miercuri, 9 mai 2018

Recenzie biblică şi comentarii Cartea Geneza capitolele 1-10


Geneza 1 Dumnezeu Creatorul
1. La început (1) (Bereşit) a creat (bara) Dumnezeu (Elohim) ( 2) cerurile (et hashamayim) (3) şi pământul (weet haareţ).
Nota 1: Tradiţia rabinică susţine că aici autorii Septuagintei (este vorba de prima versiune) au făcut o modificare a topicii (topică = ordinea cuvintelor în propoziţie), astfel au pus אלהים ברא בראשית (”Dumnezeu a creat la început”) în loc de originalul בראשית אלהים ברא (”La început a creat Dumnezeu …”). Iată şi lista versetelor modificate de către autorii Septuagintei: Geneza 1:1, Geneza 1:26, Geneza 2:2, Geneza 5:2, Geneza 11:7, Geneza 18:12, Geneza 49:6, Exodul 4:20, Exodul 12:40, Leviticul 11:6, Numeri 16:15, Deuteronomul 4:19, Deuteronomul 17:3
Comentariul rabinului Sorin Rosen (dvartora.ro):
„Conform tradiției, cele 13 modificări făcute de scribii care au realizat Septuaginta sunt următoarele:
Geneza 1:1 — אלהים ברא בראשית (”Dumnezeu a creat la început”) în loc de originalul בראשית אלהים ברא (”La începutul creării de către Dumnezeu …”). În interpretare păgâno-politeistă, originalul ar fi putut fi tradus și ca ”Început a creat pe Dumnezeu”, sugerând (în mod fals, evident) că ar exista o altă entitate anterioară lui Dumnezeu, un ”zeu mai mare”, care l-ar fi creat pe Acesta.
Geneza 1:26 — אעשה אדם (”să fac om”) în loc de originalul נעשה אדם (”să facem om”). Schimbarea a dorit să combată posibila interpretare păgâno-politeistă în care mai mulți zei s-ar fi consultat unul cu altul înainte de a-l crea pe om.
Geneza 2:2 — ויכל בשישי וישבות בשביעי (”Dumnezeu și-a terminat munca în ziua a șasea și s-a odihnit în ziua a șaptea”) în loc de originalul ויכל אלהים ביום השביעי (”Dumnezeu a sfârșit [până] în ziua a șaptea”). Scribii au dorit să clarifice ideea că Dumnezeu Și-a încheiat într-adevăr actul creator în ziua a șasea și în ziua a șaptea S-a odihnit.
Geneza 5:2 — זכר ונקבה בראו (”l-a creat bărbat și femeie”) în loc de originalul זכר ונקבה בראם (”i-a creat bărbat și femeie”). Traducătorii au dorit ca traducerea să reconcilieze cele două povești ale creării omului, din Geneza 1 și Geneza 2, în care oamenii sunt creați separat (Geneza 1:27) vs Adam este creat și apoi, din latura sa, Dumnezeu a creat-o pe Eva (Geneza 2:21-22)
Geneza 11:7 — הבא ארדה (”hai să cobor”) în loc de originalul הבא נרדה (”hai să coborâm”). Similar cu #2, mai sus.
Geneza 18:12 — ותצחק שרה בקרוביה (”Sara a râs în jurul ei”) în loc de originalul ותצחק שרה בקרבה לאמר (”Sara a râs în sinea ei”). Modificarea a fost făcută pentru a simplifica traducerea, prezentând râsul Sarei ca o expresie exterioară, normală, și nu ca un râs introspectiv, intern, cum a fost el de fapt.
Geneza 49:6 — כי באפם הרגו שור וברצונם עקרו אבוס (”căci în furia lor au omorât un bou și în dorința lor au distrus o adăpătoare” în loc de originalul כי באפם הרגו איש וברצנם עקרו שור (”căci în furia lor au omorât un om și în dorința lor au măcelărit un bou”). Din teama de a nu fi învinovățiți pentru fapta înaintașilor lor, scribii au ales să nu facă aluzie la episodul în care Șimon și Levi distrug orașul Șhem în urma violării Dinei — a se vedea Geneza cap. 34.
Exodul 4:20 — ויקח משה את אשתו ואת ובניו וירכיבם על נושא בני אדם (”Moșe și-a luat soția și fiii și i-a urcat pe animalul de povară”) în loc de originalul ויקח משה את אשתו ואת ובניו וירכבם על החמר (”Moșe și-a luat soția și fiii și i-a urcat pe măgar”). Modificarea a fost făcută deoarece în anumite culturi antice, măgărul era considerat animal sfânt și ar fi părut o lipsă de respect din partea evreilor să-l călărească.
Exodul 12:40 — ומשב נבי ישראל אשר ישבו בארץ כנען ובארץ מצרים שלשים שנה וארבע מאות שנה (”durata de timp în care fiii lui Israel au trăit în țara Canaanului și în țara Egiptului a fost patru sute treizeci de ani”) în loc de originalul ומשב נבי ישראל אשר ישבו במצרים שלשים שנה וארבע מאות שנה (”durata de timp în care fiii lui Israel au trăit în Egipt a fost patru sute treizeci de ani”). Conform tradiției iudaice, perioada de 430 de ani de robie începe de la nașterea lui Ițhak, care a fost tratat cu mai puțin respect decât a fost tratat Avraham de către contemporanii săi (a se vedea Geneza 26:16). Pentru a evita orice atacuri asupra textului pornind de la faptul că aceste evenimente nu au avut de fapt loc în Egipt, scribii au ales să modifice traducerea incluzând și numele țării Canaanului în acest verset.
Leviticul 11:6 — ואת צעירת הרגלים (”și [animalul] iute de picior”) în loc de originalul ואת הארנבת (”și iepurele”). Tradiția precizează că pe soția regelui Ptolemeu o chema Arnevet (în ebraică: ”iepure”). Modificarea a fost făcută pentru că scribii s-au temut să nu fie acuzați de lipsă de respect față de regină în cazul în care ar fi menținut originalul.
Numeri 16:15 — לא חמד אחד מהם נשאתי (”nu v-am luat niciun obiect prețios”) în locul originalului לא חמור אחד מהם נשאתי (”nu am luat niciun măgar de-al vostru”). Din nou, ca și în cazul #8 mai sus, scribii au evitat menționarea măgarului, care era în anumite culturi antice animal sfânt.
Deuteronomul 4:19 — אשר חלק ה’ אלהיך אתם לכל העמים להאיר בהם תחת כל השמים (”pe care Domnul, Dumnezeul tău le-a dat celorlalte popoare spre le fi luminători peste tot sub ceruri”) în locul originalului אשר חלק ה’ אלהיך אתם לכל העמים תחת כל השמים (”pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a dat tuturor popoarelor peste tot sub ceruri”). Scribii au dorit aici să sublinieze că soare, luna și stelele au fost create de Dumnezeu pentru a fi luminători, și nu pentru a fi venerate ca zei (așa cum erau în multe culturi antice).
Deuteronomul 17:3 — אשר לא צויתי לאומות לעבדן (”pe care nu le-am poruncit popoarelor să le slujească”) în locul originalului אשר לא צויתי (”pe care nu ți le-am poruncit”). Versetul în cauză vorbește despre interdicția de a venera soarele, luna și stelele, care este parte atât din cele 613 porunci ale Torei, cât și din cele Șapte Legi Noahice. Prin modificarea făcută, scribii au dorit să puncteze acest lucru, indicând astfel că nu doar evreilor le este interzisă această formă de idolatrie, ci tuturor popoarelor."
Nota 2:
Elohim, Din punct de vedere etimologic, cuvântul "elohim" are rădăcina din "el" care înseamnă "putere". Din "el" s-au format diferite cuvinte, printre care şi cuvântul "elohim". "Elohim" este unic ca scriere şi ca sens şi nu are corespondent în nici o altă limbă semitică, deci evreii nu ar fi avut de unde să îl împrumute. Cuvântul este tipic evreiesc şi s-a format atunci când s-a format limba ebraică antică.
Elohim înseamnă Cel Cu Puteri Multiple, cuvântul fiind la plural multiobiect, numit şi pluralul majestăţii, având valoare de singular, în funcţie de context, în cazul acesta nefiind vorba de persoane la plural, ci o persoană cu puteri multiple.
Cuvântul "elohim" are terminaţia în sufixul de plural masculin "-im". Având în vedere genul masculin, ebraica are două forme de plural, pluralul dual şi pluralul multiobiect, cuvântul Elohim fiind la pluralul multiobiect, nu la pluralul dual (adică nu este Elohaim):
- pluralul dual cu terminaţia în -ayim (se referă la două obiecte);
- pluralul multiobiect cu terminaţia în -im (se referă la trei sau mai multe obiecte).
Nota 3:
shamayim – plural dual, spaţiu dintre două extremităţi
2. Şi pământul era pustiu şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului, şi duhul lui Dumnezeu (weruah Elohim) se mişca pe faţa apelor (hammayim – plural dual).
3. Şi a zis Dumnezeu (Elohim): "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu (Elohim) că lumina era bună; şi a despărţit Dumnezeu (Elohim) lumina de întuneric (4).
Nota 4:
Până aici am păstrat topica, adică ordinea cuvintelor în propoziţie, după textul ebraic, pe cât s-a putut... însă deoarece îmi ia mult timp voi renunţa la acest procedeu, nu înainte de a ruga pe cineva dintre voi să continue, dacă va dori.
De aici urmez citez Cornilescu, cu anumite corecturi, făcute de mine.
5. Dumnezeu (Elohim) a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
6. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să fie o întindere (raqia) între ape, şi ea să despartă apele de ape."
7. Şi Dumnezeu (Elohim) a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8. Dumnezeu (Elohim) a numit întinderea ceruri (samayim, plural dual). Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
9. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost.
10. Dumnezeu (Elohim) a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost.
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
14. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu (Elohim) a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu (Elohim) i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu (Elohim) a văzut că lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
20. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului."
21. Dumnezeu (Elohim) a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu (Elohim) a văzut că erau bune.
22. Dumnezeu (Elohim) le-a binecuvântat şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ."
23. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24. Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu (Elohim) a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu (Elohim) a văzut că erau bune.
26. Apoi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să facem (5) om după chipul nostru, după asemănarea noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."
Nota 5:
În tradiţia anumitor popoare vecine cu Israel, existau mai mulţi zei şi de teamă ca acest text să nu fie interpretat ca o dovadă a existenţei mai multor zei, traducătorii Septuagintei (e vorba de prima versiune, care a cuprins doar primele cinci cărţi ale Bibliei), au reformulat textul la singular: “Apoi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să fac om după chipul meu, după asemănarea mea; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." Tradiţia rabinică susţine că au fost alterate 13 versete (cel puţin), din varii motive. Dar, deoarece găsim chiar mai multe modificări, întrebarea care se pune este: Oare rabinii au dat doar 13 exemple, din celelalte, care li s-au părut cele mai elocvente, sau la început nu au existat decât 13 modificări, celelalte fiind operate, după această primă versiune? Cine ştie mai multe, vă rog să ne semnaleze înapoi. Văzând aceste modificări, nu pot să nu întreb dacă nu cumva autorii acestei versiuni au simpatizat cu teologia saducheilor, sau au fost chiar din această partidă?
27. Dumnezeu (Elohim) a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu (Elohim); parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu (Elohim) i-a binecuvântat şi Dumnezeu (Elohim) le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ."
29. Şi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Iată că v-am dat orice plantă (eseb) care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toate plantele verzi (yereq eseb)." Şi aşa a fost.
31. Dumnezeu (Elohim) s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Geneza 2
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul (areţ) şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea, Dumnezeu (Elohim) şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse. (Text modificat în Septuaginta)
3. Dumnezeu (Elohim) a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta s-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o zidise şi o făcuse.
4. Iată istoria cerurilor şi a pământului (areţ), când au fost făcute.
5. În ziua când a făcut Iehova (6) Dumnezeu (Elohim) un pământ (areţ) şi ceruri, nu era încă pe pământ (areţ) niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Iehova Dumnezeu (Elohim) nu dăduse încă ploaie pe pământ (ereţ) şi nu era niciun om ca să lucreze solul (adamah) (7).
6. Ci un abur se ridica de pe pământ (areţ) şi uda toată faţa solului (adamah).
Nota 6:
Iehova este forma românizată a numelui divin. Yhwh (yud, he, waw, he), scrierea în ebraică fiind de la dreapta la stânga hwhY, sunt literele ce compun numele divin. Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic din antichitate are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraică are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iată literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw
Nota 7:
Textul ebraic face diferenţă între pământ (areţ) şi sol (adamah)
7. lehova Dumnezeu (Elohim) a făcut pe om (haadam) din ţărâna (apar) solului (adamah), i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet (nefeş) viu.
8. Apoi lehova Dumnezeu (Elohim) a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. lehova Dumnezeu (Elohim) a făcut să răsară din sol (adamah) tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea în patru capete (rasim).
11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.
14. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.
15. lehova Dumnezeu (Elohim) a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. lehova Dumnezeu (Elohim) a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit."
18. lehova Dumnezeu (Elohim) a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19. lehova Dumnezeu (Elohim) a făcut din sol (adamah) toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21. Atunci lehova Dumnezeu (Elohim) a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; lehova Dumnezeu (Elohim) a luat una din coastele lui şi a închis carnea (basar) la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om (adam), lehova Dumnezeu (Elohim) a făcut o femeie (işa) şi a adus-o la om (adam).
23. Şi omul (adam) a zis: "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi "femeie" (işa), pentru că a fost luată din bărbat (is)."
24. De aceea va lăsa bărbatul (iş) pe tatăl său (abiw) şi pe mama sa (imow), şi se va lipi de femeia sa (iştow) şi se vor face o singură carne (basar).
25. Omul (adam) şi femeia sa (iştow) erau amândoi goi şi nu le era ruşine.

Geneza 3 Dumnezeu Legiuitorul
1. Şarpele era mai prudent (arum) decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse lehova Dumnezeu (Elohim). El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu (Elohim) cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină"?"
2. Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu (Elohim) a zis: "Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."
4. Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu (Elohim) ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu (Elohim), cunoscând binele şi răul."
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul lui Iehova Dumnezeu (Elohim) care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar lehova Dumnezeu (Elohim) a chemat pe om şi i-a zis: "Unde eşti?"
10. El a răspuns: "Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns."
11. Şi lehova Dumnezeu (Elohim) a zis: "Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?"
12. Omul a răspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat."
13. Şi lehova Dumnezeu (Elohim) a zis femeii: "Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: "Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom."
14. lehova Dumnezeu (Elohim) a zis şarpelui: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul."
16. Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine."
17. Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: "Să nu mănânci deloc din el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în sol (adamah), căci din el ai fost luat; căci ţărână (apar) eşti şi în ţărână (apar) te vei întoarce."
20. Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21. lehova Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
22. lehova Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci."
23. De aceea lehova Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit el pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Geneza 4 Profanarea lui Dumnezeu
1. Adam s-a împreunat (cunoscut - yada) cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: "Am căpătat un bărbat (iş) cu ajutorul lui Dumnezeu (Elohim)!" (8)
Nota 8:
Am redat Dumnezeu ca şi în Geneza 4:25, deoarece conform cu Exod 6:3 oamenii înainte de Moise nu au cunoscut numele divin, dar dintr-un exces de simpatie faţă de numele divin, un scrib a înlocuit cuvantul Dumnezeu, cu numele divin, în câteva locuri, după cum veţi mai vedea. Textul Masoretic conţine într-adevăr numele divin aici, însă acest text este o recenzie a unei recenzii. Surse rabinice antice afirmă, că în antichitate au existat în curtea celui de al doilea templu, trei versiuni diferite ale cărţilor Vechiului Testament, din care apoi s-a făcut una singură. Cu siguranţă că una dintre aceste exemplare a fost exemplarul cu textul autentic, iar celelalte doua au fost versiuni ce au conţinut pe alocuri devieri textuale, făcute de scribi. La unirea celor trei versiuni într-una singura, s-au strecurat aceste neconcordanţe cu contextul. 
2. A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
3. După o bucată de vreme, Cain a adus lui Iehova o jertfă de mâncare din roadele pământului.
4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. lehova a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
5. dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
6. Şi lehova a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
7. Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti."
8. Şi a vorbit Cain lui Abel fratelui său ("Haidem să ieşim la câmp"). (9) Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.
Nota 9:
Fraza "Haidem să ieşim la câmp" nu apare în Textul Masoretic, doar în Septuaginta şi alte traduceri ulterioare ca Pentateuchul Samaritean, Vulgata, etc.. Este o extensie scribală.
9. lehova a zis lui Cain: "Unde este fratele tău Abel?" El a răspuns: "Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?"
10. Şi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine.
11. Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
12. Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ."
13. Cain a zis lui Iehova: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
14. Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî."
15. lehova i-a zis: "Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori." Şi lehova a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
16. Apoi, Cain a ieşit din faţa lui Iehova şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
17. Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
18. Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
19. Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.
20. Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
21. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu lăuta şi cu cavalul.
22. Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
23. Lameh a zis nevestelor sale: "Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătăile mele.
24. Cain va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte."
25. Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Seth; "căci", a zis ea, "Dumnezeu (Elohim) mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain."
26. Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să-l profaneze (înjure) pe Iehova. (10)
Nota 10:
Am găsit o versiune a Bibliei, în care textul de la Geneza 4:26 este diferit faţă de ce avem noi în Cornilescu: Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
International Standard Version
Seth also fathered a son, whom he named Enosh. At that time, profaning the name of the LORD began.
Adică: Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci a început profanarea (înjurarea) numelui DOMNULUI.
În treacăt fie spus, textul acesta (din ISV) se potriveşte cu contextul acelor vremuri, în care oamenii au fost foarte răi, nesimţiţi, din contră, dacă mergem pe filiera redării agreate de Cornilescu, acei oameni parcă sunt pioşi...
După ce se încheie propoziţia în manuscrisul din Textul Masoretic apare litera פ, indicând ceva. Ce anume? Dacă ştie cineva ceva, să ne spună.
Rabinul Sorin Rosen a răspuns “În Geneza 4:26, cuvântul הוחל (”huchal”) face ca ambele variante să fie posibile. Cuvântul poate proveni fie de la verbul לחלל (”leħalel”) — ”a profana”, cât și de la cuvântul תחילה (”tħila”) — ”început”. Comentatorii clasici menționează ambele variante de interpretare.
Legat de litera פ (”pei”) din final, ea nu este parte din textul propriu-zis. Ea este doar un marcaj de alineat, provenind de la cuvântul פתוחה (”ptuħa”) — ”spațiu deschis” și este prezentă în multe alte locuri în textul masoretic. În sulurile de Tora, litera nu este prezentă, în locul ei introducându-se efectiv un alineat, în sensul că următorul verset începe pe o linie nouă. Există de asemenea și un marcaj de tabulație similar, numit סתומה (”stuma”) — ”spațiu închis”, care este marcat în sulurile de Tora print-un spațiu gol de o jumătate de rând, iar în textul masoretic prin litera ס (”sameħ”). A se vedea spre exemplu în acest sens versetul de final al fiecăreia din zilele creației: ”și a fost seară, și a fost dimineață — ziua X”.”

Geneza 5 Patriarhii până la Potop
1. Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
2. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de "om", în ziua când au fost făcuţi.
3. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
4. După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.
6. La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
7. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
8. Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
9. La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
10. După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
11. Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.
12. La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
13. După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
14. Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.
15. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
16. După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.
17. Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
18. La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
19. După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
20. Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
21. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
22. După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
23. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
24. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
25. La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
26. După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.
27. Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.
28. La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
29. El i-a pus numele Noe, zicând: "Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul."
30. După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.
31. Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
32. Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Notă
La Geneza 5:29 există ceva care trebuie rezolvat. La Exod se spune clar că patriarhii nu au cunoscut numele lui Dumnezeu, ci i s-au adresat cu titulatura de El-Shadday (Cel Prea Înalt):
Exod 6:3 "Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic (El-Shadday), dar nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Iehova...".
http://biblehub.com/interlinear/exodus/6-3.htm
Totuşi în afară de versiunea Douay-Rheims, nici un traducător nu pare să fi dat atenţie acestui adevăr relevat chiar de însuşi Dumnezeu.
http://biblehub.com/genesis/5-29.htm
Găsim ceva urme a ceea ce s-a întâmplat, la Appendicele din The Companion Bible. Aici ni se spune că scribii din antichitate, adică scribii evrei numiţi "soferimi", au făcut nişte schimbări de cuvinte. Întrebarea este, de ce au făcut aceste schimbări? Savanţii care s-au ocupat de urmărirea şi cercetarea redării cu fidelitate a textului Bibliei (ca de exemplu C. D. Ginsburg, E. W. Bullinger, etc.) au descoperit conform însemnarilor făcute de masoreţi (copiştii păzitori ai textului manuscriselor biblice antice), că soferimii - scribii preoţilor de la templu - au făcut cel puţin optsprezece schimbări (modificări) în textul Bibliei ebraice antice. Retineţi expresia "cel puţin". Avand în vedere acest lucru se naşte întrebarea, dacă masoreţii au cunoscut sau nu toate schimbările făcute de soferimi? Şi mai ales, dacă au ştiut şi scopul acestor schimbări...
Versiunea Dumitru Cornilescu
Geneza 5:3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
Versiunea Ortodoxă
Geneza 5:3 Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set.
Între aceste două versiuni există o diferenţă de 100 de ani şi nu este singurul caz. Cum interpretăm corect diferenţele? Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi pricepere.
La Geneza 5:25 anumite manuscrise arată 167 de ani iar altele arată 187 de ani pentru vârsta lui Metusala la naşterea lui Lameh. Însă avem diferenţe şi mai mari: Geneza 5:3 "Adam a trăit două sute treizeci de ani (230) şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa" Septuaginta Bizantina (ortodoxa)
"Cand Adam era de o suta treizeci (130) de ani, i s-a nascut un fiu" Textul Masoretic (evreiesc)

Există diferenţe semnificative între Septuaginta şi Textul Masoretic, mai ales în ce priveşte cifrele şi anii, de exemplu Septuaginta prezintă de la Adam şi până la Potop 2262 de ani, pe când Textul Masoretic indică doar 1656 de ani. De la Potop şi până la chemarea lui Avraam, Septuaginta prezintă 1307 de ani, pe când Textul Masoretic 427 de ani. Unii susţin că există şi o altă variantă în Pentateuchul Samaritean, unde pe alocuri anii nu corespund nici cu Textul Masoretic, nici cu textul Septuaginta. De ce, de ce, de ce? O explicaţie tot există...
DE CE AU TRĂIT OAMENII AŞA DE MULT ÎNAINTE DE POTOP?
Geneza 5:5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.
Conditiile climaterice înainte de potop. 1. In Insulele Spitsbergen, aflate dincolo de Cercul Polar de Nord, în Oceanul Inghetat, au fost descoperite urme de păduri fosile. Astăzi în aceste insule, timp de sase luni pe an, este intuneric, iar vegetaţia actuală este formată din mesteceni pitici, câţiva licheni şi câteva flori. Prezenţa unor urme de păduri tropicale fosilizate la o latitudine atât de nordică nu poate fi explicată decât prin existenţa, în trecut, a unei clime blânde şi uniforme pe toată suprafaţa pământului.

Unii au lansat ipoteza că în trecutul îndepărtat aceste insule se aflau mult mai la sud şi, datorită derivei continentelor, ele ar fi migrat spre nord. Este imposibil ca nişte insule să migreze atât de mult dintr-o zonă subtropicală până într-una polară.

2. În Antarctica s-au descoperit zăcăminte de huila, ceea ce dovedeşte prezenţa în trecut a unor păduri luxuriante. La rândul lor, prezenţa acestor păduri pe continentul îngheţat al sudului, dovedeşte ca în trecut există o climă blândă şi uniformă pe toată suprafaţa pământului, inclusiv dincolo de Cercul Polar.

În Almanahul “Ştiinţă şi Tehnică” din 1988 a aparut o informaţie cu privire la descoperirea unor schelete de dinozauri pe continentul antarctic - o dovadă în plus că în trecutul planetei noastre a existat o climă blândă şi uniformă. Sursa:
http://www.loribalogh.ro/.../religie-si-stiinta.../Administrează


loribalogh.ro
Am observat că animalele care trăiesc ferite de soare, trăiesc mai mult, chiar şi câteva sute de ani. Cum spunea cineva, sumarizez: vara ar trebui toată ziua o umbrelă groasă de beton, nu să ne expunem goi la soare. Apa care era deasupra atmosferei, înainte de potop, avea menirea filtrării razelor ultraviolete, care sunt radioactive (nocive) http://www.descopera.ro/.../7167530-top-10-cele-mai...

Geneza 6 Înmultirea oamenilor şi răutatea lor
1. Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa solului (adamah) şi li s-au născut fete,
2. fiii lui Dumnezeu (benei ha Elohim) au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3. Atunci Iehova a zis: "Duhul meu (ruhi) nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani."
4. Uriaşii (nefilim) erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu (Elohim) cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii (gibborim) care au fost în vechime, oameni cu nume.
5. Iehova a văzut că răutatea omului era mare pe pământ (areţ) şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău lui Iehova că a făcut pe om pe pământ (areţ) şi s-a mâhnit în inima lui.
7. Şi Iehova a zis: "Am să şterg de pe faţa solului (adamah) pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut."
8. Dar Noe a căpătat milă înaintea lui Iehova.
9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu (Elohim).
10. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu (Elohim), pământul era plin de silnicie.
12. Dumnezeu (Elohim) s-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
13. Atunci Dumnezeu (Elohim) a zis lui Noe: "Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.
15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
16. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
17. Şi iată că eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
18. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
21. Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor."
22. Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu (Elohim).

Geneza 7 Arca salvatoare
1. lehova a zis lui Noe: "Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea mea în neamul acesta de oameni.
2. Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;
3. şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
4. Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut."
5. Noe a făcut tot ce-i poruncise lehova.
6. Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
7. Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
8. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
9. au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu (Elohim) lui Noe.
10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
12. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
13. În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
14. ei şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
15. Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
16. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu (Elohim) lui Noe. Apoi lehova a închis uşa după el.
17. Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
18. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
19. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.
20. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
21. Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii.
22. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.
23. Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 8 Scăderea apelor şi promisiunea
1. Dumnezeu (Elohim) şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu (Elohim) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
2. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.
3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
5. Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
9. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.
10. A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
12. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
13. În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase.
14. În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
15. Atunci Dumnezeu (Elohim) a vorbit lui Noe şi i-a zis:
16. "Ieşi din corabie, tu şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
17. Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ."
18. Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.
19. Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
20. Noe a zidit un altar lui Iehova; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi de tot pe altar.
21. lehova a mirosit un miros plăcut; şi lehova a zis în inima Lui: "Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
22. Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!"

Geneza 9 Binecuvântarea şi legile, blestemul lui Noe
1. Dumnezeu (Elohim) a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.
2. S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!
3. Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu sufletul în sângele ei, să nu mâncaţi.
5. Căci voi cere înapoi sângele sufletelor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi sufletul omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui.
6. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu (Elohim) a făcut pe om după chipul lui.
7. Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!"
8. Dumnezeu (Elohim) a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el şi a zis:
9. "Iată, eu fac un legământ cu voi şi cu sămânţa voastră care va veni după voi;
10. cu toate vieţuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât şi vitele şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ.
11. Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul."
12. Şi Dumnezeu (Elohim) a zis: "Iată semnul legământului pe care-l fac între mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
13. curcubeul meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre mine şi pământ.
14. Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor;
15. şi eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
16. Curcubeul va fi în nor; şi eu mă voi uita la el ca să-mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu (Elohim) şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ."
17. Şi Dumnezeu (Elohim) a zis lui Noe: "Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între mine şi orice făptură de pe pământ."
18. Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet; Ham este tatăl lui Canaan.
19. Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul.
20. Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie.
21. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
23. Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.
24. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse cel mai tânăr al fiul său.
25. Şi a zis: "Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!"
26. El a mai zis: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, şi Canaan să fie robul lui!
27. Dumnezeu (Elohim) să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, şi Canaan să fie robul lor!"
28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.
29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. 

Un text ambiguu de la Geneza 9:24.
Sunt anumite texte care sunt greu de tradus şi anumiti traducători nefiind destul de atenţi poate că nu ajung să redea sensul adecvat.
Surse istorice menționează tradiția evreiască potrivit căreia Canaan l-a văzut pentru prima dată pe Noe și i-a provocat rușinea. Am verificat textul, prin interliniarul de pe biblos, şi într-adevăr textul lasă să se înţeleagă că lui Noe i s-a făcut ceva:
"Și Noe s-a trezit din beţia vinului și A AFLAT CE I-A FĂCUT cel mai tânăr al fiului său." Ce anume i-a făcut nu se spune - dar așa se înțelege greutatea blestemului.
Canaan era cel mai tânăr fiu al lui Ham. Fapta sa, a ajuns la urechea lui Ham, pe care a transmis-o fraților și tatălui lor. De aceea, Canaan a fost blestemat, nu Ham, tatăl său.

Geneza 10 Neamul lui Noe
1. Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au născut fii.
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.
3. Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4. Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim.
5. De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.
6. Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. -
7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
8. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.
9. El a fost un viteaz vânător înaintea lui Iehova; iată de ce se zice: "Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea lui Iehova."
10. El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
11. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
12. şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -
13. Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,
14. Patrusimi, Casluhimi (din care au ieşit filistenii) şi pe Caftorimi.
15. Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het;
16. şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi,
17. pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi,
18. pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat.
19. Hotarele canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza, şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa.
20. Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
21. Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.
22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.
23. Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.
24. Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.
25. Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.
26. Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,
27. pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,
28. pe Obal, pe Abimael, pe Seba,
29. pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.
30. Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului.
31. Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.
32. Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu