De unde ştim că nu Exod 6:3 a fost falsificat de scribi?

De unde ştim că nu Exod 6:3 a fost falsificat de scribi?

 

Cineva, un frate din Arad, mi-a adresat următoarea întrebare, după ce i-am prezentat opinia mea, cu privire la anumite texte modificate de soferimi (scribii evrei):

"Tu susţii că textele de mai sus au fost falsificate de scribi, de unde ştim că nu Exod 6:3 a fost falsificat de scribi?

Este un text contra a cinci texte?"

Mai jos răspund la această replică bună. Într-adevăr, de unde ştim care texte au fost falsificate şi care nu, atunci când două sau mai multe texte se contrazic între ele? 

 

În primul rând, în orice proces de investigare, nu numărul martorilor contează ci calitatea lor.

 

Câteva date tehnice

 

Aceia care copiau Sfintele Scripturi ebraice, erau numiţi soferimi, având sensul de scribi, în Noul Testament fiind redaţi grammateis, termen ce a fost redat "cărturari" în română. 

 

Matei 2:4 în redarea Young's Literal Translation

and having gathered all the chief priests and scribes of the people, he was inquiring from them where the Christ is born.

 

Din păcate, unii dintre ei copiau şi transmiteau textul Scripturilor ebraice luându-şi libertatea de a modifica textul, fapt sesizat de masoreţi - o ramură târzie a scribilor evrei. Aceştia, pe marginea manuscriselor lor făceau adnotări asupra textului pentru a atrage atenţia asupra schimbărilor făcute de soferimi. Soferimii şi-au permis ca, din anumite motive să schimbe anumite cuvinte cu altele, de exemplu să înlocuiască numele Yehowah cu titlul de Adonai (Domnul) de o sută treizeci şi patru de ori şi cu titlul de Elohim (Dumnezeu) de şaptesprezece ori. 

 

Masora (comentarii marginale făcute pe textul masoreţilor), indică aceste schimbări. Din păcate, ei nu s-au oprit doar la schimbarea cuvintelor, ci şi a sensurilor dintr-o propoziţie, iar din cauza aceasta, textul a devenit confuz şi contradictoriu. Printre altele, după o adnotare a Masorei, soferimii sunt acuzaţi de a fi adus cel puţin optsprezece schimbări, fiind cunoscute ca amendamente (corecturi).  Masora aminteşte şi treizeci şi două de pasaje care diferă în traducerea referitoare la un codice important şi care sunt numite (pasajele) „Severin”. Unele dintre aceste redări privesc doar particularităţi cum ar fi ortografia, dar altele denunţă intenţia clară a scribilor în unele puncte în care s-au implicat pentru a schimba sensul versetelor.

Din păcate, în această perioada a soferimilor au apărut anumite schimbări în textul Scripturilor ebraice, care au fost fixate în manuscrisele ebraice şi au fost fixate ca text standard în cel de-al doilea secol AD. Textul ebraic pe care îl cunoaştem acum din manuscrisele existente este un text standardizat ulterior şi este acela al aşa-numitului „text masoretic”, care este a patra mână de la sursa autografului. A fost copiat în perioada dintre cel de-al şaselea şi cel de-al optulea secol AD.
Deoarece soferimii au uneori obiceiul de a însera litere sau cuvinte care să schimbe sensul original, se crează impresia că ele fac parte din text. În anumite cazuri aceste litere în plus sau cuvinte străine, subminează textul autentic.

Iată un exemplu elocvent:

(Exod 6:2-3) „Şi Dumnezeu (Elohim) a vorbit lui Moşhe (Moise) şi a zis: Eu sunt Yehowah. M-am arătat lui Abram, lui Ysaac şi lui Yacob ca El Sadday (Dumnezeul cel Preaânalt), dar n-am fost cunoscut de ei sub numele (ha-şhem ) Meu ca Yehowah“.

Din acest text reiese că oamenii de înaintea lui Moise nu au cunoscut numele divin. Însă soferimii, dintr-un anumit motiv, prin procedura lor sus amintită, au creat exact contrariul, că oamenii au cunoscut numele divin şi înainte de Moise.

 
Exemple

Genesa 4:26

"Lui Set i s’a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme numele lui Yehowah."

Genesa 12:8

"De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui Iehova, şi a chemat numele lui Yehowah."

Genesa 12:8

"De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui Yehowah, şi a chemat numele lui Yehowah." 

Genesa 13:4

"în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat numele lui Yehowah." 

Genesa 21:33

Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo numele lui Yehowah, Dumnezeul Cel Veşinic.

Genesa 22:14

Avraam a pus locului aceluia numele:„Yehowah va purta de grijă. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Yehowah va purta de grijă.“

 
Însă Sulurile de la Marea Moarta şi chiar anumite versiuni ebraice, arată o altă formă:

4Q1 Genesis-Exodus

Language: Hebrew

Date:  125-100 B.C.

Location: Qumran Cave 4

Genesis 22:14

Abraham called the name of that place “God Will Provide”. As to this day, “On Yehowah’s mountain, it will be provided.”

 

JPS Tanakh 1917 And Abraham called the name of that place Adonai-jireh; as it is said to this day: 'In the mount where the LORD is seen.'

 

Sulurile de la Marea Moartă conţin două redări, una pe care o întâlnim şi în textul Masoretic şi una aparte în sulul nr 4Q1 din peştera nr 4. Aici, în acest sul, soferimul a copiat forma originală a textului şi nu a modificat nimic. Este şi normal ca Avraam să fi numit acel loc Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) şi nu Yehowah-jireh (Yehowah va purta de grijă), pentru că nu cunoştea numele divin. Conform tradiţiei, textele sunt scrise de Moise, căruia i s-a dat taina descoperirii numelui divin. Deci Moise nu ar fi scris că oamenii de înaintea lui l-au chemat pe Dumnezeu cunoscând numele "Yehowah", cum crează impresia soferimii.

În plus, textul Masoretic are şi o altă tendinţă dubioasă, acela de a descoperi cititorului că Avraam l-ar fi văzut pe Dumnezeu:

 

Şi Avraam a numit numele acelui loc Yehowah-jireh; așa cum se spune până astăzi: „Pe muntele unde Yehowah este văzut”.

 

Care dintre oameni l-a văzut vreodată pe Dumnezeu? Nimeni. Mărturia Noului Testament este clară în această privinţă:

 

1 Ioan 4:12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.