Oare duminica va fi semnul fiarei şi sabatul va fi semnul lui Dumnezeu?

 Dragi fraţi şi surori,

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

Oare duminica va fi semnul fiarei şi sabatul va fi semnul lui Dumnezeu?

 

Nu, semnul fiarei va fi ateismul, care va fi obligatoriu în zilele când va domni Antichrist. Şi ateismul va fi legiferat şi implementat prin obligativitatea purtării microcipului. Ateii nu vor ţinea cont nici de sabat şi nici de duminică.

 

Unii întreabă: Atunci de ce vorbeşte Scriptura de sabat, prin Domnul Isus în Matei 24:20 şi Apocalipsa 1:10 şi prin profetul Isaia, la Isaia 66:23 şi Isaia 56:1-8?

 

Biblic vorbind, Matei 24:20 se referă la perioada distrugerii Ierusalimului din primul secol AD şi un frate adventist în vărstă, de la mine din localitate a recunoscut ca aşa este. Deci nu este o profeţie despre tipurile care ne aşteaptă, ci o profeţie care i-a vizat pe creştinii evrei, ce erau avertizaţi cu privire la lucrurile ce îi aşteaptau, conform profeţiei din cartea profetului Daniel. Nu scoateţi versetele din context! Sâmbătarii sinceri şi bine informaţi, care cunosc Biblia din fir în fir, recunosc că aşa este.

 

Apocalipsa 1:10 nu se referă nici la Sabat, nici la Dumninică, ci la un viitor îndepărtat, apocaliptic, profeţit încă din Vechiul Testament, este o zi a judecăţilor, o zi a răzbunării asupra celor împotrivitori faţă de Dumnezeu, dar şi o zi de eliberare şi răsplătire a celor credincioşi, nu este vorba despre o zi de odihnă.

 

A se compara cu Ioel 2

 

1. "Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua lui Yehowah, este aproape!"

2. O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

3. Arde focul înaintea lui şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă....

30. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum;

31. soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua lui Yehowah, ziua aceea mare şi înfricoşată. (A se compara cu Matei 24:29 şi Apocalipsa 8:12)

32. Atunci oricine va chema numele lui Yehowah va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Yehowah, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Yehowah.

 

În această mare şi înfricoşată zi de judecată se acţionează prin nişte plăgi teribile şi mondiale, şi în această zi în care se produc toate acestea apostolului Ioan i s-a permis să se uite, pentru a ne transmite nouă avertizările şi semnele acelui timp. Sâmbătarii sinceri şi bine informaţi, care cunosc Biblia din fir în fir, recunosc că aşa este.

 

Un alt text greşit interpretat este  Isaia 56:1-8. De ce vedeţi doar sabatul, nu şi arderile de tot şi jertfele?

1 ,,Aşa vorbeşte Yehowah: Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.

2 Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu -l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!

3 Străinul care se alipeşte de Yehowah, să nu zică: ,Yehowah mă va despărţi de poporul Său!` Şi famenul să nu zică: ,Iată, eu sunt un copac uscat!`

4 Căci aşa vorbeşte Yehowah: ,Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu,

5 le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cît fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.

6 Şi pe străinii, care se vor lipi de Yehowah ca să-I slujească, şi să iubească numele lui Yehowah (ceea ce mulţi sâmbătari nu fac, din contră detestă numele lui Yehowah, dacă le spui de el, şi chiar mai mult un sâmbătar director de la Sola Scriptura spunea chiar că Dumnezeu nici nu are nume), pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi vor stărui în legămîntul Meu,

7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.``

8 Aşa vorbeşte Stapanul Yehowah, care strînge pe cei risipiţi ai lui Israel: ,,Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.``

 

Acest text se referă la perioada în care mai exista Templul şi jertfele, versetul 7 este lămuritor: "îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele."

 

Iar Isaia 66:23 este o profeţie cu privire la viitor. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea - zice Yehowah.

Textul devine clar, dacă citim ce urmează, care arată judecăţile de înainte de începerea împărăţiei de o mie de ani:

24. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură."

Da, atunci va fi reinstituit sărbătoarea lunii noi şi cea a sabatului pentru toţi locuitorii lumii care au mai rămas. Dar până atunci nu avem o poruncă clară înacest sens, cum se precipită unii să creadă.

 

În timpul sfârşitului în care trăim nu lupta pentru sabat este vitală, cum cred sâmbătarii de diferite confesiuni, ci lupta cu păcatul şi cu ateismul neo-marxist care promovează păcatul şi lupta împotriva lui Dumnezeu.

 

Ce este păcatul? 

Când vorbim de mântuire, în sensul biblic, ea se referă la mântuirea (salvarea) din starea de păcat şi moarte.

Mai întâi să vedem ce este păcatul?

Biblia descrie un păcat ca fiind o greşeală, iar orice greşeală este o "fărădelege" (fără de lege) în ochii lui Dumnezeu: 1Ioan 3:4. Păcatul este o greşeală, care se manifestă printr-o eroare de gândire însoţită de un act eronat, care provoacă daune personale şi colaterale.

 

Ce este legea, cui se da si de ce s-a dat ea (scopul ei)? 

Dumnezeu este Legiuitorul suprem. Legile lui Dumnezeu sunt porunci, care îi învaţă pe oameni ce este păcatul şi cum trebuie el evitat: 1Timotei 1:9, Romani 3:20. Aceste legi care sunt didactice, preventive şi corective, s-au dat pentru folosul şi fericirea oamenilor, pentru pacea, buna orânduială şi prosperitatea societăţii în care trăiesc şi în mod special pentru a-i pregăti pe oameni pentru regatul fără de păcat a lui Dumnezau care va veni pe pământ: Isaia 48:17-19, Matei 6:9, 1Corinteni 6:9,10.

 

De ce s-au dat poporului lui Dumnezeu din antichitate, legi atat de aspre? 

Poporului lui Dumnezeu din antichitate, i s-au dat anumite legi aspre, ca legea talionului, legile cu privire la păstrarea sănătăţii fizice şi mentale, a curăţiei spirituale, etc.; înseamnă acest lucru că Dumnezeu este rău (Exodul 21:22-25, Exodul 21:17, Exodul 22:18-20)? Nu, ci aceste legi au fost legi didactice, preventive şi corective, ele aveau menirea de a arăta gravitatea unor păcate în ochii lui Dumnezeu: Romani 7:13. Dacă oamenii ar fi ascultat de legile lui Dumnezeu, nimeni nu ar fi trebuit să sufere aceste consecinţe dramatice: Deuteronom 30:19.

 

De ce s-a schimbat Legea şi cum a fost posibil aşa ceva? 

Biblia ne învaţă că odată cu schimbarea preoţiei Aaronice a avut loc şi o schimbare a legii: Evrei 7:12, Luca 16:16. Până la începerea misiunii Domnului nostru Isus Christos, legea a avut un rol de îndrumător, dar acest rol l-a cedat Fiului lui Dumnezeu, care a fost "Profetul" prezis de Moise: Galateni 3:18-29, Deuteronom 18:15-19. Schimbarea legii nu se putea face fără a intra sub incidenţa penală a legii, act pe care şi l-a asumat Fiul lui Dumnezeu, luând blestemul legii asupra Lui: Galateni 3:13, 2Corinteni 5:21. Însa sensul schimbării nu este în sensul de ceva ce nu a mai fost, nu în sensul unui produs complet nou, ci în sensul de "înnoit" (Matei 19:28): lucruri vechi + lucruri noi= înnoirea (actualizarea) legii, pe temeiul unui nou legământ. Această schimbare s-a făcut pe temeiul promisiunii lui Dumnezeu faţă de Avraam, pentru a înlesni împăcarea şi intrarea tuturor naţiunilor într-o relaţie apropiată cu Dumnezeu, Creatorul lor: Geneza 22:18, Galateni 3:14, Efeseni 2:10-22, Coloseni 2:8-14, 2Corinteni 3:2-13. Noua lege, denumită "legea lui Christos", "legea împărătească" şi "legea slobozeniei" dezleagă anumite porunci vechi, ţine pe mai departe anumite porunci vechi şi în acelaşi timp aduce anumite porunci noi: 1Corinteni 9:21, Galateni 6:2, Iacov 2:8,12, Ioan 5:16-18, Marcu 7:18-23, Matei 19:16-19, Matei 5:31-48, Matei 13:52. 

La fel se va întâmpla şi la instaurarea Legii toiagului de fier în împărăţia de o mie de ani, anumite legi din legea lui Moise vor fi reactivate, iar anumite legi din actuala lege a lui Christos, vor fi anulate.

Schema Legii toiagului de fier: Anumite legi din Legea lui Moise + Anumite legi din Legea lui Christos = Legea toiagului de fier

 

Câte tipuri de păcate sunt?

Sunt două tipuri de păcat. Păcatul care se iartă şi păcatul care nu se iartă. De reţinut: Nu orice păcat se iartă, sunt oameni care s-au întinat cu păcate de neiertat, căci sunt două categorii de păcate, păcate ce se pot ierta şi păcate ce nu se pot ierta: Matei 7:6, Matei 12:31,32, 1Ioan 5:16.

 

Cum trebuie privit lupta cu păcatul?

În lupta cu păcatul trebuie să fim categorici şi să respingem orice formă de păcat ştiind că oamenii lui Dumnezeu au putere de sus pentru a rezista păcatelor: 1Ioan 3:6,9, 1Ioan 5:18. Dacă totuşi păcătuim, aceste păcate trebuie să fie din cauza imperfecţiunii firii noastre, ele nu trebuie să fie voite, ele trebuie să vină foarte rar, ca un fel de „accident” neintenţionat în viaţa noastră şi nu ca să facă parte din modul nostru de viaţă; însă trebuie ca după aceea să ne căim sincer şi adânc, să ne silim să evităm pe viitor păcatul comis, cerând harul lui Dumnezeu prin sfatul şi sprijinul fratilor: Iacov 5:16, Romani 8:31-39.

Mai trebuie să ştim ce este moartea: un blestem şi un vrăjmaş. Este un blestem, deoarece ne face să suferim şi un vrăjmaş deoarece se luptă împotriva noastră. Numai prin Domnul Isus avem asigurată biruinţa. Cine se luptă fără El, este condamnat eşecului.