De ce este 'Sărbătoarea Azimelor, sărbătoarea de șapte sabate'?
De ce apare cuvântul sabate (la plural) în Matei 28:1?
O traducere literală face următoarea descriere:
Young's Literal Translation
And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,
Traducerea literală a lui Young
După Sabate, înspre zorii zilei întâi a Sabatelor, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să vadă cavoul,
Explicația este relativ simplă:
Evreii din antichitate nu lucrau în zilele lor de sărbătoare, ci le considerau ca și sabate (zile de odihnă, repaus). Așadar, în timpul Sărbătorii Azimelor, cele șapte zile de sărbătoare erau de fapt șapte sabate, una după alta. Deoarece săbătoarea era lungă, în cinci din cele șapte zile erau permise anumite munci casnice de slugă (nu de câmp) sau de nevoi speciale, cum ar fi gătitul sau înmormântarea. Există și o precizare că prima și ultima din aceste zile erau zile mari de sărbătoare, deci sabate mari, în care aceste munci ale slugilor și înmormântarea erau interzise.
Levitic 23:6. Si in a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sarbatoarea Azimelor in cinstea Domnului (citatele sunt luate din Cornilescu, dar în ebr. este Iehova, aici și peste tot); sapte zile sa mancati azime.
7. In ziua intai, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga.
8. Sapte zile sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. In ziua a saptea sa fie o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga."
Ioan 19:31. De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului - caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce.
Sa tineti sarbatoarea Azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. (Exod.12:17)
Sa tii sarbatoarea Azimelor; timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit; caci in luna aceasta ai iesit din Egipt; si sa nu vii cu mainile goale inaintea Mea. (Exod.23:15)
Sa tii sarbatoarea Azimelor: timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit, caci in luna spicelor ai iesit din Egipt. (Exod.34:18)
Si in a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sarbatoarea Azimelor in cinstea Domnului; sapte zile sa mancati azime. (Lev.23:6)
De trei ori pe an, toti barbatii sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului tau in locul pe care-l va alege El: la sarbatoarea Azimelor, la sarbatoarea Saptamanilor si la sarbatoarea Corturilor. Sa nu se infatiseze cu mainile goale inaintea Domnului. (Deut.16:16)
Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de luna noua si pentru sarbatori, de trei ori pe an, la sarbatoarea Azimelor, la sarbatoarea Saptamanilor si la sarbatoarea Corturilor. (2Cron.8:13)
Un popor in mare numar s-a adunat la Ierusalim sa praznuiasca sarbatoarea Azimelor in luna a doua: a fost o adunare foarte mare. (2Cron.30:13)
Astfel copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au praznuit sarbatoarea Azimelor sapte zile, cu mare bucurie. Si in fiecare zi levitii si preotii laudau pe Domnul cu instrumente care rasunau in cinstea Lui. (2Cron.30:21)
Copiii lui Israel care se aflau acolo au praznuit Pastile in acelasi timp si sarbatoarea Azimelor sapte zile. (2Cron.35:17)
Au praznuit cu bucurie sapte zile sarbatoarea Azimelor, caci Domnul ii inveselise facand pe imparatul Asiriei sa-i sprijine in lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. (Ezra.6:22)
In ziua a paisprezecea a lunii intai veti praznui Pastile. Sarbatoarea va tine sapte zile, in care timp se vor manca azime. (Ezec.45:21)
In timpul celor sapte zile ale sarbatorii, va aduce ca ardere de tot Domnului sapte vitei si sapte berbeci fara cusur, in fiecare din cele sapte zile, si un tap ca jertfa de ispasire, in fiecare zi. (Ezec.45:23)
Așadar, Domnul Isus n-a murit înaintea unei zile obișnuite de sabat de ziua a șaptea, nici sabatul cel mare nu s-a suprapus peste sabatul obișnuit de ziua a șaptea - cum susține fratele Alin Ișfa - pentru că atunci textul n-ar preciza pluralul, fiind vorba de o zi.
Concluzia:
Ziua aceea în care a murit Isus, n-a fost o zi de vineri. Dar care zi a fost? Aici ne poate ajuta un pic de istorie. Sunt unele surse vechi din MMM (Qumran), care precizează că evreii din vechime începeau anul întotdeauna într-o zi de miercuri, așadar țineau paștele lor într-o zi de marți spre miercuri noaptea.
O altă sursă spune că bisericile din Orient țineau postul mare într-o zi de miercuri, deoarece credeau că Domnul Isus a murit într-o zi de miercuri. Practica aceasta a fost desființată de decretele statale imperiale subordinate autorității papale romane, recunoscută încă de pe timpul lui Constantin Cel Mare, episcopul Romei fiind văzut ca ”primus inter pares” („primul între egali” sau „primul între cei de același rang”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu