Recenzie biblică şi comentarii la Geneza capitolele 11-20

Geneza 11

1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

3. Şi au zis unul către altul: "Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

4. Şi au mai zis: "Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!"

5. lehova s-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6. Şi lehova a zis: "Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.

7. Haidem! Să ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!"

8. Şi lehova i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat lehova limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat lehova pe toată faţa pământului.

10. Iată spiţa neamului lui Sem: La vârsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.

11. După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

12. La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.

13. După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

14. La vârsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.

15. După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

16. La vârsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.

17. După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

18. La vârsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.

19. După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

20. La vârsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.

21. După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

22. La vârsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.

23. După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

24. La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.

25. După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

26. La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.

27. Iată spiţa neamului lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. - Haran a născut pe Lot.

28. Şi Haran a murit în faţa tatălui său, Terah, în ţara în care se născuse, în Ur, în Haldeea. -

29. Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

30. Sarai era stearpă: n-avea copii deloc.

31. Terah a luat pe fiul său, Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său, Avram. Au ieşit împreună din Ur, din Haldeea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo.

32. Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.

Geneza 12

1. lehova zisese lui Avram: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

4. Avram a plecat, cum îi spusese lehova, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

5. Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.

6. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

7. lehova s-a arătat lui Avram şi i-a zis: "Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale." Şi Avram a zidit acolo un altar lui Iehova care i se arătase.

8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui Iehova şi a chemat numele lui Iehova.

9. Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

10. A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

11. Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: "Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

12. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: "Aceasta este nevasta lui!" Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

13. Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie."

14. Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.

15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui faraon.

16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

17. Dar lehova a lovit cu mari urgii pe faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.

18. Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: "Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta?

19. De ce ai zis: "Este sora mea" şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!"

20. Şi faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Geneza 13

1. Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevasta sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.

2. Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.

3. Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

4. în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat numele lui Iehova.

5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

6. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.

7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi feresiţii locuiau atunci în ţară.

8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.

9. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga."

10. Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici lehova Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a lui Iehova, ca ţara Egiptului.

11. Lot şi-a ales toată câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.

12. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.

13. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva lui Iehova.

14. lehova a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: "Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;

15. căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.

16. Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.

17. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da."

18. Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar lui Iehova.

În capitolul ce urmează avem prezentarea lui Avraam:
Este credincios, crezând că Dumnezeu poate face o minune prin el, îşi pune viaţa în pericol ca să-şi ajute semenii răpiţi de brutele înarmate, ştiind că are de a face cu un inamic mai numeros ca el. Ca bun diplomat, face o alianţă rapidă cu vecinii şi ca strateg strălucit, foloseşte războiul de gherilă. Este drept şi moderat. Respecta legile de atunci şi dă zeciuială preotului lui Dumnezeu, recunoscând prin asta ajutorul lui Dumnezeu în victorie. Nu i-a nimic din ce nu este al lui. Dă mână liberă celorlalţi lideri să îşi ia partea, prin asta arată respect faţă de persoana şi opiniile celorlalţi. Calităţile acestea îl afirmă şi primeşte binecuvântarea divină, din mâna preotului Celui Prea Înalt. Ceea ce intrigă, este că Avraam foloseşte aici numele lui Dumnezeu, deşi în Exod se arată clar că nu l-a cunoscut. Explicaţia cea mai plauzibilă este că avem de a face cu o exagerare a unui copist ulterior scrierii acestei cărţi. Din această cauză am luat deciza - poate radicală pentru unii, de a nu-l reda, ci de a prefera mărturia din cartea Exodul.

Geneza 14

1. Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,
2. s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.
3. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.
4. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.
5. Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,
6. şi pe horiţi pe muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustiu.
7. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar.
8. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim,
9. şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.
10. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
11. Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat.
12. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
13. A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.
14. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan.
15. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.
16. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.
17. După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului.
18. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului (El) celui Preaînalt (Elion).
19. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion), posesorul (goneh) cerului şi al pământului.
20. Binecuvântat să fie Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion), care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
21. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: "Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine."
22. Avram a răspuns împăratului Sodomei: "Ridic mâna spre Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion), posesorul cerului şi al pământului,
23. şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: "Am îmbogăţit pe Avram." Nimic pentru mine!
24. Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!"

Geneza 15 Compară cu ce scrie la Exodul 6:2,3

1. După aceste întâmplări, cuvântul lui Iehova a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: "Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare."

2. Avram a răspuns: "Doamne (Adonai) Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion), ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc."

3. Şi Avram a zis: "Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu."

4. Atunci cuvântul lui Iehova i-a vorbit astfel: "Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău."

5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: "Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri." Şi i-a zis: "Aşa va fi sămânţa ta."

6. Avram a crezut pe lehova, şi lehova i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

7. Şi el i-a mai zis: "Eu sunt Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion) care te-am scos din Ur, din Kasdim (Haldeea) ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta."

8. Avram a răspuns: "Doamne (Adonai) Dumnezeul (El) cel Preaînalt (Elion), prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?"

9. Şi lehova i-a zis: "Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel."

10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.

11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.

12. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

13. Şi lehova a zis lui Avram: "Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.

14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.

15. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

16. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful."

17. După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.

18. În ziua aceea, lehova a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: "Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,

19. şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor,

20. a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor,

21. a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor."

Geneza 16 Capitolul acesta este la fel de problematic în ce priveşte numele lui Dumnezeu, având în vedere ce scrie la Exodul 6:2,3

1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.

2. Şi Sarai a zis lui Avram: "Iată, Cel Preaînalt m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea." Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

3. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.

4. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.

5. Şi Sarai a zis lui Avram: "Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Cel Preaînalt între mine şi tine!"

6. Avram a răspuns Saraiei: "Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!" Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

7. Îngerul lui Iehova a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

8. El a zis: "Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?" Ea a răspuns: "Fug de stăpâna mea, Sarai."

9. Îngerul lui Iehova i-a zis: "Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei."

10. Îngerul lui Iehova i-a zis: "Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată."

11. Îngerul lui Iehova i-a zis: "Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Cel Preaînalt a auzit mâhnirea ta.

12. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui."

13. Ea a denumit astfel numele lui Iehova care-i vorbise (prin înger): "Tu eşti Dumnezeu (El) care mă vede!" căci a zis ea: "Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!"

14. De aceea fântâna aceea s-a numit "Fântâna Celui Viu care mă vede"; ea este între Cades şi Bared.

15. Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.

16. Avram era de optzeci şi şase de ani, când i-a născut Agar pe Ismael.

Geneza 17 În acest capitol vedem că Dumnezeu se prezintă lui Avraam sub titlul de El Shadday, adică Dumnezeul Atotputernic.

1. Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, lehova i S-a arătat şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic (El Shadday). Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.

2. Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult."

3. Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu (Elohim) i-a vorbit astfel:

4. "Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

5. Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.

6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.

7. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul (Elohim) tău şi al seminţei tale după tine.

8. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul (Elohim) lor."

9. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Avraam: "Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam.

10. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.

11. Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi.

12. La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.

13. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.

14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu."

15. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Avraam: "Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.

16. Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea."

17. Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: "Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?"

18. Şi Avraam a zis lui Dumnezeu (Elohim): "Să trăiască Ismael înaintea Ta!"

19. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.

20. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.

21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta."

22. Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu (Elohim) S-a înălţat de la Avraam.

23. Avraam a luat pe fiul său, Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu (Elohim).

24. Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

25. Fiul său, Ismael, era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

26. Avraam şi fiul său, Ismael, au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.

27. Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

Geneza 18

1. Îngerii lui Iehova i s-au arătat la stejarii lui Mamre, pe când el şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

2. El a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.

3. Apoi a zis: "Domnii mei (adonay), dacă am căpătat favoare în ochii vostrii, nu treceţi, rogu-vă, pe lângă robul vosru.

4. Îngăduiţi să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

5. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru." "Fă cum ai zis", i-au răspuns ei.

6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: "Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte."

7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

8. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

9. Atunci ei i-au zis: "Unde este nevasta ta, Sara?" "Uite-o în cort", a răspuns el.

10. Unul dintre ei a zis: "La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu." Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

11. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

12. Sara a râs în sine, zicând: "Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu (adoni), bărbatul, de asemenea, este bătrân."

13. Îngerul lui Iehova a zis lui Avraam: "Pentru ce a râs Sara, zicând: "Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?"

14. Este oare ceva prea greu pentru Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu."

15. Sara a tăgăduit şi a zis: "N-am râs!" Căci i-a fost frică. Dar el a zis: "Ba da, ai râs!"

16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

17. Atunci îngerul lui lehova a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?…

18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

19. Căci eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Dumnezeu să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit"…

20. Şi îngerul luiIehova a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

21. De aceea mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti."

22. Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea îngerului lui Iehova.

23. Avraam s-a apropiat şi a zis: "Vei nimici tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?

24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de tine aşa ceva! Departe de tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?"

26. Şi îngerul lui Iehova a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor."

27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc doamne (adonay), eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.

28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni."

29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: "Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici pentru cei patruzeci."

30. Avraam a zis: "Să nu te mânii, doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni."

31. Avraam a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc, doamne. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici, pentru cei douăzeci."

32. Avraam a zis: "Să nu te mânii, doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni."

33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, îngerul lui lehova a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Geneza 19

1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.

2. Apoi a zis: "Domnii mei (adonay), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum." "Nu", au răspuns ei, "ci vom petrece noaptea în uliţă."

3. Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat.

4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

5. Au chemat pe Lot şi i-au zis: "Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei."

6. Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el

7. şi a zis: "Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

8. Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele."

9. Ei au strigat: "Pleacă!" Şi au zis: "Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor." Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.

10. Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.

11. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

12. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: "Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea lui Dumnezeu împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Dumnezeu, ca să-l nimicim."

14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul acesta; căci Dumnezeu are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: "Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii."

16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Dumnezeu voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.

17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."

18. Lot le-a zis: "O! nu, Doamne (Adonay)!

19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă!"

21. Şi El i-a zis: "Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo." Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.

24. Atunci îngerul lui lehova a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la lehova din cer.

25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea îngerului lui Iehova.

28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

29. Când a nimicit Dumnezeu (Elohim) cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

30. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.

31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: "Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: "Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

35. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor din ziua de azi.

38. Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Geneza 20

1. Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar.

2. Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: "Este sora mea!" S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara.

3. Atunci Dumnezeu (Elohim) s-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: "Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat."

4. Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: "Doamne (Adonay), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?

5. Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate."

6. Dumnezeu (Elohim) i-a zis în vis: "Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

7. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău."

8. Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.

9. Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: "Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute."

10. Şi Abimelec a zis lui Avraam: "Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?"

11. Avraam a răspuns: "Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

12. De altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

13. Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: "Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău."

14. Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevasta sa.

15. Abimelec a zis: "Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea."

16. Şi Sarei i-a zis: "Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină."

17. Avraam s-a rugat lui Dumnezeu (Elohim), şi Dumnezeu (Elohim) a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

18. Fiindcă Iehova încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.