Apariţie carte: "Sufletul Este Muritor - Singura Speranţă Pentru Cei Ce Mor Este Învierea"

Dragi prieteni,

Cartea "Sufletul Este Muritor - Singura Speranţă Pentru Cei Ce Mor Este Învierea" este definitivată (format PDF, 240 pagini A4) şi se poate solicita gratuit, fără nici o obligaţie, scriindu-mi pe bibliaantica@yahoo.com. 

Fiti binecuvantaţi!

Vă prezint un segment din carte:

IN MEMORIAM OSCAR CULLMANN

Bloggerul Dionis Bodiu scria următoarele despre cartea lui Oscar Cullmann:

"Vă supun atenţiei o carte scoasă de Editura Herald în anul 2007, o lucrare interesantă a lui Oscar Cullmann intitulată provocator: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?. În ciuda dimensiunilor reduse, ea se recomandă prin profunzimea abordării ca un material valoros şi folositor acelora care vor să reflecteze mai în amănunţime asupra uneia dintre doctrinele fundamentale ale creştinismului, legată de soarta omului după moarte."

Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?

Despre ce este vorba în această carte?

Mai întâi, cine a fost Oscar Cullmann?
De confesiune lutheran, dar supranumit de colegul său Karl Barth „sfătuitor al trei papi”, Oscar Cullmann, D.Th, D.D., a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Basel și al Sorbonnei din Paris. Nu se lasă intimidat de faimoasa dogmatică tradiţională a nemuririi sufletului şi produce lucrarea „Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?”. Lucrarea de față este traducerea unui studiu publicat deja în Elveția (Mélanges offersts à KARL BARTH à la occasion de 70 de ani de la Reinhardt, Bâle, 1956) [Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff] Vezi, de asemenea, Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) Din care a apărut un rezumat în diferite periodice franceze.
Prefaţă

"Nici o altă publicație a mea nu a provocat un astfel de entuziasm sau o ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până acum nici un critic de o mare varietate nu a încercat să mă respingă prin exegeză".

Introducere

Ideea larg acceptată a "nemuririi sufletului" este una dintre cele mai mari neînțelegeri ale creștinismului. Conceptul de moarte și înviere este ancorat în evenimentul Hristos (așa cum se va vedea în paginile următoare) și, prin urmare, este incompatibil cu credința grecească în nemurire.

Capitolul 1: Ultimul vrăjmaş

Nimic nu arată mai bine diferența radicală dintre doctrina greacă a nemuririi sufletului și doctrina creștină a Învierii decât moartea lui Socrate în contrast cu moartea lui Isus.

Capitolul 2: Plata păcatului: Moartea

Credința în înviere presupune conexiunea evreiască între moarte și păcat. Moartea nu este ceva dorit de Dumnezeu, ca în gândirea filosofilor greci; este mai degrabă ceva anormal, opus lui Dumnezeu.

Capitolul 3: Primul - născut din morți

Hristos a înviat: adică noi stăm în noua eră în care moartea este cucerită, în care coruptibilitatea nu mai există. Căci dacă există într-adevăr un corp spiritual (nu un suflet nemuritor, ci un corp spiritual) care a ieșit dintr-un trup firesc, atunci într-adevăr puterea morții este ruptă.

Capitolul 4: Cei care dorm

Moartea este cucerită, dar nu va fi anulată până la sfârșit. În Noul Testament nu se spune nimic despre detaliile condițiilor provizorii. Auzim numai acest lucru: Ne apropiem de Dumnezeu.

Concluzie

Învățătura marilor filozofi Socrates și Platon nu poate fi în niciun fel însoțită de cea a Noului Testament. Că persoana, viața și moartea lor pot fi totuși onorate de creștini, așa cum au arătat apologeții secolului al doilea.Vizualizata de 205718 ori. Sursa Wikipedia secţiunea engleză.

Pe meleagurile noastre această carte a circulat atât în limba română cât şi în limba maghiara. Eu am primit-o în format PDF de la distinsul profesor adventist Florin Lăiu. Sper ca lucrarea mea de faţă va suplini lipsurile lucrării oricum excepţionale ale lui Oscar Cullmann, căruia îi dedic lucrarea „in memoriam”, ca o recunoştinţă pentru eforturile sale.

Această apologie se adresează publicului larg în general, dar în mod special, acestor trei segmente: musulmană, ortodoxă şi catolică.

Înmulţindu-se foarte mult în Europa, în curând vor fi mai numeroşi şi pe plaiurile noastre. Există posibilitatea sumbră că pe fundalul anumitor probleme şi stări interioare unii vor avea o tentaţie să comită acte teroriste, crezând că la moarte vor primi imediat viaţă veşnică în paradis.

E o utopie, din moment ce există mai întâi o înviere şi o judecată, ce se va produce după aceasta. Abia la judecată omul va fi declarat drept sau nedrept pentru a trăi în paradis. Chiar şi Mahomed, fondatorul islamului, a predicat învierea universală a morților și judecata supremă a lui Dumnezeu (“Să înțelegem islamul”, autor Daniel C. Peterson,

profesor de studii islamice și limba arabă la Universitatea Brigham Young).

Islamul la origini este o reformare (modificare) a credinţei iudeo-creştine ebionite, ramura elcesaită (sabeenii). Se poate demonstra că la origini, chiar şi Mahomed şi Khadija au fost ebioniţi elcesaiţi (sabeeni).

În ce priveşte ortodoxia şi catolicismul, credinţa în nemurirea sufletului, crează nişte premise foarte periculoase, care îi pot expune pe cei ce cred aşa ceva influenţelor duhurilor înşelătoare, a se vedea a treia parte a apologiei; îşi pot pierde banii, sănătatea şi chiar viaţa. Iar dacă nu există suflet nemuritor, cade cultul sfinţilor, adică venerarea şi chemarea lor ca mediatori şi protectori şi în treacăt fie spus cade şi labirintul comercial, format în jurul lor. De aceea unii vor ţine la ce este de ţinut, chiar şi dacă vor pricepe cum stau lucrurile. Luther Martin, marele reformator german, a intuit bine la început cum stau lucrurile cu această dogmă şi a clasat-o ca atare, însă din păcate nu a reuşit să străbată hăţişul din spatele acestei ideologii aducătoare de mari bogăţii Bisericii Catolice şi Ortodoxe; n-a reuşit să înţeleagă ce a fost “behind the scenes” – şi aici mă refer la scena scribală, textuală.

Unii vor putea aduce ca obiecţie, că dacă nu ai originalul Bibliei, nu poţi dovedi nimic şi totul se va rezuma la o ipoteză. Aşa este, însă există un proverb care spune că timpul spune întotdeauna adevărul. Aşa că predau ipoteza mea timpului, având credinţa că Dumnezeu nu este ca Cronos care a fost detronat de Zeus.

Iar vouă, dragi cititori interesaţi, vă doresc o lectură binecuvântată de Stăpânul Timpului. E bine să o citească chiar şi cei care nu cred o iotă din Biblie, pentru cultura lor generală, pentru lărgirea orizontului lor de cunoaştere.

Autorul