri (muri), poate fi dat la schimb, pentru a echilibra balanţa dreptăţii. Acest lucru a fost bine înţeles în antichitate, deoarece chiar Dumnezeu a spus asta în legea talionului:
Exod 21:23. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da suflet (nefeş) pentru suflet (nefeş) (aşa este textul în limba ebraică) 

TALIÓN² s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.
 

Din mărturia unui tânăr evreu care a stat înaintea lui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n. se poate arăta clar că atât trupul cât şi sufletul poate fi dat la moarte, deci şi sufletul este muritor.

“Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

Din mărturia rugăciunii episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II se poate arăta că şi sufletul înviază, deci mai întâi trebuie să moară.

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt."

Aşadar, dragi cărturari moderni, nu aveţi nici o scuză pentru a modifica cuvintele, când traduceţi lăsaţi textul ebraic aşa cum este, ca să nu cădeţi sub incidenţa de la Luca 11:44. Altfel: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie." (Luca 11:44)

 

Aveţi întrebari importante?

Sunteţi în căutarea lui Dumnezeu?

Căutaţi răspunsuri din Biblie?

Aveţi o întrebare despre Dumnezeu şi Biblie?

Aveţi o întrebare despre Viaţă şi Moarte?

Aveţi o întrebare despre Evanghelie?

Aveţi o întrebare despre orice altceva legat de creştinism?

Căutaţi o părtăşie creştină adevărată? Să ştiţi că una perfectă nu veţi găsi...
Doar în Biblie găsim răspunsuri, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Vă invit să o citim cu înţelepciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu.

Vă invit să cititi şi celelalte bloguri cu tematică biblică:

Păcat Şi Pedeapsă, Har Şi Mântuire

www.harsimantuire.blogspot.ro

Biblia Adevărată

www.bibliaantica.blogspot.ro

Imparatia Mesianica

www.imparatiamesianica.blogspot.ro

Ce Spun Dumnezeu Şi Satan În Cea Mai Veche Controversă?

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

Orizonturi Profetice

www.profetiiimplinite.blogspot.ro

Recomandare articol: Un „update” la traducerea Noului Testament (Luca 24:6 "a fost înviat" diateza pasivă)

Vă recomand acest articol excelent. 
Găsim în el lămuriri cu privire la redările din manuscrise, în note. De exemplu: ⁶ Nu este aici! A fost înviat![3] Aduceți-vă aminte cum v-a spus pe când era încă în Galileea: 
[3] Verbul este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față așa-zisul „pasiv divin” care arată că Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.

Vă doresc o lectură binecuvântată! 

Un „update” la traducerea Noului Testament

https://traducerenoultestament.com/2018/02/08/un-update-la-traducerea-noului-testament/

Trilogie pro Exod 20:3 "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine" Exod 20:3

"Sfinţii ocrotitori" nu ştiu nimic şi nu pot face nimic, pentru ca sunt morţi până la înviere

"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine" Exod 20:3
Ce este un dumnezeu? În lumea antică un dumnezeu era considerat un "patron" peste o activitate sau lucru, cineva care poate ajuta în domeniul peste care era considerat patron, dacă i se aducea închinare. La fel sunt consideraţi şi sfinţii în teologia catolico-ortodoxă.

DEX: PATRÓN² ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron  

În cărtile ce le prezint în linkurile de mai jos, adeveresc această poruncă sfântă şi în ce priveşte pe sfinţii care au murit:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine" Exod 20:3

Mesajul biblic este deosebit de simplu: Dacă cei morţi nu mai trăiesc, n-ai la cine apela, în afară de Dumnezeu.
Prin aceste scrieri doresc să ajut pe credincioşii catolici şi ortodocsi, prin puterea adevărului sfinţitor şi eliberator de erori, în spatele cărora se află nu pur şi simplu o eroare de judecată umană, ci o lucrare vicleană a Celui Rău, Satan Diavolul, care a împins oamenii în aceste erori.

Matei 13:19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.

Timotei 4:1. Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de (dreapta) credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,  

Sper şi mă rog lui Dumnezeu Tatăl, prin Domnul nostru Isus Christos, că această trilogie va fi o mână ajutătoare întinsă credincioşilor protestanţii şi neoprotestanţii, pentru a fi folosită cu folos în dialogul lor cu membrii bisericilor ortodoxe şi catolice.

Scrierile de mai jos nu sunt scrise pentru a motiva necredinţa şi nu sunt împotriva Bibliei, ci împotriva manipulării ei.

Murim sau nu murim? Ce spun Dumnezeu şi Satan, în cea mai veche controversă?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/practica-adaosurilor-la-textele.html

A făcut parte predica "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" din Evanghelia după Luca?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/cat-ne-putem-permite-sa-ne-incredem-in.html

Cum a fost dus de nas împăratul Saul de femeia din En-Dor?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/07/cum-fost-dus-de-nas-imparatul-saul-de.html

Vă doresc o lectură binecuvântată!

Omul este decăzut (păcătos) numai cu trupul, nu şi cu sufletul?

De ce şi sufletul este păcătos şi trebuie să moară?

Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar că sufletul poate păcătui, şi dacă păcătuieşte, nu scapă de sentinţă care spune: "plata păcatului este moartea" Romani 6:23 
"Sufletul care păcătuieşte acela va muri" Ezechiel 18:20. "Suflete preacurvare, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4

  Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului şi cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin literatura apocrifă şi prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din creştinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26); când colo prin apologia păgâno-gnostică, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută pentru Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. 

Dacă moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, înseamnă că moartea este un fel de mântuitor şi nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit pentru omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin dogma nemuririi sufletului, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii.  "Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26 Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului. 

Domnul nostru Isus Christos a murit şi cu trupul şi cu sufletul, pentru a putea salva atât trupul cât şi sufletul păcătoşilor:

Isaia 53:

10. DOMNUL (YHWH) a găsit cu cale să-l zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea lui Iehova va propăşi în mâinile lui. 11. Va vedea rodul muncii sufletului lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa lui, Robul meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra lui povara nelegiuirilor lor. 12. De aceea, îi voi da partea lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. 

Ioan 10: 11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oi. 12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele, şi ele mă cunosc pe mine, 15. aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum cunosc eu pe Tatăl; şi eu îmi dau sufletul pentru oile mele. 

 

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2018/02/omul-este-decazut-pacatos-numai-cu.html

Luca 23:43 - Manuscrise care au redarea „Adevărat îţi spun astăzi,"

Redarea „Adevărat îţi spun astăzi" în manuscrise

• Redarea „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine in paradis„ se găseşte în Codex Curetorianus (Syriac), una din cele mai timpurii traduceri ale Noului Testament, datând din secolul al doilea;
• Manuscrisul Vaticanus Graecus 1209 din secolul 4
• este, de asemenea, găsită şi în scriitori bisericeşti, cum ar fi Ephraem  din secolul 4, Casian şi Hesaychius din secolul 5;
• redarea aceasta se găseşte şi-n două lucrări apocrife independente, probabil din secolul 4; (Faptele lui Pilat şi Coborârea lui Hristos în iad;)
• folosirea cuvântului astăzi ptr. a introduce sau a încheia o afirmaţie reprezintă doar un idiom semitic, folosit ptr. a sublinia semnificaţia şi solemnitatea declaratiei ce fusese  făcută sau urma să fie făcută;
• idiomul acesta este destul de obişnuit în scriptură
• în Deuteronomul  întâlnim peste 40 de astfel de expresii, cum ar fi: „te învăţ astăzi" „îţi poruncesc astăzi” „mărturisesc împotriva ta astăzi"  şi : „îţi declar astăzi„ (Deuteronom 4:18;  6:6; 7:11; 8:19; 11:26,32; 30:18,19; 32:46;)

Dr. E.W. Bullinger 173. "ASTĂZI" (Luca 23:43).

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Şi Satan În Cea Mai Veche Controversă?: Dr. E.W. Bullinger 173. "ASTĂZI" (Luca 23:43).: Anexe la Biblia însoțitoare Dr. E.W. Bullinger 173. "ASTĂZI" (Luca 23:43). Interpretarea acestui verset depinde în întregime...

Dr. E.W. Bullinger 173. "ASTĂZI" (Luca 23:43).

Anexe la Biblia însoțitoare


Dr. E.W. Bullinger

173. "ASTĂZI" (Luca 23:43).



Interpretarea acestui verset depinde în întregime de punctuație, care se bazează în întregime pe autoritatea umană, pe manuscrisele grecești care nu au nicio punctuație până în secolul al IX-lea, iar apoi este doar un punct (în mijlocul liniei) care separă fiecare cuvânt. Vezi Ap. 94.V. i..3.

Verbul "îţi spun", urmat de hoti, introduce verbul ipsissima a ceea ce se spune; și răspunde la ce este în ghilimele noastre. Deci, aici (în Luca 23:43), în absența lui hoti = "asta", poate exista un dubiu cu privire la cuvintele reale incluse în clauza dependentă. Însă îndoiala este rezolvată (1) de idiomul ebraic comun: "Eu vă spun astăzi", care este folosit în mod constant pentru un accent solemn (vezi nota de la Deut. 4:26); precum și (2) prin utilizarea observabilă în alte pasaje în care verbul este conectat cu Gr. semeron = astăzi.

1. Cu hoti: -

    Marcu 14:30: "Adevărat îţi spun că, (hoti) astăzi ... te vei lepăda de mine de trei ori". "
    Luca 4:21: "Și a început să le spună: '(hoti) Astăzi este această Scriptură împlinită în urechile voastre'."
    Luca 5:26: "Spunând (hoti), 'Am văzut lucruri ciudate astăzi'."
    Luca 19: 9: "Isus i-a spus că, (hoti) astăzi, mântuirea intră în casa aceasta". "

Pentru alte exemple de verb "îţi spun", urmate de hoti, dar care nu au legătură cu semeron (azi), a se vedea Matei 14:26; 16:18; 21: 3; 26:34; 27:47; Marcu 1:40; 6:14, 15, 18, 35; 09:26; 14:25. Luca 4:24, 41; 15:27; 17:10; 19: 7.

2. Fără hoți: -

Pe de altă parte, în absența lui hoti (= că), relația cuvântului "astăzi" trebuie să fie determinată de context.

Luca 22:34: "Şi El i-a zis: 'Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti'." Aici cuvântul "astăzi" este legat de verbul "cântă", deoarece contextul o cere. Comparați cu Evrei 4:7.

La fel este și în Luca 23:43: "Iar Iisus i-a spus: Adevărat îţi spun astăzi (sau "în această zi" (*1) când, deși erau pe punctul de a muri, acest om îşi exprimase atât de mult credința în venirea Împărăției lui Mesia și, prin urmare, în învierea Domnului de a fi Regele său - acum, în astfel de circumstanțe solemne], tu vei fi cu Mine în Paradis". "Căci atunci când Mesia își va stăpâni împărăția, va converti țara promisă într-un Paradis. Citiți Isa. 35 și consultați Notă despre Ecc. 2:5.

Trebuie să observăm și articolul înainte de "Paradis". Este "Paradisul", și anume. în care este paradisul despre carev ne spun profeții într-un astfel de limbaj stralucitor, când Domnul va veni în Împărăția Lui. Vezi Ps. 67: 4, 6; 72: 6, 7, 16, 17. Isa. 4: 2; 30:23, 24; 35: 1, 2, 5, 6; 41:18, 20. Jer. 31: 5, 12. Ezek. 34: 25-27; 36:29, 30; 47: 8, 9, 12. Hos. 2:18, 21, 22. Joel 3:18. Amos 9: 13-15. Zah. 08:12.

Nu are legătură cu tradiția babiloniană, iudaică și romană, ci este un răspuns direct la rugăciunea răufăcătorului. Rugăciunea sa s-a referit la venirea Domnului și la Împărăția Sa; și dacă răspunsul Domnului a fost direct, promisiunea trebuie să fi făcut referire la acea venire și la acea Împărăție, și nu la ceva care urma să se întâmple în acea zi în care s-au spus cuvintele.

Se spune că promisiunea Domnului a fost un răspuns la gândul omului; dar aceasta este o ipoteză pentru care nu se poate găsi o justificare. Mai mult, cum putem ști ce a fost gândul său, decât prin cuvintele pe care le-a rostit? Codexul Lewis al N.T siriac redă versetul 39: "salvează-te pe Tine și pe noi astăzi". Deci cuvântul Domnului "astăzi" poate avea referire la revendicările aceluia, precum și la cererea celuilalt.

(*1) "Astăzi" este dat de optsprezece ori în Evanghelii, Evrei și Iacov; dar "în această zi" de douăzeci și trei ori (de cinci ori în Matei, o dată în Marcu, de patru ori în Luca, de nouă ori în Fapte, o dată în Romani, de două ori în Corinteni și o dată în Evrei).

https://levendwater.org/companion/index_companion.html

Sursa:

Appendixes to The Companion Bible


Dr. E.W. Bullinger

173.  "TO-DAY" (Luke 23:43).

The interpretation of this verse depends entirely on punctuation, which rests wholly on human authority, the Greek manuscripts having no punctuation of any kind till the ninth century, and then it is only a dot (in the middle of the line) separating each word.  See Ap. 94.V. i..3.
The Verb "to say", when followed by hoti, introduces the ipsissima verba of what is said;  and answers to our quotation marks.  So here (in Luke 23:43), in the absence of hoti = "that", there may be a doubt as to the actual words included in the dependent clause.  But the doubt is resolved (1) by the common Hebrew idiom, "I say unto thee this day", which is constantly used for very solemn emphasis (See note on Deut. 4:26);  as well as (2) by the usage observable in other passages where the verb is connected with the Gr. semeron = to-day.
1. With hoti : --

• Mark 14:30 :  "Verily I say unto thee, that (hoti) 'this day ... thou shalt deny me thrice.' "
• Luke 4:21 :  "And He began to say unto them, that (hoti) 'This day is this scripture fulfilled in your ears.' "
• Luke 5:26 :  "Saying (hoti =that), 'We have seen strange things to-day.' "
• Luke 19:9 :  "Jesus said unto him that (hoti), this day is salvation come into this house.' "

For other examples of the verb "to say", followed by hoti, but not connected with semeron (to-day), see Matt. 14:26;  16:18;  21:3;  26:34;  27:47;   Mark 1:40;  6:14, 15, 18, 35;  9:26;  14:25.  Luke 4:24, 41;  15:27;  17:10;  19:7.
2. Without hoti : --
On the other hand, in the absence of hoti (= that), the relation of the word "to-day" must be determined by the context.
Luke 22:34 :  "And He said, 'I tell thee, Peter, in no wise shall a cock crow to-day before thou shalt thrice deny that thou knowest Me.' "  Here the word "to-day" is connected with the verb "crow", because the context requires it.  Compare Heb. 4:7.
It is the same in Luke 23:43 :  "And Jesus said to him, 'Verily I say unto thee to-day [or this day (*1), when, though they were about to die, this man had expressed so great faith in Messiah's coming Kingdom, and therefore in the Lord's resurrection to be its King -- now, under such solemn circumstances] thou shalt be, with Me, in Paradise.' "  For when Messiah shall reign His Kingdom will convert the promised land into a Paradise.  Read Isa. 35, and see Note on Ecc. 2:5.
We must notice also the Article before "Paradise".  It is "THE Paradise", viz. the paradise of which the prophets tell in such glowing language, when the Lord shall come in His Kingdom.  See Ps. 67:4, 6;  72:6, 7, 16, 17.  Isa. 4:2;  30:23, 24;  35:1, 2, 5, 6;  41:18, 20.  Jer. 31:5, 12.  Ezek. 34:25-27;  36:29, 30;  47:8, 9, 12.  Hos. 2:18, 21, 22.  Joel 3:18.  Amos 9:13-15.  Zech. 8:12.
It has no connexion with Babylonian, Jewish and Romish tradition, but is a direct answer to the malefactor's prayer.   His prayer referred to the Lord's coming and His Kingdom;  and, if the Lord's answer was direct, the promise must have referred to that coming and to that Kingdom, and not to anything that was to happen on that day on which the words were being spo 338 ken.

It is alleged that the Lord's promise was a reply to the man's thought;  but this is an assumption for which no justification can be found.  Moreover, how can we know what his thought was, except by the words he uttered? The Lewis Codex of the Syrian N.T. reads in v. 39 :  "save Thyself and us to-day".  So the Lord's word "to-day" may have reference to the revilings of the one, as well as to the request of the other.

---

(*1)  It is rendered "to-day" eighteen times in the Gospels, Hebrews and James;  but "this day" twenty-three times (five times in Matthew;  once in Mark;  four times in Luke;  nine times in Acts;  once in Romans;  twice in 2Corinthians;  and once in Hebrews).

https://levendwater.org/companion/index_companion.html

 http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2018/02/dr-ew-bullinger-173-astazi-luca-2343.html

Video clip trailer: The Mystery of Mount Ararat - Jeroen Rensen (Arca lui Noe)

O neînțelegere dezastruoasă a numelui Yehovah - A Disastrous Misunderstanding of the Name Yehovah

Traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei

Există traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei. Şi culmea, se laudă că ar traduce fidel textul Bibliei.

Dumnezeu în bunătatea lui, îi rabda. Dar va veni un timp când uşa harului se va închide şi va sosi timpul când traducatorii vor trebui să dea socoteală pentru toate  jongleriile pe care l-au făcut! 
Va veni un timp al mustrării. Ce ruşine o să le fie! 
Iată un exemplu negativ:

Iată ce spune textul lor dogmatic la Ioan 12:25:

"Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă."

Textul grec:
ho philon ten psychen autou apollyei auten kai ho mison ten psychen autou en to kosmo touto eis zoen aionion phylaxei auten

Traducere după textul grec, făcându-se diferenţa între psyche (suflet) şi zoe (viaţă):
25. Cine îşi iubeşte sufletul (psychen) îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul (psychen) în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţă (zoen) veşnică.

După cum se vede, anumiţi traducători fac ce fac, numai ca să ascundă ADEVĂRUL că sufletul se poate pierde, adică sufletul poate muri. Dar acestor traducători le trebuie dogma nemuririi sufletului, de care sunt îndrăgostiţi până peste urechi, ei vor ca sufletul să traiască şi după moarte. Asta e, n-ai ce sa le faci... Sunt căposi!  

Din cauza marii dragoste ce o poartă sufletului nemuritor, după cum spune şi proverbul "Dragostea e oarbă!", acum aceştia nu văd şi îşi fac jocul nestingheriţi, nelăsând textul aşa cum este, dar va veni un timp când Dumnezeu îi va mustra, zicându-le: De ce nu aţi tradus textul grec aşa cum este?

Iov 14:12 conţine o întrebare retorică sau o afirmaţie?

Credea Iov în "nemurirea sufletului" sau în înviere?

Unii spun că Iov era frământat dacă există înviere sau nu, şi închide portiţa în faţa acestei perspective:
Iov 14:12. aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, nici până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor.
M-am uitat pe sietul interlinear de pe biblehub.com şi am constatat că în text nu există cuvântul "nici":
http://biblehub.com/interlinear/job/14-12.htm

Acest lucru mă face să cuget, dacă nu cumva acest verset este redat deficitar, deoarece sunt alte texte care ar infirma redarea de mai sus din versiunea lui Dumitru Cornilescu (Iov 14:14,15, 19:25-27).

Iov 14:
13. O, de m-ai ascunde în locaşul morţilor, de m-ai ţine ascuns până-ţi va trece mânia! De mi-ai rândui un timp şi ţi-ai aduce aminte de mine!
14. Dacă moare un om, va mai trăi el? În toate zilele luptei mele aş aştepta, până mi-ar veni schimbarea.
15. Ai chema, şi eu ţi-aş răspunde; ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor tale.

Iov 19
 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

Din cauza textelor scoase în evidenţă din capitolele prezentate mai sus, poate că Iov 14:12 ar trebui redat altfel, ca o întrebare retorică, la care se aştepta încă lămuriri:
"aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor?"

L-a final spune "mă pocaiesc" Iov 42:6 şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe în privinţa unor taine:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Iehova şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

Asta poate include că a primit lumină despre înviere? Este posibil. 

În orice caz, credinţa pagână - insuflată de Diavol, dracul cel mare - în nemurirea sufletului (Geneza 3:4), la Iov este 0. Abia aştept să-l felicit pe Iov, la înviere!

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2015/06/credea-sau-nu-iov-in-inviere.html

Daniel 7:17 "regi" sau "regate"? Se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"

De ce se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"?

Priviţi în acest articol cum se rupe craca de sub picioarele chinului veşnic. 
Vom pleca într-o nouă analiza a tematicii chinului veşnic, pornind de data aceasta de la un text din versiunea Biblia Sacra Vulgata, constatând cum versiunea lui Dumitru Cornilescu are o diferenţă faţă de Biblia antică ebraică de lângă Marea Galileii, tradusă de Ieronim.
În Daniel 7:17 versiunea lui Dumitru Cornilescu spune ca fiarele sunt împăraţi, iar la Daniel 7:23 tot această versiune spune că fiarele sunt împărăţii. E o contradicţie.
Textul se contrazice:
Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ."
versus
Daniel 7:23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

Ieronim (sec IV -V) traduce altfel, deci sursa sa, care a fost un text ebraic antic de lângă Marea Galileii, conţinea expresia corectă.
"hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra"
http://www.academic-bible.com/en/online-bibles/biblia-sacra-vulgata/read-the-bible-text/bibel/text/lesen/stelle/27/70001/79999/ch/a0c14827cc812bbaba56701778fc7611/

Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pământ"
Prin urmare textul necontradictoriu este "Aceste patru fiare mari sunt patru regate (împărății), care se vor ridica pe pământ".
Să reţinem ce mesaj transmite Biblia la Daniel 7:11 despre ultima fiară (fiara a patra):
"Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars." 
1. ESTE UCISĂ
2. TRUPUL EI ESTE NIMICIT
3. TRUPUL EI ESTE ARUNCAT ÎN FOC
4. TRUPUL EI ESTE ARS ÎN FOC
Acum, aceeaşi fiară descrisă în Daniel 7:11 ca fiind nimicită în foc este menţionată şi la Apocalipsa 20:10, dar este descrisă ca fiind chinuită în vecii vecilor:
"Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi (chinuiţi BOR) zi şi noapte în vecii vecilor." VDC
Poftim? Păi cum dacă a fost ucisă şi nimicită prin foc? E imposibil. E o contradicţie.
Ne place sau nu ne place, este clar că avem de a face cu un verset ce a fost stilizat dogmatic, adică îmbogăţit cu cuvinte ce nu existau în original. Cândva acest verset nu a avut fraza "Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor". Cel ce a îmbogăţit textul autograf nu era versat în Vechiul Testament, altfel şi-ar fi dat seama de neconcordanţă. Oricum, fapta acestui om de a adauga la textul autograf, este foarte gravă şi a dus mase întregi în rătăcire ideologică. Este clar, că în biserica primară focul cel veşnic însemna "mistuirea" rapidă a duşmanilor lui Dumnezeu şi nu chinuirea lor eternă (Evrei 10:27). 
În nici o epistolă a apostolului Pavel nu se regăseşte ideea chinuirii eterne a păcătoşilor, doar îndepărtarea lor, mistuirea lor rapidă, distrugerea lor eternă. Dacă chinul veşnic ar fi fost predat în creştinismul primar, apostolic, cu siguranţă că ideea aceasta s-ar fi regăsit în vasta corespondenţă pe care a purtat-o apostolul Pavel cu adunările (bisericile) creştine.
Plata păcatului este moartea şi această pedeapsă este suficientă.

După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, de cei creduli, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine, văzând că au fost înşelaţi de Diavol şi prin ei au fost înşelaţi o mulţime de oameni. Ce ocară şi ce ruşine uriaşă vor avea (Daniel 12:2)! 
Citiţi cu atenţie şi fiţi credincioşi, nu creduli, ca să nu păţiţi la fel, dragii mei fraţi!

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2015/06/se-rupe-craca-de-sub-picioarele-iadului.html

Pyros zelos: "iuţimea focului", "văpaia unui foc" sau "focului zelos" Evrei 10:27?

BDC Evrei 10:27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 

BOR Evrei 10:27 Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.

Biblia Ortodoxă Română este mai aproape de sensul din textul grecesc "pyros zelos":

Evrei 10:27 Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi a focului (pyros) zelos (zelos) care va mistui pe cei potrivnici (hypenantious).

Young's Literal Translation
but a certain fearful looking for of judgment, and fiery zeal, about to devour the opposers; 


Aramaic Bible in Plain English
But that terrible judgment is ready and the zeal of fire which consumes the enemies.


hypenantious înseamă potrivnic (opozant, adversar)

Figura aceasta de redare arată că la judecată, sentinţa se va executa rapid şi aceasta va fi o mistuire rapidă, care va rezulta o distrugere rapidă a celor în cauză, nicidecum o chinuire a lor pentru eternitate. Nicăieri în scrierile apostolului Pavel nu întâlnim ideea chinuirii veşnice a celor ce au murit în păcat, iar acolo unde totuşi apare ideea în Noul Testament, este vorba de o interpolare în textul autograf.

Nehemia Gordon: Cum se pronunță YHWH în ebraică Raportul de trezire - How to Pronounce YHWH in Hebrew The Awakening Report

Cum se pronunță YHWH în ebraică 

Raportul de trezire

https://www.youtube.com/watch?v=iLMPZrFom3Q

Un comentariu la video, de la un cititor, "Anonim": 
"Pronunția corectă în limba ebraică, limbă în care a vorbit și Isus este Iehova, la fel cum sună și în română. Ușor accentul este diferit. Și spune aceasta chiar cel care a tradus sulurile de la marea Moartă, cunoscător al limbii ebraice biblice. Iahwe nu este pronunție corectă în ebraică."

Aşa cred şi eu.

Cum se explică Luca 23:43? "Vei fi cu mine în Grădina Edenului" Codex Curetonianus

Cum se explică Luca 23:43?

Dacă citim Bibliile actuale ale Bisericii Catolice şi a tuturor grupărilor desprinse de ea, începând cu Biserica Ortodoxă, vom observa - cu mici excepţii - că acest verset este în vădită contradicţie cu versetul din Ioan 20:17 şi altele. În această formulare de redare Luca 23:43 nu poate fi adevărat, deci nepotrivirea trebuie să vină fie dintr-o proastă copiere a unui manuscris, fie dintr-o deformare intenţionată a acestui verset, făcută în scopul susţinerii unei doctrine, cea a nemuririi sufletului şi a celorlalte dogme legate de ea.

Mulţi suspectează că este vorba de varianta a doua, adică ereticii timpurii au deformat intenţionat acest verset înspre propriul lor interes doctrinar. Din fericire, Dumnezeu ne-a păstrat şi forma ei originală, în limba aramaică, scrisă în aflabetul timpuriu numit Estrangelo, fără vocale. Formularea originală se află într-un manuscris aramaic din secolul V ce conţine doar cele patru evanghelii, însă urmează un manuscris din secoul II. Se numeste versiunea Curetoniană siriacă, având sigla syr cur. Ea sună aşa: "Amin, îți spun astăzi că, vei fi cu mine în Grădina Edenului" The Curetonian Syriac (fifth century C.E.) renders Luke 23:43: "Amen, I say to thee to-day that with me thou shalt be in the Garden of Eden.'"--F. C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels," Vol. I, Cambridge, 1904. 
Unde va fi această grădină, în cer sau pe pământ? Ea va fi pe pământ după revenirea Domnului Isus. 

Tâlharul pocăit va fi cu Domnul Isus în această grădină minunată, după înviere şi va mânca din pomul vieţii, care va fi în această grădină a paradisului.
Apocalipsa 2:7. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: "Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu."

Falsul este evident, dacă comparăm redarea actuală a Bisericii Catolice „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ cu redarea nemodificată din Ioan 20:17 "Isus ·i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“. 
Pe lângă această redare din versiunea Curetoniană, mai sunt şi alte citate, răsfirate geografic pe o arie întinsă, care dovedesc că această redare era cunoscută şi acceptată de mulţi credincioşii din antichitate şi a rămas în uz cu toata sforţarea inchiziţiei şi a maşinaţiilor ei scribal-teologice.

Album Poze Manuscrise biblice online

https://plus.google.com/u/0/photos/110058822271771932175/album/5886669112183169313/5886704437362176130?authkey=CK2S4pyA4PTvigE

Cum se explică Luca 23:43? Codex Vaticanus - încă o mărturie puternică

Cum se explică coret Luca 23:43? O altă mărturie veche şi puternică împotriva formulării rescrise şi propuse de scribii din Biserica Catolică!

Cum se explică Luca 23:43? 

Într-una din cele mai vechi Biblii (numai Biblia Sinaiticus e mai veche, spun unii), numit Vaticanus Graecus sau altfel numit Vatican 1209 si Codex B, are un punct inferior (hypostigme) după sēmeron (astăzi). În ceea ce privește punctuația acestui manuscris, s-a observat că, punctul de sus este folosit la sfârșitul unei propoziții sau citat, iar punctul de jos pentru o pauză scurtă. (AT Robertson, "O gramatică a Noului Testament grec," Nashville, 1934, p. 242). 
Cerneala acestui manuscris - scris cu majuscule - a fost de un maro decolorat, iar mai târziu, niste zeloşi scribi catolici au înserat câte ceva și au introdus alte semne de punctuație. Modificările făcute de aceşti scribi au stârnit indignarea unui cititor care a făcut această notă interesantă pe marginea manuscrisului:  "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
Cu toate acestea, în Luca 23:43 cerneala de la punctului inferior aflat după cuvântul "semeron" (astăzi) este aceeași ca la scrierea originală a textului, și astfel, este din secolul IV ca şi manuscrisul.
Iată că în Luca 23:43 la formularea acestui manuscris, ca şi cel de limba aramaică (Curetonian Siriac), este contrară formulării actuale, rescrise şi propuse publicului de scribii din Biserica Catolică sub patronajul braţului puternic al inchiziţiei sale. Iar potrivit Bibliei, mărturia a doi martori trebuie luată în serios, spre cercetare. Numărul martorilor nu este decisiv, ci mărturia lor.

Mărturia din Codex Curetonianus Syriacus Luca 23:43, din secolul V: "Amin, îți spun astăzi că, (odată) cu mine vei fi în Grădina Edenului"
Mărturia din Codex Vaticanus Graecus Luca 23:43, din secolul IV: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi (odată) cu Mine în paradis“
Compară cu Ioan 20:17 "Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“.

AMIN!

Alte mărturii vechi despre Luca 23:43 în citatele din "Patrologia Greaca" 1869

Alte mărturii timpurii despre Luca 23:43 de la scriitorii bisericeşti

Redarea evangheliilor unora în care „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în paradis" se găseşte mentionată, de asemenea, la diferiţi scriitori bisericeşti timpurii, cum ar fi Ephraim Sirianul din secolul 4, Ioan Casian (original din Casimcea, Dobrogea) şi Hesychius din Ierusalim din secolul 5 şi chiar şi la aceia care sustineau doctrina falsă că Domnul Isus a fost în iad, predicând morţilor ce se chinuiau acolo, acestea sunt două lucrări apocrife independente, probabil din secolul 4: 
"Faptele lui Pilat" şi "Coborârea lui Christos în iad". 
Mărturiile acestea sunt în textul grec al Noului Testament în citatele din "Patrologia Greaca", Vol. 93 şi Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, sub Luca 23:43.

În secolul XI încă mai existau susţinători în a căror evanghelii Luca 23:43 era astfel: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în paradis", conform cu Teofilact (ODCC) - exeget bizantin; opera sa principală, o serie de comentarii pe mai multe cărţi din Vechiul Testament și în general a Noului Testament, cu excepția Apocalipsa, este marcat de luciditate de gândire și de exprimare și urmărește îndeaproape textul biblic.
(ODCC) - Oxford Dictionary of the Christian Church
Textul grec al Noului Testament în citatele din "Patrologia Greaca", Vol. 123

Vedeţi că chestia cu virgula nu e o găselniţă Martorii Lui Iehova sau Biserica Adventistă De Ziua A Şaptea, existau chiar Biblii şi evanghelii, fie greceşti sau de altă limbă în care expresia opusă celei răstălmăcită şi oferită de Biserica Catolică, era deja consacrată în secolele IV-V şi a supravieţuit în toate timpurile, până la noi (C. Tischendorf).

Luca 23:43 - Comentariu de Ady Florin

Luca 23:43 - Comentariu

VARIANTA 1 Luca 23:43 - Comentariu   A) INTERPRETAREA POPULARĂ -sufletul sau spiritul morţilor are o existenţă în ceruri înainte de înviere ; tâlharul i-a cerut  lui Iisus să-şi amintească de el în împărăţia sa, acesta a  fost asigurat că va fi în paradis chiar în ziua aceea ; B) PUNCTUAŢIA TEXTULUI (analiza textului în greacă) - dacă virgula este plasată înaintea cuvântului „astăzi„ aşa cum întâlnim în majoritatea traducerilor, pasajul arată astfel : „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai„ -  dacă virgula este plasată după cuvântul „astăzi „ pasajul arată astfel „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în rai„ Precizări -în primele secole ale creştinismului , manuscrisele Noului Testament erau scrise fără spaţii între cuvinte sau propoziţii ; - punctuaţia care să arate cum trebuia citit textul era foarte puţin folosită sau chiar deloc; - Virgula, de exemplu, a fost introdusă abia în secolul al noulea; -Când a fost introdusă punctuaţia în Luca 23:43, virgula a fost asezată înaintea cuvântului „astăzi„  nu din motive gramaticale ci din convingeri teologice; la acea vreme predomina convingerea că cei credincioşi vor primi răsplata finală la moarte; C)  TRADUCEREA  ALTERNATIVĂ (CU VIRGULA DUPĂ ASTĂZI) -Traducerile antice, citatele din scriitorii bisericeşti si chiar semne specifice ale manuscriselor greceşti stau mărturie că citirea alternativă avea mulţi susţinători în creştinismul timpuriu; Redarea „ Ädevarat iti spun astazi, vei fi cu mine în paradis „se găseşte în Curetorian Syriac, una din cele mai timpurii traduceri ale Noului Testament, datând din secolul al doilea; este, de asemenea , găsită şi în scriitori bisericeşti, cum ar fi Ephraem din secolul 4, Casian şi Hesaychius din secolul 5; redarea aceasta se găseşte şi-n  două lucrări apocrife independente, probabil din secolul 4; (Faptele lui Pilat şi Coborârea lui Hristos în iad); folosirea cuvantului astăzi ptr. a introduce sau a încheia o afirmaţie reprezintă doar un idiom semitic, folosit ptr. a sublinia semnificaţia şi solemnitatea declaraţiei ce fusese  făcută sau urma să fie făcută; idiomul acesta este destul de obişnuit în Scriptură în Deuteronomul întâlnim peste 40 de astfel de expresii, cum ar fi: „te învăţ astăzi, „îţi poruncesc astăzi”, „mărturisesc împotriva ta astăzi şi „îţi declar astăzi„ (Deuteronom 4:18; 6:6; 7:11; 8:19; 11:26,32; 30:18,19; 32:46) D) SFAT PENTRU A ÎNŢELEGE AFIRMAŢIA DOMNULUI ISUS -  ca să înţelegem afirmaţia Domnului Isus trebuie să privim întreaga învăţătură biblică privitoare la timpul când cei mântuiţi vor primi răsplata în rai; E) CE ÎNŢELEGE ISUS PRIN RAI? - Isus s-a referit la ceruri – (1 Corinteni 12:2-4) sau locuinţa veşnică din Noul Ierusalim a celor răscumpăraţi, în care se află pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu ( Apocalipsa 2:7; Apocalipsa 22:1-5) -În alt pasaj Isus se referă la numeroasele locuri din casa lui Dumnezeu şi al timpului când  El va veni iarăşi ptr. a–i lua pe ai săi cu sine (Ioan 14:1-3); În timpul acela, el îi va invita pe urmaşii săi să moştenească împărăţia pregătită ptr. ei de la întemeierea lumii (Matei 25:31:34); acel moment este unul al reunirii şi atunci va avea loc celebrarea finală şi completă a eliberării de păcat (Luca 22:14-18); F) Acordarea nemuririi -Pavel învaţă că cei credincioşi care mor vor ieşi din mormânt la a doua venire a lui Isus  (1 Corinteni 15:20 -23) atunci când li se va oferi darul nemuririi (1 Corinteni 15:51-55); drepţii înviaţi şi cei ce sunt în viaţă vor fi luaţi împreună ptr. a-l întâlni pe Isus în văzduh şi vor fi cu El ptr. totdeauna (1 Tesaloniceni 4:17); -În teologia lui Pavel, învierea lui Isus şi nu moartea sa, este cea care le oferă celor drepţi speranţă ptr. viaţă după moarte (1 Corinteni 15:16-19), Romani 10:9); -Ar fi fost ciudat ca Iisus să-i promită tâlharului că vor fi împreună în paradis chiar în ziua aceea; - Biblia învaţă clar că în ziua în care a murit Domnul Isus a mers în mormânt (Luca 23:50-54), Fapte 2:31-32; Fapte 13:29, 31) G) ANALIZA IDEII CĂ TRUPUL LUI ISUS A MERS ÎN MORMÂNT, ÎN TIMP CE DUHUL  SĂU S-A SUIT LA CERURI; - Dacă afirmăm că trupul  lui Isus  a  mers în mormânt în timp ce duhul său s-a suit la ceruri înseamnă că ignorăm cuvintele Domnului Iisus către  Maria, în dimineaţa învierii, când i-a cerut să nu-l atingă deoarece nu se suise acasă la Tatăl (Ioan 20:17); H) PROBLEME CE APAR DACĂ ACCEPTĂM IDEEA CĂ ISUS A FOST ÎMPREUNĂ CU TÂLHARUL ÎN PARADIS ÎN ZIUA CÂND A MURIT 1. Dacă plasăm virgula înaintea cuvântului astăzi este imposibil să armonizăm acest pasaj cu învăţătura generala a Bibliei, inclusiv cu învăţătura Domnului Isus cu privire la timpul când credincioşii morţi îşi vor primi răsplata finală; Plasarea virgulei după  cuvântul „astăzi„ este un idiom semantic care accentuează semnificaţia enunţului; 2. Segmente importante ale bisericii primare au acceptat acest fel de citire „Adevărat îţi spun astazi, vei fi cu mine în rai şi asta chiar şi după ce credinţa în nemurirea sufletului a devenit predominnată în creştinism;  3. Tâlharul l-a rugat pe Domnul Isus să-şi amintească de el în împărăţia sa; Prin folosirea cuvântului astăzi după expresia „îţi spun” Mântuitorul a făcut o promisiune solemnă, aducându-i mângâiere şi speranţă muribundului, dar fără a specifica timpul împlinirii promisiunii;                                                                   VARIANTA 2 A) TEXTUL ÎN ORIGINAL - Și Iisus i-a spus lui adevărat spun ție astăzi cu Mine vei fi în paradis Precizări - pe timpul apostolului nu exista nici un fel de punctuație; nici punct, nici virgulă. - în scrierea veche, până către secolul IX, se scria doar cu literele mari și fără spații între cuvinte! - Textul era un lung șir de litere: SIIISUSIASPUSLUIADEVĂRATSPUNȚIEASTĂZICUMINEVEIFIÎNPARADIS B) OPINIA MAJORITARĂ - exact în acea zi de vineri, de îndată ce Iisus a murit, S-a suit la Tatăl, în paradis, împreună cu tâlharul. C) BIBLIA NE SPUNE CĂ DUMINICĂ, ÎN DIMINEAȚA ÎNVIERII IISUS ÎNCĂ NU SE SUISE LA TATĂL SĂU...!! Ioan  20: 17... „Nu mă ține”, i-a zis Iisus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu...” D) INTREBARE  : CUM AR TREBUI AŞEZATĂ VIRGULA ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SENSUL SĂ CORESPUNDĂ CU VERSETUL DIN IOAN? "Iisus i-a spus lui adevărat spun ție astăzi cu Mine vei fi în paradis.” Să  punem virgula înainte sau după  cuvântul „astăzi”? Ptr. a corespunde, virgula trebuie pusă astfel: „Și Iisus i-a spus lui: Adevărat spun ție astăzi, cu Mine vei fi în paradis.” E) CONJUNCTIA CA DIN TRADUCEREA CORNILESCU -În Biblia Cornilescu, nu apare virgulă, ci cuvântul „că”...  – „Că” este adaosul lui Cornilescu, traducătorul. Lipsește în original. -Spre exemplu în Biblia Nițulescu „că”-ul nu-l vom găsi. Obiecţie: Tâlharul de pe cruce a mers cu Domnul Hristos în rai, în ziua când a murit -NU avea cum să meargă în rai pentru că duminica dimineaţa Domnul a spus Mariei: “Nu mă atinge căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu;” Ioan 20:17 -  Semnele de punctuaţie ale Bibliei nu au fost inspirate, ci au fost adăugate de oameni. În traducerea româneasca  – Cornilescu – a textului din Luca 23:43, virgula, care în unele traduceri există, a fost înlocuita cu prepozitia “ca”. Aceasta prepozitie, ca şi  virgula, dacă nu este aşezată corect în propoziţie schimbă total înţelesul corect al textului. Astfel, punctuaţia corecta a textului din Luca 23:43 ar fi trebuit să fie astfel: “Isus a răspuns: ‘Adevărat îti spun astazi, vei fi cu Mine în rai”. Împărăţia Domnului Hristos va fi întemeiată la a doua venire a Sa (Matei 25:31) şi toti drepţii din toate veacurile vor intra în ea în momentul acela,  nicidecum la moarte.

Sursa: STAREA OMULUI IN MOARTE  Adăugat de: adyflorin