Ce folos să te rogi unor morţi, dacă ei nu sunt vii? La cine să ne rugăm?

Dragi fraţi şi surori,

Apostolul Pavel saluta întotdeauna auditoriul scrisorilor sale astfel: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

 

Ce folos să te rogi unor morţi, dacă ei nu sunt vii? La cine să ne rugăm?

 

Dacă morţii nu sunt vii – şi nu sunt – nu ne pot ajuta. Aşadar rugăciunea la cei morţi, nu aduce nici un folos. Iată un astfel de caz tulburător. Observ de mult timp că unii se roagă celor morţi, având credinţa în nemurirea sufletului. Cineva scria că avea un prieten sportiv care atunci când intra pe teren se ruga astfel tatălui său mort: “Tată, te rog să fii cu mine!”, apoi tot lui îi dedica orice victorie.

 

La cine să ne rugăm?

Am găsit ceva foarte interesant despre rugăciune în lucrarea lui Origene – Despre rugăciune şi martiraj. Mai exact - la Cine să ne rugăm? - din perspectivă creştină. A fost scris în secolul III AD, de Origene din Alexandria. Din text reiese că în acel timp existau trei păreri, unii se rugau doar Tatălui, alţii doar Fiului şi alţii se rugau la ambii. Duhul sfânt nu este menţionat, aşa că moda rugăciunii la duhul sfânt încă nu era inventată în acel timp.

 

XV. 1. Dacă ați înțeles ce se înțelege prin „rugăciune“, să nu ne mai rugăm la nici o creatură, nici la Christos, doar singurului Dumnezeu și Tatăl universului, la care şi Mântuitorul nostru s-a rugat, așa cum am explicat, ce ne-a învățat şi el. De fapt, atunci când i-au cerut „Învață-ne să ne rugăm“ (Luca 11:11), el le-a arătat o rugăciune nu la el însuși, ci la Tatăl: „Tatăl nostru care ești în ceruri ...“ și așa mai departe. (Matei 6.9). Pentru că, așa cum în altă parte am arătat, în persoană şi subiect Fiul nu este Tatăl, și așa că ar trebui să ne rugăm fie la Fiul şi la Tatăl nu, sau fie la ambii, sau numai la Tatăl. Ar părea imposibil sau chiar lipsit de sens să se roage Fiului și nu Tatălui, ceea ce ar fi în mod evident contrar tuturor vederilor. Dacă ne-am ruga la ambii, ar trebui să o facem la plural: „daţi-ne“, „binevoiţi“, „împliniți“, „salvați“, şi alte asemenea. De aici se vede că sunt necorespunzătoare, deoarece nu se poate dovedi din Scripturi că s-au rugat în așa fel. Deci, rămâne doar să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl a toate, dar nu fără Marele Preot care a fost investit prin jurământ de Tatăl, după înțelesul acestor cuvinte: „El a jurat și nu îi va părea rău, tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec“ (Psalmul 110: 4; Evrei 2:17, etc.).

 

Noi, prin meritele şi numele glorios al Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, avem acces direct la Tatăl. Aşadar trebuie să ne rugăm doar Tatălui nostru din ceruri, aşa cum ne-a învăţat Fiul său ceresc.