Cartea Profetului Iona

 

BIBLIA CU NUMELE LUI DUMNEZEU

 

Cartea Profetului Iona

Bazat pe Textul Ebraic 

 

Capitolul 1

 

1 Cuvântul lui Iehova a fost adresat lui Iona, fiul lui Amitai, zicând:

2 „Scoală-te, du-te la Ninive, acea cetate cea mare, și vestește împotriva ei; căci răutatea lor s-a înălțat înaintea Mea.”

3 Dar Iona s-a sculat ca să fugă la Tarsis de înaintea lui Iehova; şi a coborât la Iope şi a găsit o corabie care mergea la Tarsis; așa că a plătit tariful și s-a pogorât în ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, de la fața lui Iehova.

4 Dar Iehova a aruncat un vânt mare în mare și a fost o furtună puternică în mare, încât corabia parcă s-ar fi spart.

5 Iar marinarii s-au speriat și au strigat fiecare către dumnezeul său; şi au aruncat marfa care era în corabie în mare, ca să îi uşureze. Dar Iona a coborât în cele mai lăuntrice ale corăbiei; și el s-a întins și a adormit adânc.

6 Așa că stăpânul corăbiei a venit la el și i-a zis: „Ce vrei să spui că dormi? Ridică-te, cheamă-l pe Dumnezeul tău, dacă se va gândi Dumnezeu la noi, ca să nu pierim?”

7 Și ei au zis fiecare semenului său: „Veniți și să tragem la sorți, ca să știm pentru cine este răul acesta asupra noastră.” Așa că au tras la sorți și sorțul a căzut asupra lui Iona.

8 Atunci ei i-au spus: „Spune-ne, te rugăm, din cauza cui este asupra noastră acest rău: care este ocupația ta? Şi tu de unde vii? Care este ţara ta? Şi din ce popor ești?’

9 Și el le-a zis: ‘Eu sunt evreu; și mă tem de Iehova, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul.”

10 Atunci oamenii s-au înspăimântat foarte mult și i-au spus: „De ce ai făcut asta?” Căci oamenii știau că el au fugit dinaintea lui Iehova, pentru că le spusese.

11 Atunci ei i-au zis: „Ce să-ți facem, ca să ne liniștească marea?” Căci marea devenea din ce în ce mai furtunoasă.

12 Și le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare; astfel marea va fi liniştită pentru voi; căci știu că, de pricina mea, această mare furtună este asupra voastră.’

13Totuși, oamenii au vâslit din greu ca să o aducă în țară; dar nu au putut; căci marea devenea din ce în ce mai furtunoasă împotriva lor.

14 De aceea au strigat către Iehova și au zis: „Te rugăm, Iehova, te rugăm să nu pierim pentru viața acestui om și să nu punem peste noi sânge nevinovat; căci Tu, Iehova, ai făcut ce ţi-a plăcut.”

15 Așa că au luat pe Iona și l-au aruncat în mare; iar marea a încetat din furia ei.

16 Atunci bărbații s-au temut foarte mult de Iehova; și au adus o jertfă lui Iehova și au făcut jurăminte.

17 Și Iehova a pregătit un pește mare pentru a-l înghiți pe Iona; și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.

 

Capitolul 2

 

1 Atunci Iona s-a rugat lui Iehova, Dumnezeului său din pântecele peștelui.

2 Iar el a spus: Am strigat din necazul meu pe Iehova și El mi-a răspuns;

Din pântecele lumii de jos am strigat, şi mi-ai auzit glasul.

3 Căci m-ai aruncat în adânc, în inima mărilor, şi potopul mă înconjura;

Toate valurile Tale și talazurile Tale au trecut peste mine.

4 Și am spus: „Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi’; totuși mă voi uita din nou spre Templul Tău sfânt.

5 Apele m-au înconjurat până la suflet; adâncul era în jurul meu; ierburile erau înfășurate în jurul capului meu.

6 Am coborât la poalele munților; pământul cu gratiile ei s-au închis asupra mea pentru totdeauna; dar Tu mi-ai scos viața din groapă, Iehova, Dumnezeul meu.

7 Când sufletul meu a leșinat în mine, mi-am adus aminte de Iehova;

Și rugăciunea mea a venit la Tine, în Templul Tău sfânt.

8 Cei care privesc deşertăciunile (idolii) mincinoase renunță la a avea milă pentru ei înşişi.

9 Dar eu Îţi voi aduce jertfe cu glasul mulțumirii; ceea ce am jurat, voi plăti. Mântuirea este de la Iehova.

10 Și Iehova a vorbit peștelui și acesta a vărsat pe Iona pe uscat.

 

Capitolul 3

 

1 Și cuvântul lui Iehova a venit a doua oară către Iona, zicând:

2 „Ridică-te, du-te la Ninive, acea cetate mare, și fă-i vestirea pe care ți-o poruncesc.”

3 Astfel, Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după cuvântul lui Iehova. Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.

4 Și Iona a început să intre în cetate cu o călătorie de o zi și a vestit și a zis: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi doborâtă”.

5 Şi oamenii din Ninive au crezut pe Dumnezeu; și ei au vestit un post și s-au îmbrăcat în saci, de la cei mai mari chiar până la cei mai mici dintre ei.

6 Și vestea a ajuns la regele Ninivei, și el s-a ridicat de pe tron, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenuşă.

7 Și el a făcut ca aceasta să fie proclamată și publicată prin Ninive, prin hotărârea regelui cu nobilimea lui, spunând: „Să fie ca nici omul, nici animalul, nici cireada, nici turma să nu guste nimic; să fie ca să nu se hrănească și să nu bea apă;

8 Ci să fie acoperiți cu saci, atât oamul cât și animalul, și să strige cu putere către Dumnezeu; da, fie să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea și de la violența care este în mâinile lor.

9 Cine știe dacă Dumnezeu nu se va întoarce și nu se va îndupleca și nu se va abate de la mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim?

10 Și Dumnezeu a văzut faptele lor, că ei s-au întors de la calea lor cea rea; și Dumnezeu S-a înduplecat de răul pe care El a spus că le va face; și El nu l-a făcut.

 

Capitolul 4

 

1. Dar lucrul acesta i-a displăcut foarte mult lui Iona, şi el s-a mâniat.

2. Aşa că s-a rugat lui Iehova şi a zis: "Te implor, Iehova, nu era aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? De aceea am fugit mai dinainte la Tarsis; căci știam că Tu ești un Dumnezeu graţios și milostiv, îndelung răbdător și bogat în milă și unul care Te îndupleci de la a face rău.

3. De aceea, acum te rog Iehova, ia-mi sufletul, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!"

4. Şi Iehova a răspuns: "Este drept ca tu să te mânii?"

5. Aşa că Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Şi acolo el şi-a făcut pentru sine un acoperământ şi a stat sub el, la umbră, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.

6. Și Iehova Dumnezeu a pregătit o tărtăcuță și a făcut-o să urce deasupra locului lui Iona, ca să fie o umbră peste capul lui, ca să-l izbăvească de nefericirea lui. Aşa că Iona s-a bucurat foarte mult pentru tărtăcuță.

7. Dar Dumnezeu a pregătit un vierme, când a răsărit dimineața, a doua zi; și a lovit tărtăcuța și s-a uscat.

8 Și s-a întâmplat, când a răsărit soarele, că Dumnezeu a pregătit un vânt puternic, de răsărit; și soarele a bătut cu tărie pe capul lui Iona, încât a leșinat și a cerut ca el să moară și a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc.”

9 Și Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Tu ești foarte mâniat, pentru tărtăcuță?” Iar el a spus: „Sunt foarte supărat, până la moarte”.

10 Și Iehova a zis: „Ți-a fost milă de tărtăcuță, pentru care nu te-ai trudit și nici nu ai făcut-o să crească, care s-a ridicat într-o noapte și a pierit într-o noapte;

11 Și Eu nu ar trebui să am milă de Ninive, acea cetate mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni - care nu pot face deosebire între mâna lor dreaptă și mâna stângă, precum și multe vite?