Dragi fraţi şi surori,
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!
Mulţi oameni întreabă de ce Biblia se poate înţelege aşa de greu şi în atâtea feluri?
Una dintre cauze este cea a traducerilor defectuoase şi pe alocuri cu mari lipsuri, după cum veţi observa din evaluarea următoare.
Evaluarea textuală la Geneza capitolul 1
Geneza capitolul 1 ne spune despre Dumnezeu, Creatorul lumii dar şi despre Fiul său ceresc, prin care s-au făcut toate.
Propun câteva clarificări pentru a înţelege mai bine textul ebraic antic de la Geneza 1:1.
Ce au înţeles românii (şi în special proto-românii, adică primii români latini) din antichitate prin cuvântul Dumnezeu? Originea cuvântului vine din latina dom(i)ne deus (domn zeu). O semnificaţie literală ar fi „Domn (sau Stăpân) Ceresc”, având în vedere că domine înseamnă domn (sau stâpân), iar deus înseamnă ceresc în proto-latină.
Ce au înţeles evreii (şi în special proto-evreii, adică primii evrei semiţi) prin cuvântul Elohim, pe care noi îl traducem prin Dumnezeu? Evreii au format acest cuvânt din rădăcina “el” (care înseamnă “putere”) + şi două sufixe îmbinate “oh” + “im”, creând astfel un cuvânt de majestate: Preaputernicul. Prin asta nu zis nicidecum să nu mai folosim cuvântul Dumnezeu în traduceri. Dar aici fiind vorba de un studiu al Bibliei, îmi permit să folosesc sensurile primare.
Nota 1 La început Dumnezeu* a creat cerurile** și pământul.
*Cuvântul Elohim de aici este un titlu, nu este un nume, fiind creat la genul
masculin, în forma de plural multiplu (multiobiect). Ebraica are două forme de
plural: dual şi multiobiect (multiplu). Deşi aici cuvântul nu este format la
singular, contextul în care se găseşte definește pluralul măreției unei singure
fiinţe cereşti, arătând spre o mare putere aflată în posesia Lui. Aici nu arată
numărul personalului, nefiind vorba de mai multe fiinţe grupate (dumnezei) - ne
atrage atenţia profesorul de ebraică şi limbi semitice antice Wilhelm Gesenius
în lexiconul său; dacă propoziția este construită la singular, o traducere
literală ar suna „Preaputernicul” și nu „Cei peaputernici”. Este un plural
descriptiv al măreţiei, pe care apoi politeiştii au aplicat-o şi zeilor
inventaţi de ei.
**”Cerurile” de aici este un cuvânt la plural, fiind construit în forma de
plural dual şi nu la singular. Unele limbi au un plural dual, notând exact când
vorbesc doar două persoane sau este vorba de doar două lucruri, obiecte,
fenomene sau stari. Ca în primul caz, avem de-a face cu un plural descriptiv,
fiindcă este vorba despre două ceruri, separate de un firmament (sau boltă) de
apă.
Având
în vedere genul masculin, ebraica are două forme de plural, pluralul dual şi
pluralul multiplu (multiobiect), cuvântul Elohim fiind la genul masculin,
pluralul multiplu, nu la pluralul dual (adică nu este Elohayim):
- pluralul dual are terminaţia în -ayim (se
referă strict la două persoane, obiecte, fenomene, etc.);
- pluralul multiplu (multiobiect) are terminaţia în -im (se referă la trei sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, etc).
Asadar traducerea literală corectă ar fi „La început Preaputernicul a creat cerurile și pământul.” şi nu „La început Dumnezeii (zeii şi zeiţele) au creat cerul și pământul.”, deoarece „Dumnezeu” este la genul masculin, „a creat” este la singular iar „cerurile” este la plural dual.
1. La început (1) (Bereşit) a creat (bara) Preaputernicul (Elohim) ( 2) cerurile (et hashamayim) (3) şi pământul (weet haareţ).
Nota 2 Tradiţia rabinică susţine că aici autorii Septuagintei (este vorba de prima versiune) au făcut o modificare a topicii (topică = ordinea cuvintelor în propoziţie), astfel au pus אלהים ברא בראשית (”Dumnezeu a creat la început”) în loc de originalul בראשית אלהים ברא (”La început a creat Dumnezeu …”). Iată şi lista versetelor modificate de către autorii Septuagintei: Geneza 1:1, Geneza 1:26, Geneza 2:2, Geneza 5:2, Geneza 11:7, Geneza 18:12, Geneza 49:6, Exodul 4:20, Exodul 12:40, Leviticul 11:6, Numeri 16:15, Deuteronomul 4:19, Deuteronomul 17:3
Comentariul rabinului Sorin Rosen (autor site www.dvartora.ro), fost mare rabin (rabin şef) al României:
„Conform tradiției, cele 13 modificări făcute de scribii care au realizat Septuaginta sunt următoarele:
Geneza 1:1 — אלהים ברא בראשית (”Dumnezeu a creat la început”) în loc de originalul בראשית אלהים ברא (”La începutul creării de către Dumnezeu …”). În interpretare păgâno-politeistă, originalul ar fi putut fi tradus și ca ”Început a creat pe Dumnezeu”, sugerând (în mod fals, evident) că ar exista o altă entitate anterioară lui Dumnezeu, un ”zeu mai mare”, care l-ar fi creat pe Acesta.
Geneza 1:26 — אעשה אדם (”să fac om”) în loc de originalul נעשה אדם (”să facem om”). Schimbarea a dorit să combată posibila interpretare păgâno-politeistă în care mai mulți zei s-ar fi consultat unul cu altul înainte de a-l crea pe om.
Geneza 2:2 — ויכל בשישי וישבות בשביעי (”Dumnezeu și-a terminat munca în ziua a șasea și s-a odihnit în ziua a șaptea”) în loc de originalul ויכל אלהים ביום השביעי (”Dumnezeu a sfârșit [până] în ziua a șaptea”). Scribii au dorit să clarifice ideea că Dumnezeu Și-a încheiat într-adevăr actul creator în ziua a șasea și în ziua a șaptea S-a odihnit.
Geneza 5:2 — זכר ונקבה בראו (”l-a creat bărbat și femeie”) în loc de originalul זכר ונקבה בראם (”i-a creat bărbat și femeie”). Traducătorii au dorit ca traducerea să reconcilieze cele două povești ale creării omului, din Geneza 1 și Geneza 2, în care oamenii sunt creați separat (Geneza 1:27) vs Adam este creat și apoi, din latura sa, Dumnezeu a creat-o pe Eva (Geneza 2:21-22)
Geneza 11:7 — הבא ארדה (”hai să cobor”) în loc de originalul הבא נרדה (”hai să coborâm”). Similar cu #2, mai sus.
Geneza 18:12 — ותצחק שרה בקרוביה (”Sara a râs în jurul ei”) în loc de originalul ותצחק שרה בקרבה לאמר (”Sara a râs în sinea ei”). Modificarea a fost făcută pentru a simplifica traducerea, prezentând râsul Sarei ca o expresie exterioară, normală, și nu ca un râs introspectiv, intern, cum a fost el de fapt.
Geneza 49:6 — כי באפם הרגו שור וברצונם עקרו אבוס (”căci în furia lor au omorât un bou și în dorința lor au distrus o adăpătoare” în loc de originalul כי באפם הרגו איש וברצנם עקרו שור (”căci în furia lor au omorât un om și în dorința lor au măcelărit un bou”). Din teama de a nu fi învinovățiți pentru fapta înaintașilor lor, scribii au ales să nu facă aluzie la episodul în care Șimon și Levi distrug orașul Șhem în urma violării Dinei — a se vedea Geneza cap. 34.
Exodul 4:20 — ויקח משה את אשתו ואת ובניו וירכיבם על נושא בני אדם (”Moșe și-a luat soția și fiii și i-a urcat pe animalul de povară”) în loc de originalul ויקח משה את אשתו ואת ובניו וירכבם על החמר (”Moșe și-a luat soția și fiii și i-a urcat pe măgar”). Modificarea a fost făcută deoarece în anumite culturi antice, măgărul era considerat animal sfânt și ar fi părut o lipsă de respect din partea evreilor să-l călărească.
Exodul 12:40 — ומשב נבי ישראל אשר ישבו בארץ כנען ובארץ מצרים שלשים שנה וארבע מאות שנה (”durata de timp în care fiii lui Israel au trăit în țara Canaanului și în țara Egiptului a fost patru sute treizeci de ani”) în loc de originalul ומשב נבי ישראל אשר ישבו במצרים שלשים שנה וארבע מאות שנה (”durata de timp în care fiii lui Israel au trăit în Egipt a fost patru sute treizeci de ani”). Conform tradiției iudaice, perioada de 430 de ani de robie începe de la nașterea lui Ițhak, care a fost tratat cu mai puțin respect decât a fost tratat Avraham de către contemporanii săi (a se vedea Geneza 26:16). Pentru a evita orice atacuri asupra textului pornind de la faptul că aceste evenimente nu au avut de fapt loc în Egipt, scribii au ales să modifice traducerea incluzând și numele țării Canaanului în acest verset.
Leviticul 11:6 — ואת צעירת הרגלים (”și [animalul] iute de picior”) în loc de originalul ואת הארנבת (”și iepurele”). Tradiția precizează că pe soția regelui Ptolemeu o chema Arnevet (în ebraică: ”iepure”). Modificarea a fost făcută pentru că scribii s-au temut să nu fie acuzați de lipsă de respect față de regină în cazul în care ar fi menținut originalul.
Numeri 16:15 — לא חמד אחד מהם נשאתי (”nu v-am luat niciun obiect prețios”) în locul originalului לא חמור אחד מהם נשאתי (”nu am luat niciun măgar de-al vostru”). Din nou, ca și în cazul #8 mai sus, scribii au evitat menționarea măgarului, care era în anumite culturi antice animal sfânt.
Deuteronomul 4:19 — אשר חלק ה’ אלהיך אתם לכל העמים להאיר בהם תחת כל השמים (”pe care Domnul, Dumnezeul tău le-a dat celorlalte popoare spre le fi luminători peste tot sub ceruri”) în locul originalului אשר חלק ה’ אלהיך אתם לכל העמים תחת כל השמים (”pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a dat tuturor popoarelor peste tot sub ceruri”). Scribii au dorit aici să sublinieze că soare, luna și stelele au fost create de Dumnezeu pentru a fi luminători, și nu pentru a fi venerate ca zei (așa cum erau în multe culturi antice).
Deuteronomul 17:3 — אשר לא צויתי לאומות לעבדן (”pe care nu le-am poruncit popoarelor să le slujească”) în locul originalului אשר לא צויתי (”pe care nu ți le-am poruncit”). Versetul în cauză vorbește despre interdicția de a venera soarele, luna și stelele, care este parte atât din cele 613 porunci ale Torei, cât și din cele Șapte Legi Noahice. Prin modificarea făcută, scribii au dorit să puncteze acest lucru, indicând astfel că nu doar evreilor le este interzisă această formă de idolatrie, ci tuturor popoarelor."
2. Şi pământul era pustiu şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului, şi duhul Preaputernicului (weruah Elohim) se mişca pe faţa apelor (hammayim – plural dual, apa de origine terestră şi apa de origine cereasca).
3. Şi a zis Preaputernicul (Elohim): "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
Nota 3 Textul este o formă certă de adresare, a zis cuiva, s-a exprimat către cineva şi nu a gândit în sine însuşi. Prin Ioan 1:3 înţelegem foarte bine, cine a fost acesta: Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. Să reţinem că Universul vizibil n-a fost făcut de Fiul, ci prin Fiul. Asta înseamnă că mai înainte Preaputernicul Creator l-a învăţat pe acest Fiu unic-născut cum să facă lumina, ca să fie Executorul sau altfel spus “Meşterul” său, în faţa celorlalţi (Proverbele 8:30). Relaţia de Profesor şi Elev sau Inginer şi Meşter devine clară din Ioan 5:20: Tatăl este cel ce arată, iar Fiul este cel ce învaţă din lucrurile arătate spre învăţare. Verserul 26 clarifică în mod cert această expresie, căci este formulat la plural, textul de la versetul 26 ar putea fi tradus dinamic ca să cuprindă acest sens semantic, astfel: Apoi Preaputernicul (Elohim) a zis Unuia: "Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră...”. Dacă nu creăm această distincţie pe care o face în mod cert textul ebraic, creăm impresia falsă că Preaputernicul se adresează întregii curţi îngereşti. Evident, un fals, deoarece prin folosirea pluralului corelat cu Ioan 1:3 textul biblic restrânge în mod clar dialogul la două fiinţe cereşti, la Creator şi la Meşterul său, îngerii sunt excluşi în mod clar. Dumnezeu nu a avut nevoie de ei, decât de Unul.
4. Şi a văzut Preaputernicul (Elohim) că lumina era bună; şi a despărţit Preaputernicul (Elohim) lumina de întuneric.
Nota 4 Vedem din text că Dumnezeu desparte lumina de întuneric, adică îl învaţă pe Fiul, care nu avea nici competenţă intelectuală, nici suficientă putere la aşa proiect, fără aportul Creatorului. Creatorul îl învaţă cum să facă lumina şi cum să o despartă de întuneric, de aceea opera îi aparţine Sfătuitorului şi nu Sfătuitului. Vedem aici nu un fel de duo ingineresc din ceruri: ci un „Inginer” care le ştie pe toate şi poate toate şi un „Meşter” care ştie şi poate doar atât cât îi arată şi îi dă să facă „Inginerul”.
Până aici am păstrat topica, adică ordinea cuvintelor în propoziţie, după textul ebraic, pe cât s-a putut... însă deoarece îmi ia mult timp voi renunţa la acest procedeu, nu înainte de a ruga pe cineva dintre voi să continue, dacă va dori.
De aici urmez traducerea Cornilescu, cu anumite corecturi, făcute de mine.
5. Preaputernicul (Elohim) a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
Nota 5 Vedem din text că nu „Meşterul”, ci „Inginerul” propune denumirile, iarăşi un rol clar de Profesor al Creatorului şi Elev al Meşterului.
6. Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să fie o întindere (în ebraică “raqia”) între ape, şi ea să despartă apele de ape."
7. Şi Preaputernicul (Elohim) a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Nota 6 Aici se arată facerea spaţiului atmosferei terestre, care devine astfel primul cer, iar spaţiul care este dincolo de apele cereşti devine al doilea cer, cerul interstelar. Însă mai este şi un al treilea cer, dincolo de cerul interstelar (cerul intergalactic), în care nu sunt aştrii, fapt confirmat şi de savanţi (2Corinteni 12:2). Aşadar sunt trei ceruri, deşi aici, la acest capitol se vorbeşte doar de primele două. Şi în acest tandem de Profesor şi Elev sau Inginer şi Meşter şi în acest mod se continuă opera creaţiei, de aceea în mod just creaţia aparţine unui singur Creator şi nu unui cerc de creatori, ca în politeism. Meşterul Creatorului poate face doar atât cât i se arată, aşadar proiecte le desfăşoară Preaputernicul, prin Fiul său.
8. Preaputernicul (Elohim) a numit întinderea ceruri. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Nota 7 În ebraică “shamayim”, la plural dual, se poate referi şi la un singur “cer” având sensul de cer cu două extremităţi, a se vedea Luca 17:28 „de la o margine a cerului până la cealaltă”.
9. Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost.
10. Preaputernicul (Elohim) a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Preaputernicul (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost.
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Preaputernicul (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
14. Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Preaputernicul (Elohim) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Preaputernicul (Elohim) i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Preaputernicul (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
20. Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului."
21. Preaputernicul (Elohim) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Preaputernicul (Elohim) a văzut că erau bune.
22. Preaputernicul (Elohim) le-a binecuvântat şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ."
23. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24. Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost.
25. Preaputernicul (Elohim) a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Preaputernicul (Elohim) a văzut că erau bune.
26. Apoi Preaputernicul (Elohim) a zis: "Să facem (plural dual) om după chipul nostru (plural dual), după asemănarea noastră (plura dual); el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."
Nota 8 Pasajul acesta este evident şi arată două persoane cereşti, nu mai multe, datorită dualului folosit. Deci e vorba doar de Tatăl şi de Fiul său ceresc. Nu şi de îngerii din cer. Însuşi faptul că traducătorii Septuagintei (LXX) originale au schimbat sensul, arată că unii dintre politeiştii evrei din perioada elenistică - acei evrei ce şi-au renegat credinţa, a se vedea Daniel 11:31 - se agăţau de acest verset ca să justifice politeismul lor, pe care l-au îmbrăţişat pentru nişte avantaje economice.
27. Preaputernicul (Elohim) a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul Preaputernicului (Elohim); parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28. Preaputernicul (Elohim) i-a binecuvântat şi Preaputernicul (Elohim) le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ."
29. Şi Preaputernicul (Elohim) a zis: "Iată că v-am dat orice plantă (în ebraică “eseb”) care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toate plantele verzi (în ebraică “yereq eseb”)." Şi aşa a fost.
31. Preaputernicul (Elohim) s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Dacă s-ar traduce astfel, sau măcar să se explice într-o notă de subsol, arătând sensurile clare ale textului, nimeni nu ar mai putea spune că Fiul lui Dumnezeu a existat doar de la fecioara Maria încoace, cum spun ebioniţii, monarhienii, musulmanii, branhamiştii şi toate ramurile socinienilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu